ACŢIUNE ÎN REGRES - OBLIGAREA PÂRÂTULUI LA PLATĂ DESPĂGUBIRE ŞI PENALITĂŢI DE ÎNTÂRZIERE DE 1% PE ZI DE ÎNTÂRZIERE
| Comentarii |
|
Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN Sentinţă civilă nr. 5032 din data de 20.12.2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 16.08.2011 sub nr. 3XXXX/299/2011, reclamanta S.C. X GROUP S.A în contradictoriu cu pârâtul GNF, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 24715,80 lei reprezentând despăgubire, a sumei de 189323 lei reprezentând penalități de întârziere de 1% pe zi de întârziere calculate de la data de 03.07.2009 și până la data de 08.08.2011, precum și în continuare la plata penalităților de întârziere calculate până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de agent nr. 7XX/21.12.2005, întrucât la data producerii evenimentului, acesta nu depusese prima de asigurare.
În drept, și-a invocat disp. art. 969,970 C. civil., Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, Legii nr. 32/2000, art. 720 ind.1 și urm. C. proc. civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă timbru și timbru judiciar.
În temeiul art. 242 alin.1, pct.2 C. proc. civ, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25.04.2013, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, excepția prematurității cererii introductive, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția netimbrării și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dr.Tr. Severin, respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, ca prescrisă, ca prematur introdusă, iar pe fond ca neîntemeiată.
A motivat prin întâmpinare că reclamanta trebuia să facă dovada confirmării de primire și a concilierii prealabile. S-a menționat că dreptul material la acțiune este prescris, deoarece accidentul s-a produs în data de 24.12.2007, iar acțiunea a fost introdusă de reclamantă la data de 16.08.2011. Pârâtul a învederat faptul că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Dr.Tr. Severin. Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâtul a arătat că reclamanta în lipsa unei poliție de asigurare valabile nu trebuia să deschidă dosarul de daună.
Prin sentința civilă nr. 10363/08.05.2013 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dr.Tr. Severin.
Pe rolul Judecătoriei Dr.Tr. Severin, s-a înregistrat la data de 23.07.2013, dosarul cu nr. 3XXXX/299/2011 cu termen de judecată fixat la data de 04.10.2013.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus în copie următoarele înscrisuri: dovada comunicării cu confirmare de primire, contract de agent nr. 9XX/31.08.2010, act adițional, decizia nr. 407 din 15.06.2007 și un înscris privind furnizare informații nr. 6XXXXX/22.05.2012 emis de ORC București.
Prin încheierea de ședință din 01.11.2013, instanța cu privire la excepția de netimbrare a cererii invocată de pârât, a respins-o întrucât reclamanta corespunzător pretențiilor solicitate face dovada achitării taxei de timbru de 5891,78 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, taxă aferentă cererii la data introducerii acțiunii, respectiv 16.08.2011.
A fost respinsă și excepția lipsei procedurii prealabile, instanța potrivit art. 720 ind. 1 C. proc. civ,, întrucât s-a reținut că reclamanta face dovada convocării pârâtului la data de 10.09.2010.
Referitor la excepția lipsei procesuale pasive invocate de pârât și excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind necesară administrarea de probe, instanța le-a unit cu fondul cauzei.
Instanța apreciind că probele cu înscrisuri solicitate de părți prin apărători, sunt legale, necesare și utile soluționării cauzei, în conformitate cu disp. art. 167 alin.1 C. proc. civ., le-a încuviințat.
Cu privire la proba testimonială cu martorul PSC solicitată de pârât, instanța a apreciat că nu este utilă soluționării cauzei, valabilitatea poliție de asigurare, urmând a fi dovedită cu actele existente la dosar.
Analizând prezenta acțiune în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Instanța reține că între părți s-a încheiat contractul de agent nr. urmând a avea în vedere dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2011, conform cărora contractul nr.1742/31.07.2007 este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, raportat la data încheierii convenției , respectiv dispozițiile vechiului cod civil.
Față de dispozițiile art. 137 alin. 1 C.p.c. și având în vedere , excepția lipsei calității procesuale a pârâtului și prescripției dreptului material la acțiune de a solicita plata despăgubirilor, sunt excepții care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța se va pronunța mai întâi cu privire la acestea.
Analizând exceptia lipsei calității procesuale pasive a pârâtului instanța apreciază că aceasta nu poate fi primită întrucât între părți a intervenit contractul de agent, iar potrivit art.3.1.7 din contractul nr.1742/31.07.2007 pârâtul avea obligația de a depune primul exemplar al borderoului de predare prin fax sau orice altă modalitate de informare în termen de 24 ore de la data întocmirii, lucru pe care nu l-a făcut. Faptul că asigurătorul a declarat polițele ca fiind nule, deși acestea se aflau în posesia agentului de asigurare nu pot fi opuse temei pentru neacordarea despăgubirilor către terțe persoane. Contractul de intermediere este opozabil numai părților care l-au semnat nu și terților, în speță reclamanta.
Nu poate fi primită nici excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât , în speță fiind vorba despre neexecutarea obligațiilor contractuale ale pârâtului, iar acțiunea reclamantei este o acțiune în pretenții, întemeiată pe răspunderea contractuală a acestuia. Raportul dintre părți nu se încadrează în sfera raporturilor ce izvorăsc din asigurare, și pe cale de consecință nu este supus termenului special de prescripție de 2 ani prevăzut de art.3 alin.2 din Decretul nr.167/1958 ,ci termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și care curge de la momentul plății despăgubirii, respectiv data de 03.07.2009, acțiunea fiind introdusă la data de 16.08.2011 la Judecătoria Sector 1 București.
Pe fondul cauzei se reține că în fapt,între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul de agent nr. 1742/31.07.2007. Pârâtul,în calitate de agent de asigurări și în baza contractului de agent a încheiat polița de asigurare RCA seria XXXX la data de 08.10.2007, transmițând în cursul aceleiași zile asiguratului pe fax și polița de asigurare RCA, fără ca asiguratul să plătească prima de asigurare.
Potrivit susținerilor pârâtului acesta a anulat polița de asigurare menționată anterior în aceeași zi în care a fost încheiată. În schimb,borderoul de predare al poliței RCA seria XXXXX ca anulată, a fost transmis reclamantei la data de 25.02.2008 mult mai târziu de la data încheierii acesteia.
Prin urmare pârâtul nu și-a respectat obligațiile ce-i reveneau potrivit contractului de agent nr.1XXX/31.07.2007, acesta nedepunând primul exemplar al borderoului de predare cu privire la documentele de asigurare emise în termen de 24 ore de la data întocmirii, deși anulase polița de asigurare pentru neplata primei de asigurare.
De asemenea, s-a reținut că pârâtul nu și-a respectat obligația de a depune în casierie sau a vira încasările realizate în numerar în fiecare zi de luni din săptămâna următoare celei în care s-au încasat primele de asigurare, având în vedere că la data producerii evenimentului rutier, respectiv 24.12.2007, acesta nu depusese prima de asigurare.
Astfel, potrivit contractului de agent în cazul în care : Borderourile nu se transmit în termen și se produce riscul asigurat până la comunicarea acestora către asigurător, despăgubirile aferente contractelor de asigurare în care s-a produs riscul asigurat , se recuperează de la agent.
La data de 24.12.2007 a avut loc un eveniment rutier, în urma căruia reclamanta în calitate de asigurător RCA a achitat suma de 5842,98 euro în baza poliței de asigurare RCA seria XXXX pentru autovehiculul cu nr.MH-XX-TXX.
Contravaloarea reparațiilor la autoturism de 5842,98 euro a fost achitată la data de 03.07.2009, iar pârâtul nu și-a respectat obligația contractuală, întrucât la data producerii evenimentului rutier de 24.12.2007, acesta nu depusese prima de asigurare.
Prin urmare, despăgubirile aferente contractelor de asigurare se recuperează de la agent.
Față de cele ce preced , având în vedere dispozițiile art.969 cod civil și dispozițiile Legii nr.136/1995, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada pretențiilor sale urmând să admită acțiunea așa cum a fost formulată și penalități de întârziere potrivit art.5.3 din contract în cuantum de 1% /zi de întârziere din valoarea sumei nedepuse.
Se va dispune obligarea pârâtului la 24.715,80 lei c/valoare despăgubire și 189.323 lei penalități întârziere calculate de la data de 03.07.2009 și până la data de 08.08.2011 și în continuare penalități de întârziere până la data plății efective a debitului, către reclamantă.
Fiind în culpă procesuală și văzând dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, va obliga pârâtul la 5896,78 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru către reclamantă.
| ← PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ. Jurisprudență Circulaţie rutieră | CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
