Decizia civilă nr. 2348/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale

Decizii civile - asigurări sociale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 2348/R/2013

Ședința publică din data de 15 mai 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.

S. -C. B.

G.: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. V. M. F. împotriva sentinței civile nr. 205 din 12 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII

S. A S. R. DE I. și C. DE C. D. C. S. R. DE

I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate C. de P. S. a SRI întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 205 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă contestația formulată de reclamanta A.

M. F. împotriva pârâtei C. de P. S. a S. R. de I. B.

, pentru constatarea nulității absolute a deciziei de revizuire a pensiei nr. 87868/_, și a tuturor deciziilor de recalculare și revizuire subsecvente, emise în baza OUG nr. 1/2011și restabilirea situației anterioare în sensul menținerii în plată a pensiei stabilite în baza Legii nr. 164/2001 - decizia nr. 87868 din_ .

A fost respinsă cererea contestatoarei în contradictoriu cu C. de C. din cadrul S. R. de I. pentru anularea Hotărârii nr. 399 din_ emisă de această comisie.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a C. de C. din cadrul S. R. de I. invocată din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele

Prin Decizia nr. 87868/_, a fost stabilită în baza Legii 164/2001, o pensie de 3.376 lei pe seama soțului defunct al reclamantei.

Decizia nr. 87868/_, privind revizuirea pensiei speciale a fost emisă cu respectarea Legii 119/2010 și ca efect a intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011,

act normativ aflat în vigoare, care până la invalidarea. sau abrogarea sa, produce efecte juridice obligatorii de respectat, fiind de strictă și imediată aplicare.

În conformitate cu dispozițiile Legii 119/2010, pensia a fost recalculată începând cu_ prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei utilizând algoritmul de clacul prevăzut de Legea 19/2000 cu modificările și completările ulterioare iar ca urmare a modificării legislației în domeniu, pensia a fost revizuită prin aplicarea prevederilor Anexei 3 la OUG 1/2011.

Potrivit metodologiei de calcul privind revizuirea pensiilor acordat beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională prevăzut în Anexa 3 la OUG 1/2011 revizuirea pensiei s-a făcut în baza documentelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar, eliberate și transmise de instituțiile în care beneficiarul pensiei și-a desfășurat activitatea și a dovezilor aflate la dosar.

Față de aceste documente reclamanta nu a prezentat alte documente doveditoare, de altfel reclamanta nici nu contestă modul de calcul, ci se contestă legislația de recalculare și revizuire a pensiei, invocându-se încălcarea prevederilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii, dreptul de proprietate, interzicerea discriminării, aplicarea prioritară a dreptului comunitar.

În ceea ce privește cererea reclamantei de menținere în plată a pensiei stabilite în baza Legii 164/2001 tribunalul a reținut că pensia reclamantei revizuită intră sub incidența art. 171 din Legea 263/2010 "la data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ... devin pensii în sensul prezentei legi";. La data formulării acțiunii Legea 164/2001 era abrogată expres prin Legea 263/2010, astfel că nu se poate dispune emiterea unei decizii cu menținerea în plată a cuantumului pensiei în baza legii anterioare deoarece nu mai există baza legală pentru plata pensiei militare.

Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale a constatat con- stituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din Legea nr. 119/ 2010, s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 53, critici care au fost înlăturate.

Această decizie a fost confirmată în mod repetat prin Decizia nr. 75/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 178/_ și Decizia nr. 1286/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 845/_ .

În esență Curtea Constituțională a reținut că pensia de serviciu este com- pusă din două elemente: pensia contributivă și un supliment din partea statului care nu are la bază contribuția la sistemul de asigurări sociale. Prin urmare, dobândirea drepturilor la pensia specială nu poate fi considerat un drept câștigat, reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupră cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin în- călcarea dispozițiilor art. 15 al. 2 din Constituție.

Textele legale criticate afectează pensiile speciale doar pentru viitor și nu- mai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie nu sunt afectate. De asemenea, Legea nr. 119/2010 nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja ob- ținute anterior intrării sale în vigoare. Curtea Constituțională a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu din perspectiva art. 1 din Primul Pro- tocol reprezintă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări so- ciale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

Prin Decizia nr. 29/_ dată în interesul legii de Î. Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării, instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, deoarece în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 (1) din Convenție (ca de exemplu Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din_ ), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziei de revizuire a pensiei nu este

îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intem- pestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Nu în ultimul rând în cauzele conexate Ana M. Frimu și alții împotriva

R. iei și Cauza Constantin Abăluță și alții împotriva R. iei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Român a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/ 2010, reținând și faptul că reformarea sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.

În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, Curtea Eu- ropeană a Drepturilor Omului, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei, reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă reclamanții suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială, atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență, ceea ce nu este cazul re- clamantei în speță, întrucât pensia sa revizuită este de 2.276 lei.

În considerarea celor de mai sus a fost respinsă și cererea de anulare a Hotărârii 399/_ emisă de C. de C. din cadrul SRI în contradictoriu cu această comisie.

Văzând precizările reclamantei ( f. 51) în sensul că, această comisie a fost chemată în judecată pentru anularea Hotărârii 399/_, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de C. invocată din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. M. F.

, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul anulării Deciziei de revizuire a pensiei nr. 87868 din 02 decembrie 2011 emisă pe numele recurentei, în temeiul Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011, de către C. S. de P. a S. R. de I., ca fiind netemeinică și nelegală, în raport cu normele Dreptului comunitar european cu aplicabilitate și în R. ia, precum și constatarea netemeiniciei Hotărârii nr. 399 din 0_ emisă de C. de C. care funcționează în cadrul S. R. de I., și pe cale de consecință menținerea Deciziei de pensionare nr. 87868 din 13 februarie 2009 emisă în temeiul Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (cu completările și modificările ulterioare), care reprezintă un drept legal câștigat

În motivarea recursului reclamanta susține că s-a adresat T. ui Maramureș cu o cerere prin care a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei de revizuire nr. 87868 emisă la data de 02 decembrie 2011, în baza OUG nr. 1/2011 pe numele recurentei, în calitate de tutore a minorelor: A. D. Alexandra și A. D. Mara D., beneficiare a unei pensii de urmaș, în urma decesului tatălui lor și soțului recurentei, A. G. Dorel, precum și a tuturor deciziilor de recalculare/revizuire subsecvente și constatarea netemeiniciei Hotărârii nr. 399 din 0_ emisă de C. de C. care funcționează în cadrul S. R. de I., fiindcă sunt încălcate drepturi fundamentale ale

omului, dreptul de proprietate și principiul neretroactivității legii civile, astfel cum sunt garantate și ocrotite de Constituția R. iei și de Uniunea Europeană prin Dreptul Comunitar, recunoscut și acceptat de R. ia prin actul de aderare și alte documente internaționale aferente, cu forță juridică superioară dreptului material intern.

Solicită instanței de recurs să aibă în vedere și să se pronunțe și cu privire la următoarele:

Faptul diminuării pensiei de urmaș a minorelor, prin recalcularea și respectiv revizuirea aplicate de C. S. de P. a S. R. de I., în baza Legii nr. 119/2010 și OUG 1/2011, validate prin Decizia nr. 399/ 2012 de respingere de către C. de C. din cadrul aceleiași instituții a contestației depusă în termen de recurenta, reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate existent în beneficiul minorelor și aflat în plată la data incidenței noului cadru normativ.

Ingerința nu este legală întrucât le este afectat, retroactiv, un drept patrimonial.

Chiar Curtea Constituțională în Decizia nr. 120/2007, a reținut ca "în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda in continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior";.

Având în vedere că pensia minorelor a fost legal stabilită și calculată în baza unor legi în vigoare la data respectivă, recalcularea acesteia duce la

încălcarea principiului neretroactivitatii legii - regulă imperativă - prevăzută de art. 15 alin. (2) din Constituția R. iei.

Pe de altă parte, ingerința nu este justificată întrucât niciun studiu de impact nu a demonstrat scopul legitim sau utilitatea publică.

Mai mult, în urma revizuirii pensiilor conform Legii 119/2010 și OUG 1/2011, efortul bugetar a crescut cu aproximativ 30 milioane lei lunar (potrivit datelor publicate pe site-urile instituțiilor de profil).

Cu privire la situația economică și financiară cu care se confruntă statul, ingerința este discriminatorie.

Ar fi fost un gest echitabil dacă s-ar fi desființat toate pensiile de serviciu, ceea ce nu s-a întâmplat, sau dacă se aplica un același procent de diminuare pentru toate pensiile prevăzute de art. 1 din OUG 1/2011, care depășeau un anumit plafon, pe un termen rezonabil

În ce privește neretroactivitatea legii și încălcarea principiului drepturilor câștigate, acest mod de abordare a problemei pensiilor de serviciu pun subiectul de drept în imposibilitatea de a-și regla conduita pentru viitor, atâta vreme cât se consideră că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.

Potrivit acestei abordări, în cazul pensiilor militare, al căror cuantum se plătește integral de la bugetul de stat, militarii riscă să rămână fără pensie.

Cu privire la încălcarea dreptului de proprietate, recurenta se prevalează de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 alin. 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. iei, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 10 din Tratatul privind Constituirea Comunității europene, art. 6 alin. 1 din Tratatul Privind Funcționarea Uniunii Europene.

Plecând de la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recurenta apreciază că beneficiază de un drept de proprietate asupra pensiei a cărei revizuire a fost dispusă de către pârâtă, însă este lipsită de această proprietate, prin dispozițiile legale naționale enunțate mai sus.

În aceste condiții, evident aceste norme naționale vin în contradicție directă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa încât, instanța este obligată conform art. 20 alin 2 din Constituția R. iei să facă aplicarea directă a reglementărilor internaționale.

Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât și fosta Comisie, au decis că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o "speranță legitimă"; de a îl vedea concretizat.

Face trimitere la cauza Gaygusuz v. Austria, Muller contra Austriei, cauza Pravednaya c. R. ia.

Măsura privind revizuirea pensiei stabilită prin legi speciale, aflată în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art. 15 alin. 2 din Constituția R. iei, republicată.

Prin Decizia nr. 830/2008 Curtea Constituțională a statuat: ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă deîndată tuturor și situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi _";.

Prin urmare, consideră recurenta că drepturile de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a acestor reglementări legale [Legea nr. 164/2001] nu pot fi atinse, iar actualizarea, recalcularea si recorelarea acelor pensii se pot face numai în favoarea beneficiarilor.

Prin revizuirea pensiei i se încalcă principiul al drepturilor câștigate. Chiar dacă nu are o consacrare legală, acest principiu are o construcție jurisprudențială, în practica Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23 aprilie 2013 pârâta SERVICIUL

DE I.
- C. de P. S. și C. de C. a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Contestația dedusă judecății vizează legalitatea deciziei nr. 87868 din 2 decembrie 2011, precum și a deciziilor subsecvente acesteia, emise de pârât în temeiul OUG nr. 1/2011, prin care a fost revizuită pensia de serviciu a antecesorului reclamantei, acordată în beneficiul celor două minore reprezentate de reclamantă. Pensia de serviciu a fost transformată în pensie stabilită pe principiul contributivității, în temeiul Legii nr. 119/2010 coroborat cu prevederile HG nr. 735/2010., însă o decizie de recalculare nu a fost emisă și comunicată reclamantei pentru a putea fi contestată în instanță și supusă astfel controlului jurisdicțional, motiv pentru care Curtea apreciază că se impune în prezenta
cauză analizarea legalității deciziei de revizuire a pensiei prin prisma tuturor motivelor invocate prin prezentul recurs și în fața instanței de fond.
În ceea ce privește neretroactivitatea,
după cum s-a statuat prin Decizia nr. 29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora Legea 119/2010 și OUG nr. 1/2011 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii
, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.
Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
De asemenea, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost
înlăturate.
Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).
Astfel, în Decizia nr. 871/2010 se reține că "având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție. Relevantă în acest sens este și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".
Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.
Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea prevederilor legale enunțate se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, Curtea de Apel apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din Convenție, ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea Europeană a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor
convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010 sau a celor de revizuire stabilite în temeiul OUG nr. 1/2011, întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 29 din_, instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1
adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.
Analizând ingerința Statului
prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea Europeană a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).
În jurisprudența organelor Convenției, noțiunea de "privare de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul "privării de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).
De asemenea, Curtea Europeană a reținut în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei (paragraf 39) următoarele: "totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.
În Cauza Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea Europeană a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.
Curtea de Apel constată că prin Legea nr. 119/2010 și, respectiv OUG nr. 1/2011 nu s-a suprimat dreptul la pensie, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art.
1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin Legea nr. 119/2010 pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar reclamanta care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare Legea nr. 119/2010 reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ea trebuie să fie legală, să
urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.
Fiind prevăzută de Legea nr. 119/2010 transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.
Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența Curții Europene, respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, Curtea de Apel apreciază că jurisprudența reținută de prima instanță nu este relevantă în prezenta cauză întrucât prin Legea nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011 s-a dispus recalcularea/revizuirea tuturor pensiilor militare de stat (și a altor pensii de serviciu) și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată trebuie examinată din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale (analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).
1. expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea Legii nr. 119/2010 sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. ia prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.
  Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) "statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi "în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, National and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.
  De asemenea, Curtea Europeană a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.
  Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt "în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de Apel apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.
  Mai mult, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma,
  Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. iei, relevantă în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că "…
  deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei,
  decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației
  , nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei
  , nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei
  , decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei
  , 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
  Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R. iei, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
  În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
  De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
  În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
  În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
  În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
  De asemenea, în cauza Abaluță și alții c/a R. iei, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr.
  735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.
  Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
  În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei antecesorului reclamantei, care a fost beneficiar unei pensii militare de stat. În temeiul Legii nr. 119/2010 pensiile militare de stat au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000. Întrucât la recalcularea pensiilor militare de stat s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, aceste pensii au fost revizuite conform art. 1 din OUG nr. 1/2011.
  Singurul efect pe care l-a avut Legea nr. 119/2010 cu privire la pensia militară de stat a fost de transformarea acesteia în pensie de asigurări sociale de stat, cuantumul pensiei fiind stabilit prin decizia de revizuire emisă în temeiul OUG nr.1/2011. Curtea de Apel apreciază că Legea nr. 119/2010 a modificat sistemul pensiilor, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiei stabilit prin decizia de revizuire, procentul de diminuare a pensiei militare de stat urmând a fi stabilit în raport de acest cuantum.
  În concret, Curtea de Apel reține că pensia militară de stat a avut un cuantum brut de 3.989, pensia de urmaș un cuantum brut de 3.051 lei, pensia revizuită fiind calculată la suma brută de 2.276 lei.
  Prin urmare, pensia revizuită nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în decembrie 2011 în R. ia, care este de 860 lei.
  Drept urmare, reținând și că în cauză reclamanta nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și Decizia nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de Apel apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamanta nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.
  În fine, se constată că art. 153 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prevede că Uniunea susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile privind securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, însă conform alin. 4 din același articol dispozițiile adoptate în acest sens "nu aduc atingere dreptului recunoscut statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere echilibrului financiar";. Drept urmare, întrucât orice stat membru este pe deplin suveran să își organizeze sistemul de securitate socială, nu se poate reține că pensia de serviciu este un drept câștigat, garantat pentru viitor, în sensul normelor europene. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea prevederilor internaționale la care face trimitere recurenta.
  Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1, va respinge, cu opinie majoritară, recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
  PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
  D E C I D E
  Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. M. F. împotriva Sentinței civile nr. 205 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
  Irevocabilă.
  Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2013.
  PREȘEDINTE
  JUDECATORI
  I. -R. M.
  C.
  M.
  S.
  -C.
  B.
  cu opinie separată în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței, admiterii contestației
  G.
  G. C.
  Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
  Jud. fond: C. M.
  Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
  Consider că recursul formulat de reclamanta A.
  M.
  F.
  , în
  calitate de tutore a minorilor: A. ALEXANDRA și A.
  M.
  -D.
  este
  fondat
  în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor acestuia garantate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
  Trebuie subliniat în acest sens că reclamanta s-a adresat instanței pentru
  proteguirea unui dr ept de securitate so cială, considerând c ă pensia specială d e
  urmaș era un "bun ";, în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care copiii acesteia
  aveau speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul actualizat stabilit
  potrivit deciziei nr.87868/_, în baza Legii nr.164/2001, având în vedere că tatăl acestora, A. DOREL, a avut o vechime efectivă ca militar- de 22 de
  ani, 6 luni și 8 de zile.
  În cauză reclamanta invocă aspecte ce țin de ingerința Statului în dreptul la un "bun";, în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și
  libertăților fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv
  de nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a
  recalculării este, în primul rând, c ă drep tul cop iilor s ăi l a pens ie spec ial ă d e
  ur maș er a un "drep t c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin
  decizii administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul r aportului de
  serviciu pe care l-a avut soțul său, și care trebuia să fie, în consecință, plătit
  acestora, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform Legii nr.164/2001.
  Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu
  are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în
  cele ce urmează situ ația acestor benefici ari de drepturi speci ale de pensie, pentru
  a înțelege și a aprecia dacă, în urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010,
  aceștia erau sau nu îndreptățiți să se bucure în continuare de bunul lor.
  Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.
  În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";
  Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea Curții privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale Consiliului Europei";
  și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";
  Percepția reclamantei asupra dreptului copiilor săi la pensie specială de
  urmaș ca fiind un d rept câștigat și, de a ici, aprecierea ca act abuziv al Statului a
  măsurii de recalculare a acestei pensii
  - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei speciale și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care aceasta nu l-a solicitat - trebuie
  privită în primul rând, prin prisma modului în care realitățile istorice privind
  protecția socială în țara noastră i -au creat acesteia convingerea fermă că se poat e
  baza pe o pensie d e urmaș într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act
  normativ în vigoare.
  Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902,
  toate legile care au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste
  reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.
  Astfel, Legea generală de pensiuni din_, cu modificările din
  1904 și 1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și
  unificatoare a siste mului de pensii, a p revăzut, la capitolul "Dispoziții transitorii";,
  în art.56 că: "Pe nsiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor
  anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au exercitat
  sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titl urilor ce posedă cei
  în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare
  promulgării acestei legi";.
  Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie
  câștigate le regăsim și în art.54 din Lege a generală de pens iuni republicată la
  data de_ .
  De asemenea, Legea pentru unificarea asigurărilor sociale din _
  a prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a
  prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de
  bază.";
  Legea asigurărilor sociale din_
  prevedea, de asemenea, la
  capitolul "Dispoziții transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pensie
  stabilite potrivit d iferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în
  aplicare a legii de față, se respectă";.
  Art.59 din Legea nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul
  Asigurărilor Sociale de Stat, care oricum nu se apl ic a ș i c adrelor mil itar e
  permanente, preved ea că: "Pierd drep tul la pensie și la ajutor social acel e
  persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate
  antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care au
  militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -fasciste,
  precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul
  democrat-popular";.
  Prin Legea nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și
  pensia suplimentară, s-a prevăzut, la art.76, că: "Pensia sau ajutorul social
  stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în
  situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate.";
  Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.
  Potrivit art.87 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări
  sociale de stat și de asistență socială, "P. le și ajutoarele sociale
  stabilite pînă la data prezentei legi, se mențin în cont inuare, atît timp cît
  sînt îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";
  Decretul nr.214/_ privind pensiile militare de stat,
  cuprindea dispoziții tranzitorii similare, în art.73,
  în sensul că: "P. le stabilite pînă la data prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt
  îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";
  De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind
  mențiunea că drep turile de pensie s e acordă începând cu data de ……,
  "defi nitiv";.
  Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa
  rec alcul are a pens iilo r mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii î n vigoare a acestei legi, potrivit art.79 alin .1 lit.a), însă, la lit.b, prevede a c ă: "în cazul în care cuan tumul pensiei obți nut conform lit.a) este mai mic decâ t
  cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.
  Legea nr.19/2000 privind sistemul p ublic de pensii pu blice și alte
  drepturi de asigu rări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor
  cuven ite conf or m leg isl aț ie i an ter io are, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația
  în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel
  stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul
  avantajos";.
  D. an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman ta ș i, de al tf el toț i
  pens ion ar ii d in R. ia, ave au to ate d atel e c are s ă le f or meze conv ingere a f er mă c ă
  drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate,
  pu tând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze, index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat
  cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t
  c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a acesteipensii lunare.
  M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat î n R. ia al te c azur i de d imin u are a
  cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r
  unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, Legeanr.119/2010 s-a vru t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.
  În al doilea rând, reclamanta a avut în vedere, tot din privit din
  perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile
  militarilor, prin reglementări speciale, încă din anul 1889.
  Astfel, conform art.1 și 2 din Legea pentru pensiuni militare din 1 iulie
  1889, cu mod if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lor și
  funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de
  retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei,
  reprezenta, în rap ort cu această vec hime, un anumit p rocent din solda d e
  mijloc a gradului avut în momentul retragerii, respective din "mijlocia
  soldei gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";.
  Mai trebuie subl in iat ș i f ap tul c ă, po trivit art.22 din această lege,
  această lege s-a pus în aplicare d oar de la 1 iulie a anului următo r,
  as igur ând as tf el tr an z iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul.
  Potrivit Legii generale de pensiuni din_, cu modificările din 1904
  și 1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțio n ar ilor s tatulu i, c iv il ,
  mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a mo dul de c alcul gener al al pe ns ie i s tab il it de ar t. 1,
  erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații
  lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de
  vechime și de cal cul al pensiei, ba za de calcul a ac esteia constituind -o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.
  Dispoziții similare, de exc epție în ceea ce îi privește pe mili tari, regăsim și
  în art.2 alin.1 din Legea generală de pensiuni republicată la data de_ . De asemenea, prin art.2 lit.a) din Legea pentru unificarea asigurărilor sociale din_, au fost în mod expres exceptați de la aplicarea
  dispozițiilor acestei legi "salariații su puși legii generale de pensiuni";, deci
  și militarii.
  Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor
  funcționarilor statului de la aplicar ea prevederilor sale, au existat ș i în
  Legea asigurărilor sociale din_, art.6 din acest act normativ
  prevăzând că nu intră în asigurare a obligatorie sala riații supuși legii
  generale de pensiuni.
  Mai mult, în anul 1959, în timp ce legea generală a pensiilor era
  Decretul nr.292/1959, a ap ăru t o nouă reglementare specială privind
  pensiile ce se acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv Decretul nr.293/1959, ce prevedea, în art.1 și art.2 lit.a) c ă of ițe r ii ș i subof ițer ii, dup ă
  trecere a lor în rezer v ă s au d irec t în re tr agere, au drep tul l a pens ie în cond iț iil e
  acestui act normativ, iar în art.5, că fondurile neces ar e pl ăț ii pens iilor se
  asigură de stat.
  Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea în raport cu vechimea, într-un anumit procent din dreptul de sol dă
  corespunzător ultimului grad avut în activitate.
  În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit Legea nr.3/1977, a fost adoptat Decretul nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, în baz a c ăru ia pensiile cadrelor militare
  permanente se calculau în raport cu media retribuțiilor tarifare din 5 ani
  de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10
  ani premergători i eșirii din cadrele permanente, medi e la care se lua î n calcul solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrele permanente.
  Ul ter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pens iile mil itare de s tat a f ost adop tată în anul 2001, respectiv Legea nr.164/2001, ul ter ior sch imb ăr ii c adrulu i nor mativ general al pensiilor din sistemul public, prin Legea nr.19/2000.
  Această lege, în t emeiul căreia copiilor reclamantei li s -a stabilit
  dreptul la pensia specială de urmaș , prevedea, în art. 1, că: "dreptul la
  pensii și asigurări sociale pentru cadrele militare este garantat de stat și
  se exercită în condițiile prezentei legi";, iar în art.2, că: "S. ul pensiilor
  mil itare de s tat ș i as igur ăr ilor soc iale în d o men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice
  ș i s igur anțe i n aț io n ale aco peră risc urile activității militare, precum și
  pierderile de venituri d ator ate inv al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i dec esulu i";.
  Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata
  pens iilor mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as igur ăr i soc iale se as igur ă de la bugetul de stat prin bugetele M.Ap..N., M.A.I., S.R.I..
  Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olosită p en tru s tab il ire a pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ultima lună de
  activitate, care include solda de gra d corespunzătoare la data trecerii î n
  rezervă.
  În al treilea rând, reclamantua a avut în vedere, în formarea convingerii
  s ale c ă pens ia spec ial ă de ur maș es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, la data
  adoptării Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr.735/2010, Legea nr.164/2001 era
  în vigoare, fiind a brogată abia după j umătate de an d e la data intrării în
  vigoare a Legii nr.119/2010, respectiv la data de_ .
  Practic, neabrogând prin Legea nr.119/2010, Legea privind pensiile militaredin 2001, chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un drept câștigat, cel care le confe rea statutul de pensionar militar,
  cons ider ând c ă, în aces t f el, măsur a l u ată v a ap ăre a do ar c a o reducere pr in
  rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i, de ter min ată de in teres ul publ ic, ș i nu c a o
  af ectare sub s tanț ial ă ș i irevoc ab il ă/p er man en tă a drep tulu i aces tor a, în sensu l
  el imin ăr ii pens iilor mil itare.
  În acest context, copiii recurentei-recl amante au suferit o ingerință
  esențială în drepturile lor, nu numai prin diminuarea cuantumului
  pensiei lor, ci, mai ales prin pierderea statutului de pensionari în
  condițiile Legii nr.164/2001, ce le fusese recunoscut prin decizia nr .
  87868/2009, în temeiul Legii nr.164/2001.
  Se constată în acest sens și faptul că și Legea nr.19/2000 a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de_, devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (Legea nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.
  Prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, Serviciul R. de
  1. a arătat că, urmare a modificărilor legislative intervenite prin apariția Legii nr.119/2010, începând cu data de_, prin determinarea punctajului mediu anual, a rezultat un alt cuantum al drepturilor bănești cuvenite urmașilor reprezentați de către reclamantă, fără a proba în cauză emiterea unei decizii de recalculare a pensiei de urmaș în temeiul dispozițiilor acestei legi.
    În consecință, decizia contestată în speță, nr. 87868/_ , prin care a fost stabilită pentru ambii copii ai reclamantei o pensie 2276 lei, a fost emisă în temeiul
    O.U.G. nr.1/2011, intenționând însă să pună în aplicare Legea nr. 119/2010 care, la art. 1 lit.a),
    prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar la art. 3
    , ca aceste pensii
    "stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în
    plată
    ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a
    cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000.
    Se observă din enunțarea acestor dispoziții că legiuitorul, chiar prin textul
    art. 3 din Legea nr. 119/2010, precizează că aceste pensii speciale sunt
    prevăzute de lege, fii nd "stabilite potrivit prevederilor legilor c u caracter special"; și
    sunt "cuvenite";.
    Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale pensiilor de serviciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Înaltei Curți de C. și
    Justiție, nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.
    În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.
    Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a
    inger ințe i S tatulu i în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :
    I. decizia de revizuire a pensiei speciale de urmaș a fost emisă de către
    SERVICIUL R. DE I., în temeiul O.U.G. nr.1/2011, fără a fi precedată,
    astfel cum am menționat anterior, de un act administrativ individual emis în
    temeiul Legii nr.119/2010 și a H.G. nr.735/2010.
    II. decizia contesta tă nu respectă ceri nțele art.21 din Metodologia de
    revizuire aprobată prin O.U.G. nr.1/2011 , aceasta necuprinzând temeiurile de fapt care au stat la baza revizuirii.
    III. pensia specială de urmaș nu cuprindea o parte contributivă și una
    necontributivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare nefiind
    asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. ui Apărării Naționale
    , practic militarilor recunoscându-li-se, ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o
    recunoaștere adusă acestora pentru serviciile puse în slujba țării, a
    devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.
    Astfel, potrivit art.5 alin.2 din legea nr.164/2001, fondurile necesare
    pentru plata pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele
    M.Ap.N., M.A.I., S.I.E..
    1. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială au
      fost, în primul rând, cele inerente activității de militar, cu toate
      privațiunile, interdicțiile și incompatibilitățile acestei profesii, precum și
      pierderile de venituri ale membrilor familiei, în cazul decesului
      susținătorului acestora, care făcea parte din această categorie de personal.
    2. În cauză ingerința în dreptul copiilor recurentei la pensie este una esențială, întrucât a afectat dreptul la pensie al acestora, privit ca element
  de remunerație, ce constituia un substitut al dreptului la munc ă/salariu
  (soldă), acordat de către Statul român.
  I. Argumentarea primului aspect s pecific al "recalc ulării"; pensiei
  speciale de urmaș a copiilor reclamantei.
  Practic, în cauză, singura decizie pe care Serviciul R. de I. - C. de P.
- a probat că a emis-o după adoptarea Legii nr.119/2010 și care a avut
drep t ef ect supr ima re a drep tulu i l a pe ns ie mil itar ă de ur maș es te dec iz ia cu
nr.87868, ce poartă denumirea de "revizuire";, emisă la abia la data de_, în temeiul O.U.G. nr.1/2011.
Analizând situația creată în cauză prin această decizie contestată de către reclamantă, se reține că acest act administrativ individual a fost de fapt
cel care a eliminat dreptul copiilor săi la pensie specială de urmaș întrucât,până la data de_, drepturile de pensie ale acestora au fost stabilite doar prin decizia nr. 87868 din_, conform Legii nr.164/2001, decizie pe care intimatul nu a revocat-o.
Intimatul consideră că recalcularea pensiei de urmaș militare ar fi operat de drept în temeiul Legii nr.119/2010, fără a mai fi nevoie de un act administrativ individual care să modifice categoria și cuantumul drepturilor la care erau îndreptățiți cei doi copii, cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în timp ce dreptul efectiv al acestor beneficiari nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.
În acest context și decizia nr. 87868/_, deși trebuie analizată ca
fiind actul administrativ individual care a afectat în mod esențial dreptul
copiilor reclamantei la pensie m ilitară de urmaș, poartă impropri u
denumirea de deci zie de "revizuire"; , cu toate că din conți nutul ace steia nu se
poate reține care sunt erorile de stabilire a pensiei pentru care a fost necesară
această ingerință și care a fost actul astfel revizuit.
Potrivit Legii nr.263/2010, lege organică ce reglementează re gimul general
privind pensiile publice-în condițiile art.73 alin.3 din Constituție -asemenea acte
ad min is tr ative de rev izu ire po t f i e mis e do ar în s itu aț iile prev ăzu te l a art.107 alin.1 din lege, respectiv: "În situația în care, ulterior stabilirii și /sau plății
drepturilor de pensie, se constată dif erențe între sumele stabilite și /sau
plătite și cele legal cuvenite, c as a ter itor ial ă de pens ii, resp ec tiv c as a ter itor ial ă,
opere az ă, d in of ic iu s au l a sol ic itare a pe ns ion arulu i, mod if ic ăr ile ce se imp un, pr in
dec iz ie de rev izu ire.";
În același sens erau și dispozițiile art.89 din Legea nr.19/2000, ce prevedeau că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii operează revizuirile și modificările legale.
Statul, în preambulul O.U.G. nr.1/2011, recunoaște că în termenul stabilit de Legea nr.119/2010, " nu au fost identi ficate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact negativ as upra valorificării dreptului la pensi e al beneficiarilor
acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să
dovedească venitur ile obținute, în fu ncție de care s -a recalculat pensia deserviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";, acesta fiind și
motivul pentru care a considerat nece sară emiterea unor decizii de revizuire
care să corecteze erorile de stabilire a drepturilor de pensie recalculate în
tot, sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu pe economie.
În cauză însă, nefi ind emisă o decizie de recalculare care să fie
comunicată pensionarilor și care să poată fi conte stată în condițiil e
legale, în mod normal intimatul nu putea constata nici existența unor
drepturi de pensie care să necesite o revizuire, astfel încât ingerința sa în
drepturile acestor minori apare ca fiind lipsită de condițiile legalității și
necesității.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu se mai putea contesta legalitatea pensieistabilite copiilor recurentei prin decizia de pensie nr.87868/2009, singura care a
s tab il it drep tur ile de pens ie cuven ite aces tor a p ân ă l a d ata d e_, ace as ta f iin d
def in itiv ă.
În consec inț ă, n ic i n u se pu te au rev izu i aces te drep tur i de p ens ie s tab il ite în
mo d leg al po tr iv it L eg ii nr.164/2001, f ăr ă a ex is ta ac tul pr in c are s ă f ie pr ac tic
mo d if ic ată c ategor ia de pens ie cuven ită re cl aman tulu i.
Observând și acest aspect, recurenta, în mod justificat, se prevalează de statutul copiilor săi de pensionari militari, pe care-l aveau nu numai la data recunoașterii dreptului la această categorie de pensie, ci și la data revizuirii pensiei lor.
II. Argumente cu privire la nemotivarea deciziei de revizuire, conform
dispozițiilor legale în vigoare.
Conform art. 21 din Metodologia de revizuire a pensiilor aprobată prin O.U.G. nr.1/2011,
stabilirea pensiei revizuite se face prin decizie
emisă de casele de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile
de fapt și de drept car e au stat la baza revizuirii
, precum și termenul în care poate fi introdusă contestația.
Astfel, drepturile copiilor reclamantei au fost afectate printr-o decizie de
revizuire care încalcă aceste prevederi legale, nefiind motivată defel în fapt, deși aceasta se impunea cu atât mai pregnant în speță, cu cât actul administrativ era defavorabil acestora.
Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au
statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se suprimă
drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie
să îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea în
fapt și în drept a măsurii luate și să fie comunicate, aduse la cunoștința
persoanelor interesate în mod legal.
Art.31 alin.1 și 2 din Constituție
garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Potrivit art.19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,
orice om are libertatea de a căuta și de a primi informații
.
Art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
garantează dreptul persoanei la libera exprimare, ce include și dreptul de a primi
sau comunica informații
.
De asemenea, art.24 alin.1 din Constituția R. iei garantează dreptul la apărare.
În speță, decizia nr. 87868/_ emisă de intimat, contestată în cauză, nu cuprinde în concret nicio motivare în fapt a măsurii luate prin acest act
, a erorilor de calcul constatate,
a căror revizuire a fost necesară, purtând doar mențiunea că a fost emisă în temeiul O.U.G. nr.1/2011.
Astfel, se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,
motivarea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se suprimă
drepturi sau situații juridice individuale
, cum este cazul în speță, aceasta trebuind să fie suficient de precisă
astfel încât motivul actului să transpară clar
și trebuie să fie intrinsecă actului
, adică trebuie conținută nu neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre
înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta. Doar printr-o motivare concretă a actului decizional
se asigura atât
informarea corectă a părții
cu privire la problema de interes personal, anterior
formulării contestației, cât și ex ercitarea de către subie ct ul de drept căruia i
se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.
De asemenea, în lipsa motivării actului decizional
, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de
control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor p ublice, instanța de
judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în
îndeplinirea puterii sale discrețion are, a ales soluți a criticată de ce l
vătămat, iar aceast ă motivare trebuie să fie intrinsecă ac tului administrativ,
neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.
1. perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită

de lege autorității publice și cel adoptat prin ex ces de putere, astfel cumeste definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din Legea nr.554/2004.

Nemotivarea măsurii luate, ce privește r evizuirea drepturilor de pensie ale copiilor recurentei, ce a condus la încălcarea drepturilor acesteia la apărare și la informare, constituie un alt motiv de nelegalitate a măsurii luate.

IV. Motivații privind specificului riscurilor sociale a coperite prin

pensia militară de care beneficiau copiii reclamantei -recurente.

Această pensie a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă riscurile

activității de militar, și în considerarea interdicțiilor și

incompatibilităților care au afectat drepturile susțină torului reclamantei

în perioada de activitate.

Astfel, potrivit disp.art.28 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:

sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice;
sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al R. iei.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

Cadrelor militare în activitate le este interzis:

sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;
sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. ui Apărării Naționale, din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională

de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.20/_ ), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest se ns că, tot Curtea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, anali zând sesizarea de n econstituționalitate a dispozițiilor privin d

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, " …nici o p revedere din Constituție n u

impune uniformitatea sistemului de pens ii. De altfel, nu num ai pentru deputați și

senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,

cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale,

sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. Dife rențierea, în toate

aceste cazuri, nu este contrară prevederilor art.16 din Constituție și se

justifică prin specificitatea activității acestei categorii socioprofesionale.";

V. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atin gere dreptului

copiilor reclamantei la pensie specială de urmaș, calificat de dreptul

comunitar ca un "element de remu nerație"; și privin d lipsa absolută de

previzibilitate a acestei "recalculări";.

De altfel, prin hotărârea din_ în cauza C-262/88

, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group

, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că toate formele de pensie ocupațională constituie un element de

remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere la adop tare a Directivei 96/97/CE a Consiliului din_, de modificare a Directivei 86/378/CEE

pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul regimurilor profesionale de secur itate soc ial ă, as tf el cu m rez ul tă d in pre amb ulul acestui act comunitar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, Pirkko Nie mi, un s is te m de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul

de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iile în c are sistemul de

pensii se referă la o anumită categorie de lucrători, prestațiile se plătesc

în baza relației acestora de muncă cu angajatorul public, în cadrul unui

sistem ce face parte din sistemul general prevăzut de lege, iar prestațiile

depind în mod direct de vechimea în muncă realizată și sunt calculate pe

baza ultimului salariu al funcționarului.

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din_ , astfel

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider

c ă trebu ie reț inu tă c alificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept

sui generis, izvorâ nd din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care

Curtea de Justiție a C omunităților Europene o acordă drepturilor

beneficiarilor unor asemenea forme de prestații de securitate socială,

asimilându-le noți unii de remuneraț ie, apreciindu -le c a fiind plătite în

baza relației de m uncă al acestor lu crători cu angajat orul public , drepturile

de pens ie av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i

juridice.

De altfel, prin Expunerea de motive a Legii nr.14/2008, de aprobare aOrdonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au reț in u t

ur măto arele: "Pri n d obândirea calității de stat mem bru al Uniunii Europene,

R. ia și-a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007, obligația de a transpune aquis-ul comunitar, implicit de a asigura respectarea principiului

eg al ităț ii de ș anse î n tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul schemelor ocupaționale de

securitate socială, inclusiv în ceea c e privește sistemul pensiilor militare

de stat, reglementat prin Legea nr.164/2001.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: " ur mare a consultărilor bilaterale,

desfășurate între experții Comi siei E uropene și repreze ntanții instituțiilor

române care se în cadrează în sistem ele de pensii ocup aționale, a rezulta t

caracterul imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M.

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a promovat p roiectul Ordonanței de

urgență a Guvern ului privind egali tatea de tratame nt între bărbați ș i

femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială. Acesta

transpune dispozițiile Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului

egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor

profesionale de s ecuritate socială, astfel cum a fo st modificată pri n

Directiva 96/97/CE…. ";

De al tf el, și Cur te a Europe an ă a Dr ep tur ilor O mulu i, p r in hotărârea

pronunțată la data de_, în cauza Lombardo contra Italiei, a decis, în

leg ătur ă cu o contestație inițiată de un judecător cu privire la pensia pe

care era îndreptăț it prin lege s ă o p rimească, că statu l, "în îndeplinirea

acestei obligații nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi

comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într -un

contract de muncă guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la

Luxemburg cu cele r eținute de Curtea E uropeană a Drepturi lor Omului î n cauza

anterior menționată, dar și în Cauzele F. Mihăieș și A. Gavril Senteș contra

R. iei,

rezultă că dreptul la pensie specială de urmaș era datorată copiilor

recurentei în temeiul raporturilor de muncă pe care le -a avut soțul acesteia, în

calitatea acestuia de militar, po tr iv it d isp oz iț iilor Leg ii nr.164/ 2001.

As tf el, oblig aț ia S tatulu i tr ebu ia înde pl in ită as tf el cu m ace as ta a f ost

asu mată, respectiv ca orice " ele men t d e re muner aț ie";, iar ace as tă obl ig aț ie nu

po ate f i cons ider ată c a f iind ex ecu tată, po tr iv it pr inc ip iilor g ener ale ale drep tulu i

civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii datorate

potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în

temeiul Legii nr.19/2000, în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Faptul că tot Stat ul era cel care tr ebuia să plăteasc ă atât pensia

specială de urmaș, ca element de remunerație, în calitate de angajator,

cât și o pensie de asigurări sociale de stat, a permis practic, în speță,

confuziunea celor două drepturi și în final, înlocuirea dreptului copiilor

reclamantei cu un alt drept, nesolicitat de către acesta și care nu poate

constitui o executare a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se b azează

pe principiul cons ensualității și al bunei -credințe. În cauză, susținătoru l

reclamanților și-a executat cu bună -credință toa te obligațiile sal e

decurgând din raporturile de serviciu, mai ales cea privind prestarea

muncii, în condițiile grele mențion ate anterior, având numeroase

interdicții și incompatibilități. În consecință, Statul are obligația de a -și

executa, cu bună-credință, toate îndatoririle asumate prin Legea

nr.164/2001, deci să plătească i -recurentei, tocmai în temeiul raportului de muncă pe care l-a avut soțul acesteia, pensia specială de urmaș, astfel

cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil

în vigoare la data la care intimatul-pârât trebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are drep tul de a obține de l a

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neexecutare totală sau

parțială, sau în ca z de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptu l

la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia "creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul reclamanților este, în speță, acela de a obține obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil,

se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul ci vil actual, orice pe rsoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le-a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil,

prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 di n același cod, cont ractul valabil înche iat are putere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil,

prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le da u

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul Statului, ca angajator sui generis.

Av ând în vedere ce le reț inu te de c ătre Cur te a Europe an ă a Drep tur ilor Omului în Cauzele F. Mihăieș și A. Gavril Senteș contra R. iei și luând în considerare disp. art.162 alin.2 din Codul muncii republicat, Statul, în cadrul marjei

s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor leg al ităț ii, neces ităț ii

ș i prop orț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a pens ie i spec iale de

ur maș, pe per io ad a cr ize i econo mice, as tf el cu m a proc ed at, în c al itate de

ang ajator su i g ener is, pr in Lege a nr.118/2010, d ar nu s ă el imine, pr in Legea

nr.119/2010, drep tul l a pens ie mil itar ă ș i s ă -l înlocu iasc ă, în f az a execu tăr ii

obl ig aț ie i, cu un al t d rep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în

raportul de serviciu al soțului recla mantei, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială,

consider că minorii în niciun caz nu puteau fi lipsiți de dreptul la pensie

de urmaș specială recunoscut de o le ge în vigoare și, cu atât mai mu lt, nu

se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi organice,

dar din domeniul asigurărilor sociale.

Prin urmare, recla manta nu putea f i privată de drept ul la pensie

specială de urmaș, obținută în temeiul art.38 lit.a) și d) din Leg ea

nr.164/2001, respectiv la pensie ca lculată potrivit a cestei legi atât l a

momentul cererii de înscriere la pe nsie de serviciu, c ât și, ulterior, prin

actualizare.

Conform acestui articol, la decesul titularului pensiei de serviciu,

soțul/soția și copiii acestuia beneficiază de pensie de urmaș, în condițiile

prevăzute de legislația privind sistemul public de pensii și alte drepturi d e

asigurări sociale, iar aceasta se calcule ază din pensia de s erviciu a titularului,

aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul în condițiile acestei legi, dacă aceasta

este mai avantajoasă decât pensia stabilită sau cuvenită în sistemul public.

Trebuie subliniată î n acest sens și lipsa absolută de previzibilitate a

măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul copiilor r ecurentei la

pensie de urmaș m ilitară, ce rezultă c u deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O.U.G. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în

vigoare a Legii nr. 119/2010, în aceeași perioadă de criză economică, după

adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: "În anul 2010, măsurile prevăz ute de Legea

cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență

referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vorproduce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de

stat și pensiilor de serviciu aflate în plată,

și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/indemnizațiilor acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele

, plățile compensatorii/indemnizațiile prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se

stabilesc în funcție d e nivelul și structur a bazei de calcul în vigoare la data de (... )

, fără a fi afe ctate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la

art. 10 din Legea nr. 329/2009

.";

Astfel, bazându-se pe dispozițiile Legii nr.164/2001, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, susținătorul reclamanților nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fi prevăzut că aceste drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acestora, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței Statului în drepturile recurenților.

Considerente avute în vedere în aprec ierea încălcării de către Stat a

drepturilor reclamanților garantate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice

evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale,

"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a Drepturi lor Omului,

orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a

familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene

prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate

publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii

Europene

" Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. iei

prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu De clarația Universală a Drepturilor Omul ui, cu pactele și c u celelalte tratate la care R. ia este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. ia este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin Constituție sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î. Curtea de C. și Justiție a

reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( Cauzele James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Maggio și alții împotriva Italiei, Wieczorek împotriva Poloniei), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În Cauza Stec și alții contra Regatului Unit,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că atunci c ând legislația nați onală îi recunoaște unei persoane un drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1

din Protocolul adițional la Convenție este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. Wieczorek împotriva Poloniei), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că în

evaluarea ingerinței este important să se ia în considerare dacă dreptul

reclamantului de a primi pensie în cauz ă a fost încălcat ast fel încât să conducă

la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesită ții ingerinței statului în dreptul

reclamanților.

Î n ceea ce privește atitudinea Statului, în cadrul ingerinței sale, trebuie

subliniat faptul că acesta a afectat d reptul la pensie al copiilor reclamant ei

printr-o decizie de re vizuire, emisă în te meiul une i ordonanț e de urgență emise î n

scopul a corecta er orile ce au apărut în procesul de re calculare a pensiilo r

militare, fără ca, în fapt, acestora să le fie stabilite, în prealabil, drepturi de

pensie recalculate în temeiul Legii nr.119/2010.

Prin decizia nr.38/_, Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Ori, decizia de revizuire contestată în cauză, care, astfel cum am menționat anterior, este practic lipsită de obiect, nefiind probate în cauză erorile de calcul a pensiei care a fost necesar la data de_ a fi corectate și care este actul administrativ individual ce s-a impus a fi revizuit, a fost astfel emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv a art.107 din Legea nr.263/2010.

De altfel, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O.U.G. nr.1/2011, prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, ori, astfel cum am menționat anterior, intimata nu a probat, în prealabil emiterii deciziei de revizuire, că pensia de urmaș a reclamanților ar fi fost de fapt recalculată.

Mai consider că ingerința Statului trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de_, cu depășirea esențială a termenului de 5 luni de la intrarea în vigoare a H.G. nr.735/2010 de aplicare a prevederilor acestei Legii nr.119/2010, în care reclamanta a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei copiilor săi, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat.

În final, acesteia i-a fost comunicată decizia contestată în cauză, ce într-adevăr i-a confirmat faptul că dreptul lor va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a pensiei de urmaș militare și o modificare a categoriei de pensie cuvenite, având drept consecință o reducere a cuantumului dreptului de asigurări sociale

, de la suma de 3051 lei, la cea de 2276 lei, conform mandatelor poștale depuse la dosar.

Pe de altă parte, conform art.6 din O.U.G. nr.1/2011,

decizia nr. 87868/_, de "revizuire"; a pensiei copiilor reclamantei, a produs de fapt

efecte retroactive, fiindu-le în realitate stabilite drepturile de pensie diminuate, în sumă de 2276 lei, începând cu data de_, situație în care,

printr-o măsură de regularizare a pen siei, le vor fi rețin ute din drepturil e de

pensie sumele încasate în plus în perioada ianuarie-mai 2011, drepturi care, în

lipsa unei decizii de recalculare legal emise, se cuveneau acestora în temeiul

deciziei nr.87868/2009, care nu fusese revocată printr -un alt act administrativ

individual legal emis.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din Legea nr. 24/2000

, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i

a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege

, orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie

temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a Statului R. și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor

interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu

tratatele internaționale la care R. ia este parte, precum și cu jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului.

Mai trebuie amintit că, în Cauz a P ădur aru con tr a R. ie i, Cur te a EDO a

arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de cătr e stat, ea trebuie

implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posib il

insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă

măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul

că incertitudinea, f ie ea legislativă, ad ministrativă sau pro venind din practicil e

aplicate de autorități este un factor i mportant ce trebuie luat în considerare

pentru a aprecia conduita statului.";

De altfel, aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamanta le-a prezentat și Comisiei de contestații pensii din cadrul S.R.I., fără ca în cadrul acestei proceduri să se analizeze aspectele invocate de către acest particular privind îndreptățirea copiilor săi la plata pensiei de urmaș militare și nelegalitatea revizuirii, respingându-se, prin hotărârea nr.399/0_ contestația formulată de către aceasta.

Mai consider că, prin decizia contestată, denumită de "de revizuire"; a

pensiei speciale d e urmaș, la o dat ă la care Legea n r.164/2001 era în

vigoare, copiii recl amantei, pierzând calitatea pe ca re o aveau dobândită ,

de pensionari în condițiile acestei legi, au suferit doar aparent doar o

d iminu are a cu an tu mu lu i pens ie i lor, c ar e, conf or m jur isprude nțe i CEDO, în măsur a

în c are ar f i f ost prop orț ion al ă cu scopul u r măr it, ar f i in tr at în mar ja de aprec iere a

statului.

În realitate, princi pala lor pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o in tenție de reparație din partea Statului și care va afecta

în timp evoluția pensiei, este că m ecanismul de recalculare a pensiei

adoptat în baza Legii nr.119/2010, a H.G. nr.735/2010 și a O.U.G.

nr.1/2011 implică LIPSIREA lor de STATUTUL DE PE NSIONAR MILITAR și implicit, de PROTECȚIA pe care le-o oferea A_ LEGEA NR.164/2001, privind ACTUALIZAREA P. LOR MILITARE, ce prevede a c ă:"; a) ori de câte

ori se majorează solda de grad și /sau solda funcției maxime ale cadrelor

militare în activita te, potrivit gradul ui militar și fu ncți ei exercitate, avut e

la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de stabilire a pensiei în

condițiile prevăzute la art.22 -24; cadrele militare pot opta pentru baza de

calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la calculul pensiei; b) în

funcție de posibil itățile financiare, în cursul execuț iei bugetare, prin

indexare cu un pr ocent care să aco pere cu până la 100% rata inflației ,

prin hotărâre a Guvernului, cu excepția situației de la lit.c), în care aceste

indexări se regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însemnată pent ru recurenți, întrucât

aceste dispoziții, pe care chiar Legea nr.164/2001 le considera în art.48,

ca fiind de "prote cție socială";, ave au menirea de a garanta acestora o

menținere a pensi ei lor la un nivel apropiat ultimului venit avut în viaț a

activă de susținătorul lor, ori simplele indexări acordate de către Stat,

doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul

sistemului unitar de pensii publice, vor determina în timp o scădere

treptată, tot mai accentuată, a pensiei acestora.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamanților, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de revizuire.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, Statul a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut.

Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității, întrucât atingerea adusă dreptului la pensie de urmaș a

fost de natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (Cauzele Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009

), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, o măsur ă privativă de prop rietate trebuie să p ăstreze un echilibr u just între ex igențele interesului general al comunității și imperativele

apărării drepturilor fundamentale ale individului .

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale

ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul l a o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul copiilor

reclamantei, trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că

aceștia nu sunt benefic iarii unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de

vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii

acordate de către Stat, practic, pent ru acoperirea risc urilor activității de

militar pe care a avut-o soțul acesteia, pentru ce i peste 22 de ani de

vechime în aceast ă calitate, care, as tfel cum am argu mentat anterior, a u

avut repercusiuni și asupra membrilor de familie.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în aces t caz, pensia medie lunară pe

economie sau indemnizația socială pentru pensionari, ci, întrucât această

măsură a afectat de fapt un element de remunerație, controlul de

proporționalitate trebuie să porne ască de la câști gul pe care soț ul

reclamantei l-ar fi putut obține din muncă - având în vedere că pensia de

urmaș reprezenta u n procent din pe nsi a militară la care a r fi fost îndreptățit

soțul său și că legiuitorul a considerat că un drept de securitate socială

apropiat de solda c are ar fi obținută d e un cad ru militar î n activitate ține de

statutul acestei categorii de personal- situație în care este evident că

recalcularea pensiei copiilor săi la suma de 2276 lei, constituie o sarcină

ex cesivă pe care aceasta trebuie să o suporte.

De altfel, politica Statului manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor Legii nr.19/2000, avea ca principiu: "la condiții egale de

pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar de la condițiile de pensionare care, astfel cum am

arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele prevăzute în statutul special al

beneficiarului

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,

încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/_, în procesul adoptării Legii nr. 119/2010

, chiar Consiliul Legislativ

a arătat că: "… atât în

statele membre ale Uniunii Europene, c ât și în legislația alt or state, există și alt e

categorii profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție

de importanța socială a muncii prestate, ….

";.

S-a mai menționat prin același act că: "Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de Statul R., în vigoare în momentul stabilirii.

O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare

de către stat a propriei legislații

, iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că "Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de recalcularea pensiilor

să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internațion ale,

pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză

în procesele respective

.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010

a Curții Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în funcție în cadrul Înaltei Curți de C. și Justiție au votat, în ședința din_, pentru adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale

instanței supreme, de sesizare a instanței de contencios constituțional cu

neconstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, în ceea ce privește pensiile

de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind

celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin prevederilor art.1 din

Protocolul nr.1 la Convenția europea nă pentru apărarea drepturilor omulu i

și libertăților fundamentale.

S-a susținut, prin a ceastă sesizare, că: " …legea criticată imp une o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertățilo r fundamentale."; și că: "…legea criticată

impune o restrângere cu caracter permanent a exerci țiului dreptului la

pensie,….";

S-a mai arătat de c ătre autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției r eferitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s-a mai reținut că:

"Totodată, din pers pectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului referitoar e la aceste dispoziții, drepturile

care decurg din contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este

dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1

din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat obligația autorităților publice

de a menține un ju st echilibru între in teresul general și i mperativele protecției

drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de

câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o

sarcină excesivă și disproporționată. Î ntr -o astfel de situație, există o încălcare a

art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, determinată de încălcarea caracterului

rezonabil și proporți onal al diminuării d repturilor patrimoniale. (Cauza Kjartan

Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei.

În ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, în aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește

pensia stabilită pe ntru anumite profe sii și nu permite c a acest drept să fi e

diminuat decât în cazuri excepționa le, cu respectarea principiului

proporționalității, ceea ce înseamnă că măsura aplicată să fie justificată de

scopul legitim urmărit ( Cauza Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului,

exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Înaltei Curți de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a Curții Constituționale, că Legea nr. 119/2010 ";impune o pierdere ireversibilă a

pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând

atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin m ăsura luată,

dreptul de a primi pensia de urmaș cuvenită a fost încălcat astfel încât s -a ajuns

l a o atingere adus ă e sențe i drep tulu i l a pe ns ie al acestuia.

Constatând în cauz ă încălcarea dreptul ui copiilor reclaman tei la un "bun";

în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilo r

omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea

motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din Convenție, c u

privire la nediscriminare

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. iei are dreptul la securitate socială și

juridică,

ceea ce presupune ca măsurile luate

, mai ales că privesc domeniul protecției sociale, să nu-l pună într-o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care susținătorul acestora a optat pentru a -și

valorifica dreptul la pensie de serv iciu, în condițiile în care, lipsa d e

previzibilitate a m ăsurii nu i -au per mis acestuia să ia măsuri personale

necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei .

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamanta A. M. F.

, cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții: Serviciul R. de I. ,

C. S. de P. a Serviciul R. de I. și C. de C. din cadrul S.R.I., a anulării deciziei de revizuire a pensiei, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească

acesteia pensia militară de urmaș stabilită în favoarea copiilor:A. Alexandra și

A. Mara-D. prin decizia nr.87868/_, astfel cum aceasta a fost actualizată până în anul 2010.

Judecător

C. M.

Red./Tehnored.:C.M.. 2 ex.-_ .

#Jurisprudenta Contestatie Decizie de Pensionare

← Decizia civilă nr. 4531/2013. Contestație decizie pensionare....		Sentința civilă nr. 1129/2013. Contestație decizie... →

Decizia civilă nr. 2348/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2348/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale

Consider că recursul formulat de reclamanta A.	M.	F.	, în
calitate de tutore a minorilor: A. ALEXANDRA și A.	M.	-D.	este

PREȘEDINTE					JUDECATORI
I. -R. M.	C.	M.	S.	-C.	B.