Acţiune în anulare. Calificarea obiectului. Hotărâre irevocabilă anterioară privind acţiunea în constatarea nulităţii absolute. Consecinţe
| Comentarii |
|
- Statutul Asociaţiei de proprietari: art. 11 pct. 1-5;
- O.G. nr. 85/2001;
- H.G. nr. 400/2003;
- Cod procedură civilă: art. 304 pct. 9.
Fără a contesta posibilitatea reţinerii autorităţii de lucru judecat în situaţia în care prin acţiuni succesive reclamantul ar tinde la pronunţarea unor soluţii diferite, în care să fie analizate aceleaşi aspecte în obţinerea finalităţii dorite, trebuie observat că în cauză, în condiţiile în care reclamantul a solicitat prin cea de a doua acţiune verificarea incidenţei unor motive de nulitate relativă în ceea ce priveşte hotărârile adunărilor generale contestate, acţiunea sa a fost respinsă fără să fie analizate în concret motivele invocate. Câtă vreme în litigiul anterior s-a verificat doar caracterul relativ sau absolut al motivelor de nulitate invocate, fără o analiză în concret a existenţei şi incidenţei acestora în raport de hotărârile a căror legalitate este contestată, nu se poate aprecia că instanţele au analizat efectiv pretenţiile reclamantului, astfel cum a înţeles acesta să le formuleze în actele de sesizare.
Reţinerea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cadrul prezentului litigiu ar fi de natură a echivala cu încălcarea dreptului reclamantului de acces la justiţie, întrucât niciuna dintre instanţe nu a verificat în concret existenţa şi incidenţa în cauză a motivelor de nulitate invocate.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia civilă nr. 321 din 27 octombrie 2009)
Prin acţiunea civilă adresată Tribunalul Botoşani - complet specializat litigii de muncă, contestatorul O.C. a formulat, în contradictoriu cu intimata Asociaţia de proprietari Botoşani, contestaţie împotriva deciziei nr. 33 din 10 mai 2005 emisă de către aceasta, prin care s-a dispus concedierea lui din funcţia de jurist al Asociaţiei.
La termenul de judecată din data de 13 februarie 2006 contestatorul a înţeles să-şi întregească acţiunea introductivă, solicitând să se constate nulitatea absolută a hotărârilor luate de Adunarea generală a Asociaţiei de proprietari la datele de 6 aprilie 2005 şi 16 aprilie 2005, consemnate în procesele-verbale întocmite, hotărârea din 16 aprilie 2005 stând la baza deciziei de concediere nr. 33 din 10 mai 2005.
în concluziile scrise pe care le-a depus la dosar pentru termenul de judecată din data de 27 martie 2006 (fila 106 şi următoarele dosar), O.C. motivează noua sa cerere prin aceea că ambele Adunări generale arătate nu au fost convocate statutar - dintr-un număr total de 560 de locatari au participat doar 30, neexistând procese-verbale de afişare şi convocatoare, fiind încălcate prevederile art. 11 pct. 1-5 din Statutul Asociaţiei de proprietari, respectiv ale O.G. nr. 85/2001 şi H.G. nr. 400/2003.
Prin încheierea pronunţată la data de 19 aprilie 2006, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a disjuns soluţionarea cererii noi formulate de O.C., sens în care a dispus înfiinţarea unui nou dosar, nr. 26/6 din 20 aprilie 2006, iar prin sentinţa civilă nr. 702 din 20 aprilie 2006 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei respective în favoarea Judecătoriei Botoşani.
în dosarul iniţial nr. 4538/40/2005, completul specializat în litigii de muncă şi drepturi de asigurări sociale al Secţiei civile a Tribunalului Botoşani a procedat la suspendarea judecăţii contestaţiei împotriva deciziei nr. 33/2005 de concediere, în baza art. 244 pct. 1 C. pr. civ., până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anularea hotărârilor Adunării generale a Asociaţiei de proprietari din 6 aprilie 2005 şi din 16 aprilie 2005.
Asupra acestei cauze, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă s-a pronunţat în sensul respingerii ca nefondate a acţiunii reclamantului O.C. - prin reformarea în apel a sentinţei civile nr. 5148 din 14 noiembrie 2006 a Judecătoriei Botoşani, prin care acţiunea a fost respinsă numai cu privire la hotărârea Adunării generale din data de 6 aprilie 2005 -, hotărârea rămânând irevocabilă prin decizia nr. 109 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Suceava.
Reluând judecata cauzei după suspendare, completul specializat în litigii de muncă al Tribunalului Botoşani a fost învestit de către contestatorul O.C., la termenul din 8 septembrie 2008, cu o nouă cerere în anularea aceloraşi hotărâri ale Adunării generale a Asociaţiei de proprietari din 6 aprilie 2005 şi din 16 aprilie 2005, motivată prin aceea că ambele adunări „nu au fost statutar convocate - dintr-un număr de 560 locatari au participat doar 4 locatari la Adunarea generală din 6 aprilie 2005, iar la Adunarea generală din 16 aprilie 2005 au participat doar 30 locatari - neexistând procese-verbale de afişare şi convocatoare, fiind încălcate revederile art. 11 pct. 1-5 din Statutul Asociaţiei de proprietari, respectiv ale O.G. nr. 85/2001 şi H.G. nr. 400/2003.”
Prin încheierea de şedinţă din data de 8 septembrie 2008, completul specializat în litigii de muncă a dispus disjungerea acestei noi cereri a contestatorului şi a înfiinţat dosarul cu nr. 3911/40 din 11 septembrie 2008. în acest nou dosar a pronunţat sentinţa civilă nr. 1207 din 12 septembrie 2008, prin care a admis excepţia de necompetenţă materială, pe care a invocat-o din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Botoşani.
învestită cu soluţionarea cererii, înregistrată sub nr. 10430/193/2008, Judecătoria Botoşani a pus în vedere pârâtei Asociaţia de proprietari Botoşani să depună la dosar întreaga documentaţie aferentă Hotărârilor Adunării generale a Asociaţiei din datele de 6 aprilie 2005 şi 16 aprilie 2005. Pârâta s-a conformat, depunând în plus şi copie a
deciziei nr. 109 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în recurs în precedenta cauză, în care O.C. a solicitat constatarea nulităţii absolute a aceloraşi hotărâri ale Adunării generale a Asociaţiei de proprietari.
Prin sentinţa civilă nr. 820 din 6 februarie 2009, Judecătoria Botoşani - Secţia civilă a admis în parte acţiunea în „anulare act” formulată de reclamant şi a constatat nulitatea relativă a hotărârii Adunării generale a Asociaţiei de proprietari din data de 16 aprilie 2005, respingând cererea privind anularea hotărârii din data de 6 aprilie 2005.
Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria a reţinut că, în fapt, prin convocatorul afişat la 28 martie 2005, Comitetul executiv al Asociaţiei de proprietari Botoşani a anunţat ţinerea Adunării generale aferentă anului 2005 pentru data de 6 aprilie 2005. După cum rezultă din procesul-verbal din data de 6 aprilie 2005, pentru că nu s-a realizat cvorumul legal de jumătate plus unu dintre membri, o nouă Adunare Generală a fost convocată pentru data de 16 aprilie 2005. Această nouă adunare a fost adusă la cunoştinţa proprietarilor cu anunţul afişat la data de 7 aprilie 2005 şi prin convocatoare semnate de aceştia, iar la data de 16 aprilie 2005 au fost prezenţi 30 de membri ai asociaţiei, care au apreciat că Adunarea este statutară şi au aprobat în unanimitate toate cele înscrise pe ordinea de zi, inclusiv desfiinţarea postului de jurist ocupat de către O.C. Drept urmare, Judecătoria a apreciat că în ce priveşte Adunarea generală din data de 6 aprilie 2005 au fost respectate dispoziţiile legale în vigoare, încât nu există motive de anulare, dar a reţinut că pentru adunarea din data de 16 aprilie 2005 nu au fost înştiinţaţi 179 de membri - care nu au semnat convocatoarele -, încât a fost încălcată dispoziţia art. 18 alin. 4 din H.G. nr. 400/2003, cu consecinţa nevalabilităţii hotărârii luate.
împotriva acestei hotărâri reclamantul O.C., cât şi pârâta Asociaţia de proprietari au declarat apel.
O.C. a susţinut că şi hotărârea din 6 aprilie 2005 este lovită de nulitate relativă, câtă vreme aceasta nu a fost convocată statutar, iar procesul-verbal din acea dată este fictiv. A subliniat că nu au fost înştiinţaţi despre şedinţă nici Primăria municipiului Botoşani şi nici Poliţia Botoşani, precum şi că la pretinsa adunare din 6 aprilie 2005 nu au participat membrii Comitetului executiv ori cenzorii Asociaţiei.
Asociaţia de proprietari a invocat în apel prescrierea dreptului la acţiunea în nulitatea relativă a hotărârilor din 6 aprilie 2005 şi 16 aprilie 2005 ale Adunării generale a proprietarilor, precum şi inadmisibilitatea acţiunii reclamantului, în raport de decizia nr. 109 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Suceava, invocând dispoziţiile art. 1201 C. civ. A susţinut că hotărârea adunării generale din data de 16 aprilie 2005 este statutară.
Prin decizia civilă nr. 110 A din 25 mai 2009, Tribunalul Botoşani a respins ca nefondat apelul reclamantului şi, admiţând apelul pârâtei, a schimbat în totalitate sentinţa, în sensul respingerii acţiunii reclamantului pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, deşi reclamantul O.C. a afirmat în cererile pe care le-a depus la dosarul nr. 4538/40/2005 al Tribunalului Botoşani la data de 13 februarie 2006, respectiv la data de 8 septembrie 2008, că există sancţiuni diferite în ce priveşte hotărârile Adunării Generale a proprietarilor din data de 6 aprilie 2005 şi din 16 aprilie 2005 - nulitatea absolută în prima, respectiv nulitatea relativă în cea de-a doua (fila 99, respectiv 128 dosar), - temeiul de fapt al ambelor cereri este identic. Atât în prima, cât şi în cea de-a doua cerere reclamantul invocă aceeaşi convocare nestatutară a Adunărilor generale, aceeaşi nerespectare a „art. 11 pct. 1-5 din Statutul Asociaţiei proprietari, respectiv ale O.G. nr. 85/2001 şi H.G. nr. 400/2003.”
Or, în contextul în care calificarea juridică (încadrarea) a acţiunii reclamantului este atributul instanţei de judecată, trebuie admis că unul şi acelaşi demers nu poate primi calificări diferite, respectiv soluţii diferite. Astfel, dacă demersul reclamantului a fost respins conform deciziei nr. 195A din 24 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani, irevocabilă prin decizia nr. 109 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Suceava, pentru motivul esenţial că acesta nu are îndreptăţirea legală de a cenzura mecanismul de luare a deciziilor de către o Asociaţie de proprietari din care nu face parte, noul demers (acţiune), bazat pe aceleaşi susţineri de fapt, nu poate primi o altă soluţie, apreciind că hotărârea judecătorească anterioară se impune în cauza de faţă cu autoritatea ei de lucru judecat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul O.C., care a susţinut că în mod greşit a fost reţinută de către instanţa de apel excepţia autorităţii de lucru judecat, fără a se face diferenţa între nulitatea absolută şi nulitatea relativă invocată în prezenta cauză. Niciuna dintre instanţele de fond nu au pus în dezbaterea părţilor această excepţie, astfel încât recurentul a fost lipsit de dreptul la apărare în ceea ce priveşte această excepţie. Cele două hotărâri contestate au fost emise în urma unor adunări generale ale Asociaţiei de proprietari care nu au fost convocate conform dispoziţiilor legale, în litigiul anterior instanţa neprocedând la verificarea efectivă a motivelor de nulitate invocate, astfel încât, în mod greşit, s-a reţinut excepţia autorităţii de lucru judecat.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează în art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanţa îl constată a fi întemeiat din următoarele considerente:
în ceea ce priveşte invocarea lipsei de apărare a recurentului cu privire la excepţia reţinută de instanţa de apel, instanţa constată că aceasta a fost invocată de către intimata Asociaţia de proprietari Botoşani prin cererea de apel, astfel încât nu se poate considera că instanţa avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor în mod expres acest aspect. în măsura în care reclamantul apelant nu a înţeles să răspundă tuturor motivelor de apel ce au fost invocate de către partea adversă, acesta este obligat să suporte riscul aprecierii ca întemeiat a unuia dintre aceste motive, în raport de argumentele prezentate de către pârâta apelantă.
în ceea ce priveşte excepţia reţinută, instanţa de recurs apreciază că nu este dată în cauză, fiind în mod greşit respinsă acţiunea reclamantului ca inadmisibilă. Astfel, prin decizia nr. 195A din 24 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani, menţinută prin decizia nr. 109 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Suceava, a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului, prin care acesta contesta valabilitatea hotărârilor Adunării generale a Asociaţiei de proprietari Botoşani din data de 6 aprilie 2005 şi din data de 16 aprilie 2005, întrucât toate criticile pe care acesta le-a formulat privind nelegala convocare a adunărilor generale se constituie în motive de nulitate relativă, iar nu de nulitate absolută, astfel cum invocase reclamantul. Practic, instanţele au calificat motivele de nulitate în raport de argumentele prezentate de reclamant şi au constatat că aveau caracterul unor nulităţi relative, respingând ca nefondate pretenţiile acestuia.
Fără a contesta posibilitatea reţinerii autorităţii de lucru judecat în situaţia în care prin acţiuni succesive reclamantul ar tinde la pronunţarea unor soluţii diferite, în care să fie analizate aceleaşi aspecte în obţinerea finalităţii dorite, trebuie observat că în cauză, în condiţiile în care reclamantul a solicitat prin cea de a doua acţiune verificarea incidenţei unor motive de nulitate relativă în ceea ce priveşte hotărârile adunărilor generale contestate, acţiunea sa a fost respinsă fără să fie analizate în concret motivele invocate. Câtă vreme în litigiul anterior s-a verificat doar caracterul relativ sau
absolut al motivelor de nulitate invocate, fără o analiză în concret a existenţei şi incidenţei acestora în raport de hotărârile a căror legalitate este contestată, nu se poate aprecia că instanţele au analizat efectiv pretenţiile reclamantului, astfel cum a înţeles acesta să le formuleze în actele de sesizare.
Reţinerea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cadrul prezentului litigiu ar fi de natură a echivala cu încălcarea dreptului reclamantului de acces la justiţie, întrucât niciuna dintre instanţe nu a verificat în concret existenţa şi incidenţa în cauză a motivelor de nulitate invocate.
Constatând că a fost în mod greşit reţinută excepţia autorităţii de lucru judecat de către instanţa de apel în ceea ce priveşte prezenta acţiune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 raportat la art. 304 C. pr. civ. şi art. 1201 C. civ., instanţa urmează a admite recursul, a casa în totalitate decizia atacată şi a trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
| ← Tardivitate recurs. Neindicarea schimbării domiciliului | Anulare certificat de moştenitor. Prescripţia dreptului la... → |
|---|
