Sentința civilă nr. 6383/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6383/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Asistent judiciar A. Ș. Asistent judiciar B. -A. C. Grefier C. S.
Pe rol fiind judecarea cererii reclamanților M. A. A. V. împotriva pârâtei CASA DE PENSII S. A S. R. DE I., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima cât și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, în temeiul art.167 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, astfel că reține cauza în pronunțare în baza datelor de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_, reclamantul M. A. A.
V. a chemat în judecata pe pârâta C. S. DE P. A S. R. DE I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să revoce Decizia de revizuire nr. 90710/_ emisă în baza OUG nr. 1/2011 ca netemeinică și nelegală și obligarea pârâtei să îi plătească diferența dintre pensia stabilită conform Legii nr. 164/2001, plătită până în luna decembrie 2010 si pensia revizuită conform Legii nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 si OUG nr. 1/2011, începând cu data de_ .
În motivarea acțiunii reclamantul arată că decizia a cărei anulare o cere este nelegală întrucât i s-au diminuat drepturile cu titlu de pensie prin aplicarea dispozițiilor Legii nr.119/2010 și OUG nr. 1/2011. Acesta mai arată că Decizia nr. 90710/_ este nelegală întrucât s-a încălcat legislația in vigoare, Constituția României, principiile nediscriminării și dreptului la proprietate conținute în tratatele privind drepturile omului la care România este parte. Decizia a fost emisă cu diminuarea drepturilor sale cu titlu de pensie, prin aplicarea H.G. nr. 735/2010, în prezent abrogată, prevederi care au fost suspendate prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C. . Astfel, deși nu a depus cerere de revizuire si alte documente doveditoare, pensia i-a fost recalculată, luându-se ca bază de calcul metodologia prevăzută de art.125 din H.G.nr.257/2011, în baza unor dispoziții legale care la data recalculării erau lipsite de eficiență juridică. In acest context se creează discriminare față de alte categorii de salariați, deși militarii au suportat privațiuni
specifice funcției. S-au încălcat în acest mod principiile de drept consacrate prin actele internaționale în materia drepturilor omului și deciziile Curții Constituționale. Recalcularea pensiei sale s-a făcut prin încălcarea principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin.2 din Constituția României, art. 7 alin.2 si art. 180 alin.7 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei contestate. Mai mult, instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare nu a reprezentat si nu reprezintă un privilegiu, iar anularea acesteia constituie o nedreptate raportat la obligațiile si la privațiunile care i-au fost impuse pe timpul desfășurării activității dar si la obligațiile pe care le are în calitate de militar în rezervă.
Cu privire la cuantumul pensiei stabilite prin decizia de revizuire, trebuie arătat că acesta a fost stabilit la 3157 lei însă acest cuantum este mai mic decât cel stabilit în baza Legii nr. 164/2001, prin Decizia nr.90722/_ care era de 3778 lei net.
Contestația este motivată în drept pe disp art. 112 Cod Procedură Civilă si cele ale Legii nr.263/2010.
Pârâtul Serviciul Român de I. în nume propriu, reprezentat de U.M. 0198 B. a solicitat respingerea acțiunii
întrucât revizuirea pensiei reclamantului s-a făcut în temeiul Legii nr. 119/2010 si în baza prevederilor OUG nr. 1/2011.
Mai arată că reclamantul solicită anularea deciziei de revizuire si emiterea unei noi decizii însă cu privire la menținerea în plată a deciziei de pensie emisă în temeiul Legii nr.164/2001, trebuie arătat că acest lucru nu poate fi posibil deoarece s-ar încălca dispozițiile legale in vigoare in materia asigurărilor sociale, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.1 din Legea nr. 119/2010, pensiile militare de stat, stabilite în baza Legii nr.164/2001 au devenit pensii de asigurări sociale în înțelesul Legii nr.19/2000. Mai mult, la data pronunțării hotărârii, Legea nr. 164/2001 și Legea nr. 19/2000 au fost abrogate expres prin Legea nr. 263/2010. De altfel prin O.U.G. nr.1/2011 s-a acordat reclamantului retroactiv pensia cuvenită și diferențele pe lunile ianuarie-februarie 2011, urmând ca până la data de_ să se emită o nouă decizie de pensie recalculată, ținându-se seama de întreaga perioadă contributivă, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial, pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010, să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere. Raportat la cererea contestatorului privind anularea deciziei de revizuire și repunerea în starea anterioară deciziei a cuantumului pensiei lunare, precum si la prevederile OUG nr. 1/2011, acesta precizează că dreptul la o prestație de asigurări sociale, într-un anumit cuantum nu este apărat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de protocoalele sale adiționale, atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult cu cât acest cuantum nu este garantat de Convenție în ipoteza în care titularul său nu a contribuit la sistemul de asigurări sociale.
În drept sunt invocate prevederile art.111-112, art. 115-118 și art. 129 Cod Procedură Civilă, Legea nr. 119/2010, Legea nr. 263/2010, art.1 alin.1, art.6 al.1 și 2 din OUG nr.1/2011.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator, instanța retine următoarele:
Prin Decizia nr. 90710/2010, reclamantului i s-a stabilit pensia de serviciu în cuantum net de 3778 lei, conform prevederilor Legii nr. 164/2001. Ulterior, în baza OUG nr. 1/2011, prin Decizia nr. 90710/_ reclamantului i s-a revizuit pensia raportat la situația reală a veniturilor obținute si de stagiul de cotizare realizat, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 3153 lei net (f.19).
Împotriva Deciziei nr. 90710/_ reclamantul a formulat contestație la Comisia de Contestații din cadrul S. Român de I. care i-a fost soluționată prin
Hotărârea nr. 578/_ respectiv i s-a respins, menținându-se dispozițiile deciziei de revizuire.
Prin Decizia nr. 90710/_ emisă de C. S. de P. s-a modificat cuantumul pensiei reclamantului, ajungându-se la suma de 3157 lei brut, iar prin Hotărârea nr. 931/_ la decizia de mai sus, i s-a respins contestația reclamantului.
Potrivit art. 6 alin.1 si 2 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire ,iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Pensia reclamantului a fost revizuită din oficiu avându-se în vedere prevederile Legii nr. 119/2010 iar nu metodologia de calcul prevăzută de HG nr.735/2010 și OUG nr.1/2011.
Cu privire la critica reclamantului constând în aceea că decizia de revizuire a pensiei nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 la OUG nr. 1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada integralității și realității acestor venituri, instanța reține că potrivit art. 1 alin.2 și 3 din OUG nr. 1/2011,
"Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea. Instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.";
Astfel, nu reclamantului îi revine obligația de a depune la C. S. de P. înscrisurile doveditoare cu privire la veniturile realizate de acesta în perioada în care s-a aflat în activitate, ci instituției angajatoare.
Deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor date nereale, însă nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru nici aceste critici cu caracter general nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare. De asemenea, acesta nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care să rezulte că veniturile luate în considerare pe anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, deși sarcina probei îi incumba acestuia. Mai mult, nu a făcut dovada demersurilor în vederea obținerii unor astfel de adeverințe sau imposibilitatea obținerii acestora, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 172 C.proc.civ..
De asemenea, potrivit art. 1 alin.4 din același act normativ în temeiul căruia a fost emisă decizia de revizuire a pensiei, "în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de reclamant pentru că decizia ar revizui o altă decizie lovită de nulitate absolută, instanța reține că procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, apoi în temeiul OUG nr. 1/2011, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare. De asemenea, față de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, potrivit cărora "recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, instanța apreciază că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către Ministerul
Apărării Naționale. Nici faptul că termenul de revizuire pensiilor prevăzute de OUG nr. 1/2011 a fost depășit nu poate fi reținut ca un motiv de nulitate a deciziei de revizire emise în temeiul acestui act normativ.
Asupra criticii referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al dreptului câștigat, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, prin care s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010, constatându-se că aceste dispoziții sunt constituționale, în raport cu prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53
- restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, Curtea Constituțională a pronunțat și Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate, constatându-se că normele supuse analizei Curții sunt constituționale.
Instanța fond reține totodată și concluziile Deciziei nr. 29/_ pronunțată de Inalta Curte de C. ție și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, decizie aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei. Astfel, instanța supremă a statuat că instanțele de drept comun ar putea proceda la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impune în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a arătat însă că "în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.";
Referitor la argumentul privind discriminarea invocat de reclamant, prin aceeași decizie pronunțată, Inalta Curte de C. ție și Justiție a statuar că "instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din
Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.(…)";. În cuprinsul aceleiași decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a realizat o analiză de compatibilitate a prevederilor legale în discuție cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenție, concluzionând asupra compatibilității prevederilor din legea națională cu dispozițiile art. 1din Protocolul 1 la Convenție.
Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, instanța reține că prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și Lucia Ghețiu împotriva României s-a reținut că, "deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).";
Curtea EDO a statut că "statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11), Curtea subliniind că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor, și că în această privință, reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea Europeană a statuat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al
pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.
În fine, instanța reține și concluziile Curții de la Strassbourg în Cauza Abăluță și alții împotriva României, expuse în Decizia pronunțată l adat de 15 mai 2012, în cuprinsul căreia a reiterat faptul că deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, că statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile și veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice și sociale, Curtea a considerat că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care se acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil. În speță, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii, în această privință, Curtea constatând că pretinsa diminuare a pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 astfel că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Curtea a reținut, de asemenea, și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum și că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuție în sensul legii. În consecință, reclamanții nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuțiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor.
Iar în ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, curtea a reiterat argumentele expuse în Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și Lucia Ghețiu împotriva României.
Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantului, instanța reține că inițial reclamantul a avut o pensie în cuantum de 3778 lei, iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 3153 lei, cuantum care este apropiat atât față de cuantumul inițial, cât și față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2012 în România, astfel că această reducere nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului. De asemenea, acesta nu a dovedit că se află într-o situație specială, iar reducerea cuantumului pensiei este de natură a-l lipsi de mijloacele de trai.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant, urmând a lua act că pârâta nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M. A. V., dom. în C. -N., str. Mălinului nr. 27, jud.C. în contradictoriu cu pârâta C. S. DE P. A S. R. DE I., cu sediul în B., str. Franceză nr. 48-50, sector 3.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din data de_ .
Președinte, R. -M. V. | Asistent judiciar, A. Ș. | Asistent judiciar, B. -A. C. |
Grefier, C. S. |
Red.RMV/_
Tehnored.VAM 4 ex./
| ← Decizia civilă nr. 3630/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 704/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
