Sentința civilă nr. 14035/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14035/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamantul M. S. în contradictoriu cu pârâții M. A. I. și CASA DE PENSII S. D. C.
M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reclamantul prezent arată că a studiat actele comunicate, precizând că își menține acțiunea introductivă.
Reclamantul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, ir pe cale de consecință anularea Deciziei nr. 139058/_, precum și a Hotărârii nr. 4786/_ a Comisiei de Contestații, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a Deciziei nr. 139058/_ pentru motivele expuse pe larg prin cererea de chemare în judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_ reclamantul M.
S. a chemat în judecata pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și CASA DE PENSII S. D. C. M.A.I solicitând anularea Deciziei nr.139058/_ prin care i s-a revizuit pensia în baza OUG nr.1/2011, anularea Hotărârii nr. 4786/_ a Comisiei de Contestații P. din cadrul Ministrului Administrației si I. lor, menținerea în plată, ca temeinică și legală, a Deciziei nr. 139058/_ privind calcularea si stabilirea pensiei de serviciu ca pensie militară de stat în cuantum de 2705 lei și obligarea pârâtelor la plata diferențelor dintre
pensia efectiv plătită în baza Deciziei nr. 139058/_ si a drepturilor de pensie stabilite în Decizia nr. 139058/_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că Hotărârea nr. 4786/_ a Comisiei de Contestații P. este netemeinică și nelegală întrucât nu a ținut seama de faptul că Decizia de recalculare a pensiei nr. 139158/_ a fost emisă în mod nelegal si abuziv deoarece i s-a redus cu 47% pensia militară care a fost stabilită în cuantum de 2705 lei.
Diminuarea pensiei sale s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale și ca atare cere să i se păstreze cuantumul câștigat si aflat în plată la data de_ .
Decizia a cărei anulare o cere este nelegală întrucât i s-au diminuat drepturile cu titlu de pensie prin aplicarea H.G. nr. 735/2010 în prezent abrogată, decizia fiind emisă prin aplicarea acestor prevederi care au fost suspendate prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel Cluj.
Astfel, deși nu a depus cerere de recalculare si documente doveditoare, pensia i-a fost recalculată, luându-se ca bază de calcul salariul mediu pe economie pentru întreaga perioadă de activitate, în baza unor dispoziții legale care la data recalculării erau lipsite de eficiență juridică. In acest context se creează discriminare față de alte categorii de salariați, deși militarii au suportat privațiuni specifice funcției.
S-au încălcat în acest mod principiile de drept consacrate prin actele internaționale în materia drepturilor omului și deciziile Curtii Constitutionale.
Recalcularea pensiei sale s-a făcut prin încălcarea principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin.2 din Constituția României, art. 7 alin.2 si art. 180 alin.7 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei contestate. Mai mult, instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare nu a reprezentat si reprezintă un privilegiu, iar anularea acesteia constituie o nedreptate raportat la obligațiile si la privațiunile care i-au fost impuse pe timpul desfășurării activității dar si la obligațiile pe care le are în calitate de militar în rezervă.
În drept, sunt invocate prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 11 alin.1 si 2, art. 15, art. 20 si art. 44 din Constituția României, art. 1 di Codul civil, art. 1 Protocolul 1 si art. 14 al C.E.D.O., Legea nr. 19/2000, OUG nr. 1/2011, Legea nr. 119/2010, Decizia nr. 375/2005, nr. 57/2006, si 120/2007 a I.C.C.J, art. 474 Cod Civil, art. 480 Cod Civil, art. 274 Cod Procedură Civilă.
Pârâții M. și C. de P. S., prin întâmpinare, au solicitat respingerea excepției nulității absolute a deciziei de recalculare si pe fond ca fiind rămasă fără obiect întrucât,prin OUG nr.1/2011, s-a acordat reclamantului retroactiv pensia cuvenită și diferențele pe lunile ianuarie-februarie 2011, urmând ca până la data de_ să se emită o nouă decizie de pensie recalculată, ținându-se seama de întreaga perioadă contributivă, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial, pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010, să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Raportat la cererea contestatorului privind anularea deciziei de recalculare și repunerea în starea anterioară deciziei a cuantumului pensiei lunare, precum si la prevederile OUG nr. 1/2011, aceștia precizează că decizia contestată va fi revizuită din oficiu, iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei, se mențin în plată cuantumurile pensiei avute în luna decembrie 2010.
Conform dispozițiilor legale în materie, reclamantul a primit începând cu luna ianuarie 2011 un cuantum al pensiei identic cu cel din luna decembrie 2010, până la data la care s-a realizat revizuirea pensiei, conform proceduri instituite de OUG nr. 1/2011. Potrivit reglementărilor impuse de legiuitor, reclamantului i s-au achitat diferențele în discuție în luna februarie 2011, diferențe care au fost înserate pe talonul de pensie.
În cazul reclamantului s-a procedat la revizuirea pensiei acestuia în baza adeverințelor care atestă veniturile realizate lunar transmise de către unitatea/unitățile în care acesta a lucrat.
Perioadele si veniturile valorificate la determinarea noului cuantum al pensiei au rezultat din anexa la Decizia de revizuire din data de_, anexă care cuprinde datele si elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual si a stagiului de cotizare.
În acest context, conform art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța trebuie să ia în considerare hotărârea pronunțată de către C.E.D.O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, M. Molnar si Lucia Ghetu împotriva României (dosare nr.__ _ 7/2011 și 45588/2012, f.33-34,38-41).
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța retine următoarele:
Prin Decizia nr. 139058/_ reclamantului i s-a stabilit pensia de serviciu în cuantum de 2705 lei (f.20). Ulterior, în baza OUG nr. 1/2011 - prin Decizia nr. 13958/_ - reclamantului i s-a revizuit pensia pe baza salariului mediu brut pe economie, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 2299 lei (f.22).
Această din urmă decizie a fost contestată de către reclamant iar Comisia de Contestații P. din cadrul M., prin Hotărârea nr. 4786/_, i-a respins contestația (f.22,23).
Potrivit art. 6 alin.l si 2 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Pensia reclamantului a fost revizuită din oficiu iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei se menține în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, acestuia i s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare.
In consecință, reclamantului nu i s-a produs nici un prejudiciu prin recalcularea pensiei.
Conform prevederilor art.11 din H.G.nr.737/2010 pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de Legea nr.119/2010.
De altfel Curtea Constituțională, prin Decizia nr.873/_, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie,astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din
Constituția României. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de "drepturi câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în anul 1972 ,în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria ,arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din Convenție nu poate fi interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește suspendarea HG nr. 735/2010, prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel Cluj, aceasta are efecte numai între părți, iar prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
Dreptul la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, care are următorul cuprins: "Orice persoana fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.";
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți. În cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Curtea EDO a arătat că art. 1 din Protocolul 1 la CEDO garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurarea nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește salariile, CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în Convenție nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de protocoalele sale adiționale într-un anumit cuantum atunci când beneficiarul
dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de Convenție în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată în considerarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.
Curtea CEDO a arătat în cauza Hasani c. Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv. CEDO a mai subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan).
D. jurisprudența CEDO trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). Or, în speță, situația este diferită deoarece dispozițiile referitoare la pensia de serviciu au fost abrogate. În acest context (cauza Kechko c. Ucrainei), Curtea a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat, acestea putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate înceta să le plătească. În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de "bun"; este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un "bun"; în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, această măsură este în acord cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalele sale adiționale, Curtea CEDO statuând în cauza Hasani c. Croației că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi, care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație, cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. În cadrul marjei de apreciere foarte largi recunoscute de CEDO statului în materia drepturilor de asigurări sociale (cauza Hasani c. Croației, Kjartan Asmundsson c. Islandei), atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale, în cursul derulării raportului juridic, statul trebuie să țină seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes public care trebuie să primeze celui particular. În cauza Hasani c. Croației, CEDO a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv, cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
Legea nr. 119/2010, procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare
începute în anul 2009 și în anul 2010. În expunerea de motive a Legii nr. 119/2010, s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în România s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului Legii nr. 119/2010, în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12 %.
Prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, arătând următoarele:
"Prin urmare, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare. Se poate spune că, față de acestea, Constituția instituie mai degrabă o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin.
(2) din Constituție.";
"Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.";
Față de cele ce preced, instanța în baza art.6 din OUG nr. 1/2011, coroborat cu prevederile art. 153 lit.f si g si art. 155 din Legea nr. 263/2010 va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamatul M. S., dom. în loc. H., str.
S. nr.11, jud.Cluj, împotriva pârâților M. ADMINISTRAȚIEI SI I. LOR, cu sediul în mun. B., P. R. nr. 1A, sector 1 și CASA DE PENSII S. D.
C. | M. UI ADMINISTRATIEI SI I. | LOR, cu sediul în mun. B. | , str. G. |
G. | nr. 3, sector 4. |
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013.
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, C. -E. P. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier, O. -R. L. |
Red.EB/VAM 5 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1611/2013. Pretenții. Asigurări sociale | Sentința civilă nr. 163/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
