Sentința civilă nr. 1183/2013. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.1183
Ședința publică din 04 martie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător Grefier: P. A.
Completul este asistat de asistenții judiciari
P. R. S.
V. R. I.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul C. I. cu domiciliul Z. ,str. T. ,nr. 29, județul Sălaj în contradictoriu cu pârâtele M.
N. B. ,cu sediul în B., str. I., nr.110, și M. A. N. - CASA DE PENSII S. B. cu sediul în B., str. D. T., nr.7-8, având ca obiect asigurări sociale ANULARE DECIZIE DE REVIZUIRE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Reclamantul prezent solicită respingerea excepției invocate de către pârâtă prin întâmpinare.
Nemaifiind cereri în probațiune, ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul C. I. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată înscris.
Instanța, pe baza actelor de la dosar reține cauza în pronunțare
T R I B U N A L U L
Prin cererea sa, reclamantul C. I. solicită instanței ca în contradictoriu cu pârâții M. A. N. B. și M. A. N. - C. de P. S.
să anuleze Decizia de revizuire a pensiei, nr. 94505 din_ emisă în baza Legii 119/2010 și a OUG nr.1/2011 emisă de M. A. N. -C. de P.
S., să mențină Decizia de stabilire a pensiei nr. 0120078/_ emisă în baza Legi 164/2001 și prin Sentința Civilă Nr.483 din_ pronunțată de Tribunalului
B. al cărei cuantum a fost stabilit la 6446 lei, să oblige pârâta la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, plătită în luna decembrie 2010 (în continuare "pensie inițială") și pensia revizuită conform Legii nr. 119/2010, H.G. nr. 735/2010 O.U.G. nr. 1/2011 {în continuare "pensie
revizuită"), de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei inițiale,să oblige pârâta la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii - Decizia privind pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 plătită în luna decembrie 2010 ("pensia inițială") și pensia revizuită conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 și
O.U.G. nr. 1/2001 ("pensia revizuită dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiuni se arată că decizia de recalculare a pensiei subsemnatului a fost emisă în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor1, iar în Decizia de revizuire pe care o contestă a fost emisă în temeiul Legii nr. 119/2011.
Pârâtul M. A. N. a formulat întâmpinare prin care solicită instanței respingerea acțiunii reclamantului, motivat de faptul că revizuirea pensiei reclamantului s-a făcut în temeiul Legii 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și în baza prevederilor O.U.G. nr. 1/2011, iar pârâta, la stabilirea cuantumului acesteia, a avut în vedere documente aflate la dosarul de pensionare.
Asupra cauzei de față instanța reține următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale a M. ui A. N. instanța reține faptul că art.1 alin.(1) din H.G.233/2011 prevede faptul că "Casele de pensii sectoriale sunt structuri de specialitate, cu personalitate juridică, înființate prin lege, în subordinea M. ui A. N. .
Potrivit art.8, alin.(1) lit. b) Casele de pensii sectoriale stabilesc drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege, emit decizii de pensie pe care le comunică solicitanților, în termenele prevăzute de lege";.
Prin urmare, M. A. N. nu are atribuțiuni în materia emiterii deciziilor privind drepturile de asigurări sociale și în consecință excepția lipsei calității sale procesuale va fi admisă.
Pe fondul cauzei instanța reține faptul că potrivit art.1 din OUG nr.1/2011 s- a stabilit ca pensiile recalculate în baza Legii nr.119/2010 să fie revizuite din oficiu până la data de_, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
În temeiul art. 10 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a fost abrogată Hotărârea de Guvern nr.735/2011.
Astfel, procedura de revizuire a pensiilor recalculate a vizat toate acele pensii care au fost calculate parțial sau integral pe baza salariului mediu brut pe economie, urmând ca, pentru identificarea actelor necesare instituțiile cu atribuții în domeniu să depună toate diligențele în acest scop fără ca persoana să fie împiedicată să contribuie la această operațiune.
În conformitate cu prevederile art.6 alin.1 ,, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe
economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire.
Întreaga Lege nr. 119/2010, conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, legea în discuție nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. Dispozițiile legale criticate nu impietează cu nimic asupra calității de pensionar dobândite în temeiul reglementărilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, această decizie este o faptă constitutivă a unei situații juridice realizate înainte de o eventuală intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultă că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rămân câștigate pe toata perioada cuprinsă între emiterea deciziei de pensionare și momentul la care a intrat în vigoare legea. Doar dacă prezenta lege ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în plată pe perioada menționată, aceasta cu siguranță ar fi fost retroactivă, încălcând art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât ar fi desființat o facta praeterita.
Pensia de serviciu este compusă, principial, din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit in legea speciala. Acordarea acestui supliment tine de politica statului in domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligația statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauza și-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuțiilor. Este un drept pe care l-a obținut și realizat prin plata contribuțiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituțional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susține că este un drept viitor câștigat ad aeternam din moment ce este sub condiție.
Având în vedere că pensiile de serviciu nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, in cazul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, o atare cauza o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, textul criticat nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se
tuturor pensiilor de serviciu, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora li se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.
Mai mult, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 si din 31 mai 2011, pronunțate in cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio si alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietarii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, in același sens, și hotărârile din 12 octombrie 2004 si 28 septembrie 2004, pronunțate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plății unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenție în privința bunului ce trebuie justificată (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio si alții împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esențial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat in seama atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implică o sarcină individuală excesivă.
Astfel, prin decizia nr. 44/2012 Curtea Constituțională a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat in domeniul public care beneficia de astfel de pensii in egala măsura (spre deosebire de cele retinute de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, precitată). Ajustarea dictata de principiul contributivității nu numai că elimina un beneficiu suplimentar acordat unor angajați ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora intr-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenței Curții, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusa pensia contributiva (a se vedea Decizia nr. 872 si Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, in cauza de fata, nu se pune o atare problema, pensia contributiva nefiind în niciun fel afectata sau restrânsa.
Având în vedere aceste considerente instanța va respinge cererea reclamantului ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantului C. I. împotriva pârâților
M. A. N. B. și C. de P. S. a M. A. N. pentru anularea deciziei de revizuire nr.94505 din_, menținerea deciziei de stabilire nr.0120078 din_, obligarea pârâților la plata diferenței dintre pensia de serviciu și pensia revizuită, cu dobânda legală și indicele de inflație.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04 martie 2013.
Președinte, | Asistenți judiciari, | Grefier, | ||||
C. N. C. | P. R. | S. | V. | R. I. P. | A. |
Red.CNC/_
Dact.PA/_ Com.5ex.
| ← Sentința civilă nr. 2406/2013. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 24/2013. Asigurări sociale → |
|---|
