Decizia civilă nr. 2875/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2875/R/2013
Ședința publică din data de 29 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. A-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. T. DE P. B.
-N. împotriva sentinței civile nr. 2141 din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat B.
I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului B. -N.
, reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâta C. T. DE P. B.
-N. solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să anuleze decizia nr.7179/_, prin care a fost respinsă cererea sa de acordare a pensiei comunitare,
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că această decizie este nelegală, întrucât din actele depuse la pârâtă rezultă vechimea sa în muncă,
astfel încât îndeplinea condițiile pentru acordarea pensiei.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la judecarea cauzei în primă instanță, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul nu a probat că a realizat stagiu de cotizare în România, conform prevederilor art.160 alin.5 din Legea nr.19/2000 și art.11 din Decretul-lege nr.92/1976, respectiv adeverințele depuse de reclamant nu conțin mențiunea expresă că a fost plătită contribuția de asigurări sociale și în condițiile în care reclamantul nu a depus un carnet de muncă certificat pentru conformitate cu originalul nu s-a putut constata că a realizat stagiu de cotizare în România, nefiind îndeplinite cerințele pentru acordarea pensiei comunitare, deși acesta a realizat vechime în muncă în Germania de 17 ani și 10 luni.
Pârâta a comunicat copia tuturor actelor din dosarul de pensie.
Prin sentința civilă nr. 2141 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul
B. -N.,
s-a admis contestația formulată de contestatorul B. I. în contradictoriu cu pârâta C. T. de P. B. -N., și în consecință, s-a
anulat decizia nr.7197/_ de respingere a cererii privind acordarea unor drepturi de asigurări sociale și s-a dispus emiterea unei noi decizii privind cererea contestatorului în care să se ia în considerare vechimea în muncă, salariile și sporurile menționate în adeverința nr.22/_, eliberată de SCM de Gradul I Constructorul B. (pentru perioada_ -_ ) și în adeverința nr. 63/_, eliberată de S.C.,,Indcoop"S.A. B. (pentru perioada_ - _
).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul are în prezent reședința în Germania, țară în care a realizat o vechime în muncă de 17 ani și 10 luni, așa cum s-a certificat de instituția competentă din Germania(fila nr.33 dosar de fond).
Apreciind că îndeplinește cerințele pentru acordare a pensiei comunitare, reclamantul a formulat cerere în acest sens la instituția competentă din Germania, instituție care a înaintat cererea și actele doveditoare Casei Teritoriale de P. B. -N., pârâtă în prezenta cauză, așa cum prevăd normele din Regulamentul CE nr.1408/71/CEE și nr.574/72/CEE.
C. T. de P. B. -N. a emis decizia de respingere privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară nr.7197/_ (fila nr.24 dosar de fond), cu motivarea că reclamantul nu a probat că a realizat vechime în România, constatând că adeverințele depuse la dosarul de pensie, eliberate de foștii angajatori ai acestuia, nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art.11 din DL nr.92/1976.
Pârâta a mai arătat că pentru acordarea de pensie de invaliditate, singura care se poate acorda având în vedere vârsta reclamantului, respectiv, 49 ani, 10 luni și 18 zile, este necesar ca reclamantul să fi realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 22 ani, așa cum prevede art.57 alin.1 din Legea nr.19/2000 sau cel puțin jumătate din acest stagiu, așa cum prevede alin.2 din același articol.
Prima instanță a reținut că este real faptul că, pentru dovedirea stagiului de cotizare realizat în România reclamantul nu a depus carnetul de muncă, ci a depus trei adeverințe eliberate de foștii săi angajatori, la solicitarea acestuia, respectiv: adeverința nr.187/_, eliberată de Cooperativa meșteșugărească
"Unirea"; B. (fila nr.37 dosar de fond), nr.22/_, eliberată de SCM De Gradul I Constructorul B. (fila nr.39 dosar de fond) și nr.63/_, eliberată de SC "Indcoop"; SA B. (fila nr.40 dosar de fond).
S-a mai reținut de către instanță că aceste adeverințe au fost eliberate de foștii angajatori ai reclamantului în vederea reconstituirii vechimii în muncă, așa cum rezultă din mențiunile efectuate pe aceste adeverințe, ceea ce denotă că reclamantul nu este în posesia unui carnet de muncă pentru a-și dovedi vechimea în muncă.
Dispozițiile art.160 din Legea nr.19/2000 sub imperiul căreia a fost depusă cererea de acordare a pensiei, prevăd însă posibilitatea ca solicitantul să-și probeze vechimea în muncă și cu adeverințe, eliberate conform art.11 din DL nr.92/1976.
Pentru a putea fi luate în considerare în dovedirea vechimii în muncă, tribunalul a reținut că din adeverințe trebuie să reiasă în mod nemijlocit faptul că munca a fost prestată în baza unui contract individual de muncă, care au fost salariul și sporurile avute de fostul angajat, precum și faptul că s-a achitat contribuția de asigurări sociale, elemente necesare în vederea stabilirii punctajului realizat de solicitant.
Contrar celor reținute de pârâtă, tribunalul a constatat că adeverința nr.22/_, eliberată de SCM De Gradul I Constructorul B. și adeverința nr.63/_, eliberată de SC "Indcoop"; SA B., îndeplinesc cerințele pentru a fi luate în considerare la stabilire a drepturilor de pensie, întrucât în aceste
adeverințe au fost menționate: perioada lucrată, salariul de încadrare, respectiv,cel tarifar, faptul că s-a achitat contribuția suplimentară la pensie de 2%( în adeverința nr.63) și respectiv, că nu s-a achitat contribuția suplimentară prevăzută pentru grupa a II de muncă( în adeverința nr.22), precum și sporurile avute de reclamant ( în adeverința nr.63).
Prin urmare, prima instanță a reținut că, deși nu se prevede expres că a fost achitată contribuția datorată pentru condiții normale de muncă la fondul de asigurări sociale, având în vedere că munca a fost prestată anterior anului 1989, respectiv, potrivit adeverinței nr.22/2009, munca a fost prestată în perioada _
-_ și potrivit adeverinței nr.63/209, munca a fost prestată în perioada _
-_, precum și faptul că în perioada respectivă, contribuția socială pentru grupa III de muncă era reținută și plătită de angajator, aspect ce reiese și prin interpretarea conținutului adeverințelor.
În acest sens, s-a reținut că, întrucât s-a menționat că doar contribuția pentru grupa a II a de muncă nu a fost achitată și respectiv, că s-a achitat contribuția suplimentară de 2%, din cele două adeverințe rezultă că foștii angajatori ai reclamantului au reținut și achitat contribuția la asigurări sociale pentru condiții normale de muncă.
Așa fiind, tribunalul a constatat că cele două adeverințe trebuiau avute în vedere de pârâtă pentru stabilirea dreptului la pensie.
S-a mai reținut că, deși potrivit vârstei sale, reclamantul era îndreptățit să beneficieze doar de pensie de invaliditate intervenită ca urmare a unei boli obișnuite, iar art.57 din Legea nr.19/200 prevedea că pentru a beneficia de pensie se impunea să fi fost realizat un stagiu de cotizare stabilit în funcție de vârsta solicitantului, atât timp cât aceeași dispoziție se regăsește în conținutul art.74 din Legea nr.263/2010, dispoziție care a fost declarată neconstituțională prin decizia nr.680/2012 a Curții Constituționale, pensia de invaliditate urmează să fie stabilită, fără să se impună ca beneficiarul să fi realizat un anumit stagiu de cotizare în funcție de vârsta acestuia, cu determinarea pensiei în funcție de stagiul efectiv realizat.
Față de aceste considerente, s-a reținut că în mod netemeinic pârâta a emis decizia contestată, astfel încât a fost admisă contestația formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. T. DE P. B.
-N.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Intimatul a solicitat acordarea pensiei de invaliditate în temeiul prevederilor
Legii nr.19/2000, în anul 2009.
Cererea i-a fost respinsa prin decizia nr.7197/_, deoarece, deși criteriile medicale stabileau înscrierea în grad de invaliditate, reclamantul nu a făcut dovada realizării stagiului de cotizare cu achitarea contribuției de asigurări sociale pentru perioadele de activitate prestate în România.
Recurenta mai arată că deschiderea dreptului de pensie solicitat, necesita pentru intimat îndeplinirea unei condiții de esență, pe lângă dovada încadrării în grad de invaliditate, respectiv îndeplinirea condiției referitoare la stagiul de cotizare; care în cazul acestuia, raportat la vârsta avută la data solicitării (49 ani 10 luni 18 zile), era de 22 ani ca întreg, respectiv 11 ani, ca jumătate permisă de lege, conform art.57 alin.1. alin.2 din Legea nr. 19/2000).
În dovedirea realizării stagiului de cotizare, intimatul a prezentat trei adeverințe: nr.187/_ eliberata de Cooperativa meșteșugărească "Unirea"; B.
, nr.22/_ eliberată de SCM "Constructorul"; B. și nr.63/_ eliberată de SC " Indcoop"; SA B. .
Se mai susține că, deși în aplicarea prevederilor art.160 alin.5 din Legea nr.19/2000, aceste adeverințe s-au luat în considerare de către recurentă ca acte doveditoare ale vechimii în muncă raportat la perioada de activitate prestată, ele
nu au forța probanta în sensul recunoașterii acestei vechimi ca fiind stagiu de cotizare în sensul legii.
Recurenta mai arată că niciuna dintre adeverințe nu poartă mențiunea reținerii și virării contribuției de asigurări sociale, așa cum prevede legea, pentru că acea vechime să poată fi reținută ca stagiu de cotizare.
S-a mai invocat că instanța de fond, prin sentința recurată, în desconsiderarea prevederilor art.160 alin.5 și ale prevederilor art.2 lit. b)- principiul egalității și lit. e)- principiul contributivității, a statuat ca suficientă în baza unei prezumții simple, peste ceea ce conțin aceste înscrisuri-adeverințe, ca fiind făcută proba reținerii și virării contribuției de asigurări sociale, situație în care se consideră că instanța a încălcat prevederile legii.
Recurenta arată că stagiul de cotizare se consideră realizat pentru acele perioade de activitate în care persoanele fac dovada concretă a plății contribuției de asigurări sociale, (art.8 și art.37 alin.l din Legea nr. 19/2000).
Pe lângă încălcarea prevederilor legale menționate, se mai arată că, în contextul în care instanța de fond retine ca fiind aplicabila decizia nr. 680/2012 a Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituționala dispoziția cuprinsă în conținutul art. 74 din Legea nr. 263/2010, fiind vorba de o prevedere legală ulterioara celei în baza căreia recurenta a emis decizia contestată sub aspectul neîndeplinirii condițiilor de stagiu pentru stabilirea pensiei de invaliditate, aceasta a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În conformitate cu art. 15 alin (2) din Constituție; "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile";.
În conformitate cu art. 147 din Constituție "(1) Dispozițiile din legile si ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
(4) Deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor."
Efectele deciziilor Curții Constituționale constau doar în determinarea inaplicabilității normelor juridice constatate a fi neconstituționale, fără a afecta restul sistemului normativ și cu atât mai puțin acte normative care nu mai sunt în vigoare la data emiterii deciziei.
Se mai arată că a raporta dispozițiile Legii nr.263/2010 la situația data, în baza deciziei nr.680/2012 a Curții Constituționale este incorect, deoarece pentru ca intimatul să poată avea beneficiul deschiderii dreptului de pensie de invaliditate fără condiția realizării unui anumit stagiu de cotizare, ar trebui să investească recurenta cu o noua cerere în acest sens care să se întemeieze pe dispozițiile Legii nr.263/2010.
Prin urmare, s-a apreciat că instanța de fond practic s-a substituit organului administrativ, respectiv recurentei, ceea ce este prohibit, deoarece atribuțiile instanței sunt de control în ceea ce privește aplicarea corectă a dispozițiilor legale de către organul administrativ în raport de prevederile legii aplicabile la data emiterii actului contestat și nu de efectuare a unei proceduri administrative.
În acest sens, se arată că atribuțiile instanței judecătorești sunt cele expres prevăzute de art. 155 din Legea nr.19/2000.
În drept, se invocă disp.art. 304, 312 din Cod.proc.civilă, ale art.57, 8 și 37 alin.1 din Legea nr.19/2000, precum și cele ale art.15 alin.2 și art.147 din Constituție.
Analizând recursul formulat de pârâta C. T. DE P. B. -N., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect a arătat și recurenta prin cererea de recurs, intimatul a solicitat acordarea pensiei de invaliditate comunitare, la data de _ (când legislația națională aplicabilă cu privire la stagiul de cotizare necesar era Legea nr.19/2000), iar casa de pensii competentă din România a respins această cerere prin decizia nr.7197/_, cu singura motivare menționată în acest act, în sensul că: "NU SE POATE STABILI PENSIA DE INVALIDITATE DEOARECE NU DEȚINEM DOCUMENTE JUSTIFICATIVE DE VECHIME IN MUNCA ELIBERATE CONFORM LEGILOR ÎN VIGOARE ÎN ROMANIA. ADEVERINȚELE DEPUSE LA DOSAR SUNT INCOMPLETE.";
Potrivit disp.art.86 alin.2 din Legea nr.19/2000, decizia
casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt și de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
Î n acest sens, doctrina și jurisprude nța de contencios ad ministrativ au
statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se suprimă
sau nu se recunosc drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte
unilaterale trebuie să îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar
conținutul lor motivarea în fapt și în drept a măsurii luate și să fie
comunicate, aduse la cunoștința persoanelor interesate în mod legal.
Art.31 alin.1 și 2 din Constituție
garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
De asemenea, art. 24 alin.1 din Co nstituția României garantează
dreptul la apărare.
Astfel, se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme, motivarea
trebuie să fie suficient de precisă
astfel încât motivul actului să transpară clar și trebuie să fie intrinsecă actului
, adică trebuie conținută nu neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică p articularului odată cu acesta.
Doar printr-o motivare concretă a ac tului decizional
se asigura atât
informarea corectă a părții
cu privire la problema de interes personal, anterior
formulării contestației, cât și exercitar ea de către subiect ul de drept căruia
i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.
Î n lipsa motivării actului decizional
, instanța nu poate aprecia asupra
legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității
actelor decizionale ale instituțiilor pub lice, instanța de j udecată trebuie să
cunoască rațiunile pentru care emit entul actului, în î ndeplinirea puteri i
sale discreționare, a ales soluția cr iticată de cel văt ămat, iar această
motivare trebuie să fie intrinsecă actului administ rativ, neputând f i
complinită în cursul cercetării judecătorești.
Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este d ecisivă pentru a face demarcați a dintre actul ad optat în cadrul marjei de aprecie re conferită de lege autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din Legeanr.554/2004.
Î n speță, deși decizia nr.7197/_
cuprinde, în ceea ce privește motivele de fapt ale respingerii cererii de acordare a pensiei comunitare, doar acelea
privind neinserarea în adeverințele depuse de către reclamant a tuturor mențiunilor cerute de legea aplicabilă acestei cereri, pârâta-recurenta a invocat, înaintea instanței de fond, prin precizările depuse la filele nr.101-104 dosar de fond, și motive privind nerespectarea, în ceea ce privește conținutul adeverințelor, a disp.art.19 din Legea nouă a pensiilor nr.263/2010 și a art.74 alin.6 și 124 din
H.G. nr.257/2011privind aprobarea Normelor de aplicare a acestei legi-ce puteau fi aplicate doar în cazul cererilor de pensie formulate după data de_ -, iar prin recursul formulat a invocat și alte motive necuprinse în decizie, respectiv, că reclamantul nu ar fi îndeplinit condițiile de stagiu de cotizare necesar prevăzute de legea română (art.57 din Legea nr.19/2000) pentru acordarea pensiei de invaliditate.
Pentru considerentele anterior menționate, având în vedere necesitatea ca toate motivele de respingere a cererii de acordare a pensiei comunitare să fie cuprinse în decizia comunicată solicitantului, cu respectarea dreptului acestuia la informare și apărare, Curtea va cenzura legalitatea și temeinicia actului contestat analizând doar motivele ce au fost în mod expres precizate în acesta de către recurentă.
În primul rând, se reține că legea aplicabilă cererii intimatului formulată la data de_, este cu certitudine Legea nr.19/2000, având în vedere și disp.art.178 din Legea nr.263/2010, potrivit cărora cererile înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi se vor soluționa conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensii.
Se reține că reclamantul a anexat cererii de acordare a pensiei comunitare următoarele adeverințe, pentru perioadele în care a lucrat pe teritoriul României:
-adeverința nr.187/1985 eliberata de Cooperativa meșteșugărească
"Unirea"; B. -fila nr.37 dosar de fond-care atestă că acesta prestat muncă în perioada_ -_ ;
-adeverința nr.22/_ eliberată de SCM de Gradul I"Constructorul"; B.
-fila nr.39 dosar de fond-pentru munca și veniturile realizate în perioada_ -_ ;
- -adeverința nr.63/_ eliberată de SC " Indcoop"; SA B. -fila nr.40 dosar de fond-pentru munca și veniturile realizate în perioada_ -_ .
Recurenta a refuzat să recunoască perioadele menționate în aceste adeverințe ca perioade de asigurare realizate în România.
Astfel, se reține că, potrivit art.27 din Decizia nr.112 din 1 aprilie 2009 a Casei Naționale de P. și Alte Drepturi de Asigurari Sociale
privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului (CEE) nr.1.408/71
al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72
al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71
privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariații și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității, recurentei, în calitate de organism competent din România îi revenea, în primulrând, obligația de a emite formularul E 205 RO-"Atestat privind cariera de asigurat în România" ș i de a tr ans mite aces t f ormu l ar ins tituț ie i deinstrumentare.
Se reț ine îns ă c ă, î n timp ce org an is mul co mpe ten t d in G er man ia a e mis
formularul E 205 DE (filele nr.32-34 dosar de fond), pentru per io ad a de 17 an i ș i
10 lun i reprezen tân d per io ad ă de as ig ur are re al iz ată în aces t s tat, aplicând
leg isl aț ia sa, ins titu ț ia co mpe ten tă d in Ro mân ia, respec tiv, recuren ta, a emisformularul E 205 RO (filele nr.30-31 dosar de fond) care nu cuprinde nicio
me nț iune cu pr iv ire l a per io adele de as ig ur are re al iz ate de c ătre recl aman t în ț ar a
no as tr ă.
Mai mult, inițial, în anul 2009, C. Județeană de P. B. -N. eliberează adeverința nr.18371/_ (fila nr.41 dosar de fond), prin care recunoaște ca fiind stagiu de cotizare realizat în România perioada de 3 ani menționată în adeverințele nr.22/_ și nr.63/_, precizând că reclamantul B. I.
"are vocație pentru înscrierea la pensie de invaliditate";, pentru ca ulterior, să revină asupra acestei decizii.
De altfel, se mai reține că, potrivit art.27 alin.7 din Decizia nr.112/2009, instituțiile statelor membre, chiar și în situația în care nu pot stabili drepturi de pensie, au obligația de a emite formularul E205 indicând perioadele de asigurare, precum și perioadele echivalente realizate conform legislației proprii, urmând a fi reținute în momentul stabilirii dreptului la prestații, de către celelalte instituții, dacă pensia astfel obținută este mai mare.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a obligat casa de pensii recurentă să confirme perioadele menționate în adeverința nr.22/_, eliberată de SCM de Gradul I Constructorul B. (_ -_ ) și în adeverința nr.63/_, eliberată de S.C.,,Indcoop"S.A. B. (_ -_ ), ca reprezentând perioade de asigurare realizate de către intimat în România.
Conform art.1 din Decretul nr.389/1972
, "Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sînt datoare sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra cistigului brut realizat de personalul lor salariat, …indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de munca.";
Mai trebuie precizat că, până în anul 1993, a existat un sistem propriu de asigurări sociale al cooperației meșteșugărești, iar alin.3 al art.1 din din Decretulnr.389/1972
prevedea că: "Unitățile, persoanele juridice și fizice care aparțin
sectoarelor de activi tate cu sisteme pr oprii de asigurări so ciale, sînt datoare s a
verse contribuția la casele de asig urări sociale din sistemel e respective, pentru
personalul lor cuprins în aceste asigurări sociale
….. Stabilirea și calcularea contribuției de asigurări sociale se fac potrivit reglementărilor acestor sisteme de asigurări sociale.
Ar t.4 d in acel aș i D ecre t
prevedea că: "Organele bancare și ale Casei de Economii și Consemnațiuni au obligația sa verifice, odată cu eliberarea fondurilor pentru plata salariilor, depunerea în contul asigurărilor sociale de stat a contribuției datorată de unități.";, iar conform ar t.7 d in acel aș i ac t nor mativ,
"Organele de control ale M. ui Finanțelor, ale băncilor și ale M. ui Muncii, precum și organele de control financiar intern au obligația de a verifica, în cadrul acțiunilor de control pe care le efectuează, respectarea normelor legale privind calcularea, depunerea și evidenta contribuției pentru asigurările sociale de stat.";
Prin urmare, legislația în vigoare în perioada pentru care au fost eliberate adeverințele mai sus menționate prevedeau obligativitatea virării contribuției de asigurări sociale pentru câștigurile brute realizate de către lucrători, precum și instituțiile cu atribuții în verificarea îndeplinirii acestei îndatoriri.
De altfel, art.5 din Decretul nr.389/1972,
prevăzând, la alin.1, majorările ce se vor aplica în cazul în care angajatorii nu înțeleg să își îndeplinească în termenele stabilite obligațiile de virare a contribuției de asigurări sociale, stabilea la alin.2
că: "Nedepu nerea contribuției pentru asigurăril e sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite
celor asigurați.";
Raționamentul legiuitorului este clar în această modalitate de reglementare, întrucât salariatului i se plăteau de către angajator contributiile de asigurări sociale, prin luarea în considerare, în baza de calcul a acestei contribuții, a câstigului său brut realizat, iar instituțiile statului dețineau suficiente mijloace de control și constrângere în vederea îndeplinirii de către angajatori a acestor îndatoriri, astfel încât nu se putea reține vreo culpă în sarcina salariaților, în ipoteza în care într-adevăr s-ar fi ajuns la situația în care nu ar fi fost depuse aceste contribuții.
După cum am menționat anterior, până la adoptarea Legii nr.34/1993, cooperatia mestesugareasca avea organizat sistemul sau propriu de asigurări sociale, astfel încât, art.31 din Legea nr.14/1968, în vigoare în perioada în care reclamantul a prestat activitate în țara noastră, prevedea că:";Fondurile asigurărilor sociale din cooperatia mestesugareasca provin din contribuția de asigurări sociale a cooperativelor, contribuția pentru pensia suplimentară a membrilor cooperatori și cotizațiile mestesugarilor cu ateliere proprii, înscriși în asigurările sociale din cooperatia mestesugareasca, precum și din alte venituri prevăzute de statute.";
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.34/1993, p
e data intrării în vigoare a prezentei legi, sistemul de asigurări sociale al cooperației meșteșugărești se integreaza în sistemul asigurărilor sociale de stat.
Conform art.2 alin.1 din acee aș i lege, d ispon ib il ităț ile b ăn eș ti, precu m ș i
creanțele Casei de Asigurări Sociale și P. din Cooperatia Mestesugareasca și ale
un ităț ilor propr ii ter itor iale se pre iau în î n treg ime, în con tul as igur ăr ilor soc iale de stat, astfel cum au fost stabilite pe b az a d e pro tocol ș i conf or m b il anțulu i con tab il l a zi.
Se mai reț ine c ă, î n te me iul ar t.5 d in Lege a nr.34/1993
, drepturile de
as igur ăr i soc iale ale cooper ator ilor d in cooper atia me s tesug are asc a, al e
me s tesug ar ilor cu atel iere propr ii, precum ș i ale ucen ic ilor ș i perso anelor c are
lucre az ă în atel iere le aces tor a se s tab ilesc în con tinu ar e po tr iv it leg isl aț ie i
as igur ăr ilor soc iale d e s tat.
Prin decizia nr.19/2011 pronunțată de către Î. Curte de Casție și
Justiție, în recurs în interesul legii, s-a reținut că: "
A
pariția Legii nr. 19/2000 a
dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.";
Având în vedere faptul că, potrivit art.1 din Decretul nr.389/1972 și a art.31 din Legea nr.14/1968, în perioada 1984-1986, în care reclamantul a prestat muncă și a realizat venituri în România, cooperativele au fost obligate să rețină și vireze contribuția de asigurări sociale, pentru fiecare cooperator, la fondul asigurărilor sociale din cooperatia mestesugareasca, iar potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.34/1993, disponibilitățile bănești, precum și creanțele Casei de Asigurări Sociale și P. din Cooperatia Mestesugareasca și ale unităților proprii teritoriale au fost preluate în întregime, în contul asigurărilor sociale de stat, fiind astfel recunoscute, prin art.5 din Legea nr.34/1993, drepturile cooperatorilor din cooperatia mestesugareasca la prestații de asigurări sociale potrivit legislației asigurărilor sociale de stat, în mod corect prima instanță a reținut că această perioadă trebuia să fie reținută ca reprezentând stagiu de cotizare/perioadă de asigurare realizată în țara noastră.
Astfel, potrivit disp.art.160 alin.5 din Legea nr.19/2000, prima instanță a stabilit în mod corect că adeverințele anterior menționate fac dovada vechimii în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiei până la data intrării în vigoare a
acestei legi, menționându-se în cuprinsul acestor acte că au fost eliberate tocmai pentru reconstituirea vechimii reclamantului în muncă și că doar contribuția pentru grupa a II-a de muncă nu a fost achitată de către angajatori.
Prin urmare, Curtea constată ca motivele invocate de către recurentă în decizia de respingere a acordării pensiei comunitare de invaliditate nu pot fi reținute, astfel încât în mod corect prima instanță a dispus anularea deciziei contestate și s-a dispus emiterea unei noi decizii privind cererea contestatorului în care să se ia în considerare perioadele de asigurare menționate în adeverința nr.22/_ eliberată de SCM de Gradul I Constructorul B. și în adeverința nr. 63/_ eliberată de S.C.,,Indcoop"S.A. B. .
Pentru toate aceste considerente, cu nuanțările expuse anterior, față de considerentele sentinței recurate, nu se poate constata că în cauză prima instanță ar fi aplicat în mod greșit dispozițiile legale, neputându-se reține în cauză disp.art.304 pct.9 Cod.proc.civilă.
Se mai reține că prima instanță, judecând cauza conform disp.art.155 lit.d) și f) din Legea nr.19/2000, care acorda în competența tribunalelor, în primă instanță, cenzurarea legalității și temeiniciei emiterii deciziilor de pensie, precum și soluționarea litigiilor privind modul de stabilire și de plată a pensiilor, nu se poate reține că aceasta ar fi depășit în cauză atribuțiile puterii judecătorești, nefiind astfel incidente în cauză nici disp.art.304 pct.4 Cod.proc.civilă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. T. DE P.
B. -N.
și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. T. DE P. | B. | |
-N. | împotriva sentinței civile nr. 2141/F din_ a Tribunalului B. | -N. |
pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. A-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.; | ||||
Tehnored.: C.M./V.R.; | ||||
2ex./_ | ||||
Jud.fond: Tribunalul B. | -N. | : B. | R. | I. |
| ← Decizia civilă nr. 1823/2013. Contestație decizie pensionare.... | Decizia civilă nr. 475/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
