Decizia civilă nr. 4410/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4410/R/2013
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul N. D. împotriva sentinței civile nr. 8674 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată
C. J. DE P. C., având ca obiect asigurări sociale - contestație decizie de dare în debit.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 noiembrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 8674 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul N. D. împotriva pârâtei C. J. de P. C. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În calitate de luptător pentru victoria revoluției din Decembrie 1989 - luptător rănit, reclamantului începând cu_ i s-au stabilit de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004 în baza Deciziei nr. 246.458/_ .
Prin Decizia nr. 212/_ privind recuperarea sumelor încasate cu titlu necuvenit emisă de pârâtă s-a dispus reținerea sumei de 45.884 lei ca urmare a depășirii salariului mediu brut pe economie în conformitate cu prevederile art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2-5 din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, indemnizația reparatorie se calculează prin aplicarea coeficienților de multiplicare (ce diferă în funcție de titlurile obținute) asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. Dacă asupra modalității de calcul nu există divergențe, diferențele apar din modul în care a fost calculată indemnizația pentru anii 2010 și 2011.
Referitor la anul 2009, este evident că acesta a realizat venituri ce depășesc salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat care pentru anul 2009 era de 1693 lei, în condițiile în care reclamantul a realizat 1702 lei pe parcursul acestui an.
În privința prescripției invocate, raportat la data emiterii deciziei nr. 212 și anume_ debitul a fost calculat corect în termenul general de prescripție de 3 ani, el începând cu data de_ .
Reclamantul nu poate susține că nu cunoștea debitul, din moment ce prin declarațiile pe proprie răspundere nr. 56.635/_ și 66.153/_, date sub incidența art. 292 C.pen a declarat că nu realizează venituri mai mari decât salariul mediu brut. De asemenea prin aceste declarații, în conformitate cu prevederile art. 42 din Legea nr. 341/2004 se obligă să aducă la cunoștință orice modificare în termen de 5 zile și se obligă de asemenea să se prezinte la C.J.P. C. o dată la 6 luni pentru a reînnoi declarația pe proprie răspundere și că a luat la cunoștință că este obligat să restituie sumele încasate necuvenit, așa cum prevede art. 43 din Legea nr. 341/2004.
Referitor la anul 2010, cuantumul indemnizației reparatorii a crescut la 2020 lei (1836 lei cât era salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale pentru anul 2010 conf. L12/2010 x 1,10 conf. art. 4 alin.4 din L341/2004). Așa cum se poate observa din Adeverința 1925 din_ privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu, în vederea stabilirii pensiei, emisă de C.J.P. C. pe baza datelor din declarațiile privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat depuse lunar de angajator, pentru perioada_ -_ (doar pentru aceasta fiind constituit debitul la nivelul anului 2010) reclamantul a realizat un venit de aceasta de 1.948 lei/lună, ceea ce este peste 1.836 lei salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale pentru anul 2010.
Acest cuantum de 2020 lei s-a menținut până la data de_, când indemnizația i-a fost redusă cu 15% potrivit art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010. Legea nr. 118/_ a fost publicată în M.O. nr. 441/_, dată la care pensiile și indemnizațiile pe luna iunie erau plătite și cum legea nu retroactivează, diminuarea cu 15% s-a aplicat începând cu data intrării în vigoare și anume 3 iulie 2010, respectiv i-a fost diminuată indemnizația aferentă lunii iulie 2010.
În consecință, calculul corect al indemnizației reclamantului este următorul: 2020 lei x 15% = 303 lei; 2020 lei - 303 lei = 1717 lei indemnizație reparatorie
Ulterior, în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 a fost publicată Legea nr. 285/2010, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Conform art. 10 din Legea nr. 285/2010 "(1) Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010";.
Din dispozițiile art. 10 din Legea nr. 285/2010, raportate la cele ale art. 14 din Legea nr. 118/2010 se observă că începând cu luna ianuarie 2011 prin majorarea cu 15% a cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010 calculul corect era: 1717 lei x 15%=258 lei; 1717 + 258 = 1975 lei cuantumul corect al indemnizației reparatorii.
Este evident că începând cu 01 ianuarie 2011 nu se revine la cuantumul indemnizației avut anterior reducerii indemnizației cu 15% și nu se aplică dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 341/2004 la "câștigul salarial mediu brut"; în loc de "salariul mediu brut";, din moment ce cu 1 ianuarie 2011 art. 10 din Legea nr. 285/2010 prevede majorarea la nivelul indemnizației în plată la nivelul lunii octombrie 2010. A stabili un cuantum actualizat al indemnizației reparatorii la_ de 2224 lei (2022 lei cât era salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale pentru anul 2011 conf. art. 15 din L287/2010 x 1,10 conf. art. 4 alin.4 din L341/2004), nu numai că nu are suport
legal, dar ar însemna încălcarea dispozițiilor Legii nr. 285/2010 și neaplicarea art. 10 din această lege, care prevede o majorare a cuantumului din octombrie 2010 și nu o actualizare a indemnizației raportat la câștigul salarial mediu brut.
Pe parcursul anului 2011 reclamantul a primit o indemnizație reparatorie în cuantum brut de 2020 lei, față de 1975 lei cât era corect și o indemnizație lunară în cuantum brut de 1102 lei, față de 1078 lei cât era corect De asemenea aceste sume reprezintă indemnizațiile brute, astfel încât sumele de pe decizia de debit reprezintă cuantumurile nete (fiind scăzută contribuția de asigurări sociale de sănătate) 2020 x 5,5% (CASS)=_ -111,1 =1909 lei.
Nici la nivelul anului 2012 nu a existat nici o actualizare a cuantumului indemnizației reparatorii (pentru categoriile care au continuat să o primească) deoarece prin art. 8 alin. 1 din Legea nr. 283/2011 se prevedea că "În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d), alin. (4), art. 13 lit. b) și c) și la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011."; (care din cele de mai sus se observă că nu era cel anterior reducerii cu 15%, ci era cel din octombrie 2010 majorat cu 15%). Mai mult decât atât, ulterior în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea drepturilor salariale "Începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010."; În acest sens indemnizația lunară i-a fost majorată cu 2,3%, astfel încât începând cu_ beneficiază de un cuantum al indemnizației lunare de 1102 lei. Astfel: 1078 lei x 2,3% = 25 lei; 1078 lei + 25 lei = 1103 lei, fiind acordați 1102 lei (pentru a nu depăși cuantumul în plată în luna iunie 2010), acordați prin decizia 246.458/_ .
Având în vedere că de abia în iunie 2012 reclamantul ar fi ajuns la cuantumul indemnizației reparatorii avut în luna iunie 2010 dacă ar fi fost îndreptățit să o primească și nu ar fi fost exclus de Legea nr. 283/2011 (dată la care reclamantul avea 2020 lei), evident nu putea exista un cuantum de 2224 lei începând cu 1 ianuarie 2011.
Conform art. 18 din Legea nr. 283/2011, în anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin.4 din Legea nr. 341/2004, nu se acordă.
Instanța a precizat că pârâta C. J. de P. C. nu este organ fiscal, nu percepe taxe și impozite, astfel că raportarea la art. 85 C.proc.fisc. și fostul art. 290 C.fisc. nu au relevanță în cauză, neîntemeiate fiind și referirile la deciziile de impunere, acte care nu țin de competența C.J.P. C. . Potrivit dispozițiilor art.
9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, când urmează sa se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului. Există în fiecare an câte două declarații pe proprie răspundere privind veniturile realizate, iar o eventuală necunoaștere a legii nu poate fi invocată în apărările făcute.
Față de cele ce preced, instanța a constatat că debitul este legal calculat și prin urmare a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N. D. , solicitând casarea hotărârii atacate, și rejudecând, să se dispună admiterea contestației formulate prin care solicită anularea Deciziei nr. 212/_ privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale emisă de către intimată, avându-se în vedere prevederile art. 3041C.pr.civ., art. 304 pct. 7- 9 C.pr.civ, cu cheltuieli de judecata.
În motivare a arătat că hotărârea civila atacată este rezultatul unei examinări extrem de superficiale a cauzei, în ciuda motivării aparent consistente.
Recurentul susține că nici una dintre chestiunile expuse prin sentința civila astfel recurata nu a fost pusa în discuția contradictorie a părților, acesta luând act de toate aceste argumente ale instanței pentru prima oara din lecturarea hotărârii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele de bani solicitate pentru perioada_ -_, având în vedere prevederile art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 și raportat la momentul comunicării în ceea ce îl privește a Deciziei nr. 212/2012 și anume data de_, sumele mai vechi de 3 ani, și anume cele solicitate pentru perioada_ -_, în cuantum de 2793 lei, nu pot fi decât prescrise.
Instanța de fond în mod eronat nu ține cont de susținerile recurentului și se raportează la momentul emiterii deciziei atacate prin intermediul prezentei contestații.
Aceasta statuare a instanței de fond se afla în afara cadrului legal, indiferent daca ne raportam la prevederile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctiva sau la cele cuprinse în Noul Cod Civil.
În ceea ce privește situația anului 2010, concluzia instanței este una absolut unilaterala, fiind rezultatul unei grave erori rezultate din încălcarea principiului contradictorialității.
Astfel, instanța are în vedere Adeverința nr. 1925/_ privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu, în vederea stabilirii pensiei, emisa de către intimata C. de P. .
Cu toate acestea, se ignora statele de plata a salariilor emise de către angajatorul Arhiepiscopia Ortodoxa Romana C., precum și adeverințele emise de către aceeași unitate angajatoare care indica un salariu lunar la nivelul anului 2010 de 1825 lei (deci sub nivelul sumei de 1836 lei cat era salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale pentru anul 2010), adeverințe care se afla de asemenea la dosarul cauzei și pe care înțelege sa le anexeze și în recurs.
Instanța de fond era obligata sa observe ca exista neconcordante intre statele de plata aferente anului 2010 emise de angajator și Adeverința nr. 1925/_ emisa de Casa de pensii și trebuia astfel sa redeschidă dezbaterile pentru a lamuri, în condițiile contradictorialității acest aspect, în vederea aflării adevărului în cauza.
Precizează că evidenta intimatei cuprinsa în Adeverința nr. 1925/_ este rezultatul unei erori materiale, eroare care se datorează culpei angajatorului.
În privința anului 2011, statuările instanței de fond sunt efectiv de neînțeles.
Judecătorul fondului confunda practic modul de calcul ai indemnizației de revoluționar aferenta anului 2011 cu stabilirea salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale pentru anul 2011, acesta din urma face practic obiectul cauzei.
Cu privire la susținerile instanței, aferente anului 2012, acestea demonstrează indubitabil eroarea în care se afla instanța cu privire la obiectul cauzei. Menționează doar ca nu i s-a imputat nimic în cursul anului 2012, în cursul acestui an indemnizația reparatorie fiind suspendata, conform deciziei nr.
2. din 07 decembrie 2012. De altfel, și prin sentința recurata se menționează, în mod contradictoriu, temeiul legal care sta la baza suspendării.
Susținerile instanței potrivi căreia intimata C. J. de P. C. nu este organ fiscal se afla de asemenea în afara oricărei susțineri legale.
C. Naționala de P. P. e este instituție publica cu atribuții în domeniu fiscal, în conformitate cu prevederile art. 7 cap. II din HG nr. 112/2012 privind aprobarea Statutului CNPP. De asemenea Casele județene de pensii au și acestea la rândul lor atribuții fiscale proprii, reglementate de art. 18 din același act normativ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat în parte, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin Decizia nr. 212 din_ privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, s-a stabilit în sarcina recurentului reclamant, în temeiul prevederilor art. 179 din Legea nr. 263/2010, un debit în sumă de 45.884 lei, reprezentând drepturi de asigurări sociale încasate necuvenit în perioada:_ -_ ,_ -_ ,_ -_ .
Potrivit dispozițiilor art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 "sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani";.
Termenul de prescripție reglementat de prevederile art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 are în vedere data stabilirii debitului reprezentând prestațiile de asigurări sociale încasate necuvenit în raport de momentul încasării acestora, fiind necesar ca stabilirea debitului să se situeze în interiorul termenului de prescripție de 3 ani, fiind fără relevanță din punct de vedere al calculării termenului de prescripție data comunicării deciziei de debit, cum eronat se susține de către recurent.
Ca atare, sunt neîntemeiate susținerile din recurs potrivit cărora pentru recuperarea debitului aferent perioadei_ -_ s-ar fi împlinit termenul de prescripție, soluția primei instanțe de respingere a excepției prescripției fiind corectă.
În ceea ce privește aspectele de fond, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 43alin. 1 din Legea nr. 341/2004, "sumele cu titlu de indemnizație reparatorie încasate în luna/lunile în care venitul realizat de către beneficiar este mai mare decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat reprezintă sume încasate necuvenit și se recuperează de la beneficiar, conform legii";.
Intimata C. J. de P. C. a avut în vedere la stabilirea debitului în sarcina recurentului reclamant faptul că acesta, a realizat venituri de la Arhiepiscopia Ortodoxă Română C. - Protopopiatul Ortodox Român C. II care, în perioadele menționate în decizia de debit, au depășit salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru aceasta avându-se în vedere Adeverința nr. 1925 din_ emisă de intimată privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei pentru asigurat, întocmită pe baza declarațiilor nominale depuse de angajator.
Sumele reprezentând veniturile realizate de reclamant în perioada_ -_ și în perioada_ -_ evidențiate în Adeverința nr. 1925/_ sunt într-o vădită contradicție cu veniturile de care a beneficiat în realitate reclamantul în perioada menționată, astfel cum acestea rezultă din statele de plată eliberate de Arhiepiscopia Ortodoxă Română C. - Protopopiatul Ortodox Român C. II, depuse la dosarul cauzei, și care se situează sub nivelul salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat în sensul prevederilor art. 43alin. 1 din Legea nr. 341/2004.
Așa fiind, constatând că în mod nelegal s-a procedat la stabilirea debitului în sarcina reclamantului pentru perioadele_ -_ și_ -_, în
raport de prevederile art. 43alin. 1 din Legea nr. 341/2004, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 va admite în parte recursul declarat de reclamant cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul înlăturării obligației reclamantului de a restitui sumele încasate în perioadele menționate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., va fi obligată pârâta C. J. de
P. C. să plătească reclamantului N. D. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei, reprezentând onorariu avocațial, cuantumul cheltuielilor fiind stabilit în raport de soluția de admitere în parte a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamantul N. D. împotriva Sentinței civile nr. 8674 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte contestația formulată de reclamantul N. D. în contradictoriu cu C. J. de P. C., și în consecință:
Dispune anularea în parte a Deciziei nr. 212/_ emisă de pârâtă și înlătură obligația reclamantului de a restitui sumele încasate în perioada_ -_ și în perioada_ -_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: B. G. Z.
| ← Sentința civilă nr. 24/2013. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 15193/2013. Asigurări sociale → |
|---|
