Despăgubiri pentru prejudiciu moral. cuantificare.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 130/R din data de 10.03.2016
La stabilirea cuantumului compensațiilor bănești pentru acest prejudiciu, instanța trebuie să aibă în vedere anumite criterii, respectiv importanta si gravitatea prejudiciului nepatrimonial suferit, precum si criteriul echitații, întrucât aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a reclamantei și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului pârâtului.
Raportat la cele două criterii, instanța de control judiciar a constatat că suma de 20.000 euro reprezintă o reparație echitabilă a suferințelor fizice și psihice îndurate de reclamantă ca urmare a leziunilor produse.
Legea nr. 407/2006.
Deliberând asupra cauzei civile de față, a constatat următoarele:
Prin Decizia civilă nr. xxx a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. xxx s-a admis excepția netimbrării apelului și s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelantul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva Sentinței civile nr. xxx, pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș.
De asemenea, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Mureș împotriva aceleiași hotărâri.
Tribunalul a admis apelul declarat de apelanta C.L. împotriva Sentinței civile nr. xxx pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a obligat pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fost Minister al Mediului și Schimbărilor Climatice), Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură și Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Mureș la plata către reclamantă a sumei de 20.000 Euro (echivalentul în lei la cursul BNR din data plății), cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Totodată, a obligat intimații la plata către apelantă a sumei de 1117 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că apelantul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor nu a achitat taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa, astfel că a admis excepția netimbrării.
Cu privire la apelul declarat de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Mureș, Tribunalul a reținut că pârâta își exercita atribuțiile de gestionare a fondului cinegetic, din care făcea parte și ursul care a provocat incidentul din 27.05.2012, în baza contractului nr. 1599/2000.
S-a mai reținut că, în cauză, este aplicabil dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale și că, întrucât există un contract de încredințare a pazei juridice a animalelor ce fac parte din fondul cinegetic nr. 24, numit Lunca, jud. Mureș, apelanta are calitate procesuală, astfel încât în mod justificat a respins prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive.
Tribunalul a subliniat că răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este una obiectivă, fără vinovăție, fiind fundamentată pe obligația de garanție a așa-zisului "comportament"; al animalului, care are ca suport riscul de activitate introdus în societate prin aproprierea și folosirea de animale. În aceste condiții victima prejudiciată trebuie să facă dovada a două condiții: existența prejudiciului și existența raportului de cauzalitate dintre "comportamentul"; animalului și prejudiciu, condiții îndeplinite în cauză.
În ceea ce privește prejudiciul moral, prin componentele sale, respectiv atingerea adusă integrității corporale, fiind afectată atât activitatea motorie a intimatei, cât și aspectul său facial s-a apreciat că este dovedit prin actele medicale depuse la dosar.
Referitor la apelul declarat de reclamanta C.L., Tribunalul a apreciat, ținând seama de actele medicale prezentate și de faptul că urmările incidentului o vor urmări toată viața, că se impune acordarea unor daune morale totale în valoare de 20000 Euro, echivalent în lei la data plății, observând că valoarea de despăgubire pentru un animal din specia urs din anexa 2 la Legea nr.407/2006, în cazul uciderii lui este de 40.000 Euro, astfel că despăgubirile acordate pentru atingerea adusă sănătății și integrității corporale unei ființe umane trebuie să fie una pe măsură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C.L., prin care a solicitat modificarea în parte a deciziei, în sensul admiterii în integralitate a apelului promovat și obligării pârâților la despăgubiri în cuantum de 40.000 euro, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanța de apel nu a ținut seama de anumite fapte care au fost dovedite, respectiv faptul că evoluția vindecării reclamantei nu a fost favorabilă, necesitând mai multe intervenții chirurgicale, fiind un an de zile imobilizată în pat.
De asemenea, s-a arătat că trauma fizică și psihică a fost majoră, rănile fiind plasate în zona capului, astfel că pentru o femeie sluțirea prin deformarea aspectului feței este de natură a crea un sentiment de inferioritate și de frustrare ireparabil. Totodată, infirmitatea prin șchiopătare determină conștientizarea zilnică a efectelor cauzei generatoare.
Sub acest aspect, s-a arătat de către recurentă că suma acordată nu este de natură a satisface solicitarea de despăgubire în cauză, pentru alinarea suferințelor de natură morală.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
Intimata Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Mureș a formulat întâmpinare, prin care a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, subliniind că dispozițiile art. 1375 și art. 1377 din Codul civil nu pot constitui temei pentru atragerea răspunderii civile a acesteia.
De asemenea, a arătat că nu se justifică în cauză majorarea cuantumului despăgubirilor acordate de Tribunal.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, instanța de control judiciar a constatat următoarele:
În primul rând, Curtea a constatat că nu sunt încadrabile în dispozițiile art. 304 din Codul de procedură civilă, criticile recurentei din perspectiva netemeiniciei hotărârii instanței de apel, respectiv cele care se referă la aprecierea eronată a probelor administrate, nefiind susținute argumente care să vizeze nelegalitatea concluziei instanței de apel. Făcând trimitere la mijloace de probă și la modul în care acestea au fost evaluate de instanța de apel, recurenta tinde la o devoluare a fondului pe acest aspect, ceea ce este incompatibil cu structura recursului, în cadrul căruia nu se verifică temeinicia și elementele de fapt ale cauzei, ci legalitatea soluției adoptate, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt determinată de instanța de apel.
Cu privire la motivele de nelegalitatea invocate, vizând modalitatea de aplicare a dispozițiilor legale care dau dreptul reclamantei la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, Curtea a constatat că sunt nefondate, instanța de apel apreciind în mod legal cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru suferințele cauzate de incidentul produs la data de 27.05.2012.
Astfel, instanța a avut în vedere, la cuantificarea despăgubirilor acordate, de toate aspectele enumerate de reclamantă prin memoriul de recurs, ținând seama de trauma fizică și psihică suferită, în raport cu elementele concrete ale cauzei.
În acest sens, instanța reamintește că prejudiciul nepatrimonial, cauzat direct personalității fizice, rezultă din atingerile aduse sănătății și integrității corporale a reclamantei, constând în dureri fizice și disconfortul psihic cauzat de acestea.
La stabilirea cuantumului compensațiilor bănești pentru acest prejudiciu, instanța trebuie să aibă în vedere anumite criterii, respectiv importanta si gravitatea prejudiciului nepatrimonial suferit, precum si criteriul echitații, întrucât aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a reclamantei și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului pârâtului.
Raportat la cele două criterii, Curtea a constatat că suma de 20.000 euro reprezintă o reparație echitabilă a suferințelor fizice și psihice îndurate de reclamantă ca urmare a leziunilor produse la data de 27.05.2012.
În consecință, Curtea a constatat că hotărârea atacată este legală, dispozițiile legale incidente fiind corect aplicate, nefiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă a respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. respingerea acestuia de... | Apel. încheiere de cameră preliminară nesusceptibilă de... → |
|---|
