Acord de recunoaştere a vinovăţiei. respingerea acestuia de către instanţă. temeiuri.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 157/A din data de 08.03.2016
În situația în care prima instanță a considerat că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani și interzicerea drepturilor prevăzute la art. 66 al. 1 lit. a), b) C. pen cu titlu de pedeapsă complementară reprezintă o sancțiune mult prea blândă raportat la împrejurările și modul de comitere al infracțiunii, precum și starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin fapta de a cărei comitere este acuzat inculpatul, acesta constituie un motiv de netemeinicie, temeiul legal al respingerii acordului fiind art. 485 al. 1 lit. b) teza II C. pr. pen și nu art. 485 al. 2 C. pr. pen, cum greșit a reținut prima instanță, dispoziție legală care se referă la admiterea parțială a acordului de recunoaștere a vinovăției și care nu este incidentă în cauză.
Art. 485 al. 2 și art. 485 al. 1 lit. b) teza II C. pr. pen.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată:
Prin sentința penală nr. 1071/16.11.2015 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. xxx s-a dispus:
În baza art. 485 al. 2 C.proc.pen., respinge acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc cu inculpatul XXX, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe prevăzute de art. 336 al. 1 din C.pen., obiect al cauzei penale nr. 2284/P/2014 și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C.proc.pen. în sensul că soluția consemnată în acord este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii.
Astfel, data de 11.12.2014, în jurul orei 19:07, inculpatul XXX, a condus pe drumurile publice, respectiv pe raza comunei Plăieșii de Jos, sat Imper, jud. Harghita, autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare XXX, având o îmbibație alcoolică de 2,80 ‰ alcool pur în sânge la prima probă, respectiv 3,20 ‰ alcool pur în sânge la a doua probă.
Fiind audiat inculpatul XXX, inculpatul a declarat că a consumat aproximativ 9-11 beri cu alcool și ½ de litru de palincă, astfel că instanța a constatat că acesta a consumat o cantitate considerabil de mare de alcool.
În acest context, instanța a remarcat, pe de o parte, gradul ridicat de îmbibație alcoolică ce a fost stabilită în urma recoltării probelor biologice, respectiv 2, 80% și 3,20 g % precum și starea de pericol creată prin conducerea autoturismului pe drumurile publice, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, în localitatea Imper, la o oră, 19.00, destul de intens circulată. Având în vedere aceste aspecte, instanța a avut în vedere că fapta inculpatului este una periculoasă, punând în pericol siguranța participanților la trafic
Față de aceste considerente, în baza art. 485 al. 2 C.proc.pen., instanța a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc cu inculpatul XXX, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe prevăzute de art. 336 al. 1 din C.pen., obiect al cauzei penale nr. 2284/P/2014 și a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
Împotriva aceste sentințe penale au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.
Reprezentantul Ministerului Public a criticat sentința atacată sub aspectul nelegalității. S-a subliniat că sunt îndeplinite condițiile, forma și conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției prevăzute de art. 480-482 C.proc.pen.. Cu privire la pedeapsa cu privire la care s-a ajuns la un acord, s-a subliniat că aceasta este una în concordanță cu practica Judecătoriei Miercurea Ciuc, dar și a altor instanțe din raza de competență a Curții de Apel Târgu Mureș.
Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public a mai subliniat faptul că instanța de fond ale acordului de recunoaștere a vinovăției prevăzute la art. 480-482 C.proc.pen. și aprecierea că soluția este nejustificat de blândă. S-a mai criticat temeiul respingerii acordului reținut de instanța de fond, 485 al. 2 C.proc.pen. în loc de art. 485 al. 1 lit. b) C.proc.pen.. În situația admiterii acordului, s-a solicitat să se interzică inculpatului dreptul de a conduce autovehicule cu titlu de pedeapsă complementară.
Analizând apelul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc prin prisma limitelor prevăzute de art. 417 și 420 C.proc.pen., instanța de control judiciar constată că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Acordul de recunoaștere a vinovăției este o procedură specială care constă în încheierea unei înțelegeri între acuzare și apărare cu privire la sancțiunea ce urmează a fi aplicată inculpatului, numai în cazul în care sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 478-480 C.proc.pen.. Acest acord este supus cenzurii instanței, care verifică atât îndeplinirea condițiilor de fond cât și a celor de formă, cât și temeinicia acordului, aspect ce se desprinde din coroborarea art. 484 și 485 C.proc.pen. (acesta din urmă făcând referire expresă atât la verificarea condițiilor prevăzute de art. 480-482 C.proc.pen. cât și la "blândețea"; soluției cu privire la care s-a ajuns la un acord, raportat la gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului).
Prin urmare, soluția respingerii acordului de recunoaștere a vinovăției poate avea la bază fie motive de nelegalitate (nerespectarea prevederilor art. 480-482 C.proc.pen.) fie motive de netemeinicie (soluția agreată este prea blândă raportat la gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului).
Potrivit art. 480-482 C.proc.pen., pentru încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală; inculpatul cu care se încheie acordul să fie major; legea să prevadă pentru infracțiunea pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală numai pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de până la 7 ani alternativ sau nu cu pedeapsa amenzii; din probele administrate în cursul urmăririi penale să rezulte suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului; să existe avizul prealabil scris al procurorului ierarhic superior prin care acesta să fie de acord cu limitele acordului; procurorul de caz și inculpatul să agreeze obiectul acordului.
Necontestabil, toate aceste condiții de fond și de formă sunt îndeplinite în prezenta cauză de către reprezentantul Ministerului Public.
Temeinicia sancțiunii cu privire la care s-a ajuns la un acord, raportată la natura, cuantumului acesteia, precum și modalitatea de executare se raportează la criteriile de individualizare prevăzute la art. 74 C.pen..
Cu privire la acest aspect, instanța de control judiciar constată că, în mod corect prima instanță a considerat că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 2 ani și interzicerea drepturilor prevăzute la art. 66 al. 1 lit. a), b) C.pen. cu titlu de pedeapsă complementară reprezintă o sancțiune mult prea blândă raportat la împrejurările și modul de comitere al infracțiunii, precum și starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin fapta de a cărei comitere este acuzat inculpatul XXX.
Se mai remarcă faptul că, în acord, s-a omis aplicarea prevederilor art. 65 C.pen. care impunea interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie a exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanță cu titlu de pedeapsă complementară. Totodată, ar fi oportun să se analizeze și necesitatea interzicerii exercițiului dreptului prevăzut la art. 66 lit. i) C.pen. cu titlu de pedeapsă complementară și accesorie.
Față de cele expuse mai sus, în cazul în care se constată incidența unui motiv de netemeinicie, temeiul legal al respingerii acordului este art. 485 al. 1 lit. b) teza II C.proc.pen.. Instanța de fond a reținut ca și temei al respingerii acordului art. 485 al. 2 C.proc.pen., dispoziție legală care se referă la admiterea parțială a acordului de recunoaștere a vinovăției și care nu este incidentă în cauză.
Pentru aceste motive, va fi admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.
Va fi schimbat temeiul respingerii acordului de recunoaștere a vinovăției din art. 485 al. 2 C.proc.pen. în art. 485 al. 1 lit. b) teza II C.proc.pen..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate privind respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției și imputarea cheltuielilor judiciare.
Cheltuieli judiciare
Față de soluția pronunțată pe fondul căii de atac, în baza art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 230 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu (delegația nr. 164/22.02.2016) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
| ← Personal didactic. contestare decizie de sancţionare. procedură | Despăgubiri pentru prejudiciu moral. cuantificare. → |
|---|
