1. Admisibilitatea acţiunii în evacuarea unei porţiuni de teren. Necesitatea administrării unei probe cu expertiză topografică.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 111 din data de 22.01.2013
Admisibilitatea acțiunii în evacuarea unei porțiuni de teren. Necesitatea administrării unei probe cu expertiză topografică.
-art.480 din Codul Civil din 1864
Acțiunea în evacuarea unei porțiuni de teren nu poate fi întemeiată pe expertiza tehnică de specialitate efectuată în dosarul de grănițuire și se impune administrarea în mod direct în cadrul acestui litigiu a probei cu expertiză tehnică de specialitate topografică, singura probă prin care se poate stabili gradul ocupării terenului reclamantei de către pârât, în contextul în care și acesta invocă un drept de proprietate asupra terenului în litigiu.
Cum proba cu expertiză judiciară topografică nu s-a putut administra datorită refuzului recurentei reclamante, consecința este aceea că, în absența unei identificări a terenului ce pretinde că i-a fost ocupat de către pârât, recurenta reclamantă nu și-a probat pretențiile deduse judecății.
(Curtea de Apel București-Secția a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.111/22.01.2013, dosar nr.1241/301/2010)
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 16.09.2008, sub nr. 11314/301/2008, reclamanta C.ea solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna evacuarea paratului S.A. de pe portiunea de teren a imobilului proprietatea sa, situat in Bucuresti, str. Postasului, nr. 26, sector 3 si de pe drumul de exploatare D.e 1284/4, care desparte proprietatile celor doua parti. Totodata, reclamanta a solicitat daune morale si materiale in valoare de 20.000 de lei.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca paratul, la data de 27.02.2008, si-a construit in mod abuziv gard din plasa tip Buzau si piloni încimentati, ocupand pe latura de nord peste cei 27,63 m.p. prevazuti in titlul sau de proprietate, inca 10 m, din care 6 m din drumul de exploatare D.e. 1284/4 si 4 m din imobilul reclamantei.
Reclamanta a mai aratat ca, la data de 05.04.2008, paratul a chemat o echipa de specialisti care au sapat canalizare peste D.e. 1284/4 si peste terenul reclamantei, distrugandu-i o parte din gard si semnul de hotar din vest, iar la data de 24.062008, i-a distrus si restul de gard.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 480 C.civil si pe cele ale art. 113-114 C.p.c.
Paratul a formulat intimpinare, prin care a aratat ca suprafata de teren ocupata de el este inregistrata la OCPI sub nr. 9254, avand si certificat de urbanism eliberat de Primaria Sectorului 3 Bucuresti. Paratul a mai aratat ca a facut partaj voluntar cu mostenitorul lui Ciamur I. Stefan, iar prin actul notarial nr. 2617/2006, intreaga suprafata de 500 mp i-a revenit lui. Conform actului de dezmembrare nr.1417/29.05.2007, terenul a fost lotizat, astfel: lotul nr.1 NR. cadastral 9254/1 are urmatarele vecinatati: la nord- str. Postasului, la est- lotul 2, la sud- parcela A1285/3 nr. cadastral 9275, la vest- mostenitorii Stanciu Maria, nr. cadastral 5380. Lotul 2, nr. cadastral 9254/2 are urmatoarele vecinatati: la Nord- str Postasului, la Est- Drumul de Exploarare D.e. 1284/4, la sud- parcela A1285/3 nr. cadastral 92755, la vest- lotul 1.
In urma dezmembrarii, lotul 1 a ramas paratului si lotul 2 fiului acestuia, numitul Anton Stefan Mihai.
Paratul a mai aratat ca, prin sentinta civila nr. 2754, instanta a apreciat in mod eronat vecinii, intrucat expertiza topo realizata nu a tinut cont de procesul-verbal de punere in posesie si de schita cadastrala, granituind terenul paratului la marginea de sud a fostului drum de santier, pe care s-a construit actuala strada Postasului si nu la limita de sud a terenului paratului, care coincide cu limita de nord a parcelei A1285/3. Bransamentul de canalizare a fost aprobat de Apa Nova si el trece prin latura de nord a proprietatii sale, latura care se afla la 6,50 m de axul strazii Postasului, iar conform PUD aprobat de Primarie, casele pot fi construite la 10,00 m de axul strazii Postasului. In ceea ce priveste distrugerea semnului cadastral, paratul arata ca acesta era un semn pus de Primarie, pentru a sti de unde sa inceapa eliberarea drumului de exploatare.
Prin intampinare, paratul a solicitat reclamantei 25.000 de lei, reprezentand daune morale si materiale. De asemenea, a solicitat din partea martorului Dragomir Gheorghe suma de 15.000 lei, reprezentand daune morale si materiale.
Prin notele de sedinta depuse pentru termenul din 19.11.2008, paratul a renuntat la cererile sale privind acordarea de despagubiri materiale si morale.
La termenul de judecata din data de 19.11.2008, instanta a recalificat cererea paratului avand ca obiect obligarea la plata de despagubiri ca cerere reconventionala, in conformitate cu disp. art. 84 C.p.c.
Instanta a luat act, cu aceeasi ocazie, de renuntarea la judecata cererii reclamantei avand ca obiect obligarea paratului la plata de despagubiri, precum si de renuntarea la judecata cererii reconventionale formulate de parat avand ca obiect obligarea reclamantei la plata de despagubiri.
Prin sentința civilă nr. 10758/19.11.2008, Judecătoria Sectorului 3 București a respins cererea, ca inadmisibila.
Prin decizia nr. 747A/29.05.2009, Tribunalul Bucuresti a admis apelul reclamantei, a desfiintat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, în mod greșit instanța de fond a constatat că este inadmisibilă evacuarea pârâtului de pe porțiunea de teren a imobilului proprietatea reclamantei, în condițiile în care între părți nu există un raport juridic de locațiune.
Evacuarea de pe un teren nu presupune existența unui contract de locațiune, deci a unui titlu prin care intimatul pârât să-și justifice dreptul de a ocupa terenul.
În prezenta cauză, între părți au existat mai multe procese de grănițuire precum și o acțiune posesorie, stabilindu-se liniile de hotar ale celor două proprietăți.
Reclamanta și-a întemeiat dispozițiile pe art.480 Cod civil, respectiv pe acțiunea în revendicare, astfel că se impune potrivit art.129 pct.4 și 5 din Codul de procedură civilă, stabilirea cadrului procesual și administrarea probelor pentru a se constata în ce măsură terenul proprietate apelantei reclamante este ocupat de către intimatul pârât, în condițiile în care acesta invocă la rândul său un drept de proprietate asupra terenului de pe care se solicită evacuarea sa.
Prin decizia civilă nr. 1348 din 19.10.2099 pronunțată de Curtea de Apel București -Secția a III-a Civilă a fost respins recursul exercitat de recurentul Anton Stefan, reținându-se, sub aspectul probatoriului indicat de către instanța de apel că aceste indicații au vizat necesitatea judecării în fond a acțiunii, ca urmare a constatării caracterului său admisibil: stabilirea cadrului procesual, admiterea probelor pentru a se constata gradul ocupării terenului reclamantei, de către pârât, în contextul în care și acesta invocă un drept de proprietate asupra terenului în litigiu. Indicațiile instanței de apel sunt firești și necesare.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 18.01.2010, sub nr. 1241/301/2010.
In sedinta publica din data de 10.02.2010, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare (fila 8), aratand ca nu solicita granituirea, ci doar ca paratul sa se retraga la perimetrul sau de 500 m.p.
In sedinta publica din data de 06.04.2011, reclamanta a depus la dosar note de sedinta, calificate de instanta drept cerere modificatoare (fila 29), prin care a aratat ca suprafata ce i-a fost ocupata de parat este de circa 10 m.p., dar ca solicita chemarea in judecata a numitului Anton Stefan Mihai, fiul paratului, caruia acesta din urma i-a vandut.
In sedinta publica din data de 21.07.2011, paratul Anton Stefan Mihai a depus la dosar note scrise si a aratat ca renunta la invocarea exceptiei tardivitatii formularii cererii modificatoare.
In dovedire, s-a administrat proba cu inscrisuri.
Desi prima instanță, in baza rolului activ, a pus in discutie utilitatea administrării probei cu expertiza topografica, reclamanta a refuzat administrarea acestei probe.
Prin sentința civilă nr. 10606/21.07.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, s-a respins cererea formulată de reclamanta Cranta Elena, în contradictoriu cu pârâtii Anton Stefan si Anton Stefan Mihai, ca neintemeiata; s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Titlul de proprietate nr. 37519/01.09.1997 si procesul-verbal de punere in posesie nr. 1575/25.04.1997, s-a reconstituit pe numele paratului A:S. si al numitului C.S. dreptul de proprietate pentru o suprafata de teren de 500 m.p., situata in Tarlaua 282. Terenul a fost inscris in Cartea Funciara nr. 63992, sub nr. cadastral 9254.
Prin contractul de partaj voluntar, autentificat sub nr. 2617/08.09.2006 de BNP "Mariana Dumitru";, paratul ANTON STEFAN a devenit proprietar al intregului teren, actul fiind inscris, de asemenea, in Cartea Funciara. Prin Actul de dezmembrare, autentificat de acelasi birou notarial, sub nr. 1417/29.05.2007, terenul a fost dezmembrat in doua loturi si acest act fiind inscris in Cartea Funciara, lotul nr. 2, in suprafata de 238 m.p., avand ca vecinatati la nord- str. Postasului, la est- De 1284/4, la sud - proprietatea nr. Cadastral 9725, iar la vest - lotul nr. 1 fiind vandut paratului ANTON STEFAN-MIHAI, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1418/30.05.2007, ce a fost intabulat in Cartea funciara, la data de 30.05.2007. Prin s.c. nr. 12979/10.12.2001, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, in dosarul nr. 8970/2001, s-a constatat ca reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren de 404 m.p., ca urmare a uzucapiunii, hotararea fiind pronutata in contradictoriu cu numitul IORDAN ION.
Desi instanta, in baza rolului activ, a pus in discutie utilitatea administrarii probei cu expertiza topografica, reclamanta a refuzat administrarea acestei probe.
In prezenta cauza, reclamanta revendica o suprafata de 10 m.p. de teren, suprafata care nu a putut fi identificata, in absenta administrarii probei cu expertiza topografica. De asemenea, instanta nu a putut verifica ce mutatii topografice au avut loc in zona respectiva, care este amplasamentul actual al Drumului de exploatare nr. 1284/4, care desparte proprietatea reclamantei de cea a paratului A.S., daca partile ocupa o suprafata de teren mai mare decat cea mentionata in titlurile de proprietate sau alte suprafete de teren decat cele identificate in respectivele titluri, daca suprafetele de teren inscrise in titlurile de proprietate ale partilor se suprapun.
In cauza de fata, ambele parti prezinta titlu de proprietate, paratul A.S. - contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1418/30.05.2007, ce a fost intabulat in Cartea funciara, la data de 30.05.2007.
Instanta a retinut ca reclamanta nu a probat, in conformitate cu disp. art. 1169 C. civ., ca paratul i-ar fi ocupat o parte din terenul-proprietatea sa, ca acesta ar fi responsabil pentru devierea traseului Drumului de exploatare nr. 1284/4, cum anume a fost deviat traseul acestui drum.
Mai mult decat atat, instanta a constatat ca hotararea prin care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafata de teren de 404 m.p., ca urmare a uzucapiunii a fost pronuntata in contradictoriu cu un alt proprietar, fiind deci inopozabila paratilor, intrucat prin Titlul de proprietate nr. 37519/01.09.1997 si procesul-verbal de punere in posesie nr. 1575/25.04.1997, la acea data, pe numele paratului A.S. si al numitului C.S., fusese deja reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de teren de 500 m.p.
Fata de toate aceste considerente, in baza art. 480 C. civ., intrucat reclamanta nu a facut dovada ca ar detine titlu de proprietate pentru suprafata de 10 m.p. revendicata de la parati, prima instantă a respins cererea acesteia, ca neintemaiata.
In baza art. 274 C.p.c., a luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate, la 27.09.2011, a formulat recurs reclamanta Cranta Elena, calea de atac fiind ulterior recalificată drept apel.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, la data de 04.10.2011.
Prin decizia civilă nr. 910 A din 31.10.2012, Tribunalul București - Secția Civilă a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că prima instanța de fond a reținut în mod corect că, pentru soluționarea prezentei cereri, de evacuare de pe un imobil teren, se impunea efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, prin care să se determine suprafețele deținute de părți, conform titlurilor lor de proprietate și în fapt, respectiv care să stabilească dacă terenul proprietatea reclamantei se află în concret în posesia nelegitimă a pârâtului, iar, în caz afirmativ, să individualizeze această suprafață.
Or, drept urmare a refuzului reclamantei, proba cu expertiză judiciară topografică nu s-a putut administra, cu consecința existenței unei imposibilități de identificare a terenului ce pretinde că i-a fost ocupat de către pârâți, apelanta reclamantă neprobându-și astfel pretențiile.
Cum în mod corect a apreciat prima instanță, în lipsa acestei expertize topografice, nici cererea depusă de pârâtul A. S. pentru întabularea terenului său, nici proba testimonială nu apăreau ca utile soluționării cauzei, niciuna dintre acestea nefiind de natură a stabili că pârâții au ocupat o parte din terenul reclamantei și care este efectiv suprafața ocupată.
Numai o expertiză topografică judiciară efectuată în prezenta cauză era aptă a lămuri aspectele de fapt privind terenurile părților, expertizele arătate de către reclamantă prin motivele de apel neputând îndeplini acest rol. Astfel, atât expertiza efectuată în dosarul de uzucapiune, finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 12979/10.12.2001, care constituie titlul apelantei reclamante (fila 3, dosar nr. 11314/301/2008), cât și expertiza din dosarul nr. 4379/2001, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2754/01.04.2002 (fila 7, dosar nr. 11314/301/2008), sunt anterioare datei la care reclamanta a pretins, în prezenta cauză, ocuparea unei părți din terenul său, respectiv 27.02.2008. De asemenea, aceste expertize privesc cauze distincte, cu obiecte diferite și se raportează la alte situații de fapt decât cea din prezentul dosar.
Precizarea instanței în sensul că reclamanta nu a solicitat grănițuirea, astfel cum aceasta a învederat (fila 29, dosar judecătorie) nu este decât o reluare a susținerilor părții, în detalierea obiectului cauzei și în enumerarea cererilor părților, cu respectarea cerințelor de conținut privind hotărârea judecătorească.
Afirmația primei instanțe, în sensul că reclamanta revendică o suprafață de 480 mp, fără a preciza expres temeiul invocat de reclamantă, art. 480 Cod civil, nu este de natură a determina schimbarea soluției de respingere a acțiunii, fiind oricum imperios necesară identificarea suprafeței de teren de pe care reclamanta pretinde evacuarea pârâților printr-o expertiză de specialitate, înscrisurile depuse la dosar nefiind suficiente pentru a proba susținerile acesteia.
Se mai reține și aspectul că soluția primei instanțe nu s-a întemeiat pe documentația cadastrală a pârâtului Anton Ștefan, iar reclamanta are posibilitatea de a sesiza organele penale competente pentru infracțiunile de fals și uz de fals la care a făcut referire în motivele de apel, în măsura în care apreciază existența acestora.
În ședința publică din 22.10.2008 prima instanță a adus la cunoștința părților aspectul că, pentru cererile lor (principală și reconvențională ), având ca obiect despăgubiri, urmează a se achita taxa judiciară de timbru corespunzătoare, aspect care nu încalcă nicio dispoziție legală, ci, dimpotrivă, corespunde unei obligații a părților de a timbra cererile lor, respectiv a instanței de judecată, de a le pune în vedere această îndatorire. Opțiunea între a achita taxa judiciară de timbru sau a renunța la cererea formulată aparține numai părților și nu reiese din dosar că decizia reclamantei ar fi fost în vreun fel influențată de instanță. În plus, la același termen, din 22.10.2008, reclamanta nu a solicitat nicio probă cu expertiză topografică, așa cum reiese din încheierea de ședință.
Aspectul că numitului S.A, care nu este parte în acest dosar, i s-a emis titlul de proprietate cu încălcarea Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 169/1997 nu face obiectul prezentei cauze, chiar apelanta învederând că o astfel de pricină, cu obiectul menționat, se află pe rol într-un dosar distinct.
De asemenea, instanța de apel a apreciat și că motivarea primei instanțe este întemeiată pe probele administrate și normele legale incidente, fără precizări inutile, eronate sau ambigue.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Cranta Elena.
Prin decizia civilă nr.111/22.01.2013 a fost respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 910A/31.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr. 1241/301/2010.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat că recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de recurenta pârâtă a fost apreciat ca neîntemeiat, deoarece judecătorul care a participat la judecata în fața instanței de fond în primul ciclu procesual nu a soluționat fondul cauzei, acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 10758 din 19.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 București. Prin urmare, prin participarea aceluiași judecător la rejudecarea cauzei, ca urmare a admiterii apelului și desființării acestei sentințe, nu s-au încălcat dispozițiile art. 24 Cod pr. civilă.
Acest text de lege prevede că este incompatibil judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină, în sensul că nu mai poate participa la judecarea aceleiași pricini în căile de atac, sau în caz de rejudecare după casare. În ambele ipoteze, judecătorul devine incompatibil, doar dacă a pronunțat o hotărâre de fond sau a rezolvat unele aspecte ale cauzei care prejudecă fondul.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile art. 24 C.proc.civ., întrucât judecătorul care a participat la judecata fondului nu pronunțase anterior o hotărâre de fond.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, Curtea apreciază că și acesta este nefondat.
În acest sens, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 1169 C.civ. "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească";.
În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat evacuarea paratului S.A. de pe portiunea de teren a imobilului proprietatea sa, situat in Bucuresti, str. Postasului, nr. 26, sector 3 si de pe drumul de exploatare D.e 1284/4, care desparte proprietatile celor doua parti.
Exercitând rol activ, instanța de fond a pus in discutie utilitatea administrarii probei cu expertiza topografica, pentru a se lămuri aspectele de fapt privind terenurile părților. Recurenta reclamantă a refuzat administrarea acestei probe, arătând că expertiza tehnică efectuată în cadrul litigiului promovat în anul 2007 de către intimatul pârât, prin care acesta a solicitat în contradictoriu cu recurenta reclamantă grănițuirea celor două proprietăți, este edificatoare.
Acest litigiu a fost soluționat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 2754/01.04.2002 a Judecătoriei Sectorului 3, prin care a fost respinsă acțiunea în grănițuire. Este adevărat că instanța a reținut prin această sentință că prin raportul de expertiză întocmit în cauza respectivă s-a reținut că reclamantul este cel care trebuie să își retragă hotarul și să se limiteze la suprafața de 500 mp din titlul său de proprietate, însă în cadrul acestui litigiu instanța a analizat exclusiv linia de hotar dintre cele două proprietăți, nu întinderea dreptului de proprietate al părților. Acțiunea în grănițuire are ca scop delimitarea proprietatilor invecinate, prin identificarea hotarului real, care implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar, fără a fi nevoie ca reclamantul să-și dovedeasca dreptul sau de proprietate cu privire la portiunile de teren asupra carora cere a se stabili hotarul. Într-o asemenea acțiune, judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului în litigiu, al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
În această situație, Curtea apreciază că instanța de apel a apreciat în mod corect că prezenta acțiune în evacuare nu poate fi întemeiată pe expertiza tehnică de specialitate efectuată în dosarul de grănițuire și că se impune administrarea în mod direct în cadrul acestui litigiu a probei cu expertiză tehnică de specialitate topografică, singura probă prin care se poate stabili gradul ocupării terenului reclamantei de către pârât, în contextul în care și acesta invocă un drept de proprietate asupra terenului în litigiu. De altfel, acestea au fost și îndrumările instanțelor de control judiciar în primul ciclu procesual, obligatorii pentru instanța de rejudecare.
Cum proba cu expertiză judiciară topografică nu s-a putut administra datorită refuzului recurentei reclamante, consecința este aceea că, în absența unei identificări a terenului ce pretinde că i-a fost ocupat de către pârât, recurenta reclamantă nu și-a probat pretențiile deduse judecății.
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea deciziei și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
| ← Răpire internaţională. Jurisprudență Minori | Despăgubiri . Jurisprudență Despăgubiri, penalităţi → |
|---|
