Inexistența obligației de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care dețin o asigurare de sănătate valabilă încheiată pe teritoriul altui stat membru u.e. incidența regulamentului ce nr.883/2004.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 972 din data de 21.06.2016
Inexistența obligației de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care dețin o asigurare de sănătate valabilă încheiată pe teritoriul altui stat membru U.E. Incidența Regulamentului CE nr.883/2004.
Dând eficiență principiului aplicării prioritare a dreptului comunitar, în raport de împrejurările cauzei, instanța reține că reclamantul desfășoară o activitate salariată și deține o asigurare socială de sănătate valabilă pe teritoriul unui alt stat membru al UE, astfel că îi este aplicabilă legislația din statul membru respectiv potrivit dispozițiilor Regulamentului CE nr. 883/2004 și în raport de aceste împrejurări, nu are calitatea de asigurat obligatoriu în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România și drept consecință, nu datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate stabilită de organul fiscal prin decizia de impunere contestată.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 972/21 iunie 2016
Prin sentința nr…/CA/2016 Tribunalul Hunedoara a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul D.B.S. împotriva pârâților Administrația Județeană a Finanțelor Publice H. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice T. și în consecință:
A anulat Decizia de impunere nr…/3.10.2014 precum și Decizia nr…./…/18.12.2014 de soluționare a contestației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice H. în nume propriu și pentru pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice T., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
În motivare, a arătat în esență că suma de 672 lei, reprezentând obligațiile de plată de natura plăților anticipate cu titlu de contribuții la asigurări sociale de sănătate, a fost stabilită prin Decizia de impunere nr…/19.03.2014 și a făcut obiectul contestației înregistrate la DGRFP T. sub nr…/04.04.2014 și care a fost soluționată prin Decizia nr. …/…/27.06.2014, comunicată contestatorului la domiciliul ales în contestația formulată.
În baza venitului rezultat din contractul de închiriere nr…/29.09.2014, înregistrat la AJFP H. sub nr…/01.10.2014, organele fiscale au emis decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de contribuții la asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor pe anul 2014, prin care pentru perioada 01.10.2014 - 31.12.2014 au stabilit obligații de plată de natura plăților anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în sumă de 234 lei.
Potrivit art. 211 alin.(3) din Legea nr. 95/2006, calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează: a) pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), odată cu pierderea dreptului de domiciliu în România, precum și în condițiile art. 258 alin. (2).
Față de aceste dispoziții mai sus menționate, arată că, în cazul contribuabililor care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, se datorează contribuții de asigurări sociale de sănătate, sub forma plăților anticipate efectuate în cursul anului, acestea fiind stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere, luând ca bază de calcul venitul anula realizat în anul precedent sau venitul anula estimat, în situația în care s-a depus o declarație în acest sens.
Din documentele existente reiese faptul că reclamantul D.B.S. este cetățean român și are domiciliul în România, localitatea D., b-dul 22 D., bl…, sc…, ap… județul H., deținând actul de identitate seria XX nr… , astfel că, potrivit art. 211 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, are calitatea de asigurat obligatoriu în sistemul public de asigurări de sănătate din România (indiferent de încheierea sau nu a contractului de asigurare).
Chiar din contractul de închiriere înregistrat la AJFP H. sub nr…/01.10.2014, în care este parte "în calitate de proprietar";, reclamantul D.B.S. a confirmat faptul că domiciliul său este în România.
Prin stabilirea reședinței în M.B., domnul D.B.S. nu și-a pierdut calitatea de asigurat obligatoriu în sistemul de asigurări de sănătate în România, în condițiile în care domiciliul său este în România și în consecință, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor obținute în România, datorează contribuție de asigurări sociale de sănătate.
În drept, a invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul Administrativ și O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul D.B.S. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică pentru următoarele:
În Monitorul Oficial al României Partea I nr. 549/23.07.2015 a fost publicat Ordinul ministrului Finanțelor Publice nr.837/2015 și Decizia Comisiei Centrale Fiscale nr. 2/2015 privind contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor.
În acest sens, persoanele fizice indiferent de cetățenie, de domiciliu stabil sau reședință, ce dețin o asigurare socială de sănătate încheiată pe teritoriul unui stat membru, în spațiul economic European, în Elveția sau în alte state cu care România are un acord bilateral, nu sunt obligate în România la plata contribuției de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor.
Regulamentele comunitare stabilesc dreptul unei persoane fizice de a se asigura social într-un stat, fapt pentru care dacă aceeași persoană fizică realizează venituri dintr-un alt stat, în acest celălalt stat nu i se mai poate solicita plata unor asigurări sociale, aspect care este recunoscut și prin normele legale românești anterioare anului 2015 și invocate de către reclamant și resubliniate prin dispozițiile Deciziei Comisiei Centrale Fiscale nr. 2/2015.
Reclamantul menționează că, de la angajare, în anul 2006, acesta a avut calitatea de contribuabil al statului în care are domiciliul efectiv, respectiv Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precum și asigurat și beneficiar al cardului european de sănătate, achitând sumele în cauză astfel cum rezultă din documentul P60 certificat pentru sfârșitul anului fiscal, din care rezultă pe lângă faptul că locuiește în L. și că din veniturile salariale ale acestuia s-a virat cota aferentă de bani către Asigurările Naționale - număr de identificare SJ…A, prin grija angajatorului B.C.S.L., iar în baza cardului european, E.H.I.C. - U.K., în caz de nevoie, acestuia îi sunt achitate și serviciile medicale de care ar beneficia pe teritoriul României.
Relevă că atâta vreme cât lucrează și locuiește într-o țară membră UE, având asigurare de sănătate națională în țara unde domiciliază, acestuia îi sunt aplicabile, pe lângă reglementările UE menționate și prevederile art. 26 alin. (2) din Ordinul nr.617/2007, respectiv nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (1) din actul normativ menționat anterior, aspect ignorat de Administrația Finanțelor Publice Hunedoara, în mod voit, deși i-au fost prezentate în nenumărate rânduri documente doveditoare.
În conformitate cu prevederile Regulamentelor UE, ale acordurilor internaționale la care România este parte, precum și a legislației românești în domeniul asigurărilor de sănătate, invocate de reclamant, susține că nu are obligația de a contribui la sistemul social de sănătate din România, situație în care nu îi sunt aplicabile prevederile codului fiscal și nici normele de aplicare a acestuia, care să îndreptățească organul fiscal să stabilească din oficiu obligații fiscale, motiv pentru care emiterea deciziei de impunere nr. …/03.10.2014 s-a făcut nelegal și în consecință și decizia Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul DGRFP T. nr. ../…./2014 este tot nelegală.
Reclamantul mai subliniază că și Ordinul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007, precizează la art. 26 alin. 2, valabil până în anul 2014, precum și cel cu care a fost înlocuit, respectiv Ordinul Casei naționale de Asigurări de Sănătate nr. 581/2014 privind aprobarea Normelor metodologice pentru stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calității de asigurat ( intrat în vigoare la data de 19.09.2014) la capitolul II contribuția de asigurări sociale de sănătate stipulează la art. 9 alin. 1 că pentru lucrătorii migranți care își păstrează domiciliul sau reședința în România, contribuția lunară la fond se calculează la veniturile obținute din contractele încheiate cu un angajator străin și care se impozitează în România.
Iar la alin. (2) că prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul lucrătorilor migranți care își desfășoară activitatea în statele membre ale Uniunii Europene sau în statele cu care România are încheiate acorduri de securitate socială și care sunt asigurați în respectivele sisteme de securitate socială.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele din codul de procedură civilă și celelalte texte de lege invocate în cuprinsul întâmpinării.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit art. 488 alin. 1 NCPC casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate la pct. 1-8 .
Criticile de nelegalitate formulate de recurenta - pârâtă se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță în ceea ce privește starea de fapt, prin decizia de impunere nr…/03.10.2014 AJFP H. a stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată de natura plăților anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor pe anul 2014 în sumă de 906 lei.
Prin decizia de soluționare a contestației administrative, DGRFP T. a respins ca neîntemeiată contestația reclamantului pentru suma de 234 lei și pentru autoritate de lucru judecat cu privire la suma de 672 lei.
În ceea ce privește suma de 672 lei înscrisă și în decizia de impunere nr. …/2014, în acord cu judecătorul fondului, se constată că nu se poate reține autoritate de lucru judecat a acestei decizii, întrucât ea a fost contestată în instanță făcând obiectul dosarului nr. …/…/2014, soluționat definitiv prin decizia nr…/2015 prin care, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului.
În aceste împrejurări, întrucât prin hotărârea definitivă a instanței de contencios administrativ nu a fost soluționat fondul cauzei, nu se poate reține că în cauză a operat autoritatea de lucru judecat.
Referitor la calitatea de asigurat a reclamantului, pârâta susține în esență greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor din Codul fiscal care reglementează obligația de plată a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate pentru contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, arătând astfel că reclamantul este cetățean român și are domiciliul în România, iar prin stabilirea reședinței în Marea Britanie nu și-a pierdut calitate de asigurat obligatoriu în sistemul de asigurări de sănătate în România.
Astfel, în drept pretinde ca fiind aplicabile în prezenta cauză dispozițiile art. 296 ind. 21 alin. 1 lit. i din Legea nr.571/2003, potrivit cărora: (1) Următoarele persoane au calitatea de contribuabil la sistemul public de pensii și la cel de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, după caz:
i) persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor; art.296 ind.24 alin.1) care stabilesc că, contribuabilii prevăzuți la art. 296 ind. 21 alin. (1) lit. a) - e), h) și i), cu excepția celor care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole, sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de contribuții sociale.
(2) În cazul contribuției de asigurări sociale de sănătate, plățile anticipate prevăzute la alin. (1) se stabilesc de organul fiscal competent, potrivit regulilor prevăzute la art. 82, prin decizie de impunere, pe baza declarației de venit estimat/norma de venit sau a declarației privind venitul realizat, după caz. În cazul contribuției de asigurări sociale, obligațiile lunare de plată se stabilesc pe baza venitului declarat, prevăzut la art. 29622 alin. (1).
De asemenea, susține și aplicarea prevederilor art. 211 alin.(1) și (3) lit. a din Legea nr.95/2006 , în conformitate cu care sunt asigurați, potrivit prezentei legi:
a) toți cetățenii români cu domiciliul în țară și care fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi; calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), odată cu pierderea dreptului de domiciliu în România, precum și în condițiile art. 258 alin. (2), persoana asigurată având obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, astfel cum stabilesc dispozițiile art.257 alin.1 din aceeași lege.
De cealaltă parte, reclamantul invocă aplicarea Regulamentului CE nr.883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, respectiv art.2 potrivit căruia, prezentul regulament se aplică resortisanților unuia dintre statele membre, apatrizilor și refugiaților care sunt rezidenți într-un stat membru și care se află sau s-au aflat sub incidența legislației unuia sau mai multor state membre, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora și art.3 lit. a, care arată că prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:
(a) prestațiile de boală.
De asemenea, relevante în cauză sunt și dispozițiile art.11 - reguli generale privind stabilirea legislației aplicabile, potrivit cărora, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislației unui singur stat membru.
(3) Sub rezerva articolelor 12 - 16:
a) persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației din statul membru respectiv;
Revenind la împrejurările cauzei, se constată că reclamantul a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că este angajat din data de 11.04.2011 cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la instituția financiar bancară B.C.S.L. și că angajatorul a virat contribuțiile aferente câștigurilor salariale. Mai mult, se reține că reclamantul deținu un Card de asigurare națională nr. SJ…A și un Card european de asigurare de sănătate emis de Regatul Unit al Marii Britanii cu nr. UK … valabil până la data de 15.07.2019, aspecte de altfel necontestate de către pârâte.
În aceste condiții, dând eficiență principiului aplicării prioritare a dreptului comunitar, se reține că reclamantul desfășoară o activitate salariată și deține o asigurare socială de sănătate valabilă pe teritoriul unui alt stat membru al UE, astfel că îi este aplicabilă legislația din statul membru respectiv potrivit dispozițiilor Regulamentului nr. CE nr. 883/2004 și în raport de aceste împrejurări, nu are calitatea de asigurat obligatoriu în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România și drept consecință, nu datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate stabilită de organul fiscal prin decizia de impunere contestată.
În sprijinul acestor considerente, se reține și Ordinul MFP nr. 837/2015 privind aprobarea Deciziei Comisiei fiscale centrale nr.2/2015, prin care se interpretează dispozițiile art. 296 ind. 21 alin.1 lit. i din Legea nr. 571/2003, în vederea aplicării unitare, Comisia fiscală centrală stabilind că pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor nu datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate următoarele categorii de persoane fizice:
- persoanele fizice, indiferent de cetățenie și de domiciliul stabil sau reședință, care dețin o asigurare socială de sănătate încheiată pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, Spațiului Economic European și Confederației Elvețiene sau în statele cu care România are încheiate acorduri bilaterale de securitate socială cu prevederi pentru asigurarea de boală-maternitate, în temeiul legislației interne a statelor respective care produce efecte pe teritoriul României, și fac dovada valabilității asigurării. Persoanele fizice în cauză au obligația de a prezenta organului fiscal competent documente justificative eliberate de instituția competentă din statul în care a fost încheiată asigurarea.
Este adevărat că acest ordin a fost publicat în Monitorul Oficial din 23.07.2015, iar decizia de impunere atacată în cauză vizează obligații de plată aferente anului 2014, însă, astfel cum rezultă din preambulul acesteia, Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 2/16.07.2015 are în vedere tocmai interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate, respectiv art. 296 ind. 21 alin. 1 lit. i din Legea nr. 571/2003 cu raportare la art. 211 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare; Regulamentul CE nr. 883/2004, prevederile instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, după caz, astfel că, fiind interpretativă, se poate aplica și unor situații născute înainte de adoptarea acestei soluții la nivel central.
De altfel, în aplicarea Deciziei adoptate de Comisia Fiscală Centrală, pârâta DGRFP T., prin Decizia nr…/…/2016, fila X - dosar de fond, a admis contestația reclamantului și a anulat în parte decizia de impunere prin care organul fiscal a stabilit în sarcina acestuia plăți anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate aferente anului 2015, reținând că reclamantul a prezentat documente justificative din care rezultă că are calitatea de salariat și deține o asigurare de sănătate valabilă încheiată pe teritoriul Marii Britanii, fiind de asemenea și coproprietarul unui apartament situat în L.
Pentru toate aceste considerente care le vor completa pe cele ale primei instanțe, întrucât în cauză nu este relevant dacă reclamantul are sau nu domiciliul stabil în România ori dacă are domiciliul sau doar reședința în Marea Britanie, se constată că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art.496 alin.1 NCPC, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice H. în nume propriu și pentru pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței administrative nr…/CA/2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr…/…/2015.
| ← Potrivit art. 470 alin. 2 şi alin. 3 ncpc, la cererea de apel... | Accesiunea imobiliară artificială. Jurisprudență Cadastru.... → |
|---|
