Sentința civilă nr. 289/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 289
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Brîndușa G.
ASISTENȚI: S. O. JUDICIARI: M. L. D.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cererii formulate de contestatorul
C. O. cu domiciliul în B. M., str. Dr. Victor B., nr. 11A/3, jud. M. în contradictoriu cu intimatele C. J. de P. M. cu sediul în B. M., str. H., nr. 1A, jud. M., C. N. de P. P., cu sediul în B. M., str. L. nr. 8 sector 2, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
T.
Asupra acțiunii de față,
Constată că prin cererea înregistrată la data de_ și precizată la data de_, reclamantul C. O. le-a chemat în judecată pe pârâtele C.
J. de P. M. și C. N. de P. P. solicitând instanței să constate nelegalitatea și netemeinicia Deciziei nr. 90113/_ emisă de C. J. de P. M., dar și a hotărârii nr. 3542/_ emisă de pârâta de rang 2 și, pe cale de consecință să dispună recalcularea pensiei sale prin luarea în considerare și a veniturilor obținute în sistemul acord global, menționate în adeverința nr. 130/_ emisă de S.C. C.D.P. ARIS S.A. .
În motivarea în fapt a contestației formulate, reclamantul arătat că din cuprinsul adeverinței menționate rezultă că a fost angajatul acesteia în perioada_ -_ conform Legii 57/1974 și și-a desfășurat activitatea în acord global conform Decretului nr. 389/1972, plătind s-au achitat cota de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat, sume ce nu au fost trecute în carnetul de muncă.
A solicitat recalcularea pensiei raportat la veniturile evidențiate de adeverința nr. 130/_, însă pârâta de rândul 1 a emis Decizia de respingere nr. 90113/_ .
Reclamantul a învederat că, atâta timp cât aceste venituri au avut caracter permanent și pentru ele s-a perceput cota de 15% la bugetul asigurărilor de stat, se impune a fi valorificate conform art. 2 al. 1 din OUG nr. 4/2005 care stabilește că recalcularea se face cu respectarea principiului contributivității instituit de art.2 lit. e) din Legea nr. 19/2000.
Potrivit principiului contributivității, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Corespunzător art. 10 din Legea nr.3/1977, modificat prin Legea nr.49/1992, pe lângă salariul de bază, la calcularea pensiilor se au în vedere și sporurile cu caracter permanent.
De asemenea, conform art. 23 alin.1 din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale o constituie salariile realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau contractul individual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
Prin Decizia nr. 19/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat și a statuat, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr.4/2005, că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit.a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pârâta C. J. de P. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și a prematurității acțiunii, învederând că decizia contestată a fost emisă în baza Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Conform art. 149 al. 1 din Legea 263/2010 deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la C. C. de C. .
Al. 2 al art. 149 din Legea 263/2010 prevede că procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
Art. 150 al. 3 din același act normativ precizează că în soluționarea contestațiilor, C. C. de C. adoptă hotărâri care, potrivit art. 151 al. 2, pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Așadar, Decizia nr. 90113/_ nu poate fi contestată direct la Tribunal.
În ce privește prematuritatea cererii pârâta a arătat că reclamantul s-a adresat Comisiei de C. cu o contestație împotriva deciziei nr. 90113/_
, însă aceasta nu a fost încă soluționată.
După precizarea de către reclamant a contestației sale în sensul atacării hotărârii nr. 3542/_ emise de C. C. de C., pârâta C. J. de
P. M., în nume propriu și în calitate de reprezentantă a Casei Naționale
de P. P., a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate și precizate.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în anul 1990, pensia fiindu-i stabilită prin decizia nr. 90113/_ .
Prin cererea înregistrată sub nr. 1. din_, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei pe baza adeverinței nr. 130/_ emisă de S.C. C.D.P. ARIS S.A. prin valorificarea veniturilor suplimentare realizate în acord global. Această cerere a fost respinsă prin Decizia nr. 90113/_, iar contestația reclamantului împotriva deciziei a fost respinsă de C. C. de C. prin hotărârea nr. 3542/_ .
Pârâta a învederat că în adeverința menționată perioadele la care se referă sunt anterioare datei de_, fiind incidente prevederile art. 165 al. 1 și 2 din Legea 263/2010.
Conform art. 165 alin.1 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă. Art. 165 al. 2 din Legea nr. 263/2010 prevede că la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În aplicarea acestor dispoziții legale, art. 127 al. 1 din normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. 257/201 prevede că sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15, însă printre acestea nu se regăsește și sporul pentru munca în acord.
Mai mult, la pct. VI din anexa 15 la norme se menționează că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale..";.
În ceea ce privește Decizia nr. 19/2011 a Înaltei Curți de C. ție și Justiție, pârâtele au apreciat că nu e îndeplinită una din condițiile menționate în dispozitivul deciziei, în sensul că adeverința nr. 130/_ emisă de S.C.
C.D.P. ARIS S.A. nu menționează că veniturile realizate sub formă de spor la acord au făcut parte din salariul brut.
Instanța va respinge excepțiile inadmisibilității și prematurității contestației, reținând că reclamantul s-a adresat Comisiei Centrale de C. cu contestația nr. 164310/_ formulată împotriva Deciziei nr. 90113/_ corespunzător art. 149 din Legea 263/2010, însă, întrucât nu a primit o hotărâre în termenul de 45 de zile menționat de art. 150 al. 4 din Legea 263/2010, a înțeles să se adreseze și instanței de judecată, iar după emiterea
Hotărârii nr. 3542/_ și-a precizat contestația și împotriva acesteia, excepțiile invocate de pârâtă fiind, în aceste condiții, neîntemeiate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul s-a pensionat pentru limită de vârstă în temeiul Legii 3/1977, în baza deciziei nr. 90113/_ .
La data de_ reclamantul s-a adresat Casei Județene de P. M. solicitând recalcularea pensiei pe baza adeverinței nr. 130/_ emisă de S.C.
C.D.P. ARIS S.A. prin valorificarea veniturilor suplimentare realizate în acord global.
Cererea a fost înregistrată sub nr. 1. din_ și a fost respinsă prin Decizia nr. 90113/_ .
Reclamantul a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 90113/_, care a fost respinsă de C. C. de C. din cadrul C.N.P.P. prin Hotărârea nr. 3542/_ .
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, iar conform art. 78 alin. 4 din același act normativ, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
Legiuitorul a consacrat astfel, ca principiu fundamental, principiul contributivității la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, inclusiv a pensiilor pentru limită de vârstă. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menționat în mod expres, și în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege și a fost preluat, tot ca principiu esențial și de Legea 263/2010 (art. 2 lit.c) privind sistemul unitar de pensii publice care a abrogat Legea 19/2000.
Dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat și prevederile Legii 27/1966 stabileau obligația angajatorului de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat, iar retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajatului în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise lunar în carnetul de muncă.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost câștigul total, astfel cum este definit prin art.9 din Legea nr.57/1974.
Prin Decizia nr. 19/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat și a statuat, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr.4/2005, că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit.a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr.
57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Înalta Curte a apreciat că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Decizia nr. 19/2011 este obligatorie și sub imperiul Legii nr. 263/2010, care reia dispozițiile art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000 în interpretarea cărora a fost admis recursul în interesul legii declarat.
Conform Prin Decizia nr. 19/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat și a statuat, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 și 2 din OUG nr.4/2005, că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit.a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Potrivit adeverinței nr. 130/_ emisă de S.C. C.D.P. ARIS S.A. reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada_ -_ în acord global conform Legii 57/1974, realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS), fila 4 din dosar.
În considerarea celor de mai sus, ținând cont de faptul că reclamantul a solicitat la data de_ recalcularea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a întregului venit asigurat și având în vedere faptul că veniturile realizate de acesta în acord global conform Legii 57/1974 au avut caracter permanent și că pentru sumele respective s-a plătit CAS, în baza art. 1 din Decretul 389/1972, art. 96 al. 2 și din Legea 263/2010, instanța va admite acțiunea precizată, va anula Hotărârea nr. 3542/_ emisă de C. C. de C. din cadrul C.N.P.P., precum și Decizia nr. 90113/_ a Casei Județene de P. M. și o va obliga pe aceasta din urmă să recalculeze pensia reclamantului luând în considerare veniturile obținute în acord global, menționate în adeverința nr. 130/_ emisă de S.C. C.D.P. ARIS S.A.
Acordarea noilor drepturi se va face cu începere de la data de_, respectiv din luna următoare celei în care s-a înregistrat cererea de
recalculare a pensiei, corespunzător prevederilor art. 107 al. 5 din Legea 263/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii invocate de pârâta C. J. de P. M. ;
Admite contestația formulată și precizată de reclamantul C. O., domiciliat în B. M., str. Victor B. nr. 11A ap. 3 în contradictoriu cu pârâtele C. J. de P. M. cu sediul în B. M., str. H. nr. 1A și C.
N. de P. P. cu sediul în B. M., str. L. nr. 8 sector 2 și, în consecință:
Anulează Hotărârea nr. 3542/_ emisă de C. C. de C. din cadrul Casei Naționale de P. P. ;
Anulează Decizia nr. 90113/_ emisă de pârâta C. J. de P.
M. ;
Obligă pârâta C. J. de P. M. la recalcularea pensiei reclamantului pentru limită de vârstă stabilită prin Decizia nr. 90113/_ luând în considerare și veniturilor asigurate realizate în acord global și menționate în Adeverința nr. 130/_ emisă de S.C. C.D.P. ARIS S.A., cu acordarea noilor drepturi începând cu data de_ .
Definitivă .
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din data de_ .
PREȘEDINTE | ASISTENȚI JUDICIARI | GREFIER | ||
G. Brîndușa | O. S. | , D. M. L. M. | C. |
Red.Tehnored.G.B. 5 ex._
Com. 3 ex.
| ← Sentința civilă nr. 1527/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 164/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
