Sentința civilă nr. 662/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ NR. 662/F/2013
Ședința publică din data de 15 februarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S. - judecător GREFIER: M. D.
Cu participarea asistenților judiciari:
SA L. M. C. V.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind pe contestatorul P. G. , în contradictoriu cu intimata C. J. de P. B. -N. , având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Cauza s-a dezbătut la termenul de judecată din data de 1 februarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 8 februarie 2013, termen la care din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea acesteia pentru termenul de judecată de azi, 15 februarie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin contestația formulată și înregistrată inițial sub nr._, contestatorul P. G. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța în urma administrării probelor, să dispună: anularea deciziei de pensionare nr.1. /_ emisa de pârâta C. J. de P. B. -N. pe numele contestatorului, obligarea pârâtei C. J. de P. B. -N. să emită o nouă decizie de pensionare, urmând a fi avute în vedere și veniturile obținute de contestator în Regatul Maroc, în perioada_ -_ (3450 DH) și respectiv în Franța, în perioada_ -_ (11162,35 FF ), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că în perioada_ -_ contestatorul P. G., a fost detașat în Regatul Maroc, în baza Ordinului Ministerului Educației și învățământului din R.S.R. România nr._ /1976 și a unui protocol privind colaborarea și cooperarea dintre Ministerul Educației Naționale din Regatul Maroc și Ministerul Educației și învățământului din R.S.R. România. În baza acestor ordine de detașare și a protocolului amintit a desfășurat activitatea de cadru didactic, profesor cooperant de matematică, în perioada amintită (_ -_ ), beneficiind de un salariu de 3.450 Dirhami (DH).
Contestatorul a precizat că din salariul pe care l-a obținut, s-au reținut lunar toate impozitele și contribuțiile către stat, inclusiv C.A.S. și contribuția la pensia suplimentară, astfel că față de acest aspect C. J. de P. B. -N. era obligată să aibă în vedere la emiterea deciziei de pensionare pe numele lui și perioada în care a desfășurat activitatea de cadru didactic în Regatul Maroc, precum și veniturile pe care le-a obținut în această țară în perioada amintită. S-a arătat în că potrivit art. 2 din Decretul 233/1974, perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă, iar potrivit art. 2 din Anexa Protocolului încheiat între Ministerul Educației și Învățământului din R.S.R. România și Ministerul Educației Naționale din Regatul Maroc, salariul acordat profesorilor detașați era impozabil, partea marocană fiind cea care era obligată să trimită României baremul actual în vigoare privind calcularea impozitelor. Totodată, potrivit disp. art. 9, 10 din aceeași anexă a protocolului, contestatorul era obligat să respecte toate instrucțiunile, sau reglementările emise de Ministerul Marocan al Educației Naționale, care defineau obligațiile sale pe perioada contractului încheiat, iar partea marocană avea obligația să trimită Statului Român toate condițiile de angajare, inclusiv baremul de impozitare ce se aplică.
De altfel, prin art. 5 din Decretul nr.215 din_ pentru ratificarea unor tratate internaționale s-a ratificat convenția în domeniul asigurărilor sociale între Guvernul R.S.R. România și Guvernul Regatului Maroc, însă aceste prevederi nu au fost avute în vedere de către pârâta C. J. de P. B. -N. la emiterea deciziei de pensionare. De menționat în acest sens că art. 15 din Convenție stipulează că aceasta se va aplica de asemenea situațiilor apărute înainte de intrarea sa în vigoare.
Contestatorul a mai arătat că în perioada_ -_ a fost detașat în calitate de profesor vizitator în Franța, aceasta în baza Ordinului 6306/_ al Ministerului Învățământului și Științei din România. În baza acestui ordin de detașare și a unui contract de muncă, pe care l-a anexat, a desfășurat activitatea de cadru didactic în perioada amintită, obținând un venit lunar în cuantum de 11.162,35 Franci.
Concluzionând, contestatorul a apreciat că se impunea ca la emiterea deciziei de pensionare să fie avute în vedere și veniturile pe care el le-a realizat în Regatul Maroc, respectiv Franța în urma ordinelor de detașare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 87 din Legea 19/2000, art.8 alin. l din Legea 19/2000, art.2 din Decretul 233/1974 și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Intimata C. Teritorială de P. B. -N. a formulat în termen legal, întâmpinare solicitând respingerea contestației ca netemeinică și nelegală
.
Pârâta a invocat pe cale de excepție și prematuritatea contestației, întrucât în raport de dispozițiile conținute de Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații. Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional. Comisia Centrală de Contestații funcționează în cadrul CNPP. Hotărârile Comisiei Centrale de Contestații, pot fi atacate la instanța judecătorească competentă.
Se arată că P. G. a sesizat în mod direct Tribunalul Bistrița Năsăud cu soluționarea contestației împotriva deciziei de pensionare nr. 1. emisă la data de_, fără a demara procedura administrativă prealabilă.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 263/2010.
Contestatorul P. G., a depus la data de_ prin avocat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției invocate ca neîntemeiată, raportat la faptul că a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare nr. 1. /10.08.2011, contestație pe care a adresat-o Casei Teritoriale de P. B. -N., respectând astfel procedura prevăzută de dispozițiile Legii 263/2010. Astfel, prin decizia nr. 21656/_ emisă de C. Teritorială de P. BN i s-a comunicat faptul că în urma verificărilor această contestație a fost respinsă ca nefondată. Mai mult, prin aceeași adresă i s-a comunicat faptul că pensia lui a fost recalculată în sensul diminuării veniturilor obținute, sens în care s-a eliberat decizia nr. 12893/_ .
Față de toate aceste aspecte, în opinia contestatorului este evident că a parcurs procedura prealabilă prevăzută de Legea 263/2010, contestația lui fiind analizată și soluționată în sensul respingerii acesteia de către pârâtă, astfel că în prezent competența de soluționare a contestației împotriva deciziei de pensionare îi revine instanței de judecată, respectiv Tribunalului B. -N. .
Contestatorul P. G. a mai formulat o acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului B. -
N. sub nr._
, reprezentând contestație împotriva deciziilor de pensionare nr.1. /_ și 1. /_ emise de pârâta C. J. de P. B. -N., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, în urma administrării probelor, să dispună: anularea deciziilor de pensionare nr. 1.
/_ și 1. /_ emise pe numele contestatorului; obligarea pârâtei să emită pe numele Casei Județene de P. B. -N. o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului, la care să fie avute în vedere și veniturile obținute de contestator în Regatul Maroc, în perioada_ -_ (3450 DH) și respectiv în Franța, în perioada_ -_ ( 11162,35 Franci Francezi), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei contestații au fost invocate aceleași considerente ca în cuprinsul contestației formulate în dosarul nr._, motiv pentru care nu vor mai fi reluate de instanță.
Intimata C. J. de P. B. -N. a formulat în termen legal, întâmpinare
, solicitând respingerea contestației ca netemeinică și nelegală. S-a arătat, în motivarea întâmpinării, că în dosarul aflat pe rolul Tribunalului B. -N. nr._ a fost contestată decizia nr.1. /_ ,
în opinia pârâtei urmare anulării acesteia prin emiterea deciziei nr. 1. /_, contestația a rămas fără obiect.
Pârâta a susținut că raportat la cea de-a doua decizie emisă la data de_, reclamantul P.
G. a depus contestație împotriva ei în data de_ la registratura CJP B-N. Urmare revizuirii dosarului s-a procedat la modificarea punctajului mediu anual de 2.10602 puncte, la 2.11144 puncte, prin emiterea unei noi decizii la data de_ . Întrucât nu au fost soluționate în mod favorabil toate pretențiile reclamantului exprimate cu ocazia formulării contestației, CJP B-N a înaintat către Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP București, întreg dosarul de drepturi aparținând petentului P. G. în vederea soluționării contestației, prin aplicarea normelor legale legate de procedura jurisdicțională. Având în vedere cele arătate, a invocat excepția prematurității acțiunii.
Contestatarul a înregistrat la C. J. de P. B. N. o contestație împotriva deciziei nr. 1. /_, fiind demarată procedura administrativă prealabilă obligatorie, dar care până la data promovării contestației la instanță nu a fost finalizată. Astfel, a solicitat instanței să respingă acțiunea ca inadmisibilă, ca o consecință a admiterii excepției prematurității.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 263/2010.
La termenul de judecată din_, prin încheierea de ședință de la acea dată, instanța a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._
.
Prin Sentința Civilă nr. 19 din 13 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._ s-a admis excepția prematurității invocate de pârâta C. Teritorială de P. B.
-N. față de ambele contestații, s-au respins contestațiile formulate de reclamantul-contestator P.
G. împotriva deciziilor de pensionare nr. 1. /_ și nr. 1. /_, ca premature. Totodată, s-a respins solicitarea reclamantului de a obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Nemulțumit de faptul că la stabilirea pensiei prin decizia nr. 1. /_ (f. 6 dosar _
) emisă de către CJP B. N. nu au fost avute în vedere veniturile realizate ca profesor detașat în regatul Maroc, respectiv în Franța, reclamantul a declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 19/F/2013
.
Prin Decizia civilă nr. 4265/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis recursul declarat de reclamantul P. G. împotriva Sentinței Civile nr. 19/F/_ a Tribunalului B. -
N. pronunțată în dosarul nr._, pe care a casat-o în întregime și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe
.
Curtea de Apel C. a arătat că, prin prisma prevederilor art. 149 din Legea 263/2011, intimata CJP B. N. avea obligația legală să transmită această contestație la Comisia Centrală de Contestație, cea din urmă fiind competentă să o soluționeze. Cu toate acestea, a procedat la soluționarea ei în sensul respingerii, comunicându-i această împrejurare reclamantului prin adresa nr. 21656/_ (f. 123 dosar_ ). Prin aceeași adresă, reclamantul a fost informat cu privire la emiterea unei noi decizii nr. 1. /_, prin care i s-a diminuat cuantumul inițial al pensiei de la 1616 la 1544 lei(f. 125 dosar_ ).
Într-o atare situație, reclamantul a învestit instanța cu o nouă cerere înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului B. N. sub nr. de dosar_, prin care a solicitat atât anularea deciziei nr. 1. /_, cât și a celei emise ulterior, respectiv decizia nr. 1. /_ .
Potrivit încheierii de ședință din_, dosarul nr._ a fost conexat la dosarul nr. _
, iar prin sentința nr. 19/_, atacată în cauză, tribunalul a soluționat cauzele conexate, respingând ca prematur demersul reclamantului.
Curtea de Apel C. a considerat că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, în contextul în care aceasta a reținut greșit că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă statuată prin prevederile art. 149 din legea nr. 263/2010.
Chiar dacă acțiunea reclamantului privind anularea deciziei nr. 1. /_ a fost înregistrată pe rolul instanței la data de_, a trebuit avut în vedere că, în același timp, respectiv la data de_, acesta a contestat decizia evocată și la CJP B. N. .
Curtea de Apel C. a apreciat că nu a prezentat relevanță faptul că acțiunea de învestire a instanței a avut loc anterior soluționării contestației de către CJP B. N., aceasta cu atât mai mult cu cât instituția menționată nu a respectat ea însăși prevederile art. 149 din Legea nr. 263/2010.
Deși în raport de textul evocat, pârâta trebuia să înainteze contestația reclamantului la Comisia Centrală de Contestații, aceasta a încălcat prevederea legală menționată și a procedat la analizarea contestației, dispunând respingerea ei. Mai mult, ca urmare a respingerii contestației a emis o nouă decizie de pensionare nr.1. /_, prin care i-a diminuat pensia reclamantului.
Or, într-un atare context nu s-a putut susține că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă administrativă, fiind evident că pârâta a procedat nelegal, soluționând contestația, deși legiuitorul nu i-a conferit acest drept.
S-a precizat că a fost eronată și afirmația că prin emiterea deciziei din_, prima decizie din_ ar fi rămas fără obiect, întrucât pentru intervalul_ -_ aceasta a produs efecte juridice.
Și în ceea ce a privit decizia nr. 1. /_, Curtea a constatat că recurentul a urmat procedura prealabilă, contestația formulată cu privire la aceasta fiind depusă la data de_ .
În contextul evocat, faptul că ulterior pârâta CJP B. N. a transmis Comisiei Centrale de Contestații ambele contestații formulate de către reclamant, respectiv împrejurarea că acestea au fost soluționate prin Hotărârea nr. 2791/_ (depusă în recurs) nu a prezentat relevanță.
După restituirea dosarului de către Curtea de Apel C., dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B. -N. sub nr._ *
.
Prin încheierea de ședință din data de 1 februarie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în baza dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă s-a dispus conexarea acestui dosar la prezenta cauză.
În motivarea contestației formulată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în esență au fost invocate aceleași considerente ca în cuprinsul contestației formulate în dosarul nr. _
, doar că în plus față de acestea s-a contestat și Hotărârea nr. 2791/_ emisă de C. Națională de
- Comisia Națională de Contestații.
În dosarul nr._, pârâta C. Teritorială de P. B. -N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și menținerea Hotărârii nr. 2791/_ emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. Publice.
În motivare s-a arătat că în fapt, prin Decizia nr. 121.893/_, emisă de C. J. de P. BN, s-a admis cererea de pensionare și s-a stabilit pensie pentru limita de vârstă începând cu data de_, având în vedere următoarele elemente de calcul:
total stagiu de cotizare realizat: 46 de ani, 8 luni și 21 zile, din care 41 de ani, 3 luni și 17 zile, în condiții normale de muncă, 5 ani și 5 luni, perioade asimilate (perioada cursurilor de zi ale învățământului universitar și perioada serviciului militar) și 4 zile stagiu asimilat-alte drepturi de asigurări sociale (perioada cât a beneficiat de indemnizație incapacitate temporara de muncă);
stagiul complet de cotizare prevăzut de lege, utilizat la determinarea punctajului mediu anual: 32 de ani și 10 luni;
numărul total de puncte realizate: 72,38434;
punctajul mediu anual: 2,20460;
valoarea punctului de pensie: 732,80 lei.
Prin contestația nr. 21656/_, contestatorul a solicitat valorificarea veniturilor obținute în perioadele de detașare în Maroc și Franța, motiv pentru care pârâta a arătat că a reverificat dosarul și a emis Decizia nr. 121.893/_, drepturile de pensie reclamantului au fost revizuite începând cu data de_, prin nevalorificarea perioadei_ -_, când a fost profesor cooperant în Maroc (poz. 9 si 10 din carnetul de muncă) . Astfel, s-a stabilit un stagiu de cotizare de 42 ani, 8 luni și 21 zile și un punctaj mediu anual de 2,10602 puncte.
Ulterior, prin contestația nr. 25943/_, pârâta a arătat că reclamantul a revenit cu aceeași solicitare de revizuire a drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor obținute în perioadele de detașare în Maroc și Franța.
Pârâta a menționat că, prin Decizia nr. 121.893/_, drepturile de pensie au fost revizuite începând cu data de_, sub aspectul valorificării indemnizației de dirigenție în cuantum de 60900 lei pentru perioada_ -_, precum și sub aspectul valorificării indemnizației de conducere aferentă perioadei_ -_ pe coloana "sporuri incluse în salariu" din aplicația informatică întrucât, în mod eronat aceasta a fost valorificată pe coloana "alte sporuri", rezultând astfel un punctaj mediu anual de 2,11144 puncte.
Pe cale de consecință, întrucât în urma revizuirii drepturilor de pensie punctajul mediu anual s-a diminuat, prin Decizia nr. 121.893/_ s-a stabilit un debit în cuantum de 228 lei, reprezentând sume cu titlu de diferențe de pensie încasate necuvenit în perioada_ -_ .
Întrucât, nu au fost soluționate în mod favorabil toate pretențiile reclamantului exprimate cu ocazia formulării contestației, pârâta a arătat că a înaintat către Comisia Centrală de Contestații din cadrul CNPP București, întreg dosarul de drepturi aparținând reclamantului P. G. în vederea soluționării contestației, prin aplicarea normelor legale privind procedura jurisdicțională.
Așadar, Deciziile nr. 121.893/_ și nr. 121.893/_, împotriva cărora reclamantul a formulat contestație, au fost revizuite prin Decizia nr. 121.893/_ .
S-a precizat că, Comisia Centrală de Contestații a constatat că prin Decizia nr. 121.893/_
, în mod corect nu a fost valorificată perioada_ -_ în care reclamantul a desfășurat activitatea în calitate de profesor cooperant în Africa întrucât, conform art. 2 din Decretul nr. 233/1974, perioada cât o persoană lucrează în străinătate este considerată în concediu fără plată și prin urmare, neplătindu-se contribuții la fondul asigurărilor sociale pentru aceasta perioadă, nu constituie vechime în muncă.
Totodată, Comisia a constatat că, prin Decizia nr. 121.893/_ în mod corect la determinarea punctajelor lunare aferente perioadei_ -_ au fost utilizate salariile și sporurile cu caracter permanent din carnetul de muncă, conform art. 165 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâta a arătat că, întrucât la emiterea Deciziei nr. 121.893/_, s-au omis de către aceasta unele elemente, Comisia venind în sprijinul contestatorului, a dispus "revizuirea Deciziei nr. 121.893/_ și a celor emise ulterior" sub următoarele aspecte:
- în perioada _
-_
sporul de vechime se valorifica în cuantum de 355.548 lei;
- în perioada _
-_
,_ -_ ,_ -_ și_ -_ se valorifica
compensațiile, potrivit adeverinței nr. 665/_, eliberată de Colegiul Național "G. Coșbuc" N.
.
Având în vedere cele dispuse de Comisia Centrala de Contestații, pârâta a arătat că a procedat la revizuire prin emiterea Deciziei nr. 1. din_ .
Cu privire la solicitările contestatorului privind veniturile în valută realizate în perioadele de detașare în Maroc și Franța, respectiv în perioadele_ -_ și_ -_, pârâta a apreciat acestea ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare prevede la art. 16 lit. a) "Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii: vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001".
Conform art. 165 din același act normativ " (1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor lunare este următorul:
perioada 1 martie 1970-1 septembrie 1983:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;
5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;
7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 ani; -10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;
perioada 1 septembrie 1983-1 aprilie 1992:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani;
6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;
9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;
12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 ani; -15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.
Pentru perioadele de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor lunare este cel înscris în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare."
De asemenea, pârâta a arătat că, la art. 107 din aceeași lege se menționează că, " (1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor."
S-a precizat că, potrivit prevederilor art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 233/1974, cetățenii romani angajați în străinătate erau considerați în concediu fără plată la unitățile de la care aceștia proveneau, iar la alin. 3 al aceluiași articol se prevedea că perioada lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă, în aceeași unitate, precum și ca vechime în funcție și specialitate, nefiind specificat dacă se va lua în calcul și la stabilirea drepturilor de pensie. Actul normativ menționat, nu a cuprins prevederi referitoare la beneficiul vechimii în muncă pentru stabilirea drepturilor de pensie.
De asemenea, s-a arătat că cetățenii romani angajați în străinătate potrivit Decretului nr. 233/1974 aveau obligativitatea, conform art. 3, să transfere lunar, în țară, din veniturile nete, o cotă parte în scopul întreținerii familiilor și acoperirii celorlalte obligații. Din textul art. 3 a reieșit că sumele transferate se calculau din venitul net, veniturile brute obținute fiind supuse practic legislației țării în care se desfășura activitatea, în ce privește impozitarea și obligațiile de asigurări sociale. Așadar, nu se poate admite ca bază de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită din sumele virate de către reclamant în țară, mai ales că ele, potrivit Decretului nr.233/1974, erau transferate în țară în scopul întreținerii familiilor.
Totodată, pârâta a menționat că, potrivit art. 3 din Decretul nr. 233/1974: "Cetățenii români angajați la organizații internaționale sau la societăți mixte cu sediul în străinătate sunt obligați ca, din veniturile nete realizate în valută pentru munca prestată, să transfere, lunar, în țară o cotă calculată în dolari S.U.A. Din suma transferată în țară, o parte se vărsa, în dolari S.U.A., cu titlu de contribuție la fondul pentru pregătirea și perfecționarea personalului necesar activității de cooperare internațională, calculată conform anexei nr. 1. Suma în valută rămasă la dispoziția specialiștilor pentru întreținerea familiei și acoperirea celorlalte obligații se plătește în lei. Venitul net asupra căruia se calculează sumele reprezentând obligația de transfer se determina prin scăderea din venitul brut realizat în valută pentru munca prestată a impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii, asigurări sociale și medicale, cheltuielilor reprezentând chiria și întreținerea locuinței din străinătate și a indemnizației de instalare."
Pârâta a arătat că, nu se poate admite ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la stabilirea pensiei cu prestație de asigurări sociale să nu se ia în considerare, deoarece s-ar afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit, creându-se o inechitate. Corelativ, dacă unei persoane care a contribuit i se cuvin prestațiile, unei persoane care nu a contribuit nu i se cuvin contraprestațiile deoarece nu au suport, suportul fiind prestația în acel sistem.
În altă ordine de idei, pârâta a arătat că perioadele lucrate în Maroc nu constituiau vechime în muncă, conform prevederilor art. 3 și 9 din Legea nr. 3/1977, modificată și completată, iar potrivit art. 9 alin. 2 al aceluiași act normativ, concediile fără plată se însumează anual și se scad din vechimea în muncă. Având în vedere prevederile Decretului nr.233/1974 coroborat cu prevederile art. 48 alin. (4) din Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la acea dată, perioada de activitate desfășurată în Maroc nu reprezenta vechime în muncă pentru stabilirea drepturilor de pensie, întrucât pentru această perioadă nu s-a contribuit la asigurările sociale de stat și ca urmare, nu constituie stagiu de cotizare conform prevederilor Legii nr. 263/2010.
Pârâta a precizat că, în același sens sunt și dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, cu modificările și completările ulterioare care prevăd că "În cazul persoanelor îndreptățite la pensie, care au fost încadrate în
muncă și la organizații internaționale, societăți mixte sau la alte organizații din străinătate, primind retribuții în valută, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară, valabile în perioadele corespunzătoare dacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat".
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 263/2010 și ale Codului de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În cazul contestatorului P. G. s-au emis de intimata C. Teritorială de P. B. -N. decizia de pensionare nr. 1. /_, prin care s-a recunoscut pensie pentru limită de vârstă cu stagiu complet de cotizare de 46 ani, 8 luni și 21 zile, cu punctaj media anul de 2,20460, în sumă totală de 1616 lei. Ulterior s-a emis decizia nr. 1. /_, prin care s-a stabilit că perioada de 4 ani lucrată în Regatul Maroc nu poate fi avută în vedere la calculul pensiei, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 2,10602 puncte (1.544 lei) și un stagiu total de cotizare de 42 ani, 8 luni și 21 zile. Aceste decizii au fost ulterior revizuite la data de_ și_ .
Contestatorul s-a arătat nemulțumit de faptul că prin aceste decizii de pensionare intimata a refuzat să valorifice perioadele lucrate în Regatul Maroc, în perioada_ -_ (salariu realizat 3450 DH) și respectiv în Franța, în perioada_ -_ (salariu realizat 11162,35 FF ).
Prin hotărârea nr. 2791/_ Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. Publice a respins contestația formulată de P. G., apreciindu-se că în mod corect nu a fost valorificată perioada_ -_ în care domnul P. G. a desfășurat activitatea în calitate de profesor cooperant în Africa, întrucât conform Decretului nr. 233/1974 art. 2, perioada cât o persoană lucrează în străinătate este considerată concediu fără plată și prin urmare, neplătindu-se contribuții la fondul asigurărilor sociale pentru această perioadă, nu constituie vechime în muncă.
Totodată Comisia a constatat că în mod corect la determinarea punctajelor lunare aferente perioadei_ -_ au fost utilizate salariile și sporurile cu caracter permanent din carnetul de muncă conform art. 165 din Legea nr. 263/2010.
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei reclamantul a dovedit faptul că prin intermediul Ministerului Educației a desfășurat activitate didactică în Africa - Regatul Maroc în perioada _
-_ (f.10-25 dosar inițial) și în Franța în perioada_ -_ (f.26-30 dosar inițial), de altfel aceste aspecte nu au fost contestate de intimate, obiectul contestației de față îl constituie aspectul dacă aceste perioade și veniturile realizate în străinătate de contestator trebuie sau nu avute în vedere la calcularea pensiei pentru limită de vârstă.
În acest sens trebuie analizate dispozițiile legale și tratatele bilaterale incidente în cauză. În ceea ce privește perioada_ -_ aferentă muncii prestate în regatul Maroc, tribunalul observă că cei 4 ani nu au fost valorificați ca și perioadă contributivă (așa cum rezultă din decizia de pensionare nr. 1. /_ ), intimatele invocând în aceste sens dispozițiile Decretului nr. 233/1974 art. 2, care prevăd că perioada cât o persoană lucrează în străinătate este considerată concediu fără plată.
În cazul de față trebuie însă avute în vedere dispozițiile Decretului nr. 215/1984 privind convenția în domeniul asigurărilor sociale între Guvernul R. Socialiste România și Guvernul Regatului Maroc.
Conform art. 5 alin. 1 dacă un cetățean al unei părți contractante angajat pe teritoriul acestei părți contractante este detașat de către cel ce angajează, pentru a efectua o muncă în contul acestui angajator pe teritoriul celeilalte părți contractante, el va continua, până la expirarea celei de-a treizeci și șasea luni care urmează datei detașării sale, să fie supus legislației primei părți ca și cum el ar fi încă angajat pe teritoriul amintitei părți. Potrivit art. 8 perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele două părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca acestea să nu se suprapună.
Art. 11 din același act normativ prevede că pentru aplicarea prezentei convenții, autoritățile și instituțiile părților contractante își vor oferi reciproc bunele oficii, ca și cum ar proceda pentru aplicarea propriilor lor legislații. O astfel de asistență administrativă reciprocă va fi gratuită, cu excepția unor dispoziții contrarii. Iar art. 15 alin 1 prevede că această convenție se va aplica, de asemenea, situațiilor apărute înainte de intrarea sa în vigoare. Cu toate acestea nici o prestație nu va fi datorată pe baza acestei convenții pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare, cu toate că
perioadele de asigurare îndeplinite înaintea amintitei intrări în vigoare sunt luate în considerare pentru determinarea prestațiilor.
Rezultă din dispozițiile legale citate mai sus că în situația contestatorului P. G. la calcularea punctajului de pensie trebuie avută în vedere perioada lucrată de acesta în regatul Maroc prin raportare la veniturile realizate acolo, sub acest aspect deciziile de pensionare și hotărârea sunt nelegale și urmează a fi anulate.
În ceea ce privește însă perioada_ -_ lucrată în Franța, tribunalul reține că această perioadă a fost valorificată raportat la salariul pe care reclamantul îl încasa în România, așa cum rezultă din fișa de calcul întocmită de intimata de rândul I (f. 64 dosarul nr._ conexat) și nu există nici o dispoziție legală sau convenție bilaterală între cele două țări, prin care să se impună luarea în calcul la stabilirea drepturilor de asigurări sociale a veniturilor realizate de contestator la angajatorul francez. Sub acest aspect deciziile de pensionare au respectat întocmai dispozițiile legale, iar obiecțiunile contestatorului P. G. sunt neîntemeiate.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul va admite în parte contestația formulată de contestatorul P. G., împotriva intimatelor C. Teritorială de P. B. -N., C. Națională de
P. - Comisia Centrală de Contestații, în consecință: va anula deciziile de pensionare nr. 1. /_
, nr. 1. /_, emise de intimata C. Teritorială de P. B. -N. și hotărârea nr. 2791/_ emisă de C. Națională de P. - Comisia Centrală de Contestații.
Va fi obligată intimata C. Teritorială de P. B. -N. să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului, în care să se ia în calcul la stabilirea punctajului și stagiului contributiv și veniturile realizate în străinătate, respectiv în Regatul Maroc în perioada_ -_
.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată"; și art. 276 Cod proc.civ., tribunalul o va obliga pe intimata C. Teritorială de P. B. -N. să plătească 700 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului, reprezentând onorariu avocat parțial raportat la soluția de admitere în parte a contestației (f.136 dosar inițial).
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de contestatorul P. G. , cu domiciliul în N., S.
C., Bl.D6, ap. 8, jud. B. -N., împotriva intimatelor C. TERITORIALĂ DE P. B.
-N.
, cu sediul B., B-dul. R. nr. 22, județul B. -N., C. NAȚIONALĂ DE P. - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII,
în consecință:
anulează deciziile de pensionare nr. 1. /_, nr. 1. /_, emise de intimata C. Teritorială de P. B. -N. ;
anulează hotărârea nr. 2791/_ emisă de C. Națională de P. - Comisia Centrală de Contestații.
obligă intimata C. Teritorială de P. B. -N. să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului, în care să se ia în calcul la stabilirea punctajului și stagiului contributiv și veniturile realizate în străinătate, respectiv în Regatul Maroc în perioada_ -_ .
Obligă intimata C. Teritorială de P. B. -N. să plătească 700 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. S. M. D.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
SA L. M. V. -C.
Red./Dact. BISz/MD_ / 4. ex.
| ← Decizia civilă nr. 3494/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 1989/2013. Contestație decizie... → |
|---|
