Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria SINAIA Sentinţă civilă nr. 555 din data de 21.06.2018
La data de 29.03.2018 contestatorul CI a formulat în contradictoriu cu intimata PR. contestație împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr.82/2018 al Biroul Executorului Judecătoresc ..., efectuata in baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit de consum nr.305015607235001/23.08.2007 încheiat cu BC, prin care a solicitat anularea executării silite, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, admiterea contestației la titlu, întrucât titlul executoriu este prescris, nu i-a fost comunicată cesiunea de creanță și conține clauze abuzive; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea contestației se arată de contestator că intimatul îi solicita sa achite suma de 9.424.17 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit numărul 305015607235001/23.08.2017 încheiat cu BC, Agenția Sinaia.
Menționează debitorul că respectivul contract este încheiat in anul 2007, pe o perioada de 96 luni, iar ultima rată a fost achitată în anul 2012, astfel încât sunt incidente prevederile art.2517 Cod Civil, si anume: "termenul de prescripție este de 3 ani, daca legea nu prevede alt termen" si se constata ca solicitarea intimatului este in afara termenului de 3 ani prevăzut de lege. Consideră ca solicitarea de executare silită este prescrisa.
Consideră debitorul contestator și că PR nu are calitate procesuala. întrucât nu are cu aceasta societate niciun fel de relație contractuala, iar cesiunea de creanță nu i-a fost comunicată, astfel încât se încalcă prevederile art. 1578 din Codul proc. civilă, care prevede la punctul 5 "comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului"
Se mai susține de către debitor că acest contract de credit contravine dispozițiilor imperative ale Legii 193/2000 privind clauzele abuzive dintre contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Potrivit an.4 alin. 1 din această lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar potrivit ari.2 din același articol, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită, fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate.
Este evident că această clauză penală nu a fost negociată cu pârâtul, ci a fost semnată de acesta la momentul încheierii contractului, contractul fiind de adeziune.
Din studiul contractului de credit, rezultă la punctul IV existența unor clauze abuzive reprezentate și de plata unor comisioane de acordare credit (2.5%) sau comision de administrare lunară ( 0.3%).
Consideră contestatorul că nerespectarea dispozițiilor imperative de ordine publică ale art.4 din legea 193/2000 atrage nulitatea absolută a clauzei abuzive in discuție, sancțiune ce rezultă din textul de lege, dar și din rațiunea și scopul acesteia, fiind o transpunere în dreptul intern a Directivei nr.93/1 3/CEE și în condițiile în care România și-a asumat obligația aplicării efective a legislației comunitare, aplicarea normelor legale în materie trebuie să asigure o protecție efectivă a consumatorilor împotriva stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate cu profesioniștii.
In drept, art.711-719, 1578 Cod proc.civila, Legea 193/2000, OUG 50/2010 modificata prin OUG 52/2016.
Intimata PR. a formulat întâmpinare împotriva contestației la executare, prin care a solicitat respingerea ca nelegala si neîntemeiata a contestației la executare formulate.
În motivarea întâmpinării se arată că la data de 23.08.2007 a fost încheiat contractul de credit 305CIS6072350001 intre BC, in calitate de banca si contestatorul din prezenta cauză, in calitate de împrumutat.
Având in vedere nerespectarea obligațiilor de plata, instituția financiară a declarat creditul scadent anticipat și ulterior a cesionat creanța intimatei, cesiune înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, potrivit dispozițiilor legale.
Se invocă de intimată excepția netimbrarii acțiunii și excepția tardivității formulării contestației la executare, arătând că nu a fost respectat termenul de 15 zile prev. de art. 715 alin. 1 CPC, care diferă, după cum obiectul acesteia este reprezentat de un act de executare, ipoteza in care termenul curge de la data la care contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care-l contesta, respectiv după cum este vorba de contestarea executării însăși, ipoteza in care termenul curge fie de la data de la care debitorul a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștința de primul act de executare in cazul in care acesta nu a primit încheierea de încuviințare a executării si nici somația sau executarea se face fara somație.
Se mai invocă de intimată excepția inadmisibilității cererii privind capătul de cerere referitor la prescripția extinctiva, arătând că orice contestație la executare reprezintă mijlocul procedural specific prin intermediul căruia oricare dintre parti sau terțele persoane interesate pot obține desființarea masurilor ilegale de executare silita. Aceasta reprezintă un mijloc procedural special, prin care se poate obține anularea sau îndepărtarea actelor de executare îndeplinite fara respectarea dispozițiilor legale.
Prescripția poate fi opusa pe cale de excepție, de apărare, formulata de cel in folosul căruia curge prescripția, iar excepția de prescripție constituie o excepție de drept material substanțial, iar nu de drept procesual, deoarece are ca obiect un drept subiectiv civil (dreptul material la acțiune) si nu un drept procedural născut in timpul procesului.
Se mai arată că în ceea ce privește invocarea prescripției prin intermediul unei contestații la executare trebuie sa avem in vedere art. 2513 NCC care prevede: "prescripția poate fi opusa numai in prima instanța, prin întâmpinare sau, in lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecata la care partite sunt legal citate."
Așadar prescripția extinctiva nu poate fi invocată prin intermediul unei contestații la executare, deoarece natura juridica a unei contestații este aceea a unei veritabile cereri de chemare in judecata si contravine aplicării art. 2513 NCC, prin care se statuează ca prescripția poate fi opusa numai prin întâmpinare. Chiar si interpretarea literara a textului limitează invocarea prescripției prin întâmpinare prin introducerea cuvântului numai.
Susține intimata și excepția inadmisibilității cererii, potrivit art. 7 din Legea nr.193/2000, precum si excepția prescripției dreptului de a cere anularea sau modificarea unor clauze considerate abuzive.
PE FONDUL CAUZEI, considera intimata ca debitorul contestator dorește sa se sustragă de la plata datoriei izvorâte din contractul de credit încheiat cu Banca, întrucât înainte de demararea procedurii executării silite, creditorul a încercat in nenumărate rânduri recuperarea creanței pe cale amiabila, prin intermediul si contactării telefonice a debitorului.
Se mai susține de intimată și faptul că toate actele de executare silită au fost întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă, motiv pentru care nu se impune anularea acestora.
Afirmă intimata faptul că deține calitate procesuală, în condițiile în care Banca i-a cesionat toate drepturile și obligațiile izvorâte din contractul de credit, considerând că atât cesionarul, cât și cedentul nu au încălcat nicio clauză contractuală, cesiune prin care nu i-au fost încălcate drepturile clientului.
Se mai menționează că cesiunea de creanțe reprezintă un act juridic civil, cu titlu oneros/gratuit, prin care o persoană, numită cedent, transmite o creanță unei alte persoane, numită cesionar, acesta dobândind dreptul de a încasa creanța de la debitor, denumit debitor cedat, fără a fi necesar consimțământul acestuia din urmă, sens în care invocă Decizia nr. 2852/10.10.2006 a ÎCCJ, precum și Decizia nr. 12/17.12.2012 a ÎCCJ.
Potrivit art. 709 NCPC, cursul prescripției se întrerupe: "alin. 1 pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute in titlul executoriu ori a recunoașterii, in orice alt mod, a datoriei" alin. 2."pe data depunerii cererii de executare, însoțita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent".
Privind invocarea de către contestator a prescripției dreptului de a cere executarea silita, arată ca debitorul a fost pus in întârziere prin nenumăratele notificări transmise acestuia începând cu data cesiunii si pana la data cererii de executare.
Considera astfel ca se aplica prevederile art. 2537 alin. 4 NCC "Prescripția se întrerupe prin orice act prin care cel in folosul căruia curge prescripția este pus in întârziere." si art. 2540 NCC "Prescripția este întrerupta prin punerea in întârziere a celui in folosul căruia curge prescripția numai daca aceasta este urmata de chemarea lui in judecata in termen de 6 luni de la data punerii in întârziere." Ulterior a urmat chemarea in judecata a debitorului, in conformitate cu prevederile art. 2540 NCC.
Ținând cont de aceste aspecte, consideră ca in prezenta speța nu se poate aplica prescripția dreptului de a cere executarea silita, întrucât a dovedit ca debitorul a fost pus in întârziere, conform prevederilor Codului Civil.
Se mai susține de intimată că în cazul creanței deținute împotriva contestatorului, ce derivă dintr-un contract de credit cu prestații succesive, respectiv ratele împrumutului ce trebuia achitate până la data de 23.08.2015, dreptul la acțiune se stinge printr-o prescripție deosebită, potrivit art. 2503 alin.2 Cod cvil, art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Consideră intimata că termenul de prescripție de 3 ani nu s-a împlinit, întrucât, potrivit art. 706 alin.2 Cod proc.civilă, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, iar procedura civilă nu face referire și la prestațiile succesive, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile Cod civil, potrivit art. 711 Cod proc.civilă, care arată că dispozițiile prezentului capitol se completează cu dispozițiile noului cod civil privitoare la prescripția extinctivă.
Astfel fiind, potrivit art. 2526 Cod civil, fiind vorba despre prestații succesive ce alcătuiesc un tot unitar, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care ultima prestație devine exigibilă.
Prin întâmpinarea formulată intimata se referă și la celelalte motive pe care este întemeiată prezenta contestație la executare, respectiv la clauzele considerate abuzive ale contractului de credit
Intimata solicită și respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată (filele 24-53).
La dosarul cauzei au fost înaintate, la solicitarea instanței, fotocopiile certificate pentru conformitate ale actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 82/2018 al BEJ ... (f. 63-189).
Cu privire la excepția netimbrarii acțiunii, excepția tardivității formulării contestației la executare, excepția inadmisibilității contestației la executare, invocate de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 18 mai 2018, motivând respingerea acestor excepții pentru considerentele expuse în respectiva încheiere, ce nu vor fi reluate în prezenta (f. 196).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data 18.01.2018 creditoarea PR. a formulat cerere de executare silită a contractului de credit nr. 305CIS6072350001/23.08.2007 încheiat între debitorul contestator CI și BC, adresată BEJ ..., înregistrată sub nr. dosar 82/2018 (fila 129).
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, se reține că titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită îl constituie contractul de credit nr. 305CIS6072350001/23.08.2007 încheiat între debitorul contestator CI și BC, creditoarea PR solicitând prin cererea adresată executorului judecătoresc executarea silită a acestui contract de credit (f. 66-77).
Acest contract de credit a fost cesionat de societatea bancară BC prin contractul de cesiune de creanțe din data de 20 mai 2016 încheiat cu PR., în calitate de cesionar, astfel cum rezultă din contractul depus în copie certificată la dosarul de executare (filele 98-124), notificare comunicată, de asemenea, pe adresa debitorului CI din or. ... (f. 97).
După cum rezultă din relațiile comunicate de BC, contestatorul nu a mai făcut vreo plată în baza contractului de credit ulterior datei de 23.08.2012, când a achitat voluntar suma de 190 lei, astfel că instanța se va raporta la această dată ca fiind data efectuării ultimei plăți (f. 201-202).
Intimata afirmă prin întâmpinarea depusă la dosar că, potrivit disp. art. 2503 alin. 2 Cod civil (art. 12 din Decretul nr. 167/1958), în cazul prestațiilor succesive, dreptul la acțiune se stinge printr-o prescripție deosebită, astfel că pentru fiecare rată a împrumutului datorată de debitor curge un termen distinct de prescripție.
Cu privire la acest aspect, este de menționat că, orice contract de credit, ca varietate a contractului de împrumut, este prin natura lui un contract cu executare uno ictu, iar faptul ca banca își asuma o obligație care se executa dintr-o data, iar cealaltă parte își asuma o obligație de restituire succesiva nu face ca natura contractului sa fie succesiva, deoarece contractul nu poate sa aibă natura dubla, cu executare dintr-o data pentru o parte si cu executare succesiva pentru cealaltă parte.
Restituirea creditului cu dobânda in rate lunare nu este decât o modalitate de executare a obligației, obligația de restituire fiind unica, ratele succesive alcătuind prin natura lor un tot unitar.
Pe de altă parte, termenul de prescripție a executării silite începe să curgă de la data nașterii dreptului de a cere executarea silită.
Raportat la cauza de față, acest drept de a cere executarea silită a fost stabilit chiar prin voința părților prin clauzele contractuale ale convenției de credit, prin art. 5.7 din contract, în care se prevede că "în cazul înregistrării unei sume restante cu o vechime mai mare de 90 de zile, Banca are dreptul să declare creditul exigibil anticipat, să considere creditul integral la restanță și să declanșeze procedura de executare silită a împrumutatului, giranților și garanțiilor colaterale fără somație sau punere în întârziere, direct de către bancă/de oricare din societățile subrogate în drepturile de creanță ale acesteia… (fila 68).
Potrivit art. 6 alin. (4) din Codul civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, iar art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil prevede că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Ca urmare, prescripția în cauza de față este supusă dispozițiilor actualului Cod civil.
Mai mult, prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Codul civil, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat în mod obligatoriu, "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011";.
Astfel fiind, în cauza de față, potrivit art. 706 alin.1 și 2 Cod proc.civilă, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, respectiv imediat după ce creditoarea constata nerambursarea în termenul stabilit a sumelor de plată, fără îndeplinirea vreunei formalități juridice, și anume, cel mai târziu din data de 23 noiembrie 2012 (90 de zile de la data încetării plăților de către debitorul CI), dată de la care creditoarea BC avea dreptul de a porni executarea silită împotriva debitorului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5.7 din contractul de credit.
Creditoarea intimată nu a făcut dovada întreruperii cursului prescripției prin îndeplinirea de către debitor, înainte de începerea executării silite, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei, iar cesiunea de creanță nu reprezintă un astfel de act juridic de natură a determina întreruperea cursului prescripției extinctive, întrucât el este un act străin de voința debitorului, a persoanei împotriva căruia curge prescripția, reprezentând doar o modalitate de transmitere a obligațiilor.
Pentru considerentele ce preced, instanța va admite excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de contestator și, raportat la dispozițiile art. 720 alin.1 și art. 704, art. 707 alin.2 Cod proc.civilă, va anula executarea silită însăși ce formează obiectul dosarului de executare nr. 82/2018 al BEJ ... - ca prescrisă.
Examinarea acestei excepții a determinat instanța să nu mai analizeze celelalte aspecte de nelegalitate și netemeinicie a executării silite, invocate de contestator, reținând că, potrivit art. 248 alin.1 Cod proc.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.
Pe cale de consecință, se constată rămase fără obiect excepția inadmisibilității cererii, potrivit art. 7 din Legea nr.193/2000, precum si excepția prescripției dreptului de a cere anularea sau modificarea unor clauze considerate abuzive, invocate de intimată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Cu cheltuieli de judecată, acordate în temeiul art. 453 rap. la art. 451 Cod proc.civilă, constând în cheltuielile de fotocopiere a dosarului de executare silită suportate de contestator, în cuantum de 117 lei (fila 195).
Cu privire la taxa judiciară de timbru în cuantum de 616,20 lei (aferentă doar contestației la executare propriu-zise, nu și celorlalte capete de cerere accesorii), achitată de contestator, aceasta nu a fost inclusă în cuantumul cheltuielilor de judecată, dat fiind faptul că debitorul contestator are vocație la restituirea acesteia la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, potrivit dispozițiilor art. 45 alin.1 lit. f din OUG nr.80/2013, care dispun că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Potrivit art. 723 alin.1 Cod proc.civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau executarea silită însăși, ce interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
Dată fiind anularea executării silite înseși, se va dispune și întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei PR la restituirea către contestator a sumelor poprite în cadrul dosarului de executare silită nr. 82/2018 al BEJ ...
Totodată, se va lua act de renunțarea contestatorului la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării silite, față de disp. art. 406 alin.4 Cod proc.civilă, constatându-se acordul tacit al intimatei cu privire la această renunțare la judecată, ca urmare a faptului că, deși i s-a comunicat cererea contestatorului de renunțare la judecată, nu și-a exprimat nicio poziție procesuală până la termenul de judecată acordat în cauză, conduită interpretată de dispozițiile legale ca reprezentând un acord tacit la renunțare.
Date fiind cele anterior expuse,
| ← Proprietate privata - granituire revendicare. Jurisprudență... | Ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
