Sentința civilă nr. 2917/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2917/F/2013
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. M. L., judecător GREFIER: H. V.
Cu participarea asistenților judiciari:
M. V. C. SA L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta G. Ana împotriva pârâtei C.
T. de P. B. -N.
, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă avocat R. Sergiu, lipsă fiind reclamanta G. Ana și pârâta C. T. de P. B. -N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la dosar s-au depus note scrise din partea reclamantei, prin care își exprimă poziția față de excepția prescripției dreptului la acțiune și față de acțiunea formulată.
Totodată, se constată că la dosarul cauzei s-au depus note scrise din partea pârâtei, prin care își exprimă poziția față de acțiunea formulată.
Reprezentantul reclamantei, avocat R. Sergiu,arată că nu mai are cereri de formulat în
cauză.
Constatând că nu sunt cereri de formulat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată,
dispune deschiderea dezbaterilor asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantei, avocat R. Sergiu, solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în ședință, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul închide dezbaterile și rămâne cu dosarul în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta G. Ana a chemat în judecată pe pârâta C. T. de P. B. -N., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă cuvenită și neachitată reclamantei pentru perioada 12 noiembrie 2008-24 noiembrie 2009, cu indexările și dobânda legală cuvenită. A mai invocat excepția de nelegalitate a deciziei nr.114416/_ emisă de pârâtă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei prin cererea nr.26503/_ acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă întrucât la acea dată îndeplinea condițiile impuse de lege în acest sens, respectiv ava împlinită vârsta standard de pensionare și realizase stagiul minim de cotizare.
Pârâta a admis cererea de pensionare a reclamantei și a emis decizia nr.112066/_ privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, decizie prin care i s-a stabilit o pensie de asigurări sociale de 3337 lei lunar, drepturile fiind stabilite începând cu data înregistrării cererii anterior menționată. Întrucât această decizie nu a fost în termen legal contestată, aceasta a devenit definitivă potrivit art.88 din legea nr.19/2000. Deși în decizie s-a prevăzut că plata drepturilor de pensie cuvenite stabilite se va face la domiciliul reclamantei, pârâta nui-a plătit în nici o lună drepturile acordate prin decizia arătată, situație în care a încălcat prevederile art.90 din legea nr.19/2000.
Ulterior prin adresa nr.8817/_ pârâta i-a solicitat reclamantei să se prezinte cu două acte în original pentru clarificarea dosarului de pensie, reclamanta s-a prezentat la data indicată de 30 iunie 2009 la sediul pârâtei având decizia originală de acordare a pensiei nr.112066/_, neavând carnetul de muncă în original, motiv pentru care la sugestia unui angajat al pârâtei a cerut să i se suspende drepturile până la prezentarea în original a carnetului de muncă. Ulterior a depus la data de_ 9 prin adresă copia legalizată a carnetului de muncă de către un notar public, fiind în imposibilitate să depună originalul, respectându-și angajamentul asumat, iar în finalul acelei adrese reclamanta a solicitat pârâtei ca numai dacă nu va accepta copia legalizată depusă să sisteze plata drepturilor calculate, exclusiv ca o dovadă a bunei sale credințe, pârâta necomunicându-i vreun răspuns la această adresă, situație în care reclamanta a considerat că a îndeplinit cerința pârâtei și acesta a acceptat copia legalizată a carnetului de muncă.
Reclamanta a reliefat că pârâta nu i-a achitat pensia stabilită prin decizia nr.112066/_, ba mai mult a anulat această decizie prin decizia nr.114416/_, cu privire la care a invocat excepția de nelegalitate, această decizie fiind neîntemeiată raportat la prevederile art.91 din legea nr.19/2000 ce prevedea 3 cazuri de încetare a plății pensiei, nici unul aplicabil în cazul său Mai mult anularea deciziei de acordarea a pensie s-a realizat tot pe un formular de admitere a cererii de pensionare, fiind șters cu pixul peste admitere și scriind că se anulează atât cererea de pensionare, cât și drepturile de pensie. Decizia respectivă este și confuză și neclară arătând că se anulează drepturile de pensie începând cu data de_ în condițiile în care nu a pus în plată drepturile de pensie stabilite inițial. A mai reliefat faptul că nu există nici un temei juridic în legea nr.19/2000 prin care să se dispună anularea retroactivă a drepturilor de pensie deja stabilite, nefiind reglementată vreo procedură în acest sens, decizia nr.112066/_ fiind definitivă prin necontestarea în termenul legal, singura autoritate stabilită de legiuitor pentru anularea unei decizii de pensionare fiind instanța de judecată.
Reclamanta a mai arătat și că plata pensiei în cele 3 cazuri de încetare prevăzute de lege, încetează începând cu luna următoare apariției situație respective, și nicidecum retroactiv de la data stabilirii drepturilor stabilite. Mai mult, ulterior emiterii deciziei nr.114416/2009, pârâta i-a trimis talonul de pensie aferent lunii noiembrie 2009 pentru o pensie indexată în cuantum brut de 3505 lei aferentă întregii luni, nu doar până la momentul anulării, ceea ce confirmă drepturile sale de pensie, respectiv existența în cuantumul indexat arăta și nicidecum anularea lor retroactivă. A mai susținut că decizia de stabilire a pensie putea fi anulată doar la cererea reclamantei în termen de 45 zile de la comunicare, ceea ce nu e cazul în speță fiindcă nu a solicitat așa ceva în termenul legal.
Prin adresa nr.11404/_ comunicată de pârâtă angajatorului CEC Bank s-a comunicat că reclamanta și-ar fi retras cererea de înscriere la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, însă reclamanta a precizat că a formulat acea cerere în contextul în care lucra la o instituție cu capital de stat și angajatorul i-a pus în vedere că nu putea să cumuleze pensia cu salariul și că va trebui să renunțe la pensie dacă intenționa să rămână angaja acestei unități. Reclamanta neavând studii juridice și neștiind că până la data de_ data intrării în vigoare a legii nr.329/2009 ce a interzis pensiei cu salariul a formulat cererea respectivă din_ în sensul de a-și păstra locul de muncă la CEC Bank și nu pentru a-și retrage cererea de pensionare depusă la pârâtă.
În concluzie, reclamanta a susținut că nu a fost în nici un caz de suspendare a plății pensiei în perioada 12 noiembrie 2008-24 noiembrie 2009 și nici în vreun caz de încetare a plății pensiei din cele prevăzute de lege, situație în care se impune obligarea pârâtei să-i plătească pensia cuvenită pentru perioada indicată, actualizată.
În drept, s-au invocat prevederile legii nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare, legea nr.329/2009, art.4 din legea nr.554/2004 și Codul de procedură civilă
Acțiunea formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pârâta C. T. de P. B. -N., în termen legal, a depus la dosar întâmpinare
prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată f.42-43.
În susținerea acestei poziții procesuale, pârâta a arătat că reclamanta a solicitat prin cererea nr.26503/_ înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, iar dreptul la pensie i-a fost stabilit prin decizia nr.114416/_, însă ulterior stabilirii dreptului reclamanta a solicitat inițial suspendarea plății drepturilor în data de 30 iunie 2009, iar apoi a notificat prin adresa nr.17496/11 august 2009 că renunță la cererea de înscriere la pensie și implicit la sumele reprezentând cuantumul pensiei. Pensia fiind un drept, renunțarea la cerere, echivalează cu renunțarea la dreptul la pensie stabilit
prin decizie. A mai reliefat că în cazul reclamantei nu erau îndeplinite condițiile impuse de legiuitor privind cumulul pensiei cu salariul, sens în care s-au reliefat prevederile art.41 din legea nr.19/200, în sensul că fiind îndeplinite condițiile pentru stabilirea pensiei, respectiv stagiul complet de cotizare și vârsta, ar fi avut drept consecință încetarea de drept a raporturilor de muncă, iar reclamanta, conștientizând acest fapt, a optat să rămână în activitate renunțând expres la pensie prin retragerea cererii. În ce privește excepția de nelegalitate a deciziei nr.114416/_, rămasă definitivă prin necontestare, acesta nu e fondată fiindcă reclamanta ar fi trebuit să o conteste în termen de 45 zile de la comunicare, ceea ce nu a făcut.
În drept, s-au invocat prevederile art.41 și art.87 din legea nr.19/2000 modificată și completată.
Reclamanta a depus în termen legal răspuns la întâmpinare f.204-206.
În cuprinsul acestui act de procedură reclamanta a reliefat că este nefondată susținerea pârâtei potrivit căreia renunțarea la cerere, echivalează cu renunțarea la dreptul la pensie stabilit prin decizie. Așa cum a indicat în acțiune pârâta a emis decizia nr.112066/_ privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, această decizie nu a fost în termen legal contestată și a devenit definitivă potrivit art.88 din legea nr.19/2000 și că nu sunt incidente nici unul dintre cazurile de încetare a plății pensiei expres prevăzute de legea nr.19/2000. În ce privește cererea din_ a formulat-o în sensul de a-și păstra locul de muncă la CEC Bank și nu pentru a-și retrage cererea de pensionare depusă la pârâtă, pârâta nu-și poate invoca propria culpă în neplata lunară a drepturilor de pensie legal stabilite, invocând după 9 luni o greșit interpretată renunțare la cererea de pensionare.
Reclamanta a susținut că este nefondată și susținerea pârâtei că ar fi optat să rămână în activitate renunțând expres la pensie prin retragerea cererii, deoarece potrivit art.94 alin.1 lit.c putea cumula pensia cu salariul indiferent de veniturile respective pensionarii pentru limită de vârstă, doar în cazul pensionarilor de invaliditate sau anticipat ar fi inaplicabil cumulul. În ce privește excepția de nelegalitate a deciziei nr.114416/_ a arăta că o susține pentru motivele indicate în cuprinsul acțiunii.
La termenul de judecată din 25 iunie 2013 tribunalul a invocat și pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune
raportat la obiectul acțiunii ce consta în obligarea pârâtei la plata pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă cuvenită și neachitată reclamantei pentru perioada 12 noiembrie 2008-24 noiembrie 2009.
La același termen de judecată s-au depus note scrise de pârâtă prin care s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune
, susținându-se că față de data introducerii cererii pentru plata sumelor aferente perioadei dreptul la acțiune s-a prescris, invocând art.2512 și art.2513 Noul Cod Civil.
Reclamanta a depus note de ședință prin care a răspuns excepției prescripției dreptului la acțiune, solicitând respingerea excepției invocate ca nefondate f.217-221.
În susținerea acestor note de ședință s-a susținut că pârâta nu a indicat care termen de prescripție a fost depășit, nefiind suficient doar invocarea acestei excepții, ci trebuie indicat și termenul nerespectat. În ce privește prevederile legale invocate de pârâtă din Codul civil acestea nu sunt aplicabile în cauză fiindcă potrivit art.201 din legea nr.71/2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Noului cod sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-a instituit, ori în cauză starea de fapt e anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil.
Reclamanta a mai susținut și faptul că din textele legale ce reglementează plata dreptului la pensie, coroborat cu jurisprudența CEDO, reiese fără echivoc caracterul imprescriptibil al acestui drept, acest caracter imprescriptibil reiese din faptul că legiuitorul nu a instituit vreun termen de prescripție extinctivă prin legea specială datorită specificului și importanței deosebite a acestui drept câștigat după o viață de muncă. Acest caracter imprescriptibil reiese și din interpretarea art.97 din legea nr.19/2000, ce prevede doar în cazul moștenitorilor legali un termen în care să solicite pensia neacordată titularului decedat.
Reclamanta a susținut că nu poate fi acceptată și opinia că prin neprevederea în legea specială a unui termen de prescripție a dreptului la pensie, legiuitorul a înțeles să supună acest drept termenului general prevăzut de Decretul nr.167/1958, fiindcă legiuitorul a indicat expres când se aplică acest termen general. Dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate privată, iar pensia este asimilată unui bun din patrimoniul titularului, caz în care potrivit art.21 din decretul
nr.167/1958 mijloacele de apărare au un caracter imprescriptibil, în acest sens fiind și art.44 din Constituție.
Mai mult, chiar dacă prin abstracție, ar fi aplicabil un termen general de prescripție acela nu ar fi termenul de 3 ani prevăzut de decretul nr.167/1958, ci termenul de 5 ani stabilit de art.131 și art.135 din Codul de procedură fiscală ce trebuie calculat începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut datoria statului către pensionar.
Părțile au depus la dosarul cauzei note scrise
prin care își exprimă poziția față de excepția invocată unită cu fondul cauzei și față de acțiunea formulată, fiind în esență în același sens potrivit celor anterior reliefate, reclamanta solicitând respingerea excepției prescripției la acțiune și admiterea acțiunii, iar pârâta a susținut admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și a solicitat respingerea acțiunii, motiv pentru care nu vor fi reiterate.
Examinând excepția prescripției extinctive invocate în cauză,
tribunalul constată că este fondată, motiv pentru care va fi admisă potrivit considerentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă cuvenită și neachitată reclamantei pentru perioada 12 noiembrie 2008-24 noiembrie 2009, cu indexările și dobânda legală cuvenită. Cererea de chemare în judecată a fost depusă în data de 25 aprilie 2013.
Tribunalul constată că pârâta a emis decizia nr.112066/_ privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, decizie prin care i s-a stabilit reclamantei o pensie de asigurări sociale de 3337 lei lunar, drepturile fiind stabilite începând cu data înregistrării cererii de_ f.7, această decizie nu a fost pusă în plată de pârâtă, deși acest lucru se impunea potrivit art.90 din legea nr.19/2000, ulterior pârâta a emis decizia nr.114416/_, cu privire la care reclamanta a invocat excepția de nelegalitate, decizie prin care s-a anulat decizia anterioară și drepturile stabilite începând cu data de_ .
Față de perioada anterior reliefată indicată în acțiune, respectiv 12 noiembrie 2008-24 noiembrie 2009, tribunalul constată că potrivit art.201 din legea nr.71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, ceea ce înseamnă că reglementarea legală în ce privește prescripția extinctivă referitor la acțiunea formulată este cea cuprinsă în decretul nr.167/1958, ce constituie dreptul comun în materia prescripției extinctive, act normativ ce permite inclusiv instanței de judecată să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune-art.18.
Tribunalul constată că în legea specială nr.19/2000 nu se prevede un termen special de prescripție în cazul acțiunilor formulate de persoanele cărora li s-a emis o decizie de pensionare, decizie ce nu a fost pusă în plată de casele de pensii, prin care se solicită obligarea la plata retroactivă a pensiei pentru o anumită perioadă. Nu este aplicabil art.97 din legea 19/2000, fiindcă, pe de o parte, se referă la o ipoteză diferită față de cea existentă în cauză, respectiv la situația pensionarului decedat, iar pe de altă parte, acest text legal nu indică expres termenul de prescripție, ci arată că sumele neîncasate de pensionarul decedat pot fi solicitate de moștenitori în cadrul termenului general de prescripție. Acest termen general este cel de 3 ani prevăzut de decretul nr.167/1958, ce constituie dreptul comun în materie.
În această situație, contrar susținerilor reclamantei că dreptul la acțiune ar fi imprescriptibil, tribunalul consideră că dreptul ce face obiectul acțiunii vizând plata retroactivă a pensiei lunare stabilite printr-o decizie este supus prescripției extinctive, fiind aplicabil art.1 din decretul nr.167/1958 ce arată că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Iar potrivit art.3 din același decret, termenul prescripției este de 3 ani, iar acesta trebuie calculat de la data nașterii dreptului la acțiune conform art.7 din decret.
În speță, așadar, reclamanta ar fi trebuit să introducă acțiunea cel mai târziu în data de 12 noiembrie 2011 pentru drepturile solicitate pentru luna noiembrie 2008 și până la 24 noiembrie 2012 pentru drepturile bănești solicitate pentru luna noiembrie 2009, dat fiind faptul că fiind vorba de prestații bănești succesive lunare, așa cum este cazul plății pensiei stabilite printr-o decizie de pensionare, fiindcă art.12 din decretul nr.167/1958 arată expres că în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită. Așa fiind, tribunalul constatând că reclamanta nu a introdus în
termenul de prescripție de 3 ani, acțiunea prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă cuvenită și neachitată reclamantei pentru perioada 12 noiembrie 2008-24 noiembrie 2009, cu indexările și dobânda legală cuvenită, urmează să admită excepția invocată de tribunal și va respinge ca prescrisă cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei privind aceste pretenții.
Contrar aserțiunilor pârâtei, tribunalul arată că acțiunea dedusă judecății prin care solicită plata pensiei neacordate pentru mai multe luni, în condițiile în care era emisă decizia de pensionare, nu este imprescriptibilă, regula în această materie fiind că acțiunile având un obiect patrimonial sunt supuse unui termen de prescripție, iar excepția de la această regulă trebuie să fie expres prevăzută de lege, ori în legea specială nr.19/2000 nu se prevede așa ceva. Doar în ce privește cererea de acordare și stabilire a pensiei persoana interesată se poate adresa oricând casei de pensii pentru a se emite o decizie de admitere a cererii de pensionare ori de respingere, decizie ce poate fi contestata în termenul legal, în cazul de față, conform legii nr.19/2000 termenul era 45 zile de la comunicare, însă în speță, obiectul acțiunii e diferit, fiind deja emisă o asemenea decizie, caz în care acțiunea reclamantei este supusă termenului general de prescripție de 3 ani începând cu data indicată pentru plata pensiei în decizie. Așadar, după ce s-a stabilit plata pensiei printr-o decizie, iar aceasta nu a fost pusă în plată benevol de casa de pensii emitentă, cum s-a întâmplat în speță, persoana respectivă trebuie să sesizeze instanța în termenul de prescripției anterior indicat. Tribunalul remarcă că reclamanta nici nu a indicat motivele pentru care a așteptat mai bine de 4 ani de la emiterea deciziei nr.112066/_ privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, decizie prin care i s-a stabilit o pensie de asigurări sociale de 3337 lei lunar, pentru a formula această acțiune.
Tribunalul mai arată că în cauză nu este aplicabil art.21 din decretul nr.167/1958, invocat de reclamantă, fiindcă prestațiile bănești lunare cuvenite cu titlu de pensie stabilite printr-o decizie au natura juridică a unui drept de creanță, iar nu a unui drept de real de proprietate în sensul impus de acest text legal. E real că potrivit art.44 din Constituție se garantează dreptul de proprietate privată, iar potrivit jurisprudenței CEDO dreptul la pensie este asimilat unui bun, numai că trebuie făcută precizarea că acesta nu este un drept absolut, ci trebuie exercitat în condițiile anume prevăzute de lege, iar în speță, după cum s-a explicat, reclamanta trebuia să solicite și să acționeze demult după ce a fost emisă decizia de stabilire a pensiei în noiembrie 2008, iar pârâta nu i-a plătit pensia cuvenită, nu să aștepte peste 4 ani.
Contrar celor susținute de reclamantă, tribunalul arată că dreptul material la acțiune este supus prescripției în termenul general de 3 ani prevăzut art.3 din decretul nr.167/1958, nefiind aplicabil termenul de prescripție de 5 ani stabilit de art.131 și art.135 din Codul de procedură fiscală ce trebuie calculat începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-ar fi născut datoria statului către pensionar, fiindcă acest act normativ reglementează creanțele în materie fiscală, iar termenul de prescripție vizează sumele plătite necuvenit de contribuabil cu titlu de impozite și taxe, cea ce nu cazul în speță, reclamanta nu solicită restituirea unor impozite și taxe încasate necuvenit de pârâtă, în cauză natura drepturilor deduse judecății sunt diferite, derivând din raporturi de asigurări sociale, pentru care se aplică termenul de prescripție în materie civilă de 3 ani, iar nu cel din materie fiscală, neexistând prevederi legale derogatorii în acest sens.
În ce privește excepția de nelegalitate a deciziei nr.114416/_ emisă de pârâtă, tribunalul urmează a o respinge, fiindcă, pe de o parte, această decizie a rămas definitivă potrivit art.88 din legea nr.19/2000, reclamanta nu a contestat în termenul legal de 45 zile acea decizie, așa cum prevedea art.87 din legea nr.19/2000 aplicabilă în cauză, încercând să eludeze aceste dispoziții prin modul de formulare a cauzei, în sensul că nu se solicită anularea acestei decizii, ci se invocă excepția de nelegalitate a acesteia, însă finalitatea urmărită este aceeași, iar pe de altă parte, tribunalul constată că această decizie a fost emisă ținând cont de cererea adresată de reclamantă datată 10 august 2009 f.120 prin care a notificat pârâta că renunță la cererea trimisă în anul 2008 pentru calculul drepturilor cuvenite și implicit la sumele la care ar fi îndreptățită din momentul cererii până în prezent, sens în care a solicitat să fie notificat și angajatorul, ceea ce înseamnă că și- a asumat că pârâta are să procedeze în consecință și că are să revină asupra deciziei nr. nr.112066/_ . Ceea ce este relevant este manifestarea unilaterală de voință a reclamantei în sensul de a renunța la cerere și la drepturile stabilite prin decizie, act juridic unilateral ce nu mai
poate fi revocat după comunicarea acestuia pârâtei, motivele personale ce au determinat-o să formuleze o asemenea cerere de renunțare nefiind da natură să atragă admiterea excepției.
Având în vedere aceste considerente de fapt și drept, tribunalul va admite excepția prescripției dreptului la acțiune, și-n consecință va respinge ca prescrisă cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei privind plata drepturilor de pensie pentru perioada_ -_ și va respinge și excepția de nelegalitate a deciziei nr.114416/_ .
Potrivit art.4751-453 Noul cod de procedură civilă, nu se vor acorda cheltuieli de judecată, fiindcă, față de soluția luată reclamanta se află în culpă procesuală și nu este îndreptățită să i se acorde, iar pe de altă parte, pârâta nu a solicitat asemenea cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, și-n consecință respinge ca prescrisă cererea formulată de reclamanta G. Ana, CNP 2., domiciliată în B., str. V. Lucaciu, nr.10, județul B. N., cu domiciliul procesual ales la sediul mandatarului av. R. Sergiu, din B.
, str. S. Bărnuțiu, nr.1, județul B. N., împotriva pârâtei C. T. de P. B. -N., cu sediul în B., bulevardul R., nr.22, județul B. N., privind plata drepturilor de pensie pentru perioada_ -_ .
Respinge excepția de nelegalitate a deciziei nr.114416/_ . Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Bistrița Năsăud. Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. L. H. V.
Cu votul consultativ asistenților judiciari:
M. V. C. SA L.
MLB// 4 ex.// 28 noiembrie 2013
| ← Decizia civilă nr. 1877/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 914/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
