Sentința civilă nr. 11115/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 11115/2013
Ședința publică din data de 27 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: E. B.
Asistent judiciar: C. -E. P. Asistent judiciar: I. R. Grefier: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de asigurări sociale având ca obiect contestație decizie de pensionare formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâții C. S. DE P. A M. A. N. și M. A. N. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul pârâților, c.j.
Rândașu Costică, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentantul pârâților depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și arată că reclamantul nu a contestat și Hotărârea nr. 16549/_ prin care s-a soluționat contestația formulată de acesta împotriva deciziei de revizuire a pensiei, astfel că aceasta a rămas definitivă. Totodată reprezentantul pârâților arată că nu mai susține excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. S. de P. a M. A. N. .
Instanța ia act de precizarea reprezentantului pârâților, în sensul că nu mai susține excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. S. de P. a M. A. N. .
Reprezentantul pârâților arata că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâților solicită instanței respingerea acțiunii pentru motivele din întâmpinare.
Instanța reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_, reclamantul M. | C. | a |
chemat în judecata pârâții M. A. N. si CASA DE PENSII S. A M. | A. |
N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să anuleze, ca nelegală, Decizia nr. 90659/_ privind revizuirea pensiei de serviciu în baza prevederilor O.U.G.nr.1/2011 si repunerea în situația anterioară prin acordarea drepturilor dobândite în baza Deciziei nr.0117189/2008, emisă în temeiul Legii 164/2001 privind pensiile militare de stat.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că decizia a cărei anulare o cere este nelegală întrucât i s-au diminuat drepturile cu titlu de pensie prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.119/2010.
Acesta mai arată că Decizia nr.90659/_ este nelegală întrucât s-a încălcat legislația in vigoare, Constituția României, principiile nediscriminării și dreptului la proprietate conținute în tratatele privind drepturile omului la care România este parte.
Decizia a fost emisă cu diminuarea drepturilor sale cu titlu de pensie, prin aplicarea H.G. nr. 735/2010, în prezent abrogată, prevederi care au fost suspendate prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel Cluj
Astfel, deși nu a depus cerere de recalculare si alte documente doveditoare, pensia i-a fost recalculată, luându-se ca bază de calcul salariul mediu pe economie pentru întreaga perioadă de activitate, în baza unor dispoziții legale care la data recalculării erau lipsite de eficiență juridică. In acest context se creează discriminare față de alte categorii de salariați, deși militarii au suportat privațiuni specifice funcției.
S-au încălcat în acest mod principiile de drept consacrate prin actele internaționale în materia drepturilor omului și deciziile Curții Constituționale.
Recalcularea pensiei sale s-a făcut prin încălcarea principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin.2 din Constituția României, art. 2 lit.c, art.93 și art.103 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data emiterii deciziei contestate. Mai mult, instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare nu a reprezentat si nu reprezintă un privilegiu, iar anularea acesteia constituie o nedreptate raportat la obligațiile si la privațiunile care i-au fost impuse pe timpul desfășurării activității dar si la obligațiile pe care le are în calitate de militar în rezervă.
De asemenea plecând de la prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la C.E.D.O.,beneficiază de un drept de proprietate asupra pensiei a cărei recalculare a fost dispusă,însă este lipsit de această proprietate, prin noile dispoziții ale Legii nr.119/2010.
În drept sunt invocate prevederile art.180 alin.6 și 7 din Legea nr. 19/2000, art.79 al.1 lit.b din Legea nr. 164/2001 și art.7 alin. 1 din Legea nr. 119/2000.
Ulterior,în ședința publică din data de_, reclamantului i s-a comunicat copia Hotărârii nr.16549/_ a Comisiei de Contestații din cadrul M. A. N. însă acesta, nu a formulat o precizare în sensul că urmează să conteste și această hotărâre (f.52-53,55).
Pârâtul M.Ap.N., în nume propriu și in calitate de reprezentant legal al Casei Sectoriale de
P., a solicitat respingerea acțiunii, în primul rând prin reținerea lipsei calității procesuale pasive a pârâtei de rândul 1,excepție la care a renunțat în ședința publică din data de_ .
Pe fond, se arată că reclamantului i s-a emis o nouă decizie de revizuire, cu punere în plată începând cu data de_ .
În ceea ce privește menținerea în plată a deciziei de pensie emisă în temeiul Legii nr.164/2001, trebuie arătat că acest lucru nu poate fi posibil deoarece s-ar încălca dispozițiile legale in vigoare in materia asigurărilor sociale, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.1 din Legea nr. 119/2010, pensiile militare de stat, stabilite în baza Legii nr.164/2001, au devenit pensii de asigurări sociale în înțelesul Legii nr.19/2000. Mai mult, la data pronunțării hotărârii, Legea nr. 164/2001 și Legea nr. 19/2000 au fost abrogate expres prin Legea nr. 263/2010.
De altfel prin O.U.G. nr.1/2011 s-a acordat reclamantului retroactiv pensia cuvenită și diferențele pe lunile ianuarie-februarie 2011, urmând ca până la data de_ să se emită o nouă decizie de pensie recalculată, ținându-se seama de întreaga perioadă contributivă, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial, pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010, să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Raportat la cererea contestatorului privind anularea deciziei de recalculare și repunerea în starea anterioară deciziei a cuantumului pensiei lunare, precum si la prevederile OUG nr. 1/2011, acesta precizează că decizia contestată va fi revizuită din oficiu, iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, se mențin în plată cuantumurile pensiei avute în luna decembrie 2010 (f.10-15).
În drept sunt invocate prevederile art.115-118 Cod pr.civ., Legea nr. 119/2010, Legea nr.
263/2010, art.1 alin.1, art.6 al.1 și 2 din OUG nr.1/2011.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin Decizia nr.0117189/_, reclamantului i s-a stabilit pensia de serviciu în cuantum brut de 2562 lei. Ulterior, în baza Legii nr. 119/2010, prin Decizia nr.90659/_, reclamantului i s-a recalculat pensia pe baza salariului mediu brut pe economie, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 2665 lei (f.20).
Împotriva Deciziei nr.90659/_ ,reclamantul a formulat contestație la Comisia de Contestații din cadrul M. A. N., care prin Hotărârea nr.16549/_, a respins contestația acestuia, reținând că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă cu aplicarea corectă a prevederilor art.19 din Anexa nr.3 la O.U.G.nr.1/2011 (f.29-30, 52-52).
Potrivit art. 6 alin.1 si 2 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire ,iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011. Pensia reclamantului a fost revizuită din oficiu iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei s-a menținut în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, acestuia i s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare și ca atare reclamantului nu i s-a produs nici un prejudiciu prin
recalcularea pensiei.
Conform prevederilor art.11 din H.G.nr.737/2010 pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de Legea nr.119/2010. Acest act normativ a fost abrogat prin art.4 din O.U.G. nr.59/_ care, în anexă,cuprinde Normele metodologice privind revizuirea pensiilor prevăzute la art.1 lit.c-h din Legea nr.119/2010.
Referitor la suspendarea H.G. nr. 735/2010, prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel Cluj, aceasta are efecte numai între părți, iar prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
De altfel Curtea Constituțională, prin Decizia nr.873/_, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie,astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția României. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de "drepturi câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
Dreptul la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, care are arată că "orice persoana fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale; nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
Prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, arătând următoarele:
"Prin urmare, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare. Se poate spune că, față de acestea, Constituția instituie mai degrabă o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres";.
La fel, prin Decizia nr.919/_, Curtea Constituțională a României a arătat că dispozițiile Legii privind aprobarea O.U.G. nr.1/2011 sunt constituționale, având în vedere consecințele practice ale intrării în vigoare a Legii nr.119/2010, respectiv lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare,impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a
cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, în scopul de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor, prin Legea nr. 119/2010,să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Potrivit unei practici constante a Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul la pensie intră în sfera noțiunii de "bun"; potrivit art.1 din Protocolul 1 la Convenție, referitor la protecția dreptului la proprietate, dar tot potrivit jurisprudenței Curții, trebuie verificat dacă ,raportat la realitățile speței ,există o astfel de încălcare sau limitare.
Conform jurisprudenței CEDO, limitarea proprietății trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul urmărit. Or în speță, intervenția statului s-a făcut prin lege, așa cum prevede art.1 din Protocolul adițional iar scopul avut în vedere a fost, potrivit art.1-5 din Legea nr.119/2010 a fost acela de a recalcula pensiile de serviciu ale beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în funcție de toate veniturile realizate pe parcursul întregii cariere. Cu privire la principiul proporționalității, acesta presupune existența unui echilibru just între scopul vizat și mijloacele folosite.
În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în anul 1972 ,în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria ,arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din Convenție nu poate fi interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.";
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți.
În cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Curtea a arătat că art. 1 din Protocolul 1 l garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurarea nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum. În ceea ce privește salariile, CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în Convenție nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de protocoalele sale adiționale într-un anumit cuantum atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de Convenție în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată în considerarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.
Curtea a arătat, în cauza Hasani c. Croației,că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv. Aceasta a mai subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan).
Din jurisprudența CEDO trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). Or, în speță, situația este diferită
deoarece dispozițiile referitoare la pensia de serviciu au fost abrogate. În acest context (cauza Kechko c. Ucrainei), Curtea a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat, acestea putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate înceta să le plătească. În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de "bun"; este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un "bun"; în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, această măsură este în acord cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalele sale adiționale, Curtea statuând în cauza Hasani c. Croației că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi, care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație, cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. În cadrul marjei de apreciere foarte largi recunoscute de CEDO statului în materia drepturilor de asigurări sociale (cauza Hasani c. Croației, Kjartan Asmundsson c. Islandei), atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale, în cursul derulării raportului juridic, statul trebuie să țină seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes public care trebuie să primeze celui particular. În cauza Hasani c. Croației, CEDO a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv, cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
Legea nr. 119/2010, procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010.
În expunerea de motive a Legii nr. 119/2010, s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în România s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului Legii nr. 119/2010, în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12 %.
Astfel departe de a afecta dreptul la pensie, măsurile cuprinse în O.U.G. nr.1/2011 sunt de natură a ocroti drepturile fundamentale prevăzute în art.47 din Constituția României.
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.";
"Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Cu privire la efectul retroactiv al actelor normative invocate de către reclamant trebuie arătat că acest argument este greșit deoarece nesocotește principiul aplicării imediate a legii noi și chiar scopul oricărei reglementări. Retroactivitatea presupune modificarea pentru trecut (ex tunc) a unor drepturi/obligații izvorâte din acte sau fapte juridice încheiate în trecut.
Argumentul ar fi fost de reținut dacă legiuitorul ar fi pretins returnarea diferenței rezultate în urma recalculării pensiei inclusiv pentru pensia încasată până la intrarea in vigoare a legii noi. În cazul admiterii argumentelor reclamantului ar însemna că nici majorarea pensiei sale nu ar fi posibilă vreodată, pentru că s-ar modifica o situație juridică născută anterior, ceea ce ar fi inadmisibil și ar face inutilă orice lege nouă.
Referitor la cele arătate mai sus, trebuie arătat prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de_ în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, M. Molnar și Lucia Ghețu împotriva României (nr.__ __ 8/2011) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Român a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 Adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii in sistemul public în temeiul Legii nr.119/2010.
Natura si importanța dreptului la un anumit cuantum al pensiei raportat la alte drepturi si libertăți, recunoscute în genere prin acte constituționale ca fiind fundamentale, nu trebuie absolutizat ci trebuie luat în considerare în raport cu politicile economico-financiare ale statului și rolul pe care îl au în societate, așa cum rezultă din hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza Hauer (_ ).
Față de cele ce preced, instanța în baza art.6 din OUG nr. 1/2011, coroborat cu prevederile art. 153 lit.f si g si art. 155 din Legea nr. 263/2010 va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. C., dom. în mun.Dej str.H. 360, jud.Cluj, împotriva pârâților CASA DE PENSII S. A M. A. N., cu sediul în B., str. D. T. nr. 7-9, sector 6 și M. A. N., cu sediul în B., str. I. nr. 3-5, sector 5, având ca obiect stabilirea și acordarea unor drepturi de asigurări sociale.
Definitivă
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, C. -E. P. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier, R. B. M. |
| ← Sentința civilă nr. 4437/2013. Plată asigurări sociale | Sentința civilă nr. 3637/2013. Contestație decizie... → |
|---|
