Plangere contraventionala. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă civilă nr. 2391 din data de 09.11.2016
Prin plângerea contravențională înregistrata pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 14.07.2016, sub nr. …./207/2016, petentul B.D. a solicitat instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunța, in contradictoriu cu intimatul Consiliul Județean Olt, să dispună anularea procesului verbal de contravenție seria OT nr. 0000001/07.07.2016 emis intimat ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, petentul a invocat excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 1270/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …../207/2014 cu raportare la determinarea momentului intervenirii prescripției dreptului de a aplica sancțiunea și măsura complementară și având în vedere disp. art. 31 din legea nr. 50/1991 să se constate intervenită prescripția dreptului de a constata și de a sancționa contravenția, raportat la data săvârșirii faptei contravenționale și având în vedere art. 5 și 201 din Legea nr. 71/2011 rap la art. 31 din Legea nr. 50/1991 în forma existentă la data de 15.01.2014, să se constate că termenul prescripției este de 2 ani, termen legal în vigoare la data întocmirii Notei de constatare nr. 118/15.01.2014
În motivarea plângerii, petentul B.D. arata că la data de 07.07.2016, Consiliul Județean Olt a emis procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor scria OT nr.0000001, dispunând sancționarea sa cu suma de 3000 lei, dispunându-se totodată și desființarea construcției aflate în proprietatea acestuia, reținându-se că a edificat, fără a deține autorizație de construire, un adăpost pentru animale din panouri de ciment, încălcând dispozițiile art.26 alin. 1 litera a) și art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991.
In cursul anului 2007, petentul a dobândit posesia unei suprafețe de teren extravilan amplasat pe raza com. S…., jud.Olt în tarlaua 49-50 parcela 62, având următoarele vecinătăți: N- DE 302; E- D. P.; S-DE 303; V- S. F., în baza unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărarc încheiate în acest sens.
Se arată că prin sentința civilă nr. 1817/04.04.2008 pronunțată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr…../207/2008, i-a fost confirmat dreptul de proprietate asupra acestui teren, fiind pronunțată o hotărâre ce ține loc de act de vânzare-cumpărare pentru acest imobil.
Petentul a menționat ca este crescător de animale, iar acest teren l-a cumpărat tocmai în acest scop astfel încât, în vara anului 2008, a edificat un imobil cu destinația de grajd de animale construit din plăci de beton, acoperit cu tablă, având o lungime de 22 m și o lățime de 6 m, respectiv o amprentă la sol de 132 mp pentru care nu a deținut autorizatie de construcție, imobil înregistrat în evidențele fiscale ale unității administrativ teritoriale în raza căreia este situat acesta, respectiv com.S…, jud.Olt.
Ulterior, prin sentința civilă nr.1213/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr…./207/201, s-a constatat că petentul este proprietarul acestui imobil edificat în anul 2008, iar in temeiul acestui titlu a obținut înscrierea dreptului său de proprietate în Cartea funciară, imobilul având nr.cadastral 50725.
Prin urmare, petentul apreciază că sancțiunea aplicată este supusă termenului special de prescripție de 2 ani conf. art. 31 din legea nr. 50/1991 în forma existentă la data edificării acestui imobil, termen ce a început să curgă la momentul finalizării construcției.
Petentul invocă cu prioritate, excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 1270/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …/207/2014 cu raportare la determinarea momentului intervenirii prescripției dreptului de a aplica sancțiunea și măsura complementară.
Se arată că prin sentința civilă nr. …./29.05.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …../207/2014, definitivă prin respingerea apelurilor, a fost admisă excepția prescripției dreptului la actiunea în demolarea constructiei care-i aparține, reținându-se cu putere de lucru judecat, că termenul prescriptiei conf. Legii nr. 50/1991 curge din anul 2008, când a fost edificată și finalizată constructia respectivă.
Petentul susține că unul din efectele acestei hotărâri este exclusivitatea sa, cele dispuse nemaiputând fi supuse controlului judecătoresc.
Plecând de la faptul că în prezenta cauză există două hotărâri judecătorești definitive care stabilesc indubitabil momentul finalizării construcției (s.c.1213/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr…./207/2014 și s.c. nr.l270/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr…../207/2014) aspecte coroborate cu mențiunile din cartea funciară a imobilului, este evident că momentul finalizării construcției este anul 2008.
Potrivit art.430 alin.2 din Cpc autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul precum și considerentele pe care acesta se sprijină iar potrivit art.435 din Cpc aceasta este obligatorie între părți cu privire la cele dezlegate.
Instanța trebuie să aibă în vedere că această soluție este definitivă, nu a fost modificată potrivit art.461 alin.2 din Cpc iar în dispozitivul d.c.nr.440/2016 se specifică că se resping cele două apeluri, efectul fiind cel prevăzut de art.480(1) din Cpc, păstrarea sentinței atacate.
O altă excepție ce trebuie a fi analizată de către instanță, este cea a nulității absolute a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria OT nr.0000001, excepție întemeiată pe dispozițiile art.17 din OG 2/20011 cu raportare la disp.art.16 (1) din același act normativ.
Analizând mențiunile din procesul verbal cu raportare la cerințele imperative ale legii, în sensul descrierii faptei cu toate elementele acesteia, respectiv arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei, constatăm că agentul constatator nu a respectat această obligație, neindicând în cuprinsul actului atacat niciunul din clementele de identificare ale momentului comiterii faptei, descrierea faptei în sensul arătării exacte a situației imobilului: era în curs de edificare, era deja edificat, de când era edificat, era înscris în CF ctc. date imperios a fi reținute raporat la specificul contravenței aplicate.
Practica judiciară este fermă în acest sens: chiar Tribunalul Olt-Sccția a II a Civilă , potrivit Deciziei nr. 49 din 31 ianuarie 2008, a dispus că :"Nu constituie o descriere corespunzătoare a faptei procesul verbal in care se retine . generic, neindeplinirea unor masuri impuse de o autoritate publica, făra arătarea concreta a masurilor ce nu au fost îndeplinite. Sancțiunea, in acest caz, este nulitatea . conform ari. 16 ani I si art 17 din OG 2/2001. care poate fi constatata si din oficiu. "
Realizând o descriere pur formala a contravenției, fara a evidenția elemente de fapt, de natura a o individualiza, intimata a procedat la întocmirea unui act care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 alin 1, iar o prezentare generala, lipsita de conținut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia si atrage nulitatea procesului verbal conform art. 17 din același act normative.
Este evident că, în contextual soluționării unei cauze anterioare între părți, intimatul nu avea interesul a de a respecta dispozițiile legale în sensul de a face descrierea efectivă a faptei, arătând în concret care sunt elementele faptei contravenționale pentru ca instanța să aibă posibilitatea reală de a face o analiză corectă și cu raportare la excepțiile ce urmau a fi invocate de petent.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere excepțiile formulate, petentul a solicitat admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria OT nr.0000001 din 07.07.2016 întocmit de Consiliul Județean Olt, constatând intervenită prescripția dreptului material de a constata și de a mai aplica sancțiunea contravențională, ca efect al autorității de lucru judecat.
Petentul a solicitat probele cu înscrisuri și interogatoriu, precum și atasarea dosarului nr. …../207/2014.
La dosar, s-au depus înscrisuri: taxa judiciara de timbru, împuternicire avocatiala, sentința civilă nr. 1270/29.05.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal și decizia nr. 440/09.05.2016 a Tribunalului Olt în dosarul nr. …../207/2014, s.c.1213/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal și decizia nr. 502/03.11.2014 a Tribunalului Olt, ambele în Dosarul nr……/207/2014, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria OT nr.0000001 din 07.07.2016 întocmit de Consiliul Județean Olt, notă de constatare, încheiere de carte funciară nr. 74540/19.01.2015, extras de carte funciară ambele emise de OCPI Olt.
La data de 16.08.2016, pârâtul Consiliul Județean Olt a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiate și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria OT nr. 0000001 din 7.07.2016, pentru următoarele motive:
Contestatorul invocă două excepții, anume excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea și de a dispune măsuri complementare raportat la data săvârșirii faptei contravenționale, întrucât, în opinia sa, termenul de prescripție este de 2 ani raportat la data de 15.01.2014 când a fost întocmită Nota noastră de constatare nr. 118.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată, intimatul a solicitat respingerea ei, arătând că dosarul nr. …../207/2014, soluționat în primă instanță de Judecătoria Caracal prin Sentința nr. 1270/29.05.2015, a avut ca obiect judecarea acțiunii introduse de Președintele Consiliului Județean Olt împotriva numitului B.D., acțiune prin care Președintele Consiliului Județean Olt a solicitat obligarea pârâtului la demolarea grajdului/saivanului ridicat ilegal, respectiv fără autorizație de construire, faptă ce fusese constatată printr-o Notă de constatare emisă în luna ianuarie 2014, iar nu printr-un proces verbal de constatare a contravenției si aplicare sancțiune, cum prevăd art. 26-28 din Legea nr. 50/1991.
În dosarul respectiv, contestatorul (pârâtul în acel dosar) a invocat excepția prescripției dreptului nostru la acțiunea în demolare.
Prin Sentința civilă nr. 1270/29.05.2015, Judecătoria Caracal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în demolare formulată de Președintele Consiliului Județean Olt, apreciind că termenul de la care începe să curgă prescripția dreptului de aplicare a sancțiunii contravenționale de către agentul constatator în cazul construcțiilor edificate fără autorizație de construire și care poate atrage măsura desființării acestei construcții este în speță sfârșitul anului 2008, astfel încât termenul de 2 ani prevăzut de art. 31 în forma inițială și termenul actual de 3 ani în forma modificată a aceluiași act normativ, a fost depășit, consecința fiind aceea că pârâtul din acel dosar nu mai poate fi obligat la demolarea construcției.
Chiar dacă Judecătoria Caracal a decis în acest mod, învederăm faptul că Tribunalul Olt, judecând apelurile declarate de către noi și Ministerul Apărării Naționale, prin Decizia civilă nr. 440/09 mai 2016, a apreciat că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii noastre este corectă dar nu pentru considerentele arătate în motivarea sentinței, deci nu pentru prescripția dreptului la a constata contravenția și a aplica sancțiunea, ci pentru alte argumente, și anume acelea că în situația respectivă nu s-a emis un proces verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii cum prevede art. 27 alin. (3) și (5) din Legea nr. 50/1991, proces verbal care potrivit art. 28 alin. (1), pentru contravențiile prevăzute la art. 26 lit. a) și b), putea atrage și dispunerea măsurii demolării.
Tribunalul Olt a considerat că Nota de constatare nr. 118/15.01.2014 nu are niciun temei legal și că este în contradicție cu prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991. astfel că acțiunea Președintelui Consiliului Județean Olt de a solicita demolarea construcției, în lipsa procesului verbal de contravenție, a fost considerată inadmisibilă si nicidecum prescrisă.
Față de această situație, este evident că argumentele invocate de către reclamant pentru dovedirea existenței autorității de lucru judecat în privința modului de soluționare a excepției prescripției dreptului de a constata contravenția și dea aplica sancțiunea, inclusiv măsura demolării, nu subzistă.
Depune anexat Decizia Tribunalului Olt nr. 440/9 mai 2016 pronunțată în Dosarul nr. …../207/2014.
Pe de altă parte, intimatul a solicitat instantei instanței să observe că prin Nota de constatare din 15 ianuarie 2014, a fost constatată doar construirea ilegală a unui saivan/grajd de animale, construcție de care se face vorbire și in alt dosar invocat de către contestator, anume Dosarul nr. …./207/2014, soluționat prin sentința civilă nr. 1213/16.04.2014 a Judecătoriei Caracal, prin care s-a constatat că B.D. este proprietarul acestui grajd, construit în anul 2008, pe care ulterior l-a înscris în Cartea funciară sub nr. cadastral 50725, având dimensiunile de cea 22 m x 6,00 m, edificat din panouri prefabricate din beton, acoperit cu tablă ondulată .
Se arată că aceasta era singura construcție existentă pe terenul respectiv la data întocmirii Notei de constatare nr. 118/15.01.2014.
De asemenea, s-a sustinut că prin PV de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1/07.07.2016, încheiat de agentul constatator din cadrul Consiliului Județean Olt, nu s-a constatat doar construirea ilegală a grajdului/adăpostului de animale din panouri prefabricate cu dimensiunile de 23 m x 6m, ci și a extinderii de care facem vorbire în paragraful anterior, extindere pentru care Legea nr. 50/1991, cu modificările și completările ulterioare, prevede, de asemenea, Obligativitatea Obținerii autorizației de construire.
Chiar dacă, prin absurd, s-ar reține prescripția în cazul saivanului, fapt contrazis însă de prevederile art. 37 alin. (2) și (5) din Legea nr. 50/1991, R., cu modificările și completările ulterioare, în niciun caz nu se poate susține că aceasta a operat cu privire la extindere, ca atare contravenția stabilită prin PV există și constatarea/sancționarea ei s-au făcut in termenul legal de 3 ani.
Intimatul a mai precizată că ulterior edificării saivanului și în timpul sau ulterior litigiului având ca obiect demolarea saivanului, contestastorul a mai ridicat ilegal o construcție, fără a solicita și a obține autorizația de construire necesară, contrar prevederilor art. 1 și următoarele din Legea nr. 50/1991, dovedește faptul că acesta este o persoană perseverente în conduita de a nu respecta regimul legal al construcțiilor, săvârșind abateri repetate de la regimul urbanismului și construcțiilor.
Aceasta cu atât mai mult cu cât terenul pe care a edificat construcțiile în cauză este situat în câmp, este teren agricol, ceea ce necesită o anumită procedură pentru schimbarea categoriei sale de folosință și a-l aduce în starea de "teren destinat construcțiilor", iar, în plus, se află în proximitatea Bazei militare de la Deveselu, zonă afectată de niște restricții și care necesită, obținerea unor avize, inclusiv pe cel al Statului Major al Armatei.
Niciuna dintre aceste operațiuni sau proceduri prealabile obligatorii nu a fost realizată de către petent înainte de a construi fără autorizație de construire cele două imobile pentru care a fost sancționat prin PV ce face obiectul prezentului dosar.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a constata și de a sancționa contravenția cu privire la grajdul de animale, intimatul a precizat cu privire la data de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de constatare a contravenției constând în edificarea unei construcții fără deținerea unei autorizații de construire, că afirmațiile contestatorului nu sunt reale, arătând că în conformitate cu dispozițiile art 31 din Legea nr. 50/1991, în forma existentă până la intrarea în vigoare a Legii de modificare nr. 82/2014, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenda se prescria in termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei iar începând cu data de 29.06.2014, într-un termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
Insă faptele contravenționale reglementate de Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se consumă instantaneu, întrucât edificarea construcțiilor la care se referă se realizează în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia.
În acest sens s-a pronunțat Curtea Supremă de Justiție (n.n. înalta Curte de Casație și Justiție) care, prin Decizia nr. 7/2000 privind aplicarea dispozițiilor art. 26 și 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, deliberând asupra recursului in interesul legii, a decis că "în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției , iar în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, momente din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut la art. 26 din Legea nr. 50/1991."
S-a subliniat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au recepția la terminarea lucrărilor, potrivit tezii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate in cartea funciară. In această situație se aplică in continuare sancțiunile prevăzute de lege."
Conform dispozițiilor art. 37 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, R., cu modificările și completările ulterioare, "lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute in autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestor lucrări in regie proprie,,.
Având in vedere faptul că grajdul de animale a fost executat fără autorizație de construire, precum și faptul că în lipsa autorizației de construire, nu poate fi organizată recepția la terminarea lucrărilor, ținând cont și de prevederile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, respectiva construcție nu poate fi considerată finalizată.
Prin urmare, conform dispozițiilor legale, într-o asemenea situație, se aplică, în continuare, sancțiunile prevăzute de lege, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor contravenționale nefiind prescrise, termenul de prescripție de 3 ani începând să curgă de la data constatării contravenției. în speță, contravenția a fost constatată prin P V a cărui anulare se solicită în prezentul dosar.
Mai mult de-atât, însăși data edificării faptice a saivanului este incertă, întrucât prin adresa nr. 26/07.01.2014, înregistrată la instituția Prefectului sub nr. 14114/07.01.2014, Primarul comunei S…, județul Olt a sesizat Instituția Prefectului - Județul Olt că numitul B.D., domiciliat în municipiul Caracal, str. N.., nr. …, județul Olt, a edificat fără autorizație de construire un saivan construit din plăci de beton pe o fundație de ciment de cea 15 cm situat în extravilanul comunei, în tarlaua 49., în imediata apropriere a gardului Unității militare Deveselu, în urmă cu 4-5 ani.
Comisia formată dintr-un reprezentant al Consiliului Județean Olt, un reprezentant al Inspectoratului Județean în Construcții, precum și din primarul comunei Stoenești, comisie care a întocmit Nota de constatare înregistrată la Primăria comunei Stoenești sub nr. 118/15.01.2014, a consemnat ca dată a execuției construcției perioada 2007-2008, fără să se arate modul în care a fost stabilită această dată.
Conform Adresei nr. 5239/02.06.2014 a Consiliului Județean Olt și Adresei nr. 11556/04.06.2014 a Inspectoratului Județean în Construcții, înaintate Corpului de Control al Primului- Ministru, data consemnată ca fiind data execuției construcției, a fost stabilită pe baza Adresei nr. 26/07.01.2014 a Primarului comunei Stoenești.
Prin Adresa nr. 1708/04.06.2014, înaintată Corpului de Control al Primului-ministru, Primarul comunei Stoenești a comunicat faptul că nu deține documente cu privire la construirea imobilului în cauză și că data edificării construcției a fost stabilită pe baza declarațiilor verbale ale domnului B.D..
B.D. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului pe care a construit saivanul, prin sentința civilă nr. 1817 pronunțată de Judecătoria Caracal în data de 18.04.2008, împrejurare din care rezultă că în anul 2007, B.D. nu avea niciun drept real asupra terenului menționat.
Prin Sentința civilă nr. 1213/18.04.2014, Judecătoria Caracal a constatat că B.D. este proprietarul grajdului de animale construit în anul 2008 pe terenul menționat, în proces fiind administrată proba cu un martor care a afirmat că " reclamantul a construit un grajd pentru animale în anul 2008".
Instanțele judecătorești i-au recunoscut, astfel, acestuia, un drept de proprietate asupra unei construcții edificate cu totala sfidare a legii, în disprețul autorităților cu competențe în domeniul urbanismului și al construcțiilor, precum și cu încălcarea regimului juridic al terenurilor, terenul în speță având categoria de folosință teren agricol productiv iar nu teren pentru construcții. In acest sens, era necesar avizul Direcției pentru Agricultură a Județului Olt privind schimbarea definitivă a categoriei de folosință a terenului, respectiv scoaterea definitivă din circuitul agricol.
Prin Adresa nr. 220/21.05.2014, Oficiul Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară Olt a transmis Corpului de Control al primului ministru, extrasele din ortofotoplanurile care au fost realizate în anii 2006 și 2008, în care nu este evidențiată construcția de pe terenul situat în proximitatea Unității Militare 01871 Deveselu.
Prin urmare, nu poate fi stabilită cu certitudine, care a fost data sau perioada de timp la care numitul B.D. a edificat adăpostul de animale pe terenul situat în extravilanul comunei S…, județul Olt, tarlaua 49-50, parcela 62, fără a deține autorizație de construire pentru acel edificiu.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1213/18.04.2014 a Judecătoriei Caracal prin care s-a constatat că B.D. este proprietarul grajdului de animale construit în anul 2008, nu are putere de lucru judecat cu privire la considerarea momentului de la care începe să curgă prescripția dreptului de a constata și sancționa contravențional, fiind o construcție ridicată fără autorizație de construire și, ca atare, nefinalizată, iar data săvârșirii faptei este considerată data constatării contravenției. în cazul de față, aceasta este data încheierii procesului verbal a cărei anulare se solicită prin plângerea ce face obiectul prezentului litigiu.
De la data încheierii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani, în speță nemaiintrând în discuție termenul de 2 ani care a fost aplicabil doar construcțiilor finalizate juridic până la data de 29.06.2014.
Prin Decizia nr. 7 din 20.11.2000 pentru aplicarea dispozițiilor art. 26 și 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor pronunțata de Curtea Suprema de Justiție in soluționarea recursului in interesul legii, s-au stabilit următoarele: Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din Legea nr. 50/1991 (in vigoare la acel moment) se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei, că în cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției, precum și că obținerea autorizației de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii contravenționale.
In legătura cu sintagma "terminare a construcției" se constată că soluția dată in interesul legii a intarit interpretarea conform căreia in materie sunt aplicabile dispozițiile speciale cuprinse in Legea nr 50/1991, iar nu cele de drept comun.
Astfel, in considerentele deciziei date in interesul legii se arata: "Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că faptele contravenționale reglementate prin Legea nr. 50/1991, care este o lege specială, nu se consumă instantaneu, ca în cazul contravențiilor prevăzute de Legea nr. 32/1968, întrucât edificarea construcțiilor la care se referă se realizează în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia. Aceste din urmă instanțe au procedat corect."
Potrivit art 37 alin (5) din Legea nr. 50/1991, construcțiile executate fara autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situație se aplica in continuare sancțiunile prevăzute de lege.
Intenția legiuitorului prin reglementarea cuprinsă la art 37 alin (5) din Legea nr. 50/1991 a fost aceea de a asimila noțiunea de finalizare a construcției cu cea de terminare a construcției edificate fara autorizație de construire din art 31 al aceluiași act normativ. Aceeași intenție reiese si din alte texte legale, respectiv art 28 si art 32 din Legea nr 50/1991, care instituie măsura opririi lucrărilor, indiferent daca lucrările de construire au fost ori nu executate in integralitatea lor. Aceasta pentru că in cazul in care lucrările au fost terminate, conform susținerilor contestatorului, s-ar ajunge la situația neaplicarii textelor legale mai sus arătate.
Altfel spus, legiuitorul stabilește că data la care o construcție este terminata nu este cea când faptic dobândește utilitatea pentru care a fost edificată, ci doar atunci când a fost ridicată cu respectarea condițiilor de legalitate, constatate prin recepția finală.
In sprijinul acestei concluzii este si reglementarea de la art 37 alin (2) din Legea nr 50/1991, conform căreia lucrările de construcții autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevăzute in autorizație si daca s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv in situația realizării acestor lucrări in regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire.
Prin urmare, termenul special de prescripție de 2 ani nu curge de la data săvârșirii faptei, ci de la data terminării construcției, situație insa ce nu se reduce la faptul material al incetarii actelor de construire, ci presupune si recepția lucrărilor de construire.
Este de reținut faptul ca, investită fiind cu soluționarea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art 37 alin (5) din Legea nr. 50/1991, Curtea Constituționala a reținut in mai multe rânduri ( spre exemplu, decizia nr. 697/2010 etc), că "activitatea de edificare sau desființare a construcțiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii", iar "regimul legal al construcțiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. In măsura în care, însă, (...) exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancțiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituțional al ocrotirii proprietății".
Față de cele expuse, susținerea contestatorului in sensul ca termenul de prescripție curge de la data edificării construcției, nu numai că este contrazisă de textele legale mai sus arătate, dar este de natură să facă inaplicabile alte prevederi.
Astfel, nu s-ar mai putea dispune desființarea lucrărilor realizate nelegal, conform art 32 si art 33 din Legea nr 50/1991 si totodată dispozițiile art 582 NCC ar fi lipsite de efecte, in situația in care constructorul de rea credința pe terenul altuia s-ar prevala de împlinirea termenului de prescripție, dobândind astfel un drept ( de a nu fi desființată construcția) pe care legiuitorul nu numai ca nu-l prevede, dar care este susceptibil sa atragă incalcarea dreptului de proprietate al celui care are terenul pe care este edificata respectiva construcție.
Ca atare, raportat la prevederile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 51/1990, susținerea contestatorului că dreptul intimatului la acțiune ar fi prescris, este neîntemeiată, drept pentru care a solicitat instanței respingerea acestei excepții.
In ceea ce privește Nota de constatare nr. 118/15.01.2014, așa cum sa pronunțat și Tribunalul Olt prin Decizia nr. 440/2015, aceasta nu are nicio valoare juridică, nefiind prevăzută ca modalitate în niciun act normativ, singurul act legal pentru constatarea și sancționarea contravenției fiind procesul verbal prevăzut de art. 27 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, R., cu modificările și completările ulterioare, conform procedurii și în condițiile reglementate de art. 26-28 din același act normativ. Ca atare, această "Notă" nu poate fi considerată momentul constatării faptei, moment de la care să înceapă obligația noastră de a încheia PV de constatare si sancționare a contravenției în termen de 2 ani, respectiv cel tîrziu până la data de 15.01.2016, cum în mod eronat, susține contestatorul la pagina 5 din plângere.
Intimatul a precizat că prin Nota de constatare nr. 118/15.01.2014, încheiată de o comisie mixtă formată din reprezentanții mai multor instituții, deci nu de către agenții constatatori ai CJ Olt abilitați legal, nu s-a constatat contravenția ci doar existența unei construcții pentru care proprietarul B.D. nu deține autorizație de construire și s-a dispus intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire ori desființarea construcției până la data de 20.04.2014. Niciuna dintre cele două măsuri stabilite în sarcina sa prin nota de constatare respectivă nu a fost realizată până în prezent de către contestator.
In această situație, la data de 7 iulie 2016, agentul constatator al Consiliului Județean Olt a procedat la încheierea Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 0000001 din 07.07.2016.
Admițând, prin absurd, că momentul constatării contravenției ar fi data încheierii Notei de constatare nr. 118/15.01.2014, fapt neadevărat astfel cum am expus mai sus, termenul de prescripție ar fi tot cel de 3 ani, iar nu 2 ani cum susține contestatorul, întrucât adăpostul de animale este o construcție neautorizată, ca atare nefinalizată și intră sub incidența art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, R., cu modificările și completările în vigoare, iar dreptul de a constata și sancționa contravenția este supus termenului de prescripție de 3 ani în vigoare la data încheierii procesului verbal de contravenție.
Prin Legea nr. 453/2001 de modificare si completare a Legii nr. 50/1991, tocmai pentru a nu mai exista posibilități de interpretare, a fost modificat art. 32, precizându-se că "lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizația de construire si dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor [...]. Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate. In această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute prin prezenta lege".
Deși una dintre construcțiile pentru care a fost sancționat contestatorul (adăpostul de animale) a fost executată fără autorizație de construire în cursul anului 2008 conform declarației unui martor, reținută ca atare de Judecătoria Caracal prin Sentința civilă nr. 1213/2014, totuși legiuitorul nu consideră o astfel de construcție finalizată, potrivit art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, astfel că termenul de prescripție pentru constatarea și sancționarea faptei nu s-a împlinit și, de altfel, nici nu a început să curgă decât de la data constatării faptei prin Procesul Verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 0000001/7.07.2016.
Faptul că imobilul a fost intabulat în CF, conform încheierii nr. 74540/30.12.2014 a OCP1 Olt- BCPI Slatina, nu înlătură caracterul ilicit al faptei și nici nu poate servi ca argument că s-a prescris dreptul nostru de a constata și sancționa contravenția. Chiar dacă momentul intabulării a fost realizat și acesta ar putea fi considerat ca dată a finalizării construcției (saivanului, nu și a extinderii), acest lucru s-a realizat la data de 3.12. 2014, data de la care nu au trecut nici cei 2 ani prevăzuți inițial, nici cei 3 ani prevăzuți în prezent de Legea nr. 50/1991 pentru prescripție și, așa cum am spus, intabularea nu înlătură caracterul ilicit al faptei, contravenția subzistând.
Ca atare, nu poate fi primită susținerea contestatorului că lipsa, respectiv rolul recepției finale și a autorizației de construire, ar fi suplinite de efectele S.C. nr. 1213/2014 și de mențiunile din cartea funciară, acte ce fac dovada momentului edificării, a dreptului de proprietate și a notării acestuia cu efecte erga omnes, și că, în consecință, devin inaplicabile dispozițiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991.
Se arată că neîntemeiată este si critica petentului constând în faptul că procesul verbal de contravenție nu ar cuprinde toate mențiunile imperativ prevăzute de art. 16 si că ar fi lovit de nulitate conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, pe motiv că prin procesul verbal respectiv s-a realizat doar o descriere pur formală a contravenției, "o prezentare generală lipsită de conținut" , fără a evidenția elemente de fapt de natură a o individualiza.
Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, vă rugăm să constatați că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, fiind încheiat cu respectarea acestor prevederi legale, și nu se pot reține apărările petentului privind nulitatea absolută referitoare la nedescrierea sau descrierea necorespunzătoare a faptei, procesul verbal menționând expres că în cauză, pe terenul proprietate personală situat în extravilanul comunei S…, Tarlaua 49-50, parcela 62 , petentul B.D., în calitate de proprietar, a executat fără autorizație de construcție, un adăpost pentru animale, din panouri prefabricate din beton, cu dimensiunile 23 ml x 6,70 ml, și o extindere umbrar din lemn cu acoperiș stuf de 23 ml x 3,50 ml, de asemenea fără AC, aceste fapte constituind contravenție la normele legale privind disciplina în domeniul executării și autorizării lucrărilor conform art. 26 alin. (1) lit. a) și art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, cu modificările și completările ulterioare, care se sancționează conform art. 26 alin. (1) prima liniuță cu amendă contravențională cuprinsă între 1.000 și 100.000 lei.
În ceea ce privește data săvârșirii faptei, se impune a se reține caracterul continuu al faptei în domeniul construcțiilor dar și considerentele care au fost expuse anterior vis- a- vis de data finalizării construcției și prescripției dreptului de a constata și sancționa contravenția.
Astfel, în ceea ce privește susținerile că dreptul de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea s-a prescris, se impune a se reține că potrivit art.37 al. (2) și (5) din Legea nr. 50/1991, "lucrările de construcții autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevăzute in autorizație si daca s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv in situația realizării acestor lucrări in regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire" iar în cauză nu exista proces verbal de recepție a lucrărilor, respectiv "Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate. în această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute prin prezenta lege".. Data săvârșirii faptei este, deci, data încheierii Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 0000001/07.07.2016.
Indubitabil, numitul B.D. a construit fără autorizație de construire două imobile, respectiv un adăpost de animale din plăci prefabricate din beton, iar ulterior anului 2014, și o extindere la acest adăpost, ambele construcții fiind supuse regimului obligativității autorizării conform art. 1 și următoarele din Legea nr. 50/1991, R, cu modificările și completările ulterioare.
Fiind situate în extravilanul comunei Stoeneștui, trebuia să solicite si să obțină schimbarea categoriei de folosință, precum și scoaterea definitivă a terenului din circuitul agricol iar apoi, să solicite Președintelui Consiliului Județean Olt, eliberarea CU și a AC, după obținerea avizelor legale, pt fiecare dintre cele două construcții.
Neprocedând în acest mod, numitul B.D. a săvârșit contravenția prevăzută de art. 26 alin. 1 (lit. a) din Legea nr. 50/1991, adică a executat fără autorizație de construire lucrări prevăzute de art. 3, pentru care a fost sancționat cu amenda contraventială prevăzută de art. 26 alin. (2) prima liniuță din Legea nr. 50/1991 R cu modificările și completările ulterioare, fapta fiind descrisă corect iar procesul verbal conține toate elementele imperativ prevăzute de lege.
Fată de cele expuse, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate si menținerea ca legal si temeinic a procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor seria OT nr. 0000001 din 7.07.2016.
În drept, invocă prevederile art. 201 și 205 din NCPC și actele normative la care a făcut referire în prezenta întâmpinare.
La întâmpinare au fost atașate următoarele acte: decizia nr. 440/9 mai 2016 a Tribunalului Olt pronunțată în Dosarul nr. 2075/207/2014, nota de constatare nr. 118/15.01.2014.
Intimatul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, fotografii și eventual proba cu martori, precum și judecarea cauzei în lipsa, potrivit art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 1 pct. 2 CPC.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria OT nr.0000001 din 07.07.2016 întocmit de Consiliul Județean Olt, petentul B.D. a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 3.000 lei , dispunându-se totodată și desființarea construcției aflate în proprietatea acestuia, reținându-se că a edificat, fără a deține autorizație de construire, un adăpost pentru animale din panouri de ciment, încălcând dispozițiile art.26 alin. 1 litera a) și art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991.
Potrivit dispoz.art. 248 CPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Conform disp. art. 430 CPC, în cauză există autoritate de lucru judecat atunci când o hotărâre judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Efectele lucrului judecat constau în faptul că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Potrivit art. 432 CPC ,excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.
Față de excepția autorității de lucru judecat, invocată de catre petent față de pronunțarea sentinței civile nr. 1270/29.05.2015 a Judecătoriei Caracal în dosarul nr. …../207/2014, instanța urmează să o respingă din următoarele considerente:
Astfel, împotriva sentinței civile nr. 1270/29.05.2015, a fost declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 440/09.05.2016, s-a respins apelul intimatei , însă în considerentele acestei decizii s-a apreciat ca solutia primei instante este corectă, dar nu pentru considerentele reținute in cuprinsul acesteia.
S-a apreciat că , deși petentul B.D. a edificat încă din vara anului 2008 un imobil cu destinația de grajd pentru animale, fără a deține autorizatie de constructie, autoritatea competentă să facă control și să aplice sancțiuni în domeniul reglementat de legea nr. 50 /1991, respectiv Președintele Consiliului Județean Olt, nu a luat măsurile care-i reveneau potrivit disp. legale ( art. 32 alin. 1 și 3 coroborat cu art. 28 alin. 1 și art. 26 din legea nr. 50/1991).
Numai în situația in care , această autoritate si-ar fi indeplinit atribuțiile prevazute de lege și ar fi emis proces verbal de contravenție, s-ar fi impus si obligatia complementară de demolare a construcției executate, iar organul abilitat ar fi putut formula o actiune in demolare în instanță, în situatia in care contravenientul nu si-ar fi indeplinit obligația impusă.
În consecință, s-a apreciat că nota de constatare nr. 118/15.01.2014 este in contradictie cu prevederile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, astfel că s-a considerat că actiunea Președintelui Consiliului Județean Olt este inadmisibilă .
Astfel, instanța constată neindentitate de considerente între cele două solutii pronunțate, fapt pentru care în cauză nu pot fi reținute disp.art. 430 alin. 2 Cpc, care statuează că autoritatea de lucru judecat priveste atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care aceasta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Cât priveste excepția prescripției dreptului de a constata aplica sancțiunea și de a dispune măsuri complementare, instanța urmează să o admită din următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 36 alin. 5 din legea nr. 50/1991, construcțiile executate fără autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au recepția la terminarea lucrărilor potirivt legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi întabulate în cartea funciară.
Astfel, instanța având în vedere că în baza sentinței civile nr. 1213/2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …./207/2014, solutie definitivă prin decizia nr. 502/04.11.2014 a Tribunalului Olt, a fost constatat dreptul de proprietate a reclamantului asupra imobilului grajd de animale construit in anul 2008, solutie ce a stat la baza întabulării dreptului de proprietate conform încheierii nr. 74540/30.12.2014, urmează să constate finalizată această construcție în cursul anului 2014, an in care a fost întocmită și nota de constatare nr. 118/15.01.2014.
Instanța reține faptul că intimatul Consiliul Județean Olt a întocmit această notă de constatare, moment de la care se presupune ca se putea aplica sancțiunea contravențională petentului B.D., care a edificat un imobil cu destinație grajd pentru animale, fără a deține autorizatie de construire.
Or, in speță instanța constată faptul că prin raportare la acesta nota de constatare termenul de prescripție s-ar fi împlinit cel mai târziu la data de 15.01.2016, iar raportat la acestă dată este prescris dreptul de a aplica sancțiunile și măsurile complementare care se impun.
Cât priveste excepția nulității procesului verbal de contravenție seria OT nr.0000001 din 07.07.2016 întocmit de Consiliul Județean Olt, instanța urmează să respingă această exceptie, apreciind că procesul verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prev de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța urmează a admite plângerea contravențională formulată de petentul B.D., împotriva procesului verbal de contravenție seria OT nr.0000001din 07.07.2016 și să constate prescris dreptul de a aplica sancțiunile și măsurile complementare dispuse.
Postat 22.11.2016
| ← Accesiunea imobiliară artificială. Jurisprudență Cadastru.... | Pentru a garanta dreptul la apărare şi legalitatea procedurii,... → |
|---|
