Absolvent al Universităţii „Spiru Haret”. Îndreptăţire la ocuparea unui post de profesor
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4403 din 12 noiembrie 2013
Prin sentinţa civilă nr.8690 din 20.05.2013, pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantul L.T. în contradictoriu cu pârâta LICEUL TEHNOLOGIC „V.”
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost licenţiat în psihologie, în anul 2009, conform diplomei de licenţă emisă de Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Sociologie-Psihologie.
Conform adeverinţei de la fila 22, reclamantul a fost încadrat ca institutor I în perioada
01.09.2009 - 01.09.2010, iar începând cu data de 01.09.2010 a fost încadrat ca învăţător.
Absolvirea studiilor unei instituţii de învăţământ superior nu determină încadrarea în funcţia de institutor ori în altă funcţie superioară celei deţinute, din mai multe considerente:
- postul de institutor nu este prevăzut în organigrama şi în statul de funcţii şi nu este finanţat de la bugetul de stat;
- reclamantul nu a chemat în judecată Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice pentru a solicita obligarea acestora la includerea în structura organizatorică a unor posturi de institutor şi de a îi obliga la finanţarea unor posturi de institutor sau profesor;
- în cadrul oricărei instituţii sau autorităţi publice posturile se ocupă prin concurs sau examen, or, reclamanta nu a susţinut niciun concurs sau examen;
- este evident că simpla deţinere a unor diplome nu garantează absolventului respectivei forme de învăţământ promovarea sau ocuparea unor posturi, cu atât mai mult în cazul în care posturile nu există în organigrama instituţiei, nu sunt finanţate şi nu s-a promovat un concurs sau un examen.
Potrivit art. 30 din Codul muncii,
„(1) Încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz.
(2) Posturile vacante existente în statul de funcţii vor fi scoase la concurs, în raport cu necesităţile fiecărei unităţi prevăzute la alin. (1).”
În măsura în care reclamantul doreşte să ocupe un post de institutor sau profesor, este necesar să se prezinte la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor vacante de această natură.
Acelaşi principiu este reiterat în art. 89 şi art. 90 din Legea educaţiei naţionale, fiind evident că în condiţiile de concurenţă şi de urmărire a performanţei este necesară selectarea personalului din învăţământ numai ca urmare a verificării competenţei, într-un regim concurenţial, simpla obţinere a unei diplome de învăţământ superior nefiind suficientă pentru ocuparea unui post.
Astfel, potrivit art. 89 din Legea nr. 1/2011, „În învăţământul preuniversitar de stat şi particular, posturile didactice vacante şi rezervate se ocupă prin concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului” iar conform art. 90 al. 1 din acelaşi act normativ: „Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.”
Împrejurarea că în art. 1 alin. 1, 2 şi 3 lit. d din Ordinul nr. 3235/2010 se menţionează că şi absolvenţii anumitor forme de învăţământ îndeplinesc condiţiile pentru a ocupa posturi de profesor/institutor nu înseamnă că odată absolvite acele forme de învăţământ, absolventului i se creează şi pune la dispoziţie un post de profesor sau institutor. Se menţine, în mod evident, condiţia stabilirii necesităţii existenţei postului de către autoritatea competentă care evaluează şi decide cu
privire la numărul de posturi şi posibilitatea finanţării, necesitatea finanţării posturilor, necesitatea participării la concurs şi a promovării acestuia etc.
În acest scop, a fost adoptat Ordinul nr. 6052/2009 care în cuprinsul dispoziţiilor art. 1-3 stabileşte că încadrarea personalului didactic pe posturile vacante sau rezervate se face numai prin concurs, ordinul menţionat stabilind următoarele:
„ART. 1 - Se aprobă Centralizatorul privind disciplinele de învăţământ, domeniile şi specializările, precum şi probele de concurs valabile pentru încadrarea personalului didactic din învăţământul preuniversitar 2010, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin, denumit în continuare Centralizator.
ART. 2 - (1) Candidaţii ale căror specializări nu se regăsesc în Centralizator vor primi acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din învăţământul preuniversitar, dacă profilul postului/catedrei coincide cu profilul specializării absolvite şi dacă specializarea înscrisă pe diploma de studii a candidatului/programul de studii finalizat de candidat poate fi asimilată uneia dintre specializările/asimilat unuia dintre programele de studii incluse în acest centralizator. În aceste situaţii acceptul de participare la concursurile de ocupare a posturilor didactice din învăţământul preuniversitar se acordă cu aprobarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
(2) Cuprinderea specializărilor, a programelor de studii universitare de licenţă sau a programelor de studii de masterat existente în Centralizator şi pentru alte discipline/domenii din învăţământul preuniversitar se realizează cu aprobarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
ART. 3 - Direcţia acreditarea, evaluarea şi performanţa în cariera didactică, Direcţia generală educaţie timpurie, şcoli, performanţă şi programe, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor şi relaţia cu Parlamentul, Direcţia generală învăţământ superior din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi inspectoratele şcolare duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.”
Este inadmisibil ca instanţele de judecată să treacă în sfera de competenţă a executivului şi să decidă cu privire la numărul de posturi care trebuie prevăzute în statul de funcţii şi care trebuie finanţate din bugetul public, precum şi să decidă cu privire la ocuparea acestora cu eludarea concursului sau examenului stabilit de actele normative în vigoare, la simpla obţinere a unei diplome de învăţământ superior.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul L.T. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii precizate.
În motivarea recursului, reclamantul a susţinut în esenţă că nu era necesară condiţia ocupării postului prin concurs, având în vedere că a ocupat postul de profesor fără concurs în perioada
01.01.2010 - 31.10.2010.
În mod nelegal, pârâta a modificat unilateral felul muncii reclamatului, care a precizat că nu a chemat în judecată Ministerul Educaţiei Naţionale sau Ministerul Finanţelor Publice, deoarece unitatea şcolară are personalitate juridică, conform art.36 din Legea nr. 1/2011.
Prevederile OUG nr.19/2012 nu conferă pârâtei posibilitatea modificării unilaterale a contractului de muncă, fiind incidente însă prevederile Ordinului nr.3235/2010 şi ale art.248 alin.4 din Legea nr. 1/2011 care impuneau pârâtei obligaţia să îl încadreze pe reclamant ca profesor de la data de
01.09.2011.
În fine, Ordinul nr.6052/2009 reţinut de prima instanţă este străin de prezenta cauză.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamantul, în calitate de absolvent al studiilor superioare ale Universităţii Spiru Haret, a fost încadrat ca institutor la pârâtul Liceul Teoretic „V.” ... în perioada 01.09.2009 - 01.09.2010, conform, adeverinţei nr.19/01.01.2013 (fila 22 fond).
Ulterior, la data de 01.09.2010, reclamantul a fost reîncadrat ca învăţător, fără a exista o justificare a acestei măsuri.
Demersul reclamantului recurent se întemeiază pe diploma de licenţă obţinută ca urmare a promovării examenului de licenţă în anul 2009, diplomă care până la data soluţionării cauzei nu a fost anulată, astfel încât acest demers se dovedeşte întemeiat.
În condiţiile în care un act se bucură de prezumţia de legalitate care nu a fost răsturnată, actul respectiv produce efectele specifice, care nu pot fi înlăturate, cu atât mai mult cu cât diploma emisă a
fost recunoscută de către unitatea şcolară ca document justificativ pentru încadrarea reclamantului ca profesor în anul 2010, de când nu au intervenit modificări ale stării de fapt şi de drept.
Art. 6 din Legea nr. 1/2011 statuează că „în România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român, conform legislaţiei în vigoare”, astfel încât, o diplomă emisă sub egida Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării nu poate fi considerată ca lipsită de efecte juridice.
Mai mult, având în vedere că din data de 01.09.2010, fără a fi emisă nicio decizie în acest sens, reclamantul a fost trecut în funcţia de învăţător cu o diminuare corespunzătoare a drepturilor salariale, Curtea de Apel reţine că a intervenit o modificare unilaterala a felului muncii, interzisă de prevederile Codului muncii.
Având în vedere că executarea contractului de muncă este guvernată de principiul stabilităţii în muncă, modificarea şi încetarea lui pot interveni numai în condiţiile prevăzute de lege, Codul muncii reglementând situaţiile delegării şi detaşării.
Schimbarea cu caracter definitiv a locului muncii, felului muncii şi a salariului poate opera, potrivit normelor de drept comun în condiţiile existenţei acordului angajatului, excepţia constituind-o modificarea temporară a locului şi felului muncii, fără consimţământul salariatului, în cazul unor situaţii de forţă majoră, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 48 din Codul Muncii.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din Ordinul nr. 3235/2010:
„Absolvenţii cu diplomă ai liceului pedagogic repartizaţi în învăţământul preuniversitar pe posturi de: educatoare, educatoare/educator, educatoare/educator itinerant/de sprijin, învăţător, învăţător-educator sau învăţător itinerant/de sprijin, care au finalizat cu diplomă de absolvire/licenţă şi studii universitare de scurtă sau lungă durată ori ciclul I de studii universitare de licenţă sau ciclul II de studii universitare de masterat, având înscrisă pe diploma de absolvire/licenţă una dintre specializările cuprinse în anexele nr. 1-3 sau o altă specializare care nu este prevăzută la art. 1, îndeplinesc condiţiile de ocupare a funcţiei de institutor.”
De asemenea, art. 248 alin.3 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, a prevăzut următoarele:
„Cadrele didactice care ocupă funcţii de educatori/educatoare, institutori/institutoare, învăţători/învăţătoare, maistru-instructor, antrenor şi care au dobândit formal, nonformal sau informal competenţe profesionale până la intrarea în vigoare a prezentei legi îndeplinesc condiţia pentru ocuparea funcţiei didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, profesor pentru învăţământul primar, respectiv, profesor antrenor, în baza unei metodologii de recunoaştere şi echivalare elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.”
Prin urmare, în contextul legislativ actual, absolvirea de către reclamant a studiilor universitare de licenţă organizate de Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti, Facultatea de Sociologie - Psihologie Bucureşti, specializarea psihologie, îi conferă acestuia dreptul de a fi încadrat în funcţia didactică de institutor/profesor pentru învăţământul primar, aspect ce va fi nuanţat în continuare.
Nu sunt incidente prevederile art. 30 Codul muncii privind ocuparea prin concurs a posturilor vacante, atât în raport de normele legale expuse anterior, cât şi datorită împrejurării că art. 30 nu se referă la promovarea în funcţie prin dobândirea unui grad profesional superior.
Prin urmare, diploma de licenţă a reclamantului face dovada legalităţii studiilor acestuia, iar refuzul pârâtei de rândul I de a îl încadra pe reclamant pe funcţia de institutor/profesor pentru învăţământul primar începând cu data de 01.09.2010 nu are temei legal.
Astfel, în perioada 01.09.2010-31.08.2011, în temeiul art. 2 din Ordinul nr. 3235/2010 pârâtul va fi obligat să îl încadreze pe reclamant în funcţia de institutor pentru învăţământul primar şi să îi plătească diferenţa de drepturi salariale dintre salariul corespunzător acestei funcţii şi salariul efectiv plătit în intervalul de timp 01.09.2010-01.09.2011.
Începând cu data de 01.09.2011, în temeiul art. 248 alin. 4 din Legea nr. 1/2011, articol aplicabil de la 01.09.2011, conform art. 14 din anexa 1 a Ordinului nr. 3753/2011, pârâtul va fi obligat să îl încadreze pe reclamant în funcţia de profesor pentru învăţământul primar şi să îi plătească diferenţa de drepturi salariale dintre salariul corespunzător acestei funcţii şi salariul efectiv plătit în perioada 01.09.2011-12.11.2012, data pronunţării prezentei decizii
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin.3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul reclamantului în sensul celor ce urmează.
Notă. În acelaşi sens, şi decizia civilă nr. 4405 din 12 noiembrie 2013, decizia civilă nr. 4408 din 12 noiembrie 2013.
| ← Necompetenţa generală a instanţelor române. Cerere de... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Încheiere... → |
|---|
