Sentința civilă nr. 489/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R. IA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CI VILĂ NR. 489
Ședința publică din data de_ Instanța constituită din: Președinte: C. M.
Asistenți judiciari: O. S. Asistenți judiciari: D. M.
G. ier: O. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul N. G.
, cu domiciliul procesual ales în S. M., str. Tudor Vladimirescu, nr. 2, ap.5, județul S. M., în contradictoriu cu intimații C. de P. Sectorială a M.
A. N., cu sediul în B., str. D. Taberii, nr. 7-9, sector 6, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., str. A., nr. 17, sector 5, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa contestatorului N. G. și a intimaților C. de P. Sectorială a M. A.
N., S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că la dosarul cauzei s-au depus prin registratura instanței, la data de_, întâmpinare din partea intimatului S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P., din care un exemplar s-a comunicat contestatorului conform dovezii de citare de la fila 97 din dosar.
Instanța, constatând că se solicită judecarea cauzei în lipsă de către contestatorul N. G., față de actele și lucrările dosarului reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra contestației civile de față.
Prin contestația înregistrată sub dosar_ la Tribunalul
Maramureș, contestatorul N. | G. | a chemat în judecată C. | de P. |
Sectorială a M. A. N. | pentru: |
În principal:
admiterea contestației și, pe cale de consecință, anularea deciziei nr. 48868/_ contestate prin care i-a fost revizuită pensia în ceea ce privește cuantumul acesteia, ca fiind nelegală și netemeinică;
menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei nr. 0. emisă la data de 3 mai 2006 în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat cu modificările și completările ulterioare;
menținerea naturii juridice a pensiei contestatorului și anume aceea de pensie de serviciu;
obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre decizia privind pensia de serviciu nr. 0. emisă la data de 3 mai 2006 în baza Legii nr. 90/2007 și decizia atacată prin prezenta contestație, calculată de la scadență și până la plata efectivă a acesteia.
În subsidiar, solicită admiterea contestației și recalcularea cuantumului pensiei, având în vedere aplicarea greșită a dispozițiilor legale în vigoare, cu cheltuieli de judecată care vor fi ocazionate de purtarea prezentului proces.
În fapt, contestatorul arată că a lucrat în cadrul M. Administrației și Internelor, fiind pensionat pentru limită de vârstă. În aceste condiții a lucrat efectiv timp de 38 de ani, 3 luni și 5 zile.
Prin deciziile privind revizuirea pensiei nr. 48868 din data de 12 decembrie 2011 i-a fost revizuită pensia, ca efect al prevederilor art. 1 alin. 1 din Ordonanța de urgență nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în M. of. nr. 81 din 31 ianuarie 2011, în sensul diminuării acesteia.
Împotriva deciziei de pensionare contestate contestatorul a formulat contestație adresată Comisiei de Contestații de pe lângă Ministerul Administrației și Internelor, prin care a solicitat anularea deciziei privind revizuirea pensiei însă, până în prezent contestația nu a fost soluționată.
Discuția juridică care vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei contestate se referă, în principal, la nesocotirea gravă a dreptului de proprietate al reclamantului.
Conform art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
Art. 10 alin. 2 din Constituția R. iei prevede că, "Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare drepturile fundamentale ale omului, la care R. ia este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile";.
Declarația Universală a Drepturilor Omului, la art. 17 prevede că "Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa";.
Potrivit art. 47 din Constituția R. iei statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, iar cetățenii au dreptul la pensie.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950 și ratificată de R. ia prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul oficial al R. iei nr. 135 din 31 mai 1994 conține o serie de prevederi cu caracter imperativ referitoare la obligația statului de a asigura cetățenilor săi condiții de trai decente, de a-i feri de tratamente degradante și de a le garanta dreptul de proprietate. Este vorba despre prevederile conținute în art. 2.1, art. 3 și art. 1 din Primul protocol adițional la această Convenție. Conform acestor texte de lege statul este obligat să asigure cetățenilor săi condiții de viață decente, care să nu le pună în pericol viața sau integritatea psihică și fizică și, în egală măsură, să nu îi supună la tratamente și măsuri degradante.
În același sens, al obligativității normelor de drept internaționale față de cele interne, în situația în care conțin dispoziții legale mai favorabile, rezultă și din art. 148 alin. 2 din Constituția R. iei, art. 10 din T.C.E., art. 6 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, etc.
Măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, a nesocotit grav prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția R. iei care consacră principiul neretroactivității legii, prin faptul că dispune, în mod imperativ că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabilă";.
Prin decizia nr. 830/2008 Curtea Constituțională a statuat "ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s- au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă, de îndată, tuturor situațiilor ce se vor constitui, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (…)";.
În același sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 375/2005, nr. 57/2006 și nr. 120/2007, prin care, în părțile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legale câștigate anterior.
În avizul consultativ dat de Consiliul legislativ cu privire la proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii se arată că: "În cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au un caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după intrarea în vigoare a proiectului, nu și la situațiile deja existente";.
Ca atare, însuși Consiliul legislativ, for care veghează la respectarea principiilor elaborării normelor, avertiza puterea legislativă că normele legale trebuie să vizeze numai situațiile pentru viitor, nu și cele prezente, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivității legii.
În concluzie, Consiliul legislativ apreciază că "pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui, implicit, o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pentru viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia";.
Se anexează: contestația formulată la Comisia de Contestații a M.
A. N. - f. 15, decizia nr. 48868 privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1/2011 - f. 21, date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și al stagiului de cotizare - f. 22-25, cupon pensie, decizie recalculare pensie.
C. de P. Sectorială a M. A. N. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În primul rând, reclamantul, prin cele trei capete de cerere principale, solicită de fapt același lucru, adică revenirea la situația anterioară, respectiv obligarea la plata pensiei militare stabilite în temeiul Legii nr. 164/2001, abrogată, pensie care a fost plătită și în decembrie 2010.
Cum reclamantul nu a solicitat emiterea unei noi decizii de pensie în temeiul și cu aplicarea Legii nr. 119/2010, conform metodologiei de calcul prevăzute de OUG nr. 1/2011 și cum, lucru vizat de reclamant ca finalitate a cererii sale, nu este emiterea unei noi decizii de revizuire în baza legii aplicabile în domeniul asigurărilor sociale, cel vizat fiind repunerea în plată a pensiei militare anterioare, contestarea modului de calcul și a documentelor care au stat la baza emiterii deciziei de revizuire este numai de fațadă.
În al doilea rând, întregul conținut al acțiunii este întemeiat doar pe supoziții neprobate, conform cărora documentele atașate deciziei de revizuire conțin date vădit incomplete și incorecte.
Astfel, art. 125 din HG nr. 257/2011, reglementează faptul că angajatorul și alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor la pensie. Or, decizia atacată a fost emisă cu aplicarea prevederilor art. 125 din HG nr. 257/2011, aceasta fiind întemeiată în drept pe prevederile OUG nr. 1/2011, cu aplicarea art. 1, art. 3 și Anexei 3 din această ordonanță, în ceea ce privește metodologia de calcul. Prin decizia de revizuire, stabilită în temeiul OUG nr. 1/2011, intimatul a îndeplinit în totalitate exigențele prevăzute de actul normativ anterior arătat. Mai mult decât atât, contestatorul afirmă că cele înscrise în decizie conțin date vădit incomplete și incorecte, invocând doar faptul că nu are
posibilitatea de a verifica exactitatea acestora, fără a proba în nici un fel această afirmație.
În al treilea rând, prin cererea formulată reclamantul a solicitat numai menținerea în plată a pensiei militare, în baza unei decizii de pensie emise în temeiul Legii nr. 164/2011, iar acest singur aspect prezintă relevanță în analiza judecării fondului.
Or, o asemenea cerere de repunere în plată a pensiei anterioare și menținerea naturii juridice a pensiei reclamantului, și anume de pensie de serviciu (menținere a vechii pensii militare, deși ea nu mai există ca atare, ci a fost recalculată și convertită în noua pensie prin decizia de revizuire, ca efect al Legii nr. 119/2010), nu poate fi admisibilă.
În ceea ce privește cererea de menținere a pensiei anterioare punerii în plată a deciziei de revizuire, respectiv a pensiei militare stabilită în temeiul Legii nr. 164/2001, pârâta arată că procedura de revizuire și stabilire a pensiei într-un anumit cuantum nu constituie un motiv de nulitate absolută a deciziei de pensie, ci poate fi solicitată și admisă numai emiterea unei noi decizii, în baza legii în vigoare, care reglementează acordarea drepturilor de asigurări sociale.
Or, reclamantul a solicitat anularea deciziei de revizuire și menținerea deciziei de pensie emisă în temeiul Legii nr. 164/2001, fără a observa că astfel încalcă dispozițiile legale în vigoare în materia asigurărilor sociale, deoarece nu a solicitate emiterea unei noi decizii sau modificarea celei contestate, în sensul calculării cuantumului pensiei potrivit dispozițiilor OUG nr. 1/2011, ale Legii nr. 119/2011 și ale Legii nr. 263/2010, în vigoare la data formulării acțiunii și emiterii deciziei, nu ale Legii nr. 163/2001, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010, pensiile militare de stat, stabilite în baza Legii nr. 164/2001, au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, la data formulării acțiunii, Legea nr. 164/2001 era abrogată expres prin Legea nr. 263/2010, astfel că nu se poate dispune emiterea unei decizii cu menținerea în plată a cuantumului pensiei în baza legii anterioare Legii nr. 119/2010, deoarece nu mai există bază legală pentru plata pensiei militare.
Se anexează, din dosarul de pensie al contestatorului - date și elemente care au condus la determinarea punctajului anual și al stagiului de cotizare, decizia privind revizuirea pensiei 48868 în baza OG 1/2011, toate fiind elemente care au stat la baza emiterii deciziei de revizuire a pensiei, situația veniturilor realizate lunar - f. 57.
Contestatorul a completat contestația în sensul că a chemat în judecată și
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice pentru opozabilitatea hotărârii ce urmează a fi pronunțată în partea referitoare la menținerea (cel puțin a unei părți) din partea necontributivă a pensiei a cărei plată a fost suprimată ca efect
a aplicării Legii 119/2010, invocând în acest sens, Decizia nr. 29 din_ a Înaltei Curți de C. ție și Justiție.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F.
P. M. a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Examinând acțiunea în baza probelor de la dosar, tribunalul constată. Contestatorul a fost beneficiarul unei pensii speciale stabilită în baza
Legii nr. 164/2001 care a fost abrogată prin Legea 263/2010.
Pensia contestatorului a fost revizuită în conformitate cu art. 1 al. 1 și Anexa 3 din OG 1/2011. Decizia atacată a fost emisă cu aplicarea prevederilor art. 125 din HG 257/2011, întemeiată pe OUG 2/2011 în ceea ce privește metodologia de calcul.
Contestatorul afirmă că cele înscrise în decizie conțin date vădit incomplete și incorecte, însă nu probează aceste susțineri.
Contestatorul nu a solicitat emiterea unei noi decizii de pensie în sensul calculării cuantumului pensiei potrivit Legii 119/2010 conform metodologiei prevăzută de OUG 1/2011 și Legea 263/2010, finalitatea cererii sale este aceea de menținere a pensiei de serviciu stabilită în baza Legii nr. 164/2001, ceea ce nu mai este posibil întrucât acea pensie de serviciu a fost recalculată și convertită în noua pensie prin decizia de revizuire contestată, ca efect al Legii nr. 119/2010, iar Legea 164/2001 în baza căreia i s-a stabilit pensia de serviciu a fost abrogată prin Legea 263/2010.
Prin Decizia 871/2010 Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din Legea 119/2010 atât în raport cu art. 44 din Constituție cât și cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că, în raport de criticile formulate, dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010, s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 53, critici care au fost înlăturate.
Această decizie a fost confirmată în mod repetat prin Decizia nr. 75/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 178/_ și Decizia nr. 1286/29 septembrie 2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 845/_ .
În esență Curtea Constituțională a reținut că pensia de serviciu este compusă din două elemente: pensia contributivă și un supliment din partea statului care nu are la bază contribuție la sistemul de asigurări sociale. Prin urmare, dobândirea drepturilor la pensia specială nu poate fi considerat un drept câștigat, reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în
vigoare a noii reglementări și asupră cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 al. 2 din Constituție.
Textele legale criticate afectează pensiile speciale doar pentru viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie nu sunt afectate. De asemenea, Legea nr. 119/2010 nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare. Curtea Constituțională a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu din perspectiva art. 1 din Primul Protocol, ea reprezintă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Prin Decizia nr. 29/_ Înalta Curte de Casație și Justiție dată în interesul legii, a reținut că în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării, instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, deoarece în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 (1) din Convenție ( ca de exemplu Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din_ ), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziei de revizuire a pensiei nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Nu în ultimul rând în cauzele conexate Ana M. Frimu și alții împotriva
R. iei și Cauza Constantin Abăluță și alții împotriva R. iei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către S. R. a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, reținând și faptul că reformarea sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei, reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă reclamanții suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială, atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență, ceea ce nu este cazul reclamantului în speță, întrucât pensia sa revizuită este de 3135 lei.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S. ui
R. prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul constată că această excepție este întemeiată întrucât emitentul deciziei de revizuire a pensiei este C.
Sectorială de P. a M. Administrației și Internelor, litigiul privind această decizie de revizuire a pensiei se dispută între contestatoare și organul emitent al deciziei de revizuire, "ingerința"; statului în ceea ce privește suprimarea părții necontributive din pensia specială nu implică chemarea în judecată a S. ui R., această "ingerință"; și criteriul proporționalității raportat la art. 1 din Protocolul adițional la CEDO reprezintă o chestiune de fond.
Pentru aceste considerente excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice este întemeiată și urmează a fi admisă.
În considerarea celor de mai sus, urmează a fi respinsă în totalitate ca nefondată contestația formulată și precizată, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
ADMITE
excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P.
M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, și respinge contestația formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă.
RESPINGE în totalitate contestația
formulată de contestatorul N. G.
, cu domiciliul procesual ales în S. M., str. T. Vladimirescu, nr. 2, ap. 5, jud.
S. M. împotriva pârâtei C. de P. Sectorială a M. A. N. , cu sediul în B., str. D. T., nr. 7-9, sector 6, pentru anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 48868 din_, menținerea în plată a pensiei de serviciu 0. /_ emisă în baza Legii 164/2001 și plata dobânzii legale aferente diferențelor bănești dintre cele două pensii, precum și cererea subsidiară de recalculare a pensiei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte | Asistenți judiciari | G. ier | ||
C. M. | O. S. | , D. M. O. | V. |
Red. C.M./_
T.Red. O.V./_
5 ex.
Com. 3 ex.
| ← Decizia civilă nr. 419/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 8675/2013. Contestație decizie... → |
|---|
