Sentința civilă nr. 12001/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr._
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 12001/2013
Ședința publică de la 26 August 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE P. U.
Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R. Grefier A. -L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Asigurări sociale privind cererea formulată de reclamantul R. G. R. împotriva pârâtelor M. A. N. B., CASA DE PENSII S. A MAPN, având ca obiect contestație decizie de pensionare DISJUNS-_ *
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal reprezentanții reclamantului avocat Hărănguș F. Raveca și avocat Sârb Teodor de la Baroul Cluj cu delegația la dosar, reprezentantul pârâtelor consilier juridic Rândașu Costica cu delegația la dosar lipsă fiind reclamantul .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reclamantul personal la întrebarea instanței arata că nu a primit o alta decizie.
Reprezentanta reclamantului solicită acordarea unui nou termen de judecata având in vedere Legea nr. 241/2013, urmând ca din 1 octombrie 2013 să se revină la sumele avute in 2010 și se vor emite noi decizii . Susține ca petitul 1 rămâne fără obiect.
Reprezentantul paratelor se opune acordării unui nou termen de judecata, confirmând ca se va reveni la pensia din 2010, dar se emit noi decizii care se pot contesta, si mai mult cuantumul pensiei reclamantului este majorata fata de 2010 .
Tribunalul respinge cererea de acordarea unui nou termen de judecata având in vedere ca fiecare decizie are procedura ei prealabila .
Reprezentanții reclamantului declară că nu mai sunt cereri in probațiune de formulat.
Reprezentantul paratei nu are cereri in probațiune de formulat.
Tribunalul nefiind cereri in probațiune de formulat declara închisă faza de cercetare judecătorească si acorda cuvântul pe fondul cauzei .
Reprezentantul reclamantei susțin acțiunea cum este formulata si motivata solicitând admiterea ei și anularea deciziei re revizuire a pensiei emisa de M. A.
N. Casa de pensii Sectoriala, menținerea in plata a deciziilor de stabilire a cuantumului pensiei, obligarea paratelor la plata diferenței dintre pensie a de serviciu inițial plătită in luna decembrie 2010 și pensia revizuita conform OUG nr. 1 / 2011 de la data de_ si pana la repunerea in plata a pensiei inițiale, obligarea paratelor la plata dobânzii legale si a indicelui de inflație aferente sumelor reprezentant diferența
dintre cele doua decizii decizia privind pensia de serviciu plătită in luna decembrie 2010 și pensia revizuita conform OUG nr. 1 / 2011 dobânda calculata până la data a plății efective a pensiei inițiale cu cheltuieli de judecata pe care le vor depune la dosar .
Reprezentantul paratelor solicită respingerea acțiunii pentru motivele din întâmpinarea depusă la dosar .
Tribunalul reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul R. G. R. a chemat în judecată pe pârâții M. A. N. B. și CASA DE PENSII S. A M.Ap.N si a solicitat instanței să constate nulitatea Deciziei de revizuire a pensiei nr. 10512/_ si a deciziilor subsecvente acestora si menținerea în plată a Deciziei inițiale de stabilire a pensiei, obligarea pârâților la plata diferenței dintre pensia de serviciu inițiale plătită în decembrie 2010 si pensia revizuită conform O.U.G. nr. 1/2011 începând cu data de_ si până la repunerea în plată a pensiei inițiale, obligarea pârâților la plata dobânzii legale si a indicelui de inflație aferente sumelor
reprezentând diferența dintre cele două decizii calculate până la data plății efective si obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul susține următoarele:
îndeplinit procedura prealabilă prevăzut de art. 149 din Legea nr. 263/2010 în ceea ce privește contestarea deciziei de revizuire a pensiei;
revizuirea pensiilor reprezintă o încălcare a dreptului la grad si o degradare militară ceea ce atrage nulitatea deciziei de pensionare;
neluarea în considerare a tuturor veniturilor reprezintă o expropriere de bunurile câștigate;
modalitatea de calcul a pensiei militarilor reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate prevăzut de art. 44 din Constituție si de jurisprudența C.E.D.O.;
plecând de la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. trebuie constatat că reclamanții beneficiază de un drept de proprietate asupra pensiei a cărei recalculare a fost dispusă de către pârât însă sunt privați de această proprietate prin dispozițiile legale naționale;
aceste norme naționale vin în contradicție directă cu dispozițiile art. 1 din Protocol așa încât instanța este obligată conform art. 20 alin.2 din Constituție să facă aplicarea directă a reglementărilor internaționale;
începând cu cauza Sporrong et Lonnroth contra Suediei si până la ultimele hotărâri adoptate în materie, instanța de contencios european a stabilit că art. 1 din Protocol cuprinde trei norme distincte strâns legate între ele si anume: prima care enunță principiul respectării proprietății, a doua care vizează privarea de proprietate si o supune anumitor condiții si a treia recunoaște puterea statelor contractante de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sa a altor contribuții;
cu privire la drepturile de creanță atât Curtea si cât fosta Comisie au decis că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Protocol dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că el a avut cel puțin o speranță legitimă de a-l vedea concretizat (reclamantul dă exemple diferite C.E.D.O. în acest sens);
prin hotărârea pronunțată în cauza Muller contra Austriei, Curtea a decis că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate si chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe iar în cauza Pravednaya contra R. iei, Curta a considerat că privarea reclamanților de dreptul de a primi o pensie într-o sumă determinată într-o hotărâre definitivă, statul a deranjat echilibrul echitabil existent între interesele aflate în joc.
pensia reclamantului reprezintă un bun în sensul art. 1 alin.1 din Protocol iar dreptul reclamantului era născut la momentul la care i s-au stabilit inițial drepturile privitoare la pensie, fiind întrunite condițiile Legii nr. 164/2001;
condițiile în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al titularului asupra acelui bun sunt prevăzute în partea a II-a a art. nr. 1 din Protocol, respectiv privarea să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică si să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional, jurisprudența C.E.D.O. a mai adăugat încă două condiții specifice, respectiv indemnizarea corespunzătoare a titularului dreptului de proprietate si proporționalitatea dintre limitarea dreptului de proprietate si scopul avut în vederea instituirii ei;
reducerea pensiei reclamantului pentru viitor si lipsirea acestuia de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă o ingerință care a avut ca efect privarea reclamantului de bunul său;
condiția prevederii de către lege a privării de proprietate este îndeplinită dacă există o lege în sensul convenției în temeiul căreia să fi avut loc privarea de proprietate și dacă respectiva lege este accesibilă, precisă si previzibilă.
Legea nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 îndeplinesc condițiile menționate anterior și în preambul precizează si motivele pentru care a fost adoptată;
transformarea unor categorii de pensii stabilite în baza legislației anterioare în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 au fost determinate de menținerea deficitului bugetar si relansarea economică dar si de asigurarea sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice;
ingerința este proporțională cu scopul legitim urmărit dacă s-a menținut un just echilibru între cerințele interesului general si imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului;
în materie de pensii, C.E.D.O. a observat că odată ce o persoană a fost admisă pentru o funcție publică, acea persoană a dobândit un drept (de a primi pensie) care constituie un bun în sensul art. 1 al Protocolului;
în această situație si pensia de serviciu stabilit de autoritățile române în baza Legii nr. 164/2001 reprezintă un bun;
Curtea a statuat expres că dacă statul reduce total sau parțial pensia ocupațională publică, este inevitabilă concluzia că acea reducere a operat ca o ingerință asupra dreptului la respectarea bunurilor, care trebuie analizată în lumina prevederilor art. 1 din Protocol;
Legea nr. 119/2010 si O.U.G. nr. 1/2011 au avut ca efect eliminarea totală si intempestivă a pensiei de serviciu;
Înalta Curte de C. ție si Justiție a reținut în considerentele Hotărârii nr. 29/2011 că pensia specială nu îi reprezintă un privilegiu ci este justificată în mod obiectiv constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutului special;
dreptul la pensia de serviciu s-a născut în baza unui regim profesional public de securitate socială instituit de Legea nr. 164/2001 distinct de dreptul la pensie din sistemul general;
Legea nr. 119/2010 nu îi oferă posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate, lipsă care nu se poate justifica avându-se în vedere circumstanțele speței;
în cuprinsul acestei legi a fost justificată necesitatea luării acestei măsuri dar nu si lipsa totală a despăgubirilor;
reducerea pensiei ca urmare a revizuirii și imposibilitatea de a-și mai recupera sumele de bani aferente au dus la ruperea în defavoarea sa a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății si cerințele interesului general, aducându-se astfel atingere chiar substanței dreptului de proprietate;
prin revizuirea pensiilor s-a creat o discriminare între cadrele militare pe de o parte si între aceste cadre militare si alte categorii socio-profesionale a căror drepturi de pensie sunt protejate prin legi speciale;
măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin.2 din Constituție;
prin revizuirea pensiei s-a încălcat si dreptul principiilor câștigate.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 112 Cod Procedură Civilă și dispozițiile Legii nr. 263/2010.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea cererii reclamantului motivând următoarele:
Prin cererea sa reclamantul solicită să se stabilească cu caracter definitiv că nu i se aplică dispozițiile Legii nr. 119/2010.
Măsura menținerii în plată a pensiei militare stabilită anterior echivalează cu a statua asupra dreptului reclamantului de a beneficia si după intrarea în vioare a Legii nr. 119/2010 de pensie stabilită în baza Legii nr. 164/2001.
Prevederile Legii nr. 119/2010 nu încalcă principiile constituționale si nici pe cele consacrate în jurisprudența C.E.D.O.
Cererea reclamantului este neîntemeiată si urmează să fie respinsă pentru următoarele motive:
Degradarea militară este o pedeapsă complementară care se aplică militarilor si constă în pierderea gradului militar si a dreptului de a purta uniforma militară si nu este un motiv de nulitate a deciziei contestate. Reclamantul si-a păstrat gradul militar în rezervă după emiterea deciziei de revizuire a pensiei,
Revizuirea pensiei militare s-a făcut în baza O.U.G. nr. 1/2011, act normativ care prevede următoarele:
P. le stabilite de art. 1 lit.a si b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie potrivit art. 5 alin.4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de_ pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Obligația identificării si transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar în vederea efectuării revizuirii revine instituțiilor din sistemul de apărare în cadrul cărora beneficiarul si-a desfășurat activitatea.
P. le prevăzute la art. 1 pot fi revizuite si la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmit conform prevederilor legale din care rezultă alte date si elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la dreptul cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare si a punctajului mediu anual.
La revizuirea pensiei reclamantului stabilită prin decizia contestată, casa de pensii sectorială a avut în vedere datele înscrise în următoarele documente aflate la dosarul de pensie, respectiv situația veniturilor realizate lunar eliberată de unitatea militară 02426 C. -N., fisa de pensie eliberată de U.M. nr. 02454 C. -N., fisa cu locurile de muncă în care a lucrat reclamantul și care îi dau dreptul la încadrare în locuri de muncă si activități cu condiții deosebite, speciale si alte condiții eliberată de Centrul Militar Zonal C. și carnetul de muncă.
Reclamantul nu a contestat hotărârea dată în soluționarea contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei emisă de Comisia de contestații din cadrul M.Ap.N., astfel că în condițiile art. 151 din Legea nr. 263/2010, această decizie a devenit definitivă.
Față de cele ce preced, instanța apreciază că susținerile reclamantului cu privire la nelegalitatea revizuirii pensiei este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D:O., orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică si în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului.
Potrivit prevederilor art. 20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordante între faptele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a fost adoptată în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, ca o măsură cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare si în anul 2010 apreciindu-se că diminuarea dezechilibrelor existente si menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele relansării economice, măsura fiind necesară si pentru menținerea acordurilor cu organismele financiare internaționale. În aceeași expunere s-a arătat că apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii si tratamente favorabile unor categorii profesionale a condus la crearea unui decalaj uriaș între ce mai mare si cea mai mică pensie plătită de stat, iar existența unor acte normative care reglementează organizarea si funcționarea diferitelor sisteme de pensii îngreunează în mod evident funcționarea sistemului de pensii.
Partea a doua a art. 1 din Protocol înscrie trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate asupra acelui bun, respectiv privarea să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică si să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional, Jurisprudența C.E.D.O. a mai adăugat încă două condiții specifice, respectiv indemnizarea corespunzătoare a titularului dreptului de proprietate si proporționalitatea dintre limitarea dreptului de proprietate si scopul avut în vederea instituirii ei.
Reducerea pensei reclamantului prin revizuirea acesteia reprezintă o ingerință care a avut ca efect privarea lui de o parte din cuantumul pensiei de serviciu stabilită în baza Legii nr. 164/2001 abrogată în prezent.
Legea nr. 119/2010 a fost un act normativ accesibil, precis si previzibil.
Stabilitatea economică a țării ca măsură cu caracter excepțional dispusă prin acest act normativ pentru continuarea eforturilor de reducere a cheltuielilor bugetare si în anul 2010 și pentru menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile în ce privește sistemul de pensii publice este o noțiune care se circumscrie celor de scop legitim, de interes general si de cauză de utilitate publică.
Reducerea pensiei reclamantului ca urmare a revizuirii nu a dus la ruperea în defavoarea sa a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății si cerințele interesului general deoarece reclamantul beneficiază de pensie, are în continuare mijloace de subzistență si nu a suportat o sarcină individuală, excesivă, exorbitantă care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legale de politica sa socială (Hotărârea Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei).
C.E.D.O. a arătat în cauza Hasani contra Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un interes legitim si să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv, statul având dreptul de a adopta în domeniul civil prevederi egale noi care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale și a subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan contra Islandei), recunoscându-i statului membru dreptul de a ține seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes care trebuie să primeze celui particular atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale.
Având în vedere prevederile Legii nr. 119/2010 si Jurisprudența C.E.D.O. în materia asigurărilor sociale, instanța apreciază că echilibrul dintre limitarea pensiei si scopul avut în vedere în momentul transformării pensiei de serviciu în pensie în sistem public nu a fost rupt, fiind astfel respectat art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.
Prin Decizia nr. 871/2010 și nr. 873/2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea Constituțională a constatat că în raport cu dispozițiile art.
44 din Constituție si cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional C.E.D.O., dispozițiile respectivei legi sunt constituționale, respectiv Legea este conformă cu art. 15 alin. 2 referitor la neretroactivitatea legii cu art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, cu art. 44 privind dreptul de proprietate privată, cu art. 47 privitor la nivelul de trai si dreptul la pensie, cu art. 53 privitor la restrângerea exercițiului unor drepturi și cu art. 153 alin.2, lit.f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Cu ocazia analizării excepțiilor de neconstituționale a Legii nr. 119/2010, Curta a reținut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente indiferent de modul de clacul specific stabilit de prevederile legilor speciale si anume, pensia contributivă si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilită de legea specială. Acordarea acestui supliment neavând ca temei contribuția de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale si nu se subsumează dreptului constituțional la pensie ca element constitutiv ale acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensia specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație eternă a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a
noi reglementări si asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin.2 din Constituție. Legea nr. 119/2010 nu se resfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare.
Curtea a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată potrivit interpretării C.E.D.O. a art. 1 din Protocolul adițional în noțiunea de bun, ea reprezintă totuși din această perspectivă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noi legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri.
Curtea a mai reținut că dreptul titularului pensiei de a opta pentru cuantumul mai avantajos prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii constituie un drept câștigat numai în condițiile acestei legi nu si a Legii nr. 119/2010.
Prin Decizia nr. 872/2010, Curtea Constituțională a statuat în privința cuantumului pensiei stabilit potrivit principiului contributivității în sensul că acesta se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea lui nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic si-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiul contributivității; astfel, contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările chiar si temporare referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma acestui principiu afectează substanța dreptului la pensie. Aceasta nu înseamnă că legea nu poate, în viitor, să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însă tot pe principiul contributivității,pentru că în caz contrar, s-a ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu.
Prin Decizia nr. 29/2011, Înalta Curtea de C. ție si Justiție a reținut în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii si discriminării că instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate sub aspectul respectări principiului neretroactivității legii deoarece în Jurisprudența
C.E.D.O. o problemă de retroactivitate a legii este atașată de regulă unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil, premisă care în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale nu este îndeplinită întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze decisiv soarta procesului.
Recent C.E.D.O. în cauza Ana M. Frimu si alții împotriva României și în cauza Albăluță si altii împotriva României a constatat neîncălcarea de către Statul Român a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în domeniul public reținând si faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv si nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul R. G. R., dom. în C. -N.
, str. H. nr. 11, ap. 13, jud.C., cu domiciliul procesual ales în C. -N., Bulevardul
C. B. nr. 2, ap. 10, jud.C. împotriva pârâților M. A. N., cu sediul în B., str. I. nr. 110, sector 5 si C. SECTORIALĂ DE P. A M. UI
A. N., cu sediul în B., str. D. T. nr. 7-9, sector 6, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 26 August 2013.
Președinte, P. U. | Asistent judiciar, C. -E. P. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier, A. -L. C. |
Red.UP/VAM 6 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 13609/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 2706/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
