Sentința civilă nr. 12392/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 12392/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar A. Ș. Asistent judiciar B. C. Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei Asigurări sociale privind pe reclamant M.
și pe pârât M. A. SI I., pârât CASA DE PENSII S. A
S. SI I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat Sârb Teodor, lipsă fiind pârâții.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentantul reclamantului solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a studia înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
la a doua strugare a cauzei se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat Sârb Teodor, lipsă fiind pârâții.
Reprezentantul reclamantului arată că a studiat actele depuse la dosar și solicită admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de către numitul Șipoș L. în data de_ .
Instanța, întrucât prin cererea de intervenție intervenientul Șipoș L. nu contestă și nu poate contesta legalitatea deciziei emisă pe numele reclamantului
M. L., va dispune respingerea acestei cereri, urmând ca intervenientul să formuleze o acțiune pe cale separată, având în vedere că pe numele acestuia a fost emisă o altă deciziei.
Raportat la cele arătate de către Curtea de Apel C., reprezentantul reclamantului arată că nu maia re alte cereri în probațiune de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea deciziei de revizuire nr.157294/_, obligarea pârâtelor la plata diferenței dintre pensia de serviciu inițială și pensia revizuită conform
O.U.G. nr. 1/2011, pentru motivele expuse pe larg . Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_, reclamantul M. L. a chemat în judecata pârâții M. A. SI I. si CASA DE PENSII S. A M. A. SI I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate nulitatea absolută si în subsidiar, să dispună anularea Deciziei nr. 157294/_ privind revizuirea pensiei de serviciu si repunerea în situația anterioară prin acordarea drepturilor dobândite prin deciziile anterioare emise în temeiul Legii 164/2001 privind pensiile militare de stat.
În motivarea cererii reclamantul expune pe larg motivele de nelegalitate, neconstituționalitate și nerespectare a prevederilor CEDO referitoare la decizia de revizuire a pensiei.
Acesta arată că emițând decizia de revizuire a pensiei pârâții au încălcat dreptul de proprietate al său prin neluarea în considerare a Protocolului nr. I al
C.E.D.O. art. 20 alin.2, art. 148 alin.2 si 4 din Constitutia României și art. 17 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului.
Reclamantul mai arată că pensia militară este o contraprestație pentru sacrificiul pe care a fost obligat să facă atâta timp cât a fost cadru militar activ sau rezervist pentru privațiunile la care a fost supus de-a lungul timpului ar si o contraprestație pentru sotul care a fost obligat să își abandoneze slujbele pentru a-l urma pe militar.
Faptul că nu există carnete de muncă iar adeverințele cu veniturile realizate sunt foarte greu de întocmit la întreaga valoare a câștigurilor, încalcă dreptul său la proprietate si crează un tratament discriminatoriu față de personalul civil care își poate valorifica toate câștigurile prin existența carnetului de muncă.
În drept sunt invocate prevederile art. 112 Cod Procedură Civilă și Legea nr. 263/2010.
Prin întâmpinare, pârâtul M.A.I. a solicitat respingerea cererii reclamantului, motivând că susținerile acestuia apar ca neîntemeiate câtă vreme respectarea principiului contributivității se reflectă in cuantumul pensiei stabilite în baza Legii nr.119/2010.
Apoi HG nr.735/2010 a fost abrogată fără a produce efecte asupra dreptului la pensie cuvenit reclamantului iar OUG nr.1/2011 a înlăturat eventualele situații inechitabile în care beneficiarii nu puteau prezenta actele necesare pentru dovedirea veniturilor realizate în termenul stipulat. Mai mult CEDO în jurisprudența sa a arătat că acordarea unei indemnizații oricărei persoane care a contribuit la asigurările sociale este garantat, dar nu garantează acordarea unei anume sume și că statul poate introduce, suspenda sau înceta plata unor anumite drepturi prin emiterea unor modificări legislative adecvate.
Prima instanță, prin Sentința civilă nr. 6894/_, a admis excepția necompetentei generale a instanței invocată din oficiu si a respins acțiunea reclamantului reținând că potrivit prevederilor art. 149 alin.1 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de Casele de pensii sectoriale pot fi
contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia de contestații care funcționează în cadrul M.A.I.
Comisia de Contestații din cadrul M.A.I. este un organism de verificare creat la nivel național care examinează si hotărăște asupra deciziilor de pensie emise de casa sectorială de pensie, contestate de către titulari si care urmărește aplicarea corectă a legislației în vigoare.
Această comisie are ca atribuție principală stabilită de către legiuitor soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor de pensie emise în condițiile OUG nr. 1/2011.
În activitatea de soluționare a acestor contestații, comisia adoptă hotărâri care pot fi contestate la tribunalul competent, așa cum prevăd art. 150 alin.3 si art. 151 alin.1 si art. 153 alin.1 lit.d din Legea nr. 263/2010.
După cum se poate observa din continutul acestor prevederi legale, soluționarea contestațiilor privind deciziile de revizuire a pensiilor militare emise în baza OUG nr. 1/2011 a fost atribuită prin Legea nr. 263/2010, Comisiilor de contestații din cadrul M.A.I.
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu o cauză care este de competența Comisiei de Contestații din cadrul M.A.I. si nu poate soluționa această cauză întrucât ar încălca competența generală, iar hotărârea pe care ar pronunța-o ar fi lovită de nulitate absolută.
In această situație, instanța va admite excepția necompetenței generale invocată din oficiu si va respinge cererea reclamantului ca urmare a admiterii excepției.
Petitul 1, partea a doua al cererii de chemare în judecată și petitul 2 și 3 al cererii vor fi respinse, deoarece motivele invocate de către reclamant vizează pronunțarea unei sentințe care să anuleze decizia de revizuire a pensiei emise în baza OUG nr.1/2011 cu consecința menținerii în plată a pensiei din decembrie 2010 acordată în baza Legii nr. 164/2001 abrogată prin Legea nr. 263/2010 fără să se ia în considerare prevederile Legii nr. 119/2010 si au un caracter subsecvent petitului l.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs ce a fost admis la Curtea de Apel C. prin Decizia civilă nr.4223/R/_, reținându-se că indiferent dacă există sau nu o hotărâre a Comisiei de contestații, (în raport de îndeplinirea sau nu a procedurii prealabile), instanța este obligată să se pronunțe invariabil asupra legalității deciziei de pensii.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de _
.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța retine următoarele:
Prin Decizia nr. 157294/_, reclamantului i s-a revizuit pensia în
cuantum de 2686 lei (f.13). Anterior, conform Deciziei nr.157294/_ cuantumul pensiei a fost de 2956 lei, cuantum stabilit conform prevederilor Legii nr.164/2001 (f.20).
Potrivit art. 6 alin.l si 2 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna
ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Pensia reclamantului a fost revizuită din oficiu iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei se menține în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, acestuia i s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare.
In consecință, reclamantului nu i s-a produs niciun prejudiciu prin recalcularea pensiei.
Conform prevederilor art.11 din H.G.nr.737/2010 pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de Legea nr.119/2010.
De altfel Curtea Constituțională, prin Decizia nr.873/_, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie,astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția României. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de "drepturi câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în anul 1972 ,în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria ,arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din Convenție nu poate fi interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește suspendarea HG nr. 735/2010, prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C., aceasta are efecte numai între părți, iar prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
Dreptul la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, care are următorul cuprins: "Orice persoana fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.";
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți. În cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Curtea EDO a arătat că art. 1 din Protocolul 1 la CEDO garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurarea nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește salariile, CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în Convenție nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de protocoalele sale adiționale într-un anumit cuantum atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de Convenție în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată în considerarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.
Curtea CEDO a arătat în cauza Hasani c. Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv. CEDO a mai subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan).
Din jurisprudența CEDO trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). Or, în speță, situația este diferită deoarece dispozițiile referitoare la pensia de serviciu au fost abrogate. În acest context (cauza Kechko c. Ucrainei), Curtea a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat, acestea putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate înceta să le plătească. În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de "bun"; este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în
continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un "bun"; în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, această măsură este în acord cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalele sale adiționale, Curtea CEDO statuând în cauza Hasani c. Croației că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi, care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație, cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. În cadrul marjei de apreciere foarte largi recunoscute de CEDO statului în materia drepturilor de asigurări sociale (cauza Hasani c. Croației, Kjartan Asmundsson c. Islandei), atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale, în cursul derulării raportului juridic, statul trebuie să țină seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes public care trebuie să primeze celui particular. În cauza Hasani c. Croației, CEDO a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv, cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
Legea nr. 119/2010, procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010. În expunerea de motive a Legii nr. 119/2010, s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în România s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului Legii nr. 119/2010, în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12 %.
Prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, arătând următoarele:
"Prin urmare, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare. Se poate spune că, față de acestea, Constituția instituie mai degrabă o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.";
"Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.";
Față de cele ce preced, instanța în baza art.6 din OUG nr. 1/2011, coroborat cu prevederile art. 153 lit.f si g si art. 156 din Legea nr. 263/2010 va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulata de reclamantul M. L., dom. în C. -N., str. C. B. nr. 2, ap. 10, jud. C., în contradictoriu cu pârâții M. A. SI I., cu sediul în B., str. R. nr. 1A, sector 1 și C. DE P. S. A M. A. SI I., cu sediul în
B., str. G. G. nr. 3, sector 4, si având ca obiect asigurări sociale. Ia act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 05 Septembrie 2013.
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, A. Ș. | Asistent judiciar, B. C. |
Grefier, C. S. |
Red.EB/VAM 5 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 4303/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 407/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
