Cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. pr. civ., privind constatarea unui drept de superficie. Cerere de intervenţie în interes propriu formulată de titularul dreptului de proprietate asupra terenului
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 492;
- Cod procedură civilă: art. 111.
Cum acţiunea în constatare întemeiată pe disp. art. 111 C. pr. civ. presupune preexistenţa unui drept, se impune ca reclamanta să dovedească dobândirea dreptului de superficie prin una dintre modalităţile consacrate în doctrină, în acord cu dispoziţiile art. 492 C. civ., respectiv convenţia părţilor, legat, uzucapiune sau lege.
Instanţa nu poate înlocui, prin hotărâre judecătorească, dobândirea dreptului de superficie prin una dintre modalităţile arătate mai sus, fără a aduce o atingere gravă dreptului de proprietate al persoanei în contradictoriu cu care se recunoaşte dreptul de superficie.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia civilă nr. 103 din 8 aprilie 2009)
Reclamanta SC C.B. SA laşi a solicitat, în contradictoriu cu Prefectura Judeţului Botoşani şi comuna Tudora - prin primar, constatarea existenţei unui drept de superficie cu privire la suprafaţa de 7,2 ha teren intravilan, aferentă imobilelor şi structurilor industriale proprietatea sa.
Numitul L.C.M. a formulat în cauză cerere de intervenţie în interes propriu şi a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că el este titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor vizate.
Prin sentinţa civilă nr. 3638 din 10 iulie 2008, s-a respins acţiunea principală şi s-a admis cererea de intervenţie, cu motivarea că acţiunea în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. pr. civ. este inadmisibilă, deoarece societatea reclamantă nu a arătat titlul în baza căruia a dobândit dreptul real.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis, fiind schimbată sentinţa în sensul admiterii acţiunii, cu motivarea că dreptul de administrare directă dobândit de fosta întreprindere socialistă Î.J.C.M. Botoşani s-a transmis succesorilor acesteia, printre
care şi societatea reclamantă. Printr-o hotărâre a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, s-a dispus trecerea suprafeţei în litigiu către Comisia locală, în vederea punerii în posesie a beneficiarilor dreptului de proprietate, ignorându-se complet drepturile reclamantei, ca utilizator al terenului.
Recursurile declarate de intervenient şi pârâtă au fost admise şi a fost modificată decizia tribunalului, în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii instanţei de fond.
Curtea a reţinut că prin Legea nr. 15/1990 s-a instituit cadrul legal prin care fostele întreprinderi economice de stat se transformau în societăţi comerciale, prin preluarea activului şi pasivului respectivelor unităţi. în vederea aplicării acestei legi, pentru cazul specific al terenurilor, s-a emis H G. nr. 834/1991, care, în art. 1, prevede că: „Terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societăţile comerciale înfiinţate prin hotărâre a guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, iar pentru societăţile comerciale înfiinţate prin decizia organelor administraţiei locale de stat, de către autoritatea publică judeţeană”.
H.G. nr. 834/1991 se aplică nu numai societăţilor comerciale cu capital de stat, ci tuturor societăţilor comerciale, dispoziţie reluată şi în Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, astfel că societatea reclamantă avea posibilitatea demarării formalităţilor în vederea obţinerii unui certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Conform art. 8 din această hotărâre de guvern, până la data eliberării certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, societăţile comerciale beneficiază de un drept de folosinţă, pentru care achită o taxă.
Reclamanta susţine că desfăşoară activităţi şi foloseşte terenul în litigiu în baza licenţei de exploatare nr. 2585/2001, obţinută de SC S C. SA Botoşani pe o perioadă de 15 ani, obiectul acestei licenţe constituindu-l concesionarea dreptului de exploatare a resurselor şi rezervelor de nisip şi pietriş din perimetrul de exploatare Tudora. Din cuprinsul actului menţionat rezultă că titularul licenţei are acces, în condiţiile legii, la terenurile şi suprafeţele necesare desfăşurării activităţilor miniere, prevederile licenţei urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a hotărârii guvernului privind aprobarea acesteia.
Chiar dacă reclamanta invocă Ordinul nr. 89 din 10 mai 2006 al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, care prevede transferul unor drepturi în favoarea sa, vizând licenţa de exploatare nr. 2585/2001, aceasta nu constituie un act juridic de cedare a posesiei şi folosinţei terenului, ci doar de concesionare a dreptului de exploatare a resurselor aflate pe acest teren.
în această situaţie, cum acţiunea în constatare întemeiată pe disp. art. 111 C. pr. civ. presupune preexistenţa unui drept, se impune ca reclamanta să dovedească dobândirea dreptului de superficie prin una dintre modalităţile consacrate în doctrină, în acord cu dispoziţiile art. 492 C. civ., respectiv convenţia părţilor, legat, uzucapiune sau lege.
Instanţa nu poate înlocui, prin hotărâre judecătorească, dobândirea dreptului de superficie prin una dintre modalităţile arătate, fără a aduce o atingere gravă dreptului de proprietate al persoanei în contradictoriu cu care se recunoaşte dreptul de superficie.
| ← Nulitate raport de expertiză. Necitarea părţilor la... | Daune materiale şi morale cerute de victima unei erori... → |
|---|
