Rectificare de carte funciară. Suprapunere de numere cadastrale
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4447 din 15 noiembrie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 25176 din 14.12.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul C.I. în contradictoriu cu pârâţii V.S. şi V.V., V.R. şi V.A..
S-a dispus rectificarea CF nr.7842 Floreşti în sensul radierii nr. cadastral 5574 acordat terenului în suprafaţă de 3509 mp, înscris sub A+1, în favoarea pârâţilor, precum şi rectificarea CF nr.7843 Floreşti în sensul radierii nr. cadastral 5580 acordat terenului în suprafaţă de 1900 mp, înscris sub A+1, în favoarea pârâţilor V.S. şi V.V..
S-a respins petitul având ca obiect anularea celor două numere cadastrale mai sus menţionate, ca neîntemeiat.
Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamant a sumei de 2977,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în conformitate cu înscrisurilor existente la filele 20 - 24 şi 84 din dosar, parcela de teren în litigiu aparţinând reclamantului, în coproprietate cu numiţii C.I.N. şi C.I.M., (respectiv parcela nr.186 din tarlaua nr.51, în suprafaţă de 5700 mp, teren arabil, situat în extravilanul com. Floreşti) a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 prin emiterea iniţial a titlului de proprietate nr. 28390/1153/17.02.1999 în favoarea persoanelor mai sus menţionate, în calitate de moştenitori ai defunctei T.A.. În temeiul sentinţei civile nr. 8149/23.10.2007 pronunţată în dosarul nr.11667/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca - devenită irevocabilă prin nerecurare - prin care s-a dispus modificarea titlului de proprietate mai sus arătat, în sensul ca, între altele, în loc de tarlaua nr.49 parcela nr.40 să se menţioneze tarlaua nr.51 parcela nr.186 - a fost emis în favoarea aceloraşi persoane un nou titlu de proprietate, respectiv titlul de proprietate nr.8172/31.01.2008. Ulterior, la data de
03.08.2009 a fost emis un al treilea titlu de proprietate cu privire la parcela de teren mai sus menţionată, respectiv titlul de proprietate nr.16457/03.08.2009.
Reclamantul a solicitat întabularea titlului de proprietate mai sus menţionat, în baza documentaţiei cadastrale înregistrată la O.C.P.I. Cluj sub nr.31310/13.03.2008, însă prin referatul nr.17/21.05.2008 întocmit de O.C.P.I. Cluj - B.C.P.I. Cluj (f.8) s-a constatat o suprapunere, între altele, cu numerele cadastrale 5574 şi 5580.
În ceea ce priveşte terenul pârâţilor, instanţa de fond a reţinut că şi acesta a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, prin emiterea titlului de proprietate nr.3340/3228/18.07.2006 în favoarea numitei F.A., fiind cuprins în tarlaua nr.51, parcela nr.698/1, în suprafaţă de 5409 mp, teren arabil, situat în extravilanul com. Floreşti (f.28). Prin sentinţa civilă nr.710/29.01.2007 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, având ca obiect acţiune în prestaţie tabulară - devenită irevocabilă prin nerecurare - parcela de teren în discuţie, identificată în regim de carte funciară cu o parte din imobilul înscris în CF nr.2171 Floreşti, nr. top. 698/1, a fost dezmembrată - în temeiul raportului de expertiză topografică extrajudiciară întocmit de expert S.A. - în două noi parcele, respectiv parcela cu nr. top. nou 698/1/2/1, teren arabil în suprafaţă de 3509 mp şi parcela cu nr. top. nou 698/1/2/2, teren arabil în suprafaţă de 1900 mp. Prin aceeaşi sentinţă pârâţii V.S. şi V.V. au dobândit dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. top. nou 698/1/2/2, teren arabil în suprafaţă de 1900 mp, cu titlu de cumpărare, ca bun comun, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 27.07.2006 între aceştia şi numitul C.C.D. (care, la rândul său, a dobândit, prin aceeaşi sentinţă, dreptul de proprietate asupra întregii parcele iniţiale în suprafaţă de 5409 mp, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 27.06.2006 cu numita F.M., moştenitoarea legală a defunctei F.A., beneficiara titlului de proprietate mai sus menţionat) dispunându-se, totodată, întabularea dreptului de proprietate al pârâţilor V.S. şi V.V. asupra parcelei de teren în suprafaţă de 1900 mp (filele 29 - 32). În temeiul hotărârii judecătoreşti în discuţie pârâţii şi-au întabulat dreptul de proprietate asupra parcelei de teren arabil în suprafaţă de 1900 mp, identificată prin nr. top. 698/1/2/2, în CF nr.7843 Floreşti (în urma transcrierii imobilului în discuţie din CF nr.2171 Floreşti, în baza încheierii CF nr.25293/17.04.2007). Ulterior, la data de 25.10.2007, în baza documentaţiei tehnice cadastrale nr.84071, pârâţii V.S. şi V.V. şi-au întabulat şi în regim cadastral dreptul de proprietate asupra parcelei de teren în suprafaţă de 1900 mp, căreia i-a fost atribuit nr. cadastral 5580, înscris în CF nr.7843 Floreşti (fila 15).
De asemenea, potrivit CF nr.7842 Floreşti (deschisă în urma transcrierii din CF nr.2171 Floreşti a parcelei de teren cu nr. top. 698/1/2/1, în suprafaţă de 3509 mp), toţi cei patru pârâţi din prezenta cauză au dobândit prin cumpărare - în stare de coproprietate, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. ... sub nr.943/10.05.2007 - parcela de teren cu nr. top. 698/1/2/1, în suprafaţă de 3509 mp, întabulându-şi dreptul de proprietate asupra acesteia la data de
11.05.2007, în temeiul încheierii de CF nr.31745 (f. 11). Ulterior, la data de 25.10.2007, în baza documentaţiei tehnice cadastrale nr.84060, pârâţii şi-au întabulat şi în regim cadastral dreptul de proprietate asupra acestei parcele de teren, căreia i-a fost atribuit nr. cadastral 5574, înscris în CF nr.7842 Floreşti (f.10).
Prin raportul de expertiză judiciară topografică întocmit în prezenta cauză de către expert tehnic judiciar P.M. s-a constatat, în urma măsurătorilor efectuate, faptul că amplasamentele numerelor cadastrale 5574 şi 5580 atribuite celor două parcele ale pârâţilor, în suprafaţă totală de 5409 mp, se suprapun integral peste amplasamentul parcelei nr.186 din tarlaua nr.51, proprietatea reclamantului, în
suprafaţă de 5700 mp. De asemenea, s-a mai constatat, în urma transpunerii grafice a parcelei
nr.186 din tarlaua nr.51, aparţinând reclamantului şi a nr. top. 698/1, cu care se identifică imobilul pârâţilor, faptul că cele două imobile în litigiu sunt amplasate în locuri diferite, respectiv parcela nr.186 din tarlaua nr.51 este amplasată în tabla a III-a, în timp ce nr. top. 698/1 este amplasat în tabla a
II-a din tarlaua nr.51. Cât priveşte parcela nr.698/1 din titlul de proprietate nr.3340/3228/2006, cu care se identifică terenul pârâţilor, experta a constatat că aceasta nu este reprezentată pe planul de punere în posesie aferent tarlalei nr.51, parcelele din tarlaua în discuţie fiind numerotate de la 1 la n, iar cel mai mare număr regăsit fiind 235 (f. 116, 117).
Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că deşi în cuprinsul raportului de expertiză topografică mai sus menţionat experta a concluzionat în sensul existenţei unei suprapuneri faptice (iar nu doar a unei suprapuneri grafice) a parcelelor de teren în litigiu, ulterior, cu ocazia lămuririlor date în şedinţa camerei de consiliu din data de 14.11.2012, aceasta a arătat că raportat la amplasamentele din cele două titluri de proprietate ale parcelelor de teren în litigiu nu există o suprapunere faptică, reală, a acestora, ci doar o suprapunere grafică între amplasamentul parcelei de teren a reclamantului şi amplasamentul numerelor cadastrale atribuite celor două parcele de teren ale pârâţilor; cât priveşte constatarea din cuprinsul raportului de expertiză topografică referitoare la existenţa unei suprapuneri faptice între parcelele părţilor experta a arătat că a formulat această concluzie întrucât cu ocazia măsurătorilor efectuate la faţa locului ambele părţi au indicat acelaşi amplasament.
Prin urmare, reţinând în considerarea celor mai sus expuse că identificarea cadastrală a celor două parcele de teren ale pârâţilor a fost realizată în mod eronat, întrucât amplasamentele numerelor cadastrale atribuite acestora se suprapun integral peste amplasamentul parcelei de teren a reclamantului, în temeiul art.33 alin.1 Legea nr.7/1996 instanţa de fond a admis petitul din cererea reclamantului privind rectificarea de carte funciară şi a dispus rectificarea CF nr.7842 Floreşti în sensul radierii nr. cadastral 5574 acordat terenului în suprafaţă de 3509 mp, înscris sub A+1, în favoarea pârâţilor, precum şi rectificarea CF nr.7843 Floreşti, în sensul radierii nr. cadastral 5580 acordat terenului în suprafaţă de 1900 mp, înscris sub A+1, în favoarea pârâţilor V.S. şi V.V..
Cât priveşte însă petitul având ca obiect anularea celor două numere cadastrale în litigiu, instanţa de fond a considerat că acesta este neîntemeiat, având în vedere că dispoziţiile Ordinului nr.634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară nu prevăd posibilitatea anulării unui număr cadastral atribuit în mod greşit, procedura instituită pentru o astfel de situaţie fiind aceea a repoziţionării amplasamentului acelui număr cadastral, procedură reglementată de art.1 lit.h şi art.27 alin.1 lit.a şi b din ordinul în discuţie.
Ţinandu-se cont si de disp. art.274 Cpc., precum si de taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar, onorariul pentru expert şi onorariul avocaţial achitate de reclamant, conform chitanţelor existente la dosar.
Prin decizia civilă nr. 372/A din 10.09.2013 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepţia netimbrării şi s-a anulat apelul declarat de V.S., V.V., V.R., V.A. împotriva sentinţei civile nr. 25.176/14.12.2012, a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost menţinută în totul, iar apelanţii au fost obligaţi să plătească intimatului C.I. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel, respingând alte pretenţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunal a reţinut că potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiaşi articol neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii. Sancţiunea anulării este reglementată şi prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Împotriva modului de stabilire a acestei taxe, apelantul pârât nu a formulat cerere de reexaminare şi nici cerere de ajutor public judiciar.
Raportat la cele expuse, Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite în cauză cerinţele textului legal citat şi în consecinţă în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, a admis excepţia netimbrării şi, în consecinţă, a anulat apelul declarat de V.S., V.V., V.R., V.A. împotriva Sentinţei civile nr. 25176/ 14.12.2012, a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost menţinută în totul.
Intimaţii au solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată. Aceştia au făcut cheltuieli de judecată, cu angajarea unui avocat, în cuantum de 1500 lei.
Obligarea unei părţi, la plata cheltuielilor de judecată, se circumscrie culpei sale procesuale. Este adevărat, că una dintre părţile procesului, căreia i s-au respins pretenţiile, este considerată în culpă procesuală.
Însă şi dreptul de a cere cheltuieli de judecată ca şi orice alt drept, trebuie exercitat cu bună credinţă, astfel încât exercitarea acestuia să nu fie de natură a crea părţii adverse un prejudiciu, susceptibil de a fi reparat pe cale a răspunderii civile delictuale.
De aceea, în fiecare caz în parte, este necesar a se evalua, raportat la toate elementele şi circumstanţele speţei, culpa procesuală a părţii căzute în pretenţie, prin prisma cererii de obligare la cheltuieli de judecată.
În fiecare caz în parte trebuie verificat cât reprezintă un cuantum rezonabil şi necesar pentru sancţionarea culpei procesuale, pentru stabilirea sumelor ce vor fi acordate cu acest titlu.
Este real că art.274 al.3 C.pr.c. conferă posibilitatea cenzurării onorariului de avocat, însă aceasta se poate face doar în condiţiile arătate mai sus, prin raportare la culpa procesuală a unei din părţi.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că un onorariu de 500 lei, este suficient şi rezonabil, pentru a sancţiona culpa procesuală a recurentului.
În temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ. instanţa a obligat apelanţii să plătească intimatului C.I. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel, respinge alte pretenţii.
Împotriva acestei decizii reclamantul C.I. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate sub aspectul acordării integrale a cheltuielilor de judecată în apel, respectiv obligarea apelanţilor la plata sumei de 1.500 lei şi nu de 500 lei reprezentând onorariu avocaţial, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că soluţia de acordare parţială a onorariului în apel s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor legale cuprinse în art. 274 alin. 3 C.pr.civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Onorariul avocaţial a fost stabilit inter partes conform art. 127 din Statutul profesiei de avocat ţinând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al acestui text legal.
Împrejurarea că prezenta cauză a fost soluţionată pe excepţie la primul termen de judecată, ca urmare a declarării faptului netimbrării apelului de către reclamant, prin reprezentantul său, nu reprezintă un motiv de reducere a onorariului avocaţial.
Pe de altă parte, participarea reprezentantului reclamantului la un singur termen de judecată se datorează conduitei apelanţilor care nu au timbrat calea de atac deşi aveau această obligaţie anterior investirii instanţei conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, adică la momentul temporal 02.07.2013 al declarării căii de atac.
Prin urmare, partea care începe un demers procesual trebuie să-şi asume riscurile achitării cheltuielilor de judecată efectuată de cealaltă parte dacă se constată că se află în culpă procesuală. Se pot reţine drept criterii de apreciere, îndeplinite în mod corect, cu privire la munca prestată de avocat, caracterul său real, adică să fi fost efectiv desfăşurată, necesar adică în lipsa ei să nu se poată realiza procedurile şi susţinerile avute în vedere de judecători şi rezonabil, adică să nu fie exagerată.
Se impune a se avea în vedere şi practica în această materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului conform căreia, partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.
Pârâţii intimaţi V.S., V.V., V.R. şi V.A., deşi legal citaţi nu s-au prezentat personal sau prin reprezentant în faţa instanţei şi nu au depus întâmpinare prin care să-şi exprime poziţia procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:
Astfel, împotriva sentinţei civile nr. 25.176 din 14.12.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pârâţii
V.S., V.V., V.R. şi V.A. au declarat apel, înregistrat la data de 02.07.2013 (f.3 dosar apel).
Pentru termenul de judecată din 10.09.2013, tribunalul a dispus citarea pârâţilor cu menţiunea de a achita o taxă judiciară de timbru de 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar, sub sancţiunea anulării apelului (f.4, f.5 dosar apel).
În şedinţa publică din data de 10.09.2013, reprezentatul apelanţilor, avocat P.S. a arătat că apelanţii nu înţeleg să achite timbrajul şi vor încerca să rezolve situaţia acestui teren într-o altă manieră. Raportat la neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina apelanţilor şi susţinerea
reprezentantului acestora, instanţa a invocat şi a pus în discuţie excepţia netimbrării apelului. Reprezentantul apelanţilor a solicitat admiterea excepţiei şi aprecierea măsurii în care vor fi obligaţi intimaţii la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ., iar reprezentantul intimatului a solicitat admiterea excepţiei, anularea apelului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată.
Curtea constată că reclamantul intimat a dovedit cuantumul cheltuielilor de judecată în valoare de 1.500 lei, cu titlu de onorariu avocaţial prin chitanţa nr. 335 din 02.09.2013 anexată la f.7 din dosarul de apel.
Conform art. 298 C.pr.civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice în prezentul titlu.
Potrivit art. 274 alin.1 C.pr.civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar alin. 3 al aceluiaşi text legal prevede că, judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, or de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În considerarea textului de lege mai sus evocat, cheltuielile de judecată efectuate de părţi vor fi suportate în final de partea care cade în pretenţii, adică de acea parte care a pierdut procesul, obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală a părţii.
În speţă, Curtea constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.274 alin.1 C.pr.civ., în sensul că pârâţii V.S., V.V., V.R., V.A. sunt părţile aflate în culpă procesuală întrucât prin decizia civilă nr. 372/A din 10.09.2013 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. 12667/211/2008, s-a admis excepţia netimbrării şi s-a anulat apelul declarat de V.S., V.V., V.R., V.A. împotriva sentinţei civile nr. 25.176/14.12.2012, a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost menţinută în totul, iar reclamantul intimat C.I., prin avocatul său ales, dl. D.C., a solicitat obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial, onorariu dovedit prin chitanţa depusă la fila f.7 din dosarul de apel care atestă plata sumei de 1500 lei cu acest titlu.
Cu toate acestea, instanţa de apel s-a limitat a menţiona că deşi pârâţii sunt în culpă procesuală, un onorariu de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată este suficient şi rezonabil, pentru a sancţiona culpa procesuală a acestora.
Conform art. 24 alin. (2) din Constituţie, "În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Prin urmare, dreptul oricărei părţi de a fi asistat de un avocat ales, reprezintă un drept constituţional care presupune în mod necesar angajarea acestuia pe calea unei convenţii, cu plata unui onorariu stabilit de comun acord. Acceptând un asemenea raţionament, nimic nu interzice, în absenţa unei prevederi constituţionale exprese, consacrarea prin lege, respectiv prin art. 274 alin.3 C.pr.civ., a prerogativei instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse.
O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
În sensul celor arătate este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
De asemenea, dispoziţiile art. 127 din Statul profesiei de avocat, publicat in M.Q.nr.898/19.12.2011 stabilesc următoarele: „Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său.
Onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului.
Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente:
a) timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sa a activităţii solicitate de client,
b) natura, noutatea şi dificultatea cazului,
e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului,
g) avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de
avocat,
i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante”.
Împrejurarea că apelul pârâţilor a fost soluţionat pe excepţie, la primul termen de judecată, ca urmare a invocării excepţiei nelegalei timbrări a apelului de către tribunal, nu reprezintă un motiv de reducere a onorariului avocaţial.
Pe de altă parte, participarea reprezentantului reclamantului intimat la un singur termen de judecată se datorează conduitei pârâţilor apelanţilor care nu au timbrat calea de atac, deşi aveau această obligaţie anterior investirii instanţei conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, adică la data de
02.07.2013 când a fost declarată calea de atac.
Prin urmare, partea care începe un demers procesual trebuie să-şi asume riscurile achitării cheltuielilor de judecată efectuată de cealaltă parte dacă se constată că se află în culpă procesuală.
Având în vedere faptul că onorariul avocaţial a fost stabilit de reclamantul intimat cu avocatul său ales, în cuantum de 1500 lei, prin prisma criteriilor mai sus arătate, a proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, Curtea apreciază că acesta reprezintă o cheltuială care a fost absolut necesară pentru câştigarea procesului de către reclamant în apel, care a fost în mod real făcută şi în limita unui cuantum rezonabil, astfel încât în mod nelegal tribunalul a acordat reclamantului intimat doar cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, cu titlu de onorariu avocaţial.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în speţă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civ., astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va admite recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva deciziei civile nr. 372/A din 10.09.2013 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. 12667/211/2008, pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Obligă apelanţii să plătească intimatului C.I. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocaţial, în loc de suma de 500 lei, cu acelaşi titlu, pentru apel, înlăturând dispoziţia din decizie referitoare la „respingerea altor pretenţii” şi menţinând restul dispoziţiilor din decizia recurată.
În conformitate cu prevederile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea va obliga intimaţii V.S., V.V., V.R. şi V.A., aflaţi în culpă procesuală, să plătească recurentului suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocaţial dovedit prin chitanţa de plată anexată la f. 11 din dosar.
| ← Rectificare de carte funciară. Intabulare asupra unui teren cu... | Acţiune în rectificare de carte funciară, introdusă pe cale... → |
|---|
