Acţiune constatare - pretenţii. Jurisprudență Drepturile omului
| Comentarii |
|
Judecătoria CÂMPINA Sentinţă civilă nr. 1547 din data de 15.05.2018
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 4825/204/2017, reclamanții D.O. și D. T. și R. I. SPRL prin asociat coordonator D.O. în contradictoriu pârâtul M. C. I, au solicitat să se constate încălcarea dreptului la imagine, onoare, demnitate, si viata privata a reclamanților, ca urmare a unei campanii denigratoare desfășurată de pârât la adresa lor, să se constate că prin încălcarea acestui drept nepatrimonial a fost creat un prejudiciu moral să fie obligat pârâtul să plătească suma de 3000 lei reprezentând daune morale , să fie obligat pârâtul să șteargă , articolele , comentariile și filmele cu referire expresă la ei reclamanții și postate pe blogul său dar și pe alte site-uri ori publicații online , să fie obligat pârâtul să publice pe cheltuiala lui hotărârea pronunțată de instanță în 3 ziare de largă circulație națională precum și pe blogul lui.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că ea reclamanta este practician de insolvență și asociat coordonator al societății reclamante, iar prin Sentința civilă’ nr.1797/2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr.2363/2012 a fost desemnată în calitate de lichidator al debitoarei H. P. C. SRL, pârâtul fiind la acea vreme asociat cu o cotă de 50% din capitalul social.
In continuare reclamanții, au arătat că și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau, iar din cauza faptului că nu au admis cererea de creanțe pe care pârâtul a formulat-o în cadrul procedurii, acesta nu a avut calitatea de participant la procedură și întrucât i-a considerat pe ei vinovați , a pornit o campanie de denigrare împotriva lor a celor 3 reclamanți , postând pe blogul său, articole defăimătoare și denigratoare aducând acuzații grave cu privire la probitatea profesională a acestora și făcând aprecieri insinuante și tendențioase cu privire la averea lor.
Reclamanții au exemplificat aspecte din postările pârâtului pe blogul său , prin care li s-au adus acuzații grave , mincinoase "fabricarea de documente antedatate"; , a publicat fotografii cu casa unde reclamanții își au domiciliul, întrebându-se cum au dobândit această avere , familie parvenită care a ajuns să facă legea în Prahova , presupunând că a obținut-o abuziv de la firme aflate în faliment prin clasica metodă de sub evaluare.
Au mai arătat reclamanții, că pârâtul i-a denigrat și defăimat , faptă ilicită a acestuia devenind cu atât mai gravă, întrucât pârâtul a făcut posibil să apară conținutul articolelor în mass-media , presă scrisă în mediul on-line , la televiziune pe You Tube , informații calomnioase fiind cunoscute astfel de un număr mare de persoane.
Au mai arătat reclamanții că ei se află în continuare în stare de stres și cu o teamă permanentă că vor fi filmați sau fotografiați, sunt afectați emoțional , le-a produs suferințe morale (psihice ) precum frica, rușinea, tristețea, neliniștea, umilirea și alte emoții negative.
Au făcut reclamanții o analiză pe larg a dispozițiilor legale respectiv art.1357 CC, Decizia CC 1576/2011, art.72 din CC, art5. 16 din Constituția României , Decizii de speță ale instanței supreme.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.72,73,74, 77, 252,253, 257, 1357, 1350 CC , art.30-33 , 94, 107, 192, 194 CPC, art.7 din OUG 80/2013.
Au fost depuse în copie la dosar, extrase din articolele denigratoare.
Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepția netimbrării la valoare de 30.000 lei pretinse ca daune morale , excepția prescripției dreptului la acțiune , privind acordarea de daune morale față de Hotărârea ICCJ în sensul că repararea prejudiciului moral cauzat prin vătămarea unor drepturi personale nepatrimoniale este o chestiune distinctă , având un caracter patrimonial, ea fiind asimilată acțiunilor privind creanțele , astfel încât este supusă regulilor referitoare la prescripția extinctivă conform Dec.167/1958 resp.art.2501 CC și de asemenea art.253 CC.
In ceea ce privește fondul, pârâtul a arătat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale, acțiunile pârâtului neavând caracter ilicit și culpabil, el se consideră în continuare grav prejudiciat prin activitatea cu caracter infracțional al reclamantei D. O., care a acționat cu rea credință într-un dosar de faliment.
A mai arătat pârâtul, că interesul lui legitim a fost acela de a demonstra că a fost victima unor manopere frauduloase , iar în urma unor eforturi tenace, pentru sensibilizarea organelor în drept dar și a opiniei publice , Judecătoria Câmpina a admis plângerea lui împotriva soluțiilor de clasare dispuse neîntemeiat de către Parchet.
Reclamanții au depus la dosar Răspuns la Întâmpinare, prin care au arătat că solicită respingerea excepțiilor invocate de pârât prin Întâmpinare, a achitat taxa judiciară de timbru , iar dreptul la acțiune privind stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daune morale nu s-a născut la data de 17.10.2013 ci ulterior, când au fost folosite postările pe care le-a făcut pârâtul în mediul ON-LINE.
In cea ce privește susținerile pârâtului pe fondul cauzei , reclamanții au arătat că acesta încearcă să-și justifice săvârșirea faptelor sale ilicite, susținând că a fost victima unor manopere frauduloase , lucru neadevărat întrucât în calitate de lichidator judiciar respectiv organ care aplică procedura, și-au îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege cu respectarea dispozițiilor legale și sub controlul permanent al judecătorului sindic.
Au mai arătat reclamanții, că susținerile pârâtului din întâmpinare reprezintă o mărturisire care probează că pârâtul a săvârșit fapte ilicite, respectiv a adus atingere onoarei, reputației și vieții lor pârâte cu încălcarea limitelor prevăzute de art.75 CC.
Pârâtul a depus în copie la dosar plângere penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina , Încheierea pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul penal nr.4200/204/2015.
In cauză, au fost solicitate și admise probe pentru reclamanți, cu înscrisuri , interogatoriu și testimonială iar pentru pârât proba cu înscrisuri, nefiind administrată proba cu martor datorita faptului ca s-a renunțat la ea.
Reclamanții au depus în copie la dosar, Ordonanța de efectuare a expertizei tehnice contabile , referat cu propunere de clasare , Ordonanța emisă în dosarul nr.18/II/2/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova , Proces verbal încheiat la 18.12.2017.
Pârâtul a mai depus la dosar în copii certificate Adresa nr.50044/2018, Încheierea din 12 aprilie 2016 , Proces verbal din 18.12.2017.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanta D. O. este practician de insolvență și asociat coordonator al societății R.I. SPRL, iar reclamantul D. T. este asociat și deasemenea practician de insolvență, iar prin Sentința civilă nr.1798/26.10.2012 a Tribunalului Prahova pronunțată în Dosarul civil nr.2363/105/2012 a fost desemnată în calitate de lichidator judiciar al S.C H. P. C. SRL.
Pârâtul M. C. I., a fost asociat la societatea în lichidare cu o cotă de 50% din capitalul social, și din susținerile reclamanților precum și din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acesta avea disensiuni cu celălalt asociat al societății H. P. C. SRL.
Pe parcursul derulării activității de lichidator judiciar a reclamanților, pârâtul a postat pe blogul său personal de pe pagina VEB anumite afirmații legate atât de activitatea societății lichidatoare cât și de cei 2 lichidatori persoane fizice , aspecte recunoscute de acesta la interogatoriu întrebarea 4 -fila 116-117) dar motivate prin faptul, că au fost preluate din presa locală.
Astfel, sub titlul "Spectacol de magie, lichidatorul judiciar poate face să dispară patrimoniul de milioane de Euro fără să acopere datoriile de 200.000 euro ale societății intrată în lichidare (f.127-128), pârâtul afirmă că demersurile făcute de lichidatorul R I. prin O. D. în vederea lichidării SC H. P. C. SRL au fost făcute în favoarea asociatului său, .iar în postarea din 28.02.2013 (f.130 menționează că este o făcătură a firmei R. I..
De asemenea, tot în anul 2013 (f.134) pârâtul postează anumite afirmații legate de cei doi reclamanți persoane fizice, respectiv că este vorba de o familie parvenită , formată dintr-un muntean și o moldoveancă, întrebându-se cum au dobândit imobilul și cum au ajuns să facă legea în Prahova , presupunând că colosalul imobil proprietatea reclamanților a fost dobândit abuziv de la o firmă aflată în faliment , victimă a abuzurilor acestei familii prin clasica metodă de subevaluare după bunul lor plac, cât și al persoanelor cu interese, iar postările s-au făcut sub titlul " Corupție și abuz în justiția română";.
Astfel cum s-a reținut anterior,. pârâtul nu a negat postările , susținând că ulterior a închis blogul, iar aspectele le-a preluat din presa locală.
Un prim aspect reținut de instanță, este acela că postările pârâtului au putut fi vizionate de un număr mare de persoane, atâta timp cât s-au făcut pe internet ce poate fi accesat de orice persoană doritoare, iar în altă ordine de idei apariția în presă a anumitor articole legate de licitațiile patrimoniului firmei în insolvență, unde pârâtul era asociat se referă la aspecte având un caracter vădit insinuant privind reputația, corectitudinea firmei de insolvență precum și probitatea profesională, cinstea etc. celor 2 reclamanți persoane fizice.
Este adevărat, că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că pârâtul a fost și este nemulțumit de anumite aspecte legate de evaluarea patrimoniului societății în insolvență , dar postările sale legate de reclamanți, depășesc limita unui demers rezonabil menit să expună nemulțumirea, suferința ori supărarea, fiind de natură a provoca un disconfort emoțional reclamanților, întrând în sfera de acțiunea art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în ceea ce privește dreptul la propria imagine , protecția demnității și a vieții private a persoanei .
Potrivit disp.art.72 CC, orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia, ori fără respectarea limitelor prevăzute la art.7 , adică a celor permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale, privitoare la drepturilor omului la care România este parte.
Conform disp.art.1349 al.1 și CC , orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune, și să nu aducă atingere prin acțiunile sau inacțiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane . Cel care având discernământ încalcă această îndatorire , răspunde de toate prejudiciile cauzate , fiind obligat să le repare integral.
Instanța de contencios Constituțional, a statuat în Decizia 1576/07.12.2011, că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății, un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi, și interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului , iar demnitatea are aceleași valențe pentru oricare dintre indivizi.
Instanța reține că potrivit art.58 CC, orice persoană are dreptul la viață, sănătate, integritate fizică și psihică la demnitate , la propria imagine la respectarea vieții private precum și la alte drepturi recunoscute de lege.
In cauză de față, instanța apreciază că postările pârâtului ce au o anumită gravitate și care nu au fost demonstrate de către pârât a fi reale , plângerea penală formulată nesoluționându-se în mod favorabil, au afectat pe plan psihic reclamanții , cauzându-le un prejudiciu , fiind întrunite elemente răspunderii civile delictuale.
Este adevărat, că jurisprudența CEDO face referire la "criteriul adevărului "și la permiterea "exagerărilor"; însă aceste chestiuni nu sunt incidente în speță.
Pârâtul nu este ziarist, un om de media, animat de dorința aducerii la cunoștință publică a unor fapte în legătură cu o persoană publică, încât să justifice un drept și un interes legitim (cum acesta a susținut în întâmpinare) , să facă acuzații publice . Libertatea de exprimare deși este un drept fundamental consacrat și garantat de art.30 din Constituție nu are caracter absolut, ea putând fi supusă unor restricții, în ipoteza în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva unor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra , restricții care sunt supuse principiului asigurării justului echilibru între exercițiul dreptului la libera exprimare, și protecția drepturilor individuale.
Concluzionând, instanța reține că astfel cum s-a constatat și în precedent, este întrunită răspunderea juridică delictuală a pârâtului în calitate de administrator a website-lui, prin postarea și aducerea la cunoștință publicului larg, a comentariilor care conțin informații de natură să contureze în opinia persoanelor care accesează website-ul, o percepție negativă asupra calității serviciului, corectitudinii profesionale a reclamanților .
Potrivit art.253 NCC, orice persoană căreia i s-au încălcat dreptul la demnitate , onoare, reputație , poate cere instanței judecătorești, interzicerea săvârșirii faptei respective, încetarea și interzicerea pentru viitor etc. precum și să îndeplinească orice măsuri sociale necesare, spre a ajunge la restabilirea dreptului atins cum ar fi obligarea autorului pe cheltuiala sa , la public , hotărâri etc, precum și o reparație patrimonială pentru prejudiciul cauzat.
In cazul în speță, reclamanții au solicitat daune morale în sumă de 30.000 lei iar pârâtul a invocat pentru acest capăt de cerere, excepția prescripției dreptului la acțiuni , excepție unită cu fondul de către instanță.
Conform disp.art.253 al.4 CC persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau după caz o reparație patrimonială, pentru prejudiciul chiar nepatrimonial ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciate - în aceste cazuri dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive , iar potrivit disp.art.2517 CC termenul prescripției este de 3 ani , dacă legea nu prevede un alt termen.
In cazul în speță , postările au fost făcute în perioada februarie-octombrie 2013 (lucru recunoscut de reclamanți în acțiune ) iar prezenta acțiune a fost promovată la data de 19.06.2017 , peste termenul de prescripție, de 3 ani.
Reclamanții nu au făcut nici o probă certă privind o dată ulterioară ultimei postări, respectiv octombrie 2013 , de la care să fi luat cunoștință de faptele pârâtului, și pe de altă parte, este greu de crezut că nu au luat cunoștință, fiind în mediu on-line de la momentul al postărilor .
Dealtfel chiar în Răspunsul la întâmpinare, reclamanții recunosc implicit acest lucru (f.6), numai că apreciază că momentul nașterii dreptului la acțiune , este ulterior celui din octombrie 2013.
Pe de altă parte, chiar din corespondența cu o terță persoană în anul 2017 depusă de reclamanți la dosar (f.31), rezultă implicit, că postările pârâtului erau cunoscute și afectau psihic și profesional reclamanții, chiar de la momentul aparițiilor acestora.
Pentru considerentele din precedent, instanța va admite excepția și va respinge capătul de cerere privind pretențiile patrimoniale ca prescrise.
In ceea ce privește restul acțiunii, în temeiul dispozițiilor legale analizate pe larg în paragrafele anterioare , instanța va admite în parte acțiunea , va constata încălcarea de către pârât a dreptului la imagine, onoarea, demnitate și viața privată prin postările la adresa reclamanților, va constata că prin încălcarea acestui drept nepatrimonial a fost creat un prejudiciu moral , va fi obligat pârâtul să înlăture articolele , comentariile și filmele cu referire expresă ori cu trimitere la reclamanți, postate pe blogul său găzduit pe pagina WEB WWW.W.COM și de pe alte site-uri, ori publicații ONLINE, și va fi obligat pârâtul să publice hotărârea pronunțată pe blogul său.
In ceea ce privește solicitarea reclamanților, de a obliga pârâtul la publicarea hotărârii în 3 ziare de largă circulație națională, instanța consideră că acest lucru nu se impune în speță , întrucât pârâtul nu a săvârșit fapta prin intermediul presei, astfel încât nu se poate susține că prin publicarea hotărârii s-ar realiza o reparație nepatrimonială a prejudiciului cauzat reclamanților , cu atât mai mult cu cât cele publicate pe blogul său nu reprezintă un subiect de interes național care să intereseze publicul larg.
In temeiul disp.art.453 CPC va fi obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2120 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu apărător conform capetelor de cerere din acțiune admise și chitanței de la dosar (f.77).
| ← Contraventie. Jurisprudență Amenzi | Proprietate privata - granituire revendicare. Jurisprudență... → |
|---|
