Accesiunea imobiliară artificială. Jurisprudență Cadastru. Intabulare
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Hotărâre nr. **** din data de 13.07.2016
DOSAR NR. .........
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE .........
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: ……………..
GREFIER: …………..
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții ........., .........în contradictoriu cu pârâții ........., ........., .........și a ........., cauza având ca obiect accesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanții prin avocat, cu delegație la dosar și pârâta .........prin reprezentant cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Tribunalul constată că s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare de .........la data de ........., pe care o comunică către reclamanți.
Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință invocată de ..........
Pârâta .........prin reprezentant solicită admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a ..........
Reclamanții prin avocat solicită respingerea excepției lipsei capacității procesuale de folosință invocată de .........având în vedere că a chemat în judecată .........pentru opozabilitatea sentinței și nu ca proprietar al terenului pe care este edificată această construcție.
Tribunalul respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocată de .........având în vedere că cererea a fost formulată în contradictoriu cu ........., fiind îndeplinite condițiile legale pentru ca aceasta să poată sta în judecată.
Tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de probatorii.
Reclamanții prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică construcții care să aibă ca obiectiv identificarea construcțiilor având în vedere valoarea de la circa financiară care este foarte mare față de construcția în sine, precum și proba testimonială cu un martor pentru situația de fapt.
Pârâta .........prin reprezentant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Tribunalul încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, respinge proba testimonială și proba cu expertiză solicitate de reclamanți, apreciind că nu sunt utile soluționării cauzei.
Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de .........și .........prin Primar, precum și asupra fondului.
Reclamanții prin avocat, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții .........și .........prin Primar, solicită respingerea acesteia pentru motivele arătate în răspunsul la întâmpinare. Cu privire la fondul acțiunii, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pronunțarea unei hotărâri care să ateste dreptul de proprietate al reclamanților pentru motivele arătate în acțiune. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta .........prin reprezentant solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale de folosință a ......... pentru motivele arătate în întâmpinare. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale de folosință a ........., solicită respingerea acesteia. Cu privire la fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Având nevoie de timp pentru a delibera, va dispune amânarea pronunțării, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de ..........
Pronunțată în ședință publică azi, ..........
PREȘEDINTE GRFIER
……… …………….
DOSAR NR. .........
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. ….
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE .........
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: ………………..
GREFIER: …………….
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții ........., .........în contradictoriu cu pârâții ........., ........., .........și a ........., cauza având ca obiect accesiune-declinare.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la ........., fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii la data de ........., când a decis:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de .........sub nr. ........., reclamanții ......... și .........au chemat în judecată pe pârâții .........și ........., prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența dreptului de proprietate, dobândit în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, asupra construcției compusă din: P-compus din living, bucătărie, baie și scara și M- 2 dormitoare, baie și hol, situată în ........., construită pe terenul proprietatea reclamanților, valoarea construcției conform certificatului de rol fiscal nr. .........din data de .........fiind de 283.024,50 lei.
În motivare, reclamanții au arătat că în anul 2013 conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.........., au cumpărat de la pârâtul .........prin mandatar ........., imobilul situat în ........., având nr. cadastral ........., înscris în Cartea funciară nr. ........., compus din teren în suprafață de 133 mp. din acte (respectiv 132,88 mp. din măsurători) și construcția locuință de pe aceasta, compusă din 2 camere, bucătărie, baie, hol, magazie, vestibul, având suprafața totală și utilă de 44,94 mp. Ulterior, au recompartimentat parterul rezultând un living, bucătărie, baie și scara și în podul mansardabil au amenajat două dormitoare, baie și hol, pe același amplasament în regie proprie, fără autorizație de construire.
Reclamanții au precizat că astfel sunt în situația de a nu deține acte de proprietate pe recompartimentările efectuate și sunt în imposibilitate de a completa dosarul cadastral și a intabula construcțiile noi la Serviciul de Carte Funciară. Potrivit art. 557 din Noul C.civ., ce guvernează materia, conform art. 58 din legea de punere în aplicarea Noului Cod Civil, proprietatea bunurilor se dobândește printre altele, prin accesiune sau încorporațiune, iar potrivit art. 567 Noul C. civ . prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipește cu bunul ori se incorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel, aceasta se transpune prin aceea că tot ce se unește și se incorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulilor statornicite mai jos. În conformitate cu art.577 alin 1 Noul C. civ.,orice lucrare este prezumata a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa și ca este a lui, până la proba contrară. În explicarea acestui text, art. 579 C. civ. "(l)-Orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa și că este a lui, până la proba contrară.";
Reclamanții au menționat că în aceste condiții, aceștia, proprietarii terenului, edificând aceste construcții pe terenul proprietatea lor, și pe cheltuiala lor, beneficiază de prezumția legală de proprietate prevăzută de art. 579 C. civ. În conformitate cu art. 58 din Legea nr. 76/2011, potrivit cu care, în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării "(2) Până la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 56 alin 1, ori de câte ori proprietarul imobilului are un drept de opțiune, el dobândește dreptul de proprietate asupra lucrării începute după intrarea în vigoare a Codului civil de la data cererii de chemare în judecata prin care a solicitat, recunoașterea dreptului sau de proprietate asupra lucrării, daca acțiunea a fost admisa, iar potrivit art. 56 alin. 1 din aceeași lege, Dispozițiile Codului Civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară, se aplica numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschidere, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr.7/1996, republicata, cu modificările și completările ulterioare
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 557,567,577- 579 Noul C. Civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri și proba cu un martor.
Reclamanții au depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale; extras de carte funciară pentru informare; contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .........; cărți de identitate reclamanți; plan cadastral; declarație .........autentificată sub nr. .........; declarație .........autentificată sub nr. .........; carte de identitate .........;.
La data de 05.11.2015, prin compartimentul registratură, reclamanții au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La data de 24.11.2015, pârâta .........a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanții au formulat prezenta acțiune în contradictoriu cu o persoană care nu are legitimitate procesuală recunoscută de lege și nu poate sta în prezenta cauză. Astfel, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, "autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală la nivelul comunelor și orașelor sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive. Conform dispozițiilor art.62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 "primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.";
Pârâta a precizat că numai instituția primarului are legitimare procesuală și este singura care poate sta în instanță.
Față de dispozițiile Legii nr. 215/2001, republicata, pârâta a invocat excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Sectorului 6, și a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință. În al doilea rând, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana celui obligat în acel raport juridic, reclamanții fiind ținuți să justifice atât propria calitate de titular al dreptului, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului. Potrivit dispozițiilor art. 10, 21, 81 alin. 2 lit. f), coroborate cu prevederile art. 81 alin.3 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala, republicata, bunurile care formează domeniul public și domeniul privat al Municipiului București sunt proprietatea acestuia și administrate de către Consiliul General al Municipiului București Sectoarele Municipiului București sunt subdiviziuni administrativ-teritoriale, fără personalitate juridică și fără patrimoniu, iar autoritățile administrației publice locale constituite la nivelul sectoarelor (primarul și consiliul local) pot doar să administreze, în condițiile legii, bunurile aparținând fondului imobiliar al statului, numai dacă dreptul de administrare a fost transmis printr-o hotărâre expresa a C.G.M.B. În speță, reclamanții nu au făcut dovada că .........ar avea calitatea de posesor neproprietar cu privire la terenul în litigiu, pentru a justifica astfel calitatea procesuala pasivă, deși sarcina probei le revine.
Față de cele învederate, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a arătat că potrivit adresei nr. ......... din cadrul instituției sale "în Registrul cadastral al posesorilor întocmit pe baza de declarații la nivelul anului 1986, imobilul cu nr. .........este înregistrat la partida cadastrala nr. .........cu teren în suprafața de 133 mp și construcții în suprafața de 45 mp iar la capitolul posesori este menționat .......... Din evidențe, conform Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ........., ......... și .........dețin imobilul situat în ..........
De asemenea, pârâta a precizat că din actele depuse de către reclamanți, respectiv: contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ........., extrasul de carte funciara și certificatul de atestare fiscală, reiese că aceștia sunt proprietarii imobilului situat în .........compus din teren în suprafață de 133 mp și construcție în suprafață de 44,94 mp compusă din două camere, bucătărie, baie, hol, magazie, vestibul.
Astfel, prin prezenta acțiune reclamanții solicita în contradictoriu cu instituția pârâtă să se constate că sunt proprietarii construcției, însă instituția sa nu a contestat niciodată dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției, ci au vorbit de legalitatea unei construcții, de respectarea limitelor prevăzute printr-o autorizație de construire.
Față de lipsa autorizației de construire, pârâta a învederat instanței că potrivit art. 586 (2) C.civ. "(...) nu poate invoca buna credință cel ce construiește în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege."; Reclamanții aveau obligația obținerii unei autorizație de construire înainte de începerea lucrărilor însă cu rea credință au fost ignorate prevederile legale. Altfel, prin prezenta acțiune, reclamanților li se poate constata doar dreptul de proprietate asupra unei construcții nelegale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 N.C.proc.civ., Legea nr.215/2001, art. 586 C civ.
Pârâta a depus la dosar adresa nr. ..........
La data de 10.12.2015, prin compartimentul registratură, reclamanții au depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. ......... ......... a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București pe rolul căruia s-a înregistrat dosarul nr...........
La data de ......... pârâtul .........a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive. În motivare a arătat că .........nu a fost niciodată proprietarul terenului astfel încât nu poate invoca nici un drept cu privire la acest imobil. Față de specificul acțiunii apreciază că are calitate procesuală pasivă titularul dreptului de proprietate asupra bunului accesoriu. De asemenea arată că atribuțiile pe care le-ar avea în conformitate cu Legea nr. 50/1991 nu izvorăsc dintr-un drept de proprietate.
În drept a invocat dispozițiile art. 205-208 cod proc civ.
Analizând materialul probator administrat în cauză Tribunalul reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei .........și la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului .........Tribunalul apreciază că în speță are calitate procesuală pasivă doar pârâta .......... Această concluzie se desprinde din dispozițiile art. 4 lit. d din Legea nr. 50/1996 conform cărora autorizațiile de construire pentru executarea lucrărilor definite la art. 3, se emit de primarii sectoarelor municipiului București, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al sectoarelor, cu excepția celor prevăzute la lit. c), inclusiv branșamente și racorduri aferente rețelelor edilitare și din modalitatea în care a fost dobândit dreptul de proprietate asupra terenului. Astfel, reținând că dreptul de proprietate asupra imobilului a fost dobândit de la persoane fizice prin contract de vânzare cumpărare și că autoritatea administrativă competentă să emită autorizația de construire este ........., va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului .........și va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..........
Pe fondul cauzei constată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.........., reclamanții au dobândit de la pârâtul .........prin mandatar ........., dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ........., având nr. cadastral ........., înscris în Cartea funciară nr. ........., compus din teren în suprafață de 133 mp. din acte (respectiv 132,88 mp. din măsurători) și construcția locuință de pe aceasta, compusă din 2 camere, bucătărie, baie, hol, magazie, vestibul, având suprafața totală și utilă de 44,94 mp.
Ulterior aceștia au procedat la extinderea construcției existente pe teren fără însă a obține în prealabil autorizație, încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 50/1991.
Potrivit dispozițiilor art. 577 NCCiv. (1) construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. (2) Când lucrarea este realizată de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu materialele altuia, dreptul de proprietate asupra lucrării se naște în favoarea proprietarului imobilului din momentul începerii lucrării, pe măsura realizării ei, dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.
Dispozițiile art. 579 alin. 1 NCCiv. instituie în favoarea proprietarului imobilului o prezumtie relativă de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acel teren, până la proba contrară.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.50/1991, "Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.";
Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.50/1991, autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.
În baza art.6 alin.5 din Legea nr.50/191, se reține că certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.
Conform art.37 alin.5 teza I din Legea nr.50/1991, "construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară";.
Prin urmare, legea specială prevede în caz de nerespectare a dispozițiilor acesteia mai multe sancțiuni, constând în faptul că, în speță, construcția nu poate fi considerată finalizată, construcția nu poate fi intabulată, amendă contravențională și, respectiv, posibilitatea desființării construcției.
În ceea ce privește reaua-credință a reclamanților și incidența dispozițiilor Legii nr.50/1991, tribunalul constată că noțiunea de "constructor de bună-credință"; este consacrată legislativ de dispozițiile art.586 alin.1 și alin.2 din nou cod civil (buna-credință a autorului lucrării), (1) autorul lucrării este de bună-credință dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărții funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciară și nu a cunoscut pe nici o altă cale viciul titlului său. (2) Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credință cel care construiește în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege.
Având în vedere faptul că reclamanții au efectuat lucrări de extindere a locuinței fără a deține autorizație de construire, Tribunalul apreciază că lucrările sus-menționate au fost realizate cu rea-credință. O interpretare contrară ar avea drept consecință admiterea acțiunii și dispunerea măsurii intabulării dreptului de proprietate asupra extinderii construcției, cu nesocotirea cu bună-știință a prevederilor art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991, în sensul că "construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară.";
De asemenea Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 35 NCPC, cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege
Referitor la posibilitatea instanței de a constata dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției nou edificate - prin extinderile efectuate realizându-se de fapt o nouă construcție, se reține că art. 35 NCPC, permite acest lucru numai în măsura în care partea nu poate cere realizarea dreptului său pe orice altă cale prevăzută de lege. Deși lucrările edificate de reclamanți au fost realizate fără autorizație de construire și cu neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de legea nr. 50/1991, părțile solicită instanței să dea eficiență dispozițiilor art. 577 și următ. NCCiv. și să constate dreptul acestora de proprietate.
Însă, potrivit art. 59 din Ordinul nr. 839/2009 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr. 50/1991 (3) în situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate "rezistență mecanică și stabilitate" privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condițiile legii.
Prin urmare, reclamanții, care fără a solicita vreun aviz legal, din proprie inițiativă au edificat lucrări noi și au extins în mod considerabil construcția existentă pe teren, au la îndemână calea realizării dreptului prin intrarea în legalitate potrivit procedurii prevăzute de legea specială, cale pe care însă au înțeles să nu o urmeze. De altfel, reclamanții nu au realizat nici un demers pentru reglementarea situației juridice a construcției, cu excepția promovării prezentei cereri în justiție.
Totodată Tribunalul reține că este de netăgăduit că întreaga legislație națională, începând cu legea fundamentală (Constituția României), Codul Civil și alte legi speciale în materie, acordă o protecție juridică sporită proprietății private, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, însă această protecție privește strict dreptul de proprietate dobândit în condițiile legii, și nu cu eludarea acesteia.
Astfel, potrivit art. 555 alin. 1 NCCiv., proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Art. 556 alin. 1 și 2 NCCiv. statuează că dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.
Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Potrivit art. 557 alin. 1 NCCiv., dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși.
Nu în ultimul rând, alin. 3 al art. 563 NCCiv. arată că, dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.
În speță, reclamanții nu se pot prevala de buna-credință pentru a beneficia de recunoașterea dreptului de proprietate în condițiile art. 577 și următ. NCCiv., câtă vreme nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, iar reclamanții cunoșteau interdicția legală privind construirea fără autorizațiile și avizele legale necesare.
Mai mult chiar, reclamanții aveau la îndemână și procedura intrării în legalitate la care instanța a făcut referire anterior, pe care de asemenea, nu au parcurs-o.
Potrivit principiului de drept procesual instituit de dispozițiile art. 12 alin. 1 NCPC, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
În acest sens, Tribunalul reține că reclamanții nu au deschisă calea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate reglementată de art. 35 NCPC, câtă vreme au eludat cu știință dispozițiile legii speciale nr. 50/1991 și ale Ordinului nr. 893/2009 privind adoptarea normelor metodologice de punere în aplicare.
Tot în acest context, trebuie subliniat că reclamanții nu au făcut dovada că s-ar fi adresat în cursul edificării construcției sau după terminarea acesteia cu vreo cerere pentru obținerea autorizației sau a avizelor necesare iar autoritățile administrației publice locale le-ar fi refuzat eliberarea documentelor în mod nejustificat.
Dimpotrivă, analizând conduita procesuală adoptată de reclamanți, precum și argumentele aduse în susținerea cererii de chemare în judecată, constată că aceștia au ignorat în mod conștient dispozițiile legii nr. 50/1991, optând pentru învestirea instanței de judecată cu soluționarea prezentei cereri.
Însă, față de considerentele anterior expuse, care fundamentează convingerea tribunalului, se constată că demersul reclamanților în justiție nu poate fi primit deoarece au fost nesocotite condițiile impuse de lege pentru dobândirea proprietății o astfel de conduită neputând fi validată în condițiile în care dreptul astfel dobândit nu se bucură de recunoașterea și protecția legii.
O interpretare contrară ar lipsi de conținut și de finalitate dispozițiile legii nr. 50/1991R, în situația în care, fără nicio justificare obiectivă, ci doar prin simpla manifestare unilaterală de voință, părților le-ar fi permisă și recunoscută opțiunea între respectarea procedurii autorizării prevăzute de legea nr. 50/1991R sau, în caz contrar, adresarea ulterior a unei cereri în justiție. Nu în ultimul rând, o astfel de interpretare permisivă a legislației în materie ar duce la încălcarea abuzivă a procedurii speciale prevăzute de legiuitorul național, în condițiile în care părților li s-ar recunoaște de plano o alternativă apreciată ca fiind mai puțin împovărătoare și mult mai avantajoasă ca și costuri financiare și ar neîndreptăți persoanele care cu bună-credință se supun dispozițiilor acesteia.
De altfel, dispozițiile art. 577 și următ. NCCiv., reprezintă doar dreptul comun în materia accesiunii imobiliare artificiale, însă ori de câte ori legea specială (nr. 50/1991) impune condiții derogatorii acestea trebuie respectate, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
În concluzie, reținând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 35 NCPC și nici incidente situațiile reglementate de art. 577 și următ. NCCiv, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului .........prin …….
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..........
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul .........ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea formulată de reclamanții ........., ........., ambii cu domiciliul în ......... în contradictoriu cu pârâții ........., cu domiciliul în ........., ........., cu sediul în ........., .........și a ........., ambii cu sediul în ........., ca nefondata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul București.
Pronunțata in ședința publica astăzi ..........
PREȘEDINTE GRFIER
……………….. ……………….
Red. CD - …….
| ← Inexistența obligației de a plăti contribuția de asigurări... | Plangere contraventionala. Jurisprudență Contravenţii.... → |
|---|
