Excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii. Dreptul terţului de a cere constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei emise în baza Legii nr. 10/2001
| Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001.
Terţul, proprietar al unui chioşc situat pe terenul ce a făcut obiectul Legii nr. 10/2001, a cerut să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei emisă de Primăria Municipiului Botoşani cu privire la restituirea în natură a terenului, motivat de faptul că pârâtul nu ar fi persoană îndreptăţită, în sensul legii mai sus amintite, la restituirea imobilului în litigiu.
Primele două instanţe au reţinut în mod greşit lipsa de interes a reclamantului în promovarea cererii. Astfel, în speţă, reclamantul invocă un drept de proprietate asupra unei construcţii dobândite anterior emiterii dispoziţiei de restituire în natură, aflată pe terenul retrocedat pârâtului. Acest fapt îi legitimează speranţa că, în viitor, îşi va conserva concesiunea asupra terenului de sub construcţie şi chiar posibilitatea cumpărării terenului, aspecte suficiente pentru a considera că reclamantul are un interes în promovarea acţiunii formulate.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia civilă nr. 30 din 6 februarie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 6129/2007 a Judecătoriei Botoşani, s-a respins excepţia de necompetenţă materială invocată de pârât şi, totodată, s-a respins ca lipsită de interes acţiunea civilă având ca obiect plângere formulată potrivit Legii nr. 10/2001 de reclamanta P.F. C.C. Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii C.G. şi Primăria Municipiului Botoşani, prin reprezentant legal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, prin acţiunea înregistrată la 7 mai 2007, reclamanta a chemat în judecată pârâţii pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 4825 din 19 iulie 2002 a Primăriei Municipiului Botoşani, motivat de faptul că pârâtul C.G. nu ar fi persoană îndreptăţită, în sensul Legii nr. 10/2001, să i se recunoască dreptul de proprietate asupra suprafeţei în litigiu, dispoziţia contestată fiind emisă nelegal, în contra intereselor sale de terţă persoană care are un drept real de proprietate asupra construcţiilor aflate pe terenul dobândit de pârât.
S-a invocat de către reclamant faptul că dispoziţia atacată are valoarea unui titlu, astfel încât competenţa de soluţionare a cererii aparţine judecătoriei.
Pârâta - Primăria Municipiului Botoşani - a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca nefondată, motivat de faptul că prin dispoziţia a cărei anulare se solicită s-a dispus restituirea în natură către pârâtul C.G. a suprafeţei de 73 mp teren, situat în Botoşani, str. Col. V. Tomoroveanu nr. 3 şi care face parte dintr-o suprafaţă de
1.720 mp teren, expropriată prin decizia nr. 313/1972; că, într-adevăr, prin contractul de vânzare-cumpărare din 20 august 1960, C.N. şi C.G. au vândut soţilor A.M. şi M. o suprafaţă de 1.790 mp teren, situată în mun. Botoşani, B-dul Lenin nr. 8, însă decretul de expropriere este ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, şi, mai mult, prin acest decret au fost expropriaţi şi soţii A. cu suprafaţa de 1.320 mp. La data emiterii dispoziţiei, P.F. C.C. nu avea contract de concesiune pentru terenul pe care se află amplasat chioşcul proprietatea acestuia.
Prima instanţă a respins excepţia de necompetenţă invocată de pârât, calificând cererea ca fiind de competenţa instanţei de drept comun, în speţă, judecătoria. Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că acţiunea reclamantului este lipsită de interes, dat fiind faptul că reclamantul a dobândit în proprietate de la S.C. C. SA Botoşani numai chioşcul metalic, în suprafaţă de 52,8 mp teren, nu şi vreo suprafaţă de teren aferentă acestuia, nefiind dovedit faptul că reclamantul ar avea astfel vreun drept de proprietate asupra terenului în litigiu.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nele-galitate şi netemeinicie, motivat de faptul că instanţa a reţinut fără temei lipsa sa de interes în promovarea cererii. Interesul său procesual este justificat de faptul că pe acest teren se află amplasat un chioşc imobil proprietatea sa, dobândit potrivit actului de adjudecare din anul 2001. Terenul a fost retrocedat în temeiul unor acţiuni ilicite ale pârâtului, iar interesul său este de a perfecta cu autoritatea competentă contractul de concesiune asupra terenului.
Prin decizia civilă nr. 177A din 30 septembrie 2008, Tribunalul Botoşani a respins apelul ca nefondat şi a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată din apel.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamantul tinde, în speţă, de a apăra interesul unei alte persoane, respectiv a! terţilor neimplicaţi în proces, A.V. şi M., despre care susţine că ar fi îndreptăţiţi legitim la retrocedarea suprafeţei în litigiu.
Instanţa a apreciat că susţinerea reclamantului în legătură cu interesul său de a încheia un contract de concesiune pentru teren excede cadrului definit al noţiunii de interes juridic, legitim şi personal.
împotriva deciziei civile sus arătate a formulat recurs, în termen legal, reclamantul P.F. C C.
Motivăndu-şi recursul, reclamantul a arătat, în esenţă, că atât sentinţa, cât şi decizia sunt nelegale, reţinându-se injust excepţia lipsei de interes faţă de acţiunea formulată. Astfel, terenul de 73 mp reprezintă parţial suprafaţa utilă a unui imobil magazin - fost chioşc, dobândit de către reclamant la 28 martie 2001, în care acesta îşi desfăşoară o activitate comercială. întrucât a dovedit un drept de proprietate asupra construcţiei, are şi interesul de a contesta un drept obţinut nelegal pentru terenul de sub construcţie. A stabili contrariul ar echivala cu încălcarea accesului liber la justiţie, drept consfinţit prin art. 21 din Constituţie. Un alt motiv de recurs îl constituie greşitul cuantum al taxei judiciare de timbru stabilit de prima instanţă, aspect neanalizat de către instanţa de apel.
Primăria Municipiului Botoşani a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, arătând că demersurile procesuale ale reclamantului apără, în fapt, poziţia unui terţ.
Prin întâmpinare, pârâtul C.G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la timbrajul acţiunii şi al apelului, pârâtul a susţinut că reclamantul trebuie să completeze cuantumul taxei judiciare de timbru atât la prima instanţă, cât şi în apel. în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, pârâtul a arătat că reclamantul nu a dovedit existenţa unui interes personal, direct, născut şi actual.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 10/2001, ca lege reparatorie, nu prevede posibilitatea terţilor, legitimaţi de un interes actual, de a ataca dispoziţia de restituire, deoarece raportul juridic izvorât din aplicarea acestei legi ia naştere între deţinătorul imobilului şi persoana îndreptăţită la restituire în natură sau la măsuri reparatorii.
Aceasta nu înseamnă însă că terţii ar fi obstrucţionaţi în accesul lor liber la justiţie, drept consacrat constituţional, însă acest drept urmează a fi înfăptuit pe calea altor proceduri decât acelea prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv pe calea dreptului comun.
Literatura juridică şi practica judiciară au recunoscut, deopotrivă, dreptul chiriaşilor care invocă beneficiul contractului de închiriere asupra bunului ce a făcut obiectul aplicării Legii nr. 10/2001, de a se adresa, pe calea dreptului comun, cu o cerere vizând anularea dispoziţiei de restituire în natură emise în virtutea acestei legi.
în speţă, reclamantul invocă un drept de proprietate asupra unei construcţii dobândite anterior emiterii dispoziţiei de restituire în natură, aflată pe terenul retrocedat pârâtului în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Acest fapt îi legitimează speranţa că, în viitor, îşi va conserva concesiunea asupra terenului de sub construcţie şi chiar posibilitatea cumpărării terenului, aspecte suficiente pentru a considera că reclamantul are un interes în promovarea acţiunii prezente.
Considerentele primelor două instanţe, că acţiunea reclamantului tinde să evoce drepturile procesuale ale unui terţ, nu pot fi reţinute, în considerarea celor expuse mai sus şi având în vedere că reclamantul a acţionat în nume propriu şi nu pentru foştii proprietari ai terenului.
Având în vedere aceste considerente şi faptul că instanţele au reţinut în mod greşit o excepţie care nu este dată în cauză, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9
C. pr. civ. şi ale art. 312 alin. 5 C. pr. civ., Curtea va admite recursul şi va casa ambele hotărâri, cu trimiterea spre rejudecare a cauzei la Judecătoria Botoşani.
| ← Daune materiale şi morale cerute de victima unei erori... | Autoritate de lucru judecat. Condiţia existenţei triplei... → |
|---|
