Decizia civilă nr. 1877/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1877/R/2013
Ședința publică din 22 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
G.: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 130 din 29 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați S. R. DE I. și C. S. DE P. A S. R. DE I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent M. V., personal, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care la solicitarea instanței, reclamantul recurent se legitimează cu actul de identitate și semnează recursul.
Instanța comunică reclamantului recurent un exemplar al întâmpinării formulate de către S. R. de I. - C. de P. S. .
Reclamantul recurent solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reclamantului recurent să studieze întâmpinarea.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent M. V., personal, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați.
Reclamantul recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reclamantul recurent arată că prin întâmpinare intimatul folosește ca argument în mod special faptul că diminuarea pensiei sale nu creează sau nu îi afectează condițiile de subzistență, diminuarea fiind relativ mică în raport de
celelalte pensii din sistemul public de pensii.
Reclamantul recurent arată că nu a solicitat, respectiv nu a contestat cuantumul pensiei ci a contestat faptul că i-a fost anulată pensia de serviciu acordată în baza legilor existente la data ieșirii sale la pensie și conform acelor legii pensiile militare se actualizează o dată cu actualizarea soldelor de grad și de
funcție ale militarilor aflați în activitate.
Întrebat fiind dacă i s-a emis direct decizie de revizuire a pensiei sau i s-a emis și o decizie de recalculare a pensiei, reclamantul recurent arată că nu i s-a emis decizie de recalculare a pensiei ci numai decizie de revizuire a pensiei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.130 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost respinsă în totalitate contestația formulată de reclamantul M. V. împotriva pârâtei C. S. de P. a S. Român de I. pentru anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 89191 din_ în baza OUG nr. 1/2011, menținerea în plată a drepturilor conform deciziei 89191 din_ în baza Legii nr. 164/2001 și a Legii nr. 80/95, menținerea caracterului de pensie militară de stat în baza Legii 164/2001 și plata diferențelor bănești dintre cele două pensii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii speciale stabilită în baza Legii nr. 164/2001 și a Legii nr. 85/1995.
Decizia de revizuire a pensiei de serviciu, contestată, a fost emisă cu apli- carea art. 125 din HG 257/2011, a OUG 1/2011, cu aplicarea art. 1, art. 3 și A- nexa 3 din această ordonanță, în ceea ce privește metodologia de calcul.
Prin Decizia nr. 871/2010 Curtea Constituțională a analizat criticile texte- lor din Legea nr. 119/2010 atât în raport cu art. 44 din Constituție cât și cu pre- vederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drep- turilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că, în raport de criticile formulate, dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale a constatat con- stituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din Legea nr. 119/ 2010, s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 53, critici care au fost înlăturate.
Această decizie a fost confirmată în mod repetat prin Decizia nr. 75/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 178/_ și Decizia nr. 1286/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 845/_ .
În esență Curtea Constituțională a reținut că pensia de serviciu este com- pusă din două elemente: pensia contributivă și un supliment din partea statului care nu are la bază contribuția la sistemul de asigurări sociale. Prin urmare, dobândirea drepturilor la pensia specială nu poate fi considerat un drept câștigat, reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupră cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin în- călcarea dispozițiilor art. 15 al. 2 din Constituție.
Textele legale criticate afectează pensiile speciale doar pentru viitor și nu- mai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie nu sunt afectate. De asemenea, Legea nr. 119/2010 nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja ob- ținute anterior intrării sale în vigoare. Curtea Constituțională a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu din perspectiva art. 1 din Primul Pro- tocol reprezintă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări so- ciale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Prin Decizia nr. 29/_ dată în interesul legii de Î. Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării, instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, deoarece în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 (1) din Convenție ( ca de exemplu Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din_ ), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziei de revizuire a pensiei nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intem- pestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Nu în ultimul rând în cauzele conexate Ana M. Frimu și alții împotriva
iei și Cauza Constantin Abăluță și alții împotriva R. iei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Român a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/ 2010, reținând și faptul că reformarea sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, Curtea Eu- ropeană a Drepturilor Omului, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei, reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă reclamanții suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială, atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență, ceea ce nu este cazul re- clamantului în speță, întrucât pensia sa revizuită este de 3.523 lei.
Cererea reclamantului de menținere în plată a pensiei militare, în baza unei decizii de pensie emise în temeiul Legii nr. 164/2001 nu poate fi primită deoarece ea nu mai există, ci a fost recalculată și convertită în noua pensie prin decizia de revizuire, ca efect al Legii nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011.
În ceea ce privește cererea de menținere a pensiei anterioare punerii în plată a deciziei de revizuire, respectiv a pensiei militare stabilită în temeiul Legii nr. 164/2011, instanța reține că procedura de revizuire și stabilire a pensiei într- un anumit cuantum nu constituie un motiv de nulitate absolută a deciziei de pensie, ci poate fi solicitată și admisă numai emiterea unei noi decizii, în baza legii în vigoare, care reglementează acordarea drepturilor de asigurări sociale.
Or, reclamantul a solicitat anularea deciziei de revizuire și menținerea de- ciziei de pensie emisă în temeiul Legii nr. 164/2001, fără a observa că astfel în- calc dispozițiile legale în vigoare în materia asigurărilor sociale, deoarece nu a solicitat emiterea unei noi decizii sau modificarea celei contestate, în sensul cal- culării cuantumului pensiei potrivit dispozițiilor OUG nr. 1/2011, ale Legii nr. 119/2011 și ale Legii nr. 263/2010, în vigoare la data formulării acțiunii și emi- terii deciziei, nu ale Legii nr. 164/2001, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010, pensiile militare de stat, stabilite în baza Legii nr. 164/2001, au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, la data formulării acțiunii, Legea nr. 164/2001 era abrogată expres prin Legea nr. 263/2010, astfel că nu se poate dispune emiterea unei decizii cu menținerea în plată a cuantumului pensiei în baza legii anterioare, deoarece nu mai există bază legală pentru plata pensie militare.
În considerarea celor de mai sus, în baza Legii nr. 263/2010 acțiunea a fost respinsă în totalitate ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul M. V. a declarat recurs
prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În motivarea recursului, reclamantul a invocat că aplicarea Legii nr.119/2010 și a OUG nr.1/2011 încalcă principiul neretroactivității legii civile, dreptul său de proprietate, nefiind nici proporțională cu exigențele carierei de
militar marcată de privațiuni, restricții și restrângeri ale exercitării unor drepturi și libertăți.
Se contestă necesitatea legiuitorului de a dispune recalcularea/revizuirea pensiilor militare de stat și se critică neluarea altor măsuri sociale care să limiteze aplicarea în timp a acestor măsuri.
Se arată că reclamantul nu mai are posibilitatea de a-și completa stagiul de cotizare și se apreciază că trebuie recunoscut un drept de opțiune pentru pensia mai avantajoasă.
Reclamantul consideră că diminuarea pensiei sale echivalează cu o degradare militară și invocă discriminarea față de alte categorii profesionale care beneficiază în continuare de pensii speciale.
Nu i se poate recalcula pensia conform principiilor Legii nr.19/2000, deoarece art.2 din Legea nr.164/2001 reglementează o situație de excepție.
Reclamantul arată că nu contestă modul de calcul, ori cuantumul pensiei revizuite, ci chiar măsura înlocuirii/eliminării pensiei militare cu o pensie de o valoare mai mică deoarece elementul definitoriu al pensiei militare este că reflectă gradul și funcția militară.
Se contestă atingerea scopului Legii nr.119/2010 și se exemplifică alte mijloace de reducere a beneficiului bugetar.
Intimatul S. R. de I. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat invocând dezlegările obligatorii ale Deciziei nr.29/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, ale Deciziei nr.871/2010 a Curții Constituționale, ale Deciziei de inadmisibilitatea a Curții Europene a Drepturilor Omului și cauza Frimu și în cauza Abăluță.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele
Prin art.1 lit. a din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr.19/2000, calculate pe baza veniturilor realizate.
După intrarea în vigoare a OUG nr. 1/2011, pârâta C. de P. S. a
R. de I. a emis decizia nr. 89191/_, contestată în prezenta cauză, prin care au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantului, stabilindu-se începând cu data de 1 ianuarie 2011 un cuantum brut al pensiei de 3523 de lei.
Prin demersul său judiciar, reclamantul a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei, invocând în principal încălcarea principiului neretroactivității, lipsa caracterului necesar al legii și încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor de stat ale militarilor) nu pot fi primite criticile potrivit cărora Legea
119/2010 și OUG nr. 1/2011 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 decizii care au un caracter obligatoriu, în limitele controlului de constituționalitate.
Jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocat de recurent.
De asemenea, conform art. 9 și 10 din Legea 24/2000 avizul Consiliului Legislativ face parte din etapa elaborării actului normativ (fiind, de altfel, consultativ), astfel încât faptul că prin Legea 119/2010 nu s-a adoptat soluția menționată în avizul Consiliului Legislativ cu privire la această lege nu poate fi imputat instanței de fond, care ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești dacă nu ar fi respectat legea, așa cum aceasta a fost adoptată.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că prin Legea nr. 119/2010 și, respectiv OUG nr. 1/2011 nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art.
1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a prevederilor menționate.
În considerentele hotărârii recurate, instanța de fond a reținut faptul că pensiile de serviciu ar fi fost compuse dintr-o "parte contributivă și un supliment din partea statului";.
Argumentele recurentului privind efectele concrete ale Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011, nu sunt însă de natură să conducă la nulitatea deciziei de revizuire. Astfel, decizia are la baza o noua viziune a legiuitorului în domeniul pensiilor, ce a impus trecerea tuturor pensiilor într-un sistem integrat.
Se constată că atributul statului de a modifica sistemul de calcul al pensiilor, precum și regimul juridic al pensiilor, a fost confirmat și prin deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Abăluță și alții c/a R. iei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.
Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
Mai mult, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. iei, relevantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că
"…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic
c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R. iei, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de Apel va înlătura susținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de stat în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001.
În cazul concret dedus judecății, analizând raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, Curtea de Apel reține că reclamantul a avut o pensie de stat în cuantum brut de 3099 lei și o pensie revizuită de 3523 lei. Prin urmare, pensia revizuită a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011, care este de 860 lei conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și Alte Drepturi de Asigurări Sociale în R. ia, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului, în condițiile în care punerea în aplicare a OUG nr. 1/2011 a atras creșterea pensiei sale, nicidecum o scădere
.
Drept urmare, reținând și că în cauză recurentul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și Decizia nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de Apel apreciază că în raport de probele administrate reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză
și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. V. împotriva sentinței civile nr. 130 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
S. | D. | D. | G. | L. | D. |
G.
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.C. M.
| ← Sentința civilă nr. 13801/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 2917/2013. Contestație decizie... → |
|---|
