Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Încheiere prin care s-a dispus notarea somaţiei de plată. Inadmisibilitatea analizării actului e executare de către registratorul de carte funciară

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4451 din 15 noiembrie 2013

Prin sentinţa civilă nr. 561 din 14.03.2013 a Judecătoriei Beclean, s-a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie invocată de către intimată.

S-a respins ca nefondată plângerea formulată de către petenta S.C. „T.” S.A. BECLEAN în contradictoriu cu intimata S.C. „O.M.R.” S.A. şi, în consecinţă, s-a menţinut ca legală şi temeinică încheierea de carte funciară nr. 6021/15.10.2012 emisă de către lucrătorii BCPI - OCPI Beclean.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin încheierea nr. 5294/17.09.2012 emisă de către OCPI - BCPI Beclean s-a admis cererea executorului judecătoresc

B.D.M., sens în care - raportat la dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 7/1996 republicată - s-a dispus notarea somaţiei emise în cadrul dosarului execuţional nr. 157/2011 din 13.09.2011 asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. 26403, sub nr. topo. 8342 Beclean, având în vedere titlul executoriu reprezentat de Contractul de microcredit nr. LD0806300009/03.03.2008. Notarea somaţiei de plată a vizat suma de 143.195,16 lei, cuantum din care suma de 102.168,04 lei cu titlu de credit restant, iar

41.027.12 lei dobândă, sumă stabilită a fi achitată în favoarea creditoarei S.C. „O.M.R. IFN” S.A. (f. 39 din dosar).

Încheierea sus menţionată a fost supusă reexaminării - urmare a cererii formulate în acest sens de către petenta debitoare - solicitare ce a fost respinsă, ca nefondată, de către OCPI - BCPI Beclean, prin registratorul şef, potrivit Încheierii de respingere nr. 6021/15.10.2012 (f. 42 din dosar).

S-a reţinut în motivarea acestei soluţii că registratorul de carte funciară nu poate analiza legalitatea titlului executoriu sau a actelor de executare, competenţa acestuia fiind limitată la analiza formală a somaţiei emise de către executorul judecătoresc, examinarea registratorului mărginindu-se la verificarea valabilităţii actului a cărui înscriere se solicită şi a posibilităţii înscrierii în raport de înscrierile deja efectuate în cartea funciară cu privire la imobilul în discuţie.

Analizând prezenta plângere prin prisma actelor şi a lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale aplicabile, respectiv art. 876 alin. 2, art. 902 şi următoarele din Noul Cod Civil, precum şi dispoziţiile Legii nr. 7/1996 republicată, s-a reţinut că plângerea petentei debitoare S.C. „T.” S.A. împotriva Încheierii de respingere nr. 6021/15.10.2012 este una nefondată.

Pentru a stabili astfel, instanţa de fond a reţinut că notarea somaţiei în cartea funciară s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale, respectiv potrivit dispoziţiilor ce guvernează procedura executării silite şi avându-se în vedere solicitarea executorului judecătoresc.

Astfel, în cadrul dosarului execuţional nr. 157/ex./2011, executorul judecătoresc B.D.M. a procedat la emiterea somaţiei de plată către petenta debitoare, acesteia revenindu-i obligaţia de a achita suma totală de 143.195,16 lei, cuantum din care suma de 102.168,04 lei cu titlu de credit restant, iar

41.027.12 lei dobândă, potrivit titlului executoriu reprezentat de Contractul de microcredit nr. LD0806300009/03.03.2008, act sinalagmatic încheiat între părţile din litigiu.

Potrivit textelor legale incidente mai sus menţionate, după emiterea somaţiei, executorul judecătoresc a solicitat, la data de 17.09.2012, notarea somaţiei de plată în cartea funciară 26403, unde proprietarul imobilului identificat cu nr. topo. 8342 de sub B.1 şi B.2 este societatea petentă, în cotă de 1/1.

Notarea somaţiei de plată în cartea funciară mai sus menţionată a urmărit protejarea drepturilor creditorului faţă de terţi, prin asigurarea opozabilităţii acestor drepturi şi în considerarea dreptului de gaj general al creditorilor asupra bunurilor aflate în patrimoniul debitorului la data demarării procedurii de executare silită.

Susţinerile debitoarei petente referitoare la neîntrunirea condiţiilor legale a somaţiei emise de executor şi constând în faptul că, în speţă, creanţa anterior menţionată nu are caracter cert, lichid şi exigibil sunt lipsite de relevanţă juridică, cât timp condiţiile anterior expuse nu vizează actul emis de executor (somaţia), ci titlul executoriu în sine.

Reiese, prin urmare, că motivele invocate de către petenta debitoare nu pot atrage radierea înscrierilor făcute de către lucrătorii BCPI Beclean, actul emis de către executor fiind unul care a întrunit condiţiile de valabilitate şi, implicit, în măsură să fie înscris în evidenţele de carte funciară.

Raportat la considerentele sus menţionate, în virtutea dispoziţiilor art. 137 Cod procedură civilă, s-a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii plângerii (excepţie invocată de către intimată prin mandatar avocat şi neîntemeiată, cât timp dreptul petentei de a formula plângere împotriva unei încheieri de carte funciară nu este limitat de natura motivelor invocate), iar pe fondul cauzei, raportat la dispoziţiile art. 876 alin.2, art. 902 şi urm. din noul cod civil şi ale Legii nr. 7/1996 republicată, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Pe cale de consecinţă, s-a menţinut ca legală şi temeinică încheierea nr. 6021/15.10.2012 emisă de către lucrătorii BCPI - OCPI Beclean.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, s-a luat act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 92/A din 12.09.2013 a Tribunalului Bistriţa - Năsăud s-a respins ca nefondat apelul declarat de petenta S.C. T. S.A. BECLEAN, împotriva sentinţei civile nr. 561/2013 pronunţată de Judecătoria Beclean.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că temeiul încheierilor atacate îl constituie somaţia emisă în procedura executării silite din dosar execuţional nr. 157/ex/2011 al BEJ

B.D.M., context în care se urmăreşte valorificarea creanţei aparţinând intimatei S.C. O.M.R. IFN S.A., ag. Bistriţa-Năsăud, rezultată din încheierea unui contract de microcredit, titlu executoriu în baza art.52 alin. 1 din Legea 93/2009, cu petenta debitoare (f. 41 dosar de fond).

Asupra legalităţii admiterii cererii de înscriere a somaţiei, tribunalul constată că aceasta se subscrie prevederilor art.48 din L.7/1996 republicată, unde se stabilesc condiţiile în care se soluţionează favorabil o atare inducere în cartea funciară, şi anume: înscrisul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, identifică corect numele şi denumirea părţilor şi menţionează codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora, individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară şi un număr cadastral sau topografic, după caz, este însoţit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română; este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului şi este însoţit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepţia scutirilor legale.

Examinarea acestora în nici un caz nu poate conduce la concluzia că registratorului îi este permis să verifice conformitatea înscrisului cu dispoziţiile de drept material în baza căruia s-a emis pentru că procedura înscrierii este una necontencioasă. Dimpotrivă, acesta trebuie să respecte întrutotul toate clauzele ori dispoziţiile actului care atestă actul sau faptul juridic supus intabulării, notării sau radierii, cu excepţia celor de ordin tehnic sau formal, în general de identificare a persoanei a cărui drept se înscrie, notează ori se radiază, precum şi a imobilului asupra căruia se efectuează operaţiunea.

Aspectul caracterului necontencios al înscrierii în cartea funciară este stabilit şi prin Decizia nr. LXXII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că acesta este subliniat de dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată, potrivit cărora „înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părţilor interesate, cu excepţia cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu”, precum şi în alin. (6) al aceluiaşi articol, prin care se precizează că „întabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătoreşti sau hotărârii autorităţii administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular”.

Acest caracter, necontencios al activităţii de publicitate imobiliară mai rezultă şi din faptul că încheierile prin care sunt soluţionate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară, care este funcţionar public şi nu judecător, sunt, prin natura lor juridică, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din momentul ce adoptarea lor nu are lor în cadrul unei proceduri administrative jurisdicţionale.

Procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr. 7/1996, republicată, şi de actele normative emise în baza ei, iar numai în măsura în care acestea nu prevăd nimic, legea este completată cu dispoziţiile generale în materie necontencioasă prevăzute în Codul de procedură civilă.

Identic se dezleagă problema şi în cadrul plângerii împotriva încheierilor de carte funciară ce se soluţionează de către instanţele de judecată, respectiv dacă actul întruneşte cerinţele anterior enumerate, fără a putea, în contextul art.50 din aceeaşi lege, să se dispună în legătură cu însăşi valabilitatea, existenţa, inexistenţa, întinderea raporturilor juridice ce înscrisul le conţine.

În situaţia neregularităţilor de fond ale actului astfel operat, respectivele operaţiuni pot fi supuse cercetării judecătoreşti într-o procedură de drept comun, contencioasă, bazată pe principiile contradicţionalităţii şi al dreptului la apărare. În speţa de faţă, aspectul caracterului cert, lichid şi

exigibil al sumei ce se execută poate fi verificat judecătoreşte fie în cadrul unei contestaţii la executare,

cum bine sesizează intimata, ori în procesele pe care apelanta susţine că le are deja pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în care se pun în discuţie probleme legate de însăşi legalitatea contractului.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. T. S.A. BECLEANa declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării, admiterea apelului, modificarea sentinţei primei instanţe, în sensul admiterii plângerii aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că încheierea atacată prin prezenta plângere este netemeinică şi nelegală deoarece suma solicitată de către intimată este una incertă având în vedere că în temeiul titlului executor în baza căruia s-au pornit executările silite din dosarul nr. 157/2011 al

B.E.J. B.M.D. s-au vândut mai multe bunuri imobile şi mobile, respectiv un apartament înscris în

C.F.nr. 25108 Beclean pentru suma de 32.000 lei, un autobuz marca „Volvo” pentru suma de 9.920 lei, un autobuz marca „OAF” cu suma de 11.160 lei, un alt autobuz marca „Volvo”, pentru suma de 7.564 lei, bunuri care au fost vândute după data de 09.05.2012, când creanţa restantă totală era de 149.893,32 lei, din creanţa garantată de 177.270 lei reprezentând credit, penalităţi şi dobânda restantă.

În ipoteza în care se acceptă că suma finală de restituit la nivelul lunii octombrie 2013 ar fi 177.270 lei (cu tot cu cheltuieli de executare care au fost achitate în dosarul nr. 157/2011 al B.E.J.

B.D.M.), suma restantă ar fi de 113.030 lei. Raportat la adresa creditoarei din luna mai 2013, suma restantă ar fi 149.893,32 lei din care se scade suma totală obţinută din executări 64.240 lei, rămânând un sold rezultant final de 85.653,32 lei.

Contractul de credit a fost atacat la Tribunalul Bistriţa-Năsăud pentru inserarea unor clauze abuzive în dosarele nr. ... şi nr. ..., astfel că valoarea penalităţilor şi a dobânzilor restante nu este una certă, lichidă şi exigibilă, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 902 Cod civil.

Instanţa de fond a omis să observe că suma de 143.195,16 lei nu întruneşte condiţiile de admisibilitate la înscrierea în C.F. Din actele depuse rezultă că suma pentru care se urmăreşte averea debitoarei este de doar 139.518,82 lei din care 101.197,38 lei credit restant şi diferenţa este dobânda legală.

Instanţa de fond nu a analizat speţa dedusă judecăţii, astfel că se impunea să verifice dacă registratorul de carte funciară a analizat cererea de notare în C.F. sub cele două aspecte: legalitatea formală, în sensul să fie emis de către un executor judecătoresc şi validat de către instanţă cu valoarea sumei reale şi legalitatea materială, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate. Nici una din cele două condiţii nu este îndeplinită, întrucât cererea este formulată de o altă entitate, iar instanţa de fond nu a analizat dacă se poate trece la înscrierea în C.F. potrivit art. 902 Cod civil, respectiv dacă există un raport de cauzalitate conex în cauză.

În speţă nu există raport de cauzalitate, titlul nefiind valabil şi opozabil faţă de contestatori, nefiind corect analizate şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 7/1996.

Problema de drept a fost greşit interpretă de către ambele instanţe, deoarece una este să noteze şi să înscrii în C.F. o sumă de bani şi alte este să notezi o stare de fapt reală sau nereală. Distincţia dinte cele două este cât se poate de clară şi trebuie analizată de către judecătorul investit în baza art. 49 şi urm. din Legea nr. 7/1996.

Recurenta menţionează că nu distinge cum s-a făcut analiza prezentei cauze, deoarece în opinia ei, trebuie să se supună analizei dispoziţiile contractuale, aplicabilitatea lor, legalitatea în comparare cu Legea nr. 193/2000, finalitatea fiind anularea unui act de executare şi nu radierea din C.F.

Prin motivarea instanţelor de fond se lipseşte de conţinut instituţia rectificării de C.F. astfel că această procedură se rezumă doar la modificarea unor înscrieri existente sub aspectul întinderii dreptului de proprietate nu şi asupra sarcinilor şi câtimi creanţelor menţionate. Nu este analizat prejudiciul care este iminent şi care nu poate fi ulterior recuperat deoarece recurenta este ţinută să achite sume de bani necerte unor terţi, fără a avea posibilitatea opririi fraudării drepturilor şi activităţii sale.

În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C.pr.civ.

Pârâta intimată S. C. O.M.R. IFN S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi, în consecinţă, menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică (f.11-13).

În susţinerea poziţiei sale procesuale, pârâta intimată a arătat că în privinţa caracterului cert, lichid şi exigibil al debitului datorat, în mod corect instanţa de apel a constatat că temeiul încheierilor

atacate îl constituie somaţia emisă în procedura executării silite din dosarul execuţional nr. 157/ex/2011 al B.E.J. B.D.M. în care se urmăreşte valorificarea creanţei aparţinând intimatei, rezultată din încheierea unui contract de microcredit, care constituie titlu executoriu în baza art. 52 alin. 1 din Legea nr. 93/2009.

În mod corect şi legal instanţa de apel a constatat că somaţia a fost legal înscrisă în C.F. potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 7/1996.

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Astfel, în şedinţa publică din 15.11.2013, Curtea, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ. a invocat excepţia inadmisibilităţii acelor motive de recurs prin care se solicită reanalizarea stării de fapt de către instanţa de recurs, prin prisma reaprecierii probatoriului administrat în cauză, având în vedere împrejurarea că dispoziţiile art. 304 pct. 10 şi 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 111¹ şi pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepţie care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:

În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate.”

Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanţa astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat şi reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speţă, apelul.

Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanţei de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanţă de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.

Deşi formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.8 şi pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate.

Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanţei de apel, memoriul de recurs conţine, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalităţii deciziei instanţei de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei şi o analizare laborioasă a probaţiunii administrate în cauză şi o expunere a relaţiilor tensionate dintre părţi.

Se constată, aşadar, de către Curte că, în cauză, îşi găseşte incidenţă excepţia inadmisibilităţii acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepţie fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conţin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale evoluţiei istoricului cauzei, ale stării de fapt, ale probaţiunii administrate în cauză, etc., singurele motive de nelegalitate conţinute în memoriul de recurs fiind cele indicate de recurentă şi anume art.304 pct.8 şi pct.9 C.pr.civ.

Toate celelalte motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probaţiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, intră sub incidenţa excepţiei inadmisibilităţii, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 şi 11 ale art. 304 C.pr.civ., în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 111¹ din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.

În consecinţă, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanţe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părţi, ori care să tindă la o reapreciere a probaţiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanţa de recurs fiind ţinută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanţe şi fiind obligată de a se abţine de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Aşa fiind, Curtea constată că excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecinţa neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

De asemenea, la termenul de judecată din 15.11.2013, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 299 C.pr.civ. şi art. 282 alin. 1 C.pr.civ., Curtea a invocat excepţia inadmisibilităţii criticilor din recurs care vizează sentinţa pronunţată de către instanţa de fond, excepţie care urmează a fi admisă pentru următoarele argumente.

Astfel, conform art. 316 C.pr.civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298

C.pr.civ. prevede că, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.

Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Art. 282 alin.1 C.pr.civ. prevede că, hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

Potrivit art. 299 alin.1 şi alin.2 C.pr.civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. Recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.

Din interpretarea acestor texte legale rezultă că obiect al recursului pot fi doar hotărârile date fără drept de apel reglementate de art.282¹ C.pr.civ., cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

În speţă sentinţa primei instanţe a fost supusă căii de atac a apelului astfel încât toate motivele de recurs prin care se critică direct hotărârea instanţei de fond, fără referire la decizia instanţei de apel, intră sub incidenţa excepţiei inadmisibilităţii întrucât aceasta nu poate forma obiectul recursului, excepţie care, în temeiul textelor legale mai sus menţionate urmează a fi admisă.

Art.304 pct.8 C.pr.civ. prevede că „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate ... când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia”.

Motivul de nelegalitate reglementat de textul legal mai sus arătat şi invocat de reclamanta recurentă trebuie să precizeze în mod concret care este actul pretins denaturat de către instanţa de judecată şi în ce constă denaturarea lui, o simplă afirmaţie făcută în acest sens nefiind suficientă pentru a decide modificarea hotărârii recurate.

Denaturarea actului înţelesului actului juridic are loc atunci când concluziile instanţelor de fond deduse din interpretarea actului sunt în mod evident eliminate şi contrazise prin sensul clar şi vădit neîndoielnic al termenilor şi conţinutului actului interpretat.

În cadrul dosarului execuţional nr. 157/ex./2011, executorul judecătoresc B.D.M. a procedat la emiterea somaţiei de plată către reclamanta debitoare, acesteia revenindu-i obligaţia de a achita suma totală de 143.195,16 lei, cuantum din care suma de 102.168,04 lei cu titlu de credit restant, iar

41.027,12 lei dobândă, potrivit titlului executoriu reprezentat de Contractul de microcredit nr. LD0806300009/03.03.2008, act sinalagmatic încheiat între părţile din litigiu.

După emiterea somaţiei, executorul judecătoresc a solicitat, la data de 17.09.2012, notarea somaţiei de plată în CF nr. 26403, unde proprietarul imobilului identificat cu nr. topo. 8342 de sub B. 1 şi B.2 este reclamanta debitoare, în cotă de 1/1.

Susţinerile reclamantei debitoare privitoare la faptul că, în speţă, creanţa anterior menţionată nu are caracter cert, lichid şi exigibil sunt lipsite de relevanţă juridică, cât timp condiţiile anterior expuse nu vizează actul emis de executor (somaţia), ci titlul executoriu în sine, respectiv contractul de credit încheiat între părţi.

Aspectul caracterului cert, lichid şi exigibil al sumei ce se execută poate fi verificat de către instanţa de judecată fie în cadrul unei contestaţii la executare, fie în procesele pe care reclamanta recurentă susţine că le are deja pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, litigii în care se pun în discuţie problemele legate de însăşi legalitatea validitatea şi opozabilitatea contractului de credit încheiat între părţi.

Prin urmare, Curtea constată că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ. a fost invocat de reclamantă în mod formal, fără ca acesta să dezvolte în vreun mod critica de nelegalitate raportat la vreun act juridic pretins interpretat greşit de către instanţa de apel astfel încât Curtea se află în imposibilitatea verificării hotărârii atacate din această perspectivă, considerent pentru care decizia recurată urmează a fi analizată în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.

În privinţa acestei critici de nelegalitate Curtea reţine că procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr. 7/1996, republicată, şi de actele normative emise în baza ei, iar numai în măsura în care acestea nu prevăd nimic, legea este completată cu dispoziţiile generale în materie necontencioasă prevăzute în Codul de procedură civilă.

În mod similar se procedează şi în cadrul plângerii împotriva încheierilor de carte funciară ce se soluţionează de către instanţele de judecată, respectiv se analizează dacă înscrisul întruneşte cerinţele prevăzute de art.48 alin.1 din Legea nr.7/1996, fără a putea, în contextul art.50 din aceeaşi lege, să se dispună în legătură cu însăşi valabilitatea, existenţa, inexistenţa, întinderea raporturilor juridice ce înscrisul le conţine.

Art. 48 alin.1 din Legea nr.7/1996 reglementează condiţiile limitative pe care trebuie să le îndeplinească înscrisul în baza căruia se dispune înscrierea în carte funciară, după cum urmează:

a) este încheiat cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege;

b) identifică corect numele sau denumirea părţilor şi menţionează codul numeric personal, dacă este atribuit, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;

c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară şi un număr cadastral sau topografic, după caz;

d) este însoţit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcţie în România;

e) este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepţia cazului în care se face menţiune despre acestea în cuprinsul actului;

f) este însoţit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepţia scutirilor stabilite prin lege sau a situaţiei în care dovada încasării tarifului se face conform procedurilor stabilite prin protocoale încheiate potrivit art. 8 alin. (5) şi (6);

g) îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competenţa registratorului

Examinarea acestor cerinţe legale nu poate duce la concluzia că registratorului îi este permis să verifice conformitatea înscrisului cu dispoziţiile de drept material în baza căruia s-a emis pentru că procedura înscrierii este una necontencioasă. Dimpotrivă, acesta trebuie să respecte întrutotul toate clauzele ori dispoziţiile actului care atestă actul sau faptul juridic supus intabulării, notării sau radierii, cu excepţia celor de ordin tehnic sau formal, în general de identificare a persoanei a cărui drept se înscrie, notează ori se radiază, precum şi a imobilului asupra căruia se efectuează operaţiunea.

Aşadar, registratorul de carte funciară nu poate analiza legalitatea titlului executoriu sau a actelor de executare, competenţa acestuia fiind limitată doar la analiza formală a somaţiei emise de către executorul judecătoresc, examinarea registratorului mărginindu-se la verificarea valabilităţii actului a cărui înscriere se solicită şi a posibilităţii înscrierii în raport de înscrierile deja efectuate în cartea funciară cu privire la imobilul în discuţie.

Activitatea de publicitate imobiliară are un caracter necontencios care rezultă şi din faptul că încheierile prin care sunt soluţionate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară, care este funcţionar public şi nu judecător, sunt prin natura lor juridică, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din momentul ce adoptarea lor nu are loc în cadrul unei proceduri administrative jurisdicţionale.

În prezenta cauză, Curtea constată că în mod legal, tribunalul a statuat că notarea somaţiei în cartea funciară s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, art.47 - 50 din Legea nr. 7/1996 republicată, respectiv a dispoziţiilor ce guvernează procedura executării silite.

Pentru aceste considerente de drept, Curtea constată că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.304 pct.8 şi pct.9 C.pr.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. T. S.A. BECLEAN împotriva deciziei civile nr. 92/A din 12.09.2013 a Tribunalului Bistriţa - Năsăud, pe care o menţine ca fiind legală.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

← Absolvent al Universităţii „Spiru Haret”. Îndreptăţire...		Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Cerere de... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Încheiere prin care s-a dispus notarea somaţiei de plată. Inadmisibilitatea analizării actului e executare de către registratorul de carte funciară