Acţiune în anulare sentinţă arbitrală întemeiată pe dispoziţiile articolului 608 lit.h Cod procedură civilă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 168 din data de 11.09.2015
Domeniul: Litigii cu profesioniști. Aspecte de drept material
Acțiune în anulare sentință arbitrală întemeiată pe dispozițiile articolului 608 lit.h Cod procedură civilă. Cauza ilicită.
Ceea ce interesează în analiza motivului de anulare prevăzut de articolului 608 lit. h Cod procedură civilă este dacă norma ce se susține a fi încălcată de instanța arbitrală are caracter imperativ sau nu. Norma, fie de drept material, fie de drept procesual, ce ar fi trebuit încălcată de instanța arbitrală, trebuie să prescrie o anumită conduită obligatorie, încălcată de părți, sau să interzică o anumită conduită .
În speță, nu s-a dovedit existența unei cauze ilicite în sensul prevăzut de articolul 1235, articolul 1236 alin. 2 și articolului 1237 Cod civil, iar criticile formulate privesc în realitate eroarea ca vicii de consimțământ care poate duce cel mult la o nulitate relativă și pe cale de consecință acest aspect nu se încadrează în dispozițiile articolului 608 lit. h Cod procedură civilă.
- Articolul 608 lit. h Cod procedură civilă ;
- Articolul 1235, articolul 1236 alin. 2 , articolul 1237 Cod civil;
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.168 din 11.09.2015)
Prin cererea înregistrată sub nr. 53 din 14.03.2014 la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României reclamanta, SC M. MG SRL, cu sediul în Timișoara, str. Polonă nr. 2, județul Timiș a chemat în judecată pe pârâta, SC R. SA, cu sediul în Arad, str. Câmpul Liniștii nr. 1, județul Arad, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: constatarea culpei contractuale exclusive a pârâtei în executarea obligațiilor asumate prin contractul de execuție de lucrări de demolare nr. 343 din 2.05.2012 și obligarea pârâtei la plata de daune-interese în sumă de 188.236 lei, cu cheltuieli de arbitrare.
Prin precizarea de acțiune, înregistrată sub nr. 33 din 28 martie 2014, reclamanta a cerut să se rețină că, prin capătul 1 al acțiunii solicită și rezoluțiunea contractului de executare de lucrări de demolare nr. 343 din 2 mai 2013, din culpa exclusivă a pârâtei, SC R. MG SA (fila 119, vol. I).
Se arată că valoarea contractului a cărei rezoluțiune se cere este de 18.000 lei, reprezentând preț deșeuri feroase/neferoase rezultate în urma demolării, astfel cum a fost determinat de expertiza tehnică extrajudiciară, Oltean Zeno.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a încheiat cu pârâta contractul nr. 343 din 2.05.2012, privind demolarea de către aceasta a construcțiilor industriale din str. Polonă nr. 2, Timișoara, și anume 12 obiective (CI; C4-C9; C21-C25).
Termenul de executare, conform art. 2.1 din contract, a fost stabilit la 3 luni de la predarea amplasamentului, adică 1.07.2013, amplasamentul fiind predat cu procesul verbal din 1.04.2013.
Pârâta nu a executat decât parțial demolarea obiectivelor, a părăsit șantierul și a refuzat propunerea din 6.08.2013 de a încheia un nou act adițional și continuarea demolărilor. De asemenea, nu a răspuns notificărilor din 30.09.2013 și 21.10.2013 pentru continuarea lucrărilor.
Ca urmare, pentru terminarea demolării obiectivelor a încheiat cu un alt prestator, SC W. O.G.S. I. SRL Timișoara contractul nr. 19/2014 pentru demolarea turnului răcire și contractul nr. 2/31.01.2014, în prezent în derulare, costul lucrărilor din aceste contracte constituind o daună imputabilă pârâtei, culpabilă pentru nefinalizarea lucrărilor contractate.
Conform expertizei tehnice extrajudiciare efectuată de expert tehnic, inginer O. Z., valoarea totală a daunelor este de 188.236,74 lei, fără TVA.
În dovedire: înscrisuri.
Pârâta, SC R. MG SA Arad a formulat la 8 mai 2014 întâmpinare și la aceeași dată a fost înregistrată și chemarea în garanție a SC IPI D. SRL Sebeș.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei obiectului cauzei. În motivarea excepției inadmisibilității, s-a susținut nerespectarea de către reclamantă a prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 192/2006, privind medierea conflictelor în materie civilă și comercială, obligație a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea cererii ca inadmisibilă.
Cu privire la excepția lipsei obiectului cauzei, pârâta a susținut că, fără temei s-a cerut rezoluțiunea contractului, întrucât, ca urmare a depășirii termenului de executare a lucrărilor, 1 iulie 2013, contractul este de drept reziliat.
Pe fondul cauzei, pârâta a cerut respingerea acțiunii pentru următoarele considerente: nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege (art. 1531 C.civ.) privind răspunderea pentru daune interese; reclamanta nu a suferit nicio daună, întrucât costul lucrărilor de demolare se suportă, conform contractului, de către prestator, care urma să preia deșeurile feroase și neferoase; daunele solicitate nu sunt certe, actuale, ci, eventual, viitoare, întrucât nu s-a făcut dovada plății prestațiilor către noul executant.
Presupusul prejudiciu nu-i este imputabil, ci, se datorează deciziilor manageriale păguboase ale reclamantei.
Prin cererea de chemare în garanție, pârâta a solicitat obligarea SC IPI D.SRL Sebeș care, în fapt, a executat lucrările de demolare, ca, în cazul admiterii acțiunii, SC IPI D. SRL să fie obligată la plata sumelor de bani stabilite de Tribunalul arbitral în sarcina sa.
În motivarea acestei cereri, pârâta a susținut că, ulterior încheierii contractului nr. 343/2.05.2012 cu reclamanta, a încheiat cu SC IPI D.SRL Sebeș, contractul de execuție de lucrări de demolare nr. 422 din 1 1.04.2013, prin care, aceasta din urmă, s-a obligat să realizeze lucrările de demolare la toate cele 12 obiective din cadrul complexului industrial din str. Polonă nr. 2, Timișoara, aparținând SC M. SRL.
În contract s-a prevăzut că lucrările de demolare vor fi efectuate de către executant pe cheltuiala sa, iar deșeurile feroase rezultate, vor fi vândute către SC R. MG SA.
Pârâta a susținut că, chemata în garanție nu a înțeles să-și execute obligațiile asumate, efectuând o demolare parțială a structurilor și părăsind șantierul.
Reclamanta, la 9 mai 2014 a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție susținând următoarele:pârâta nu a îndeplinit obligația timbrării, astfel că cere anularea ca netimbrată; pârâta are calea acțiunii în regres împotriva cocontractantului culpabil; lipsa calității procesuale active a SC M. SRL, în lipsa unor raporturi contractuale cu chemata în garanție.
Prin notele de ședință înregistrate la 13 mai 2014, pârâta, în completarea susținerilor din întâmpinare, invocă: excepția nulității absolute a contractului nr. 343/2.05.2012 încheiat cu reclamanta, determinat de o cauză ilicită, constând în stabilirea prețului contractului pe baza unor informații neconforme cu realitatea - în ce privește existența materialului feros — informații puse la dispoziție de SC M. SRL; excepția nulității relative a contractului, prin neîndeplinirea condițiilor art. 1854 alin. 2 C.civ., existența unui preț serios și determinat sau cel puțin determinabil. în contractul în litigiu, prețul nu reprezintă o echivalență între prestațiile executantului și prețul plătit de beneficiar. Dacă informațiile reclamantei, anterior încheierii contractului, ar fi fost exacte, corecte, privind cantitatea reală a deșeurilor feroase/neferoase rezultate din demolări, contractul nu s-ar fi încheiat.
Tribunalul arbitral prin sentința arbitrală nr. 30 din data de 20.03.2015, a admis în parte acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. 53 din 14.03.2014, formulată de reclamanta S.C. M. SA împotriva pârâtei, SC R. MG SA, a constatat rezilierea parțială a contractului nr. 343/2012 privind demolarea imobilelor CI - turn răcire, C4 - Secția Rafinare, parțial, C21 - Casa pompe, C21 - Casa pompe, C23 - decantor radial, C24- stație pompe nămol, C25 - concentrator nămol și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 142.21 1,38 lei, daune, cu 19.660 lei cheltuieli de arbitrare.
A respins excepțiile invocate de pârâtă: inadmisibilitatea acțiunii, lipsa obiectului cauzei, nulitatea absolută, nulitatea relativă a contractului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că privitor la excepția inadmisibilității acțiunii, raportată la medierii litigiului, este de respins, întrucât această procedură nu este aplicabilă în cazul soluționării diferendelor dintre părți pe calea arbitrajului.
În speță, prin clauza compromisorie, pct. 8.2 din contract, s-a prevăzut ca procedură prealabilă, anterior sesizării arbitrajului, încercarea părților de soluționare a diferendelor pe cale amiabilă. Procedura concilierii a fost respectată de reclamantă, potrivit Notificării adresată pârâtei cu nr. 71/30.09.2013 (vol.. I, fila 46).
În ceea ce privește excepția lipsei obiectului cauzei potrivit art. 7.3 din contractul nr. 343/2012, încetarea contractului a fost prevăzută în trei situații: finalizarea lucrărilor, acordul părților și în cazul deschiderii procedurii falimentului împotriva unei din părți. Executarea parțială a obligațiilor de către una din părți este o problemă de executare a contractului, și, în raport de clauzele acestuia se naște obligația de răspundere pentru obligațiile neexecutate.
Excepția nulității absolute se respinge, întrucât nu s-au invocat, și dovedit motivele de nulitate absolută, conform prevederilor art. 1250 C.civ. Dispoziția legală civilă prevede că, contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.
Art. 1251 C.civ., privitor la cauzele de nulitate relativă include vicierea consimțământului uneia din părți. Pârâta nu a dovedit vicierea consimțământului în stabilirea prețului contractului. Dimpotrivă,reclamanta a pus la dispoziția pârâtei documentația de demolare, Proiectul pentru desființarea celor 12 obiective, în care se menționau cantitățile de materiale feroase/neferose conținute în imobile și această documentație a stat și la baza estimărilor expertizei tehnice dispusă în cauză. Pe de altă parte, de la încheierea contractului, 2 mai 2012 până la începerea lucrărilor, aprilie 2013, pârâta a fost în măsură să facă verificări și o documentare directă pe amplasamentul lucrării.
În raport de natura prestațiilor contractate sunt de reținut și prevederile art. 1209 C.civ. "Eroare asumată", conform cărora "nu atrage anularea contractului eroarea care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta".
Pârâta, acceptând să execute prestațiile de demolare, în schimbul deșeurilor feroase/neferoase, putea să obțină cantități mai mari de deșeuri decât cele estimate la încheierea contractului, dar și-a asumat și riscul obținerii unor cantități mai mici, iar această incertitudine asumată, nu constituie motiv de nulitate.
În susținerea nulității relative pârâta a invocat lipsa unui element esențial din contract, prețul prestațiilor, care potrivit art. 1854 C.civ., trebuie să fie serios, determinat sau determinabil. Or, din cuprinsul clauzei contractuale, art. 3.1, executarea demolărilor în schimbul materialului feros obținut, nu constituia un preț determinat. Această susținere este de respins, contractul având un preț determinat, și anume contravalorea deșeurilor feroase/neferoase obținute din demolări.
Conform probelor din dosar, pârâta a executat prestațiile de demolare în proporție de 54,82%. Ca urmare, nu este admisibilă cererea reclamantei pentru rezoluțiunea contractului și aplicarea efectelor prevăzute de art. 1554 C.civ. - considerarea contractului desființat, că nu a fost niciodată încheiat, cu restituirea de către părți a prestațiilor primite. Natura contractului nr. 343/2012 fiind cu executare succesivă, ceea ce s-a executat rămâne valabil, pentru obligațiile neexecutate, respectiv C4 parțial, C21-C24, urmând să se dispună rezilierea contractului din culpa pârâtei prin refuzul continuării demolării acestor obiective.
Cu privire la cererea pentru daune în sumă de 188.236 lei, se reține că au rămas nedemolate 6 obiective, pentru care, reclamanta a încheiat cu altă prestatoare, SC W. OGS I. SRL Timișoara, două contracte și anume: contractul de lucrări de demolare nr. 19/19.11.2013 pentru CI - turn răcire, la prețul de 1.500 lei, plus 19.011,75 lei, valoarea deșeurilor de fier (25.349 kg), recuperată de prestator. Lucrările s-au executat și recepționat, conform procesului verbal din 30.12.2013 (vol.. II, fila 145); contractul nr. 2/31.01.2014, pentru demolarea obiectivelor: C21 - casă pompe, C23 - decantor radial, C24 - stație pompe nămol, C25 - concentrat nămol și parțial C4 - Secție rafinare, cu termen de executare la 9 decembrie 2014, prelungit de părți pentru 30.04.2015, cu prețul de 37.400 euro, echivalent în lei (vol.. II, fila 93).
Potrivit art. 1350 C.civ., orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat.
Principiul transformării obiectului unei obligații neexecutate în daune-interese este cuprins în alin. 2 al dispoziției legale citate, potrivit căreia, atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, persoana este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Condiția nașterii dreptului la reparație, la daune, este, pe lângă existența prejudiciului și neîndeplinirea culpabilă a obligației de către debitor.
Art. 1548 C.civ., instituie prezumția de culpă a debitorului obligației neîndeplinite și în cauza prin refuzul nedemolării a 6 obiective și părăsirea șantierului fără notificarea beneficiarei, pârâta este culpabilă de crearea unui prejudiciu, constând în cheltuielile ocazionate de contractarea lucrărilor de către reclamantă cu un alt prestator.
Apărarea pârâtei potrivit căreia, părăsirea lucrărilor a fost justificată, prin faptul că, valoarea deșeurilor feroase recuperate din demolări nu acopereau prestațiile sale, nu poate fi primită față de prevederile art. 3.1 din contract, privind prețul lucrărilor, potrivit cărora demolările vor fi efectuate de SC R. pe cheltuiala sa, iar deșeurile feroase/neferoase rezultate în urma demolării, vor rămâne, cu titlu gratuit, în proprietatea executantului.
Nu a fost prezentată, pe parcursul lucrărilor, la întreruperea acestora și nici în cursul soluționării litigiului - la cererea expertului judiciar - o situație certă, cu înscrisuri doveditoare privind cantitățile de deșeuri feroase obținute din demolări.
Sub acest aspect, este relevant faptul că, prin Procesul verbal din 12.08.2014 - încheiat, de părțile în litigiu, experții parte și expertul judiciar - s-a menționat de către pârâtă, referitor la cantitățile de deșeuri feroase rezultate din demolările efectuate că, este posibil ca, subcontractanta sa, SC IPI D. SRL, să fi ridicat o cantitate mai mare de deșeuri feroase, dar acestea nu au ajuns la SC R. MG SA.
Expertiza tehnică a estimat, pe baza Proiectului de autorizare de desființare nr. 57/2012, că, din construcțiile demolate de pârâtă, C4 - parțial, C5-C9, cantitatea de armături și profile metalice ar fi fost de 330 tone, deci, cu mult superioară celei declarată de pârâtă ca obținută., de 48,46 tone.
De altfel, pârâta și-a recunoscut culpa, prin chemarea în garanție a executantului efectiv al demolărilor, SC IPI D. SRL Sebeș, chemat să răspundă față de culpa neexecutării în totalitate a lucrărilor contractate.
În speță, în daunele pretinse, se cuprind atât prețul lucrărilor de demolare din contractul nr. 19/2014, recepționate și achitate de reclamantă, cât și prețul lucrărilor din contractul nr. 2/2014, nerecepționate, care au termen final de executare în 30 aprilie 2015, deci un prejudiciu viitor, dar cert, pentru că prețul unui contract este obligatoriu pentru beneficiara lucrărilor executate.
Daunele interese pretinse de reclamantă sunt consecința directă a neexecutării obligației de către pârâtă (art. 1533 C.civ.).
Susținerea pârâtei în sensul că nu poate răspunde pentru prejudiciile imprevizibile este de respins. Prin demolarea parțială, 6 obiective din 12 contractate și părăsirea amplasamentului, fără notificare și încheierea unui proces-verbal privitor la stadiul lucrărilor, pârâta trebuia să prevadă că, se impunea, față de autorizațiile de demolare și normele de mediu, continuarea lucrărilor de către reclamantă cu alt prestator, la un preț diferit de cel din contractul în litigiu.
Daunele cerute de reclamantă, aferente celor două contracte încheiate cu SC W. sunt de 188.236 lei și se compun din: prețul convenit prin contractul nr. 19/2013 și nr. 2/2014 valoarea motorinei pusă la dispoziția prestatoarei conform anexei 1 la contractul nr. 2/2014 .
Costul lucrărilor de remediere a Pavilionului administrației deteriorat de pârâtă în cursul lucrărilor de demolare (16.370,75 lei)
Daune echivalente cu impozitele pe clădiri în 2013-2014 urmare nedemolării construcțiilor, paza obiectivelor. Tribunalul arbitral reține că pretențiile pentru daune sunt întemeiate în parte.
Totalul daunelor din cele două contracte însumează 204.778,58 lei (20.221,43 + 170.016,84 + 14.540,31).
Din această daună, reclamanta a recuperat suma de 62.567 lei (echivalentul deșeurilor feroase ce i-a revenit potrivit prevederilor contractuale (anexa 1 la contractul nr. 2/2014), astfel că prin deducerea acestei sume, totalul daunei este de 142.21 1,28 lei.
În temeiul art. 43 (2) din Regulile de procedură arbitrală, urmează ca pârâta, proporțional cu pretențiile admise, să fie obligată la plata sumei de 19.660 lei cheltuieli de arbitrare, în care se cuprinde taxa de înregistrare, taxa de arbitrare, onorariu de expertiză și onorariu de avocat.
Restul cheltuielilor de arbitrare pretinse de reclamantă (transport, cazare, onorariu expert parte) urmează să fie suportate de aceasta fiind necesare pentru soluționarea cauzei, urmând să fie compensate cu cheltuielile pârâtei.
În ce privește cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă împotriva SC IPI D. SRL S., întrucât nu a fost timbrată, a rămas în nelucrare, conform art. 34 (4) din Regulile de procedură arbitrală.
Împotriva acestei sentințe arbitrale pârâta SC R. MG SA, a formulat acțiune în anulare a sentinței arbitrale, înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a V a Civilă sub același număr unic 3061/2/2015.
În motivarea acțiunii în anulare, a arătat după expunerea situației de fapt că subcontractantul, S.C. Ipi D. S.R.L. nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, fapt care a determinat prelungirea duratei execuției lucrărilor iar mai important, iar informațiile puse de către S.C. M. S.R.L., în vederea determinării prețului contractului, au fost neconforme cu realitatea.
Ulterior, reclamanta a încheiat un nou contract de demolare cu societatea W. OGS I. SRL, pentru suma de 37.800 euro plus prețul motorinei (3000 1 aproximat). Contractul cu W.OGS I. a prevăzut inițial un termen de executare de 14.04.2014 acesta fiind prelungit ulterior succesiv prin acte adiționale până în luna aprilie 2015. Aceste prelungiri de contract sunt cel puțin suspecte, cu atât mai mult cu cât reclamantei i s-a pus în vedere de către Tribunalul Arbitral să depună la dosar facturile și dovezile de plată aferente acestui contract de demolare.
Fiecare etapă de desfășurare a lucrărilor a confirmat faptul că premisele încheierii contractului nr. 343/02.05.2012 au fost false, iar prețul contractului neserios. Pe parcursul derulării contractului am observat că obligațiile părților sunt extrem de disproporționate.
Din concluziile raportului de expertiză reiese faptul că din demolarea construcțiilor C4- C9a rezultat o cantitate de 48.460 kg deșeuri reciclabile, în valoare totala de 38.768 lei Or, potrivit aceluiași expert, valoarea prestațiilor executate de societate (demolarea construcțiilor C4-C9) este, raportat la prețul de deviz 158.251 lei (fără TVA) - de 4 ori mai mic - de unde reiese în mod clar faptul că au fost induși în eroare la încheierea contractului în ceea ce privește cantitatea deșeurilor reciclabile, și implicit valoarea acestora, de unde rezultă caracterul prețului ca fiind neserios. În aceste condiții, trebuie observat că prețul stabilit prin clauza 3.1 din contract aduce atingere dispozițiilor art. 1854 alin. (2) din C.civ., conform căruia prețul trebuie să fie serios și determinat sau cel puțin determinabil.
În concluzie, în mod greșit Tribunalul Arbitral a considerat că prețul a fost unul serios. De observat este și opinia separată la Sentința Arbitrală, în care se reține faptul că, potrivit raportului de expertiză, societatea noastră a extras cca 17% din cantitatea de deșeuri preconizată la încheierea contractului.
Un alt argument este acela că reclamanta arată în notele de ședință faptul că din demolarea efectuată de W. OGS I. SRL ar fi rezultat 52,86 tone deșeuri feroase/neferoase, având o valoare de 31.716 lei, după aprecierea sa.
Și acest fapt este un indiciu de natură a dovedi prețul neserios al contractului, din moment ce pentru demolarea acestor construcții de către W. OGS I. SRL reclamanta a plătit de aproximativ 6 ori mai mult decât valoarea materialelor reciclabile, care ar fi fost în realitate prețul plătit către pârâtă pentru demolare. Acest fapt poate duce, așadar, la următoarele ipoteze: fie contractul încheiat cu subscrisa a avut un preț neserios, fie contractul cu W. OGS I. SRL a avut un preț exagerat față de prețul mediu al pieței.
În principal, înțelege să invocăm excepția nulității absolute a contractului raportat la ilicitatea cauzei și a obiectului sau, ambele fiind reglementate de norme imperative ale legii.
Obiectul constituie o condiție de fond, esențială, de validitate și generală a actului juridic civil. Un act juridic civil care nu ar avea ca obiect o operațiune juridică determinată ar fi lovit de nulitate absolută, nefiind suficient nici măcar o operațiune juridică determinabilă. Prestația (acțiune sau abstențiune) trebuie să fie determinată sau cel puțin determinabilă (susceptibilă de a fi determinată) la momentul încheierii actului juridic, ca, de altfel, și obiectul derivat (bunul).
După cum se poate observa, în contract nu se prevede care este prețul și nici nu sunt individualizate criterii pentru determinarea sa, Se menționează doar generic că se vor demola câteva clădiri (împrejurarea supra căreia reclamanta s-a mai răzgândit pe parcursul contractului) din care ar fi fost posibil să reiasă o cantitate estimată aproximativ de deșeuri feroase (estimare care nici ea nu era apropiată de adevăr).
Nici cauza nu a fost licită așa cum cere legea. Motivul care a determinat să încheierea acest contract a fost tocmai câștigul estimat din datele pe care ni le-a pus la dispoziție reclamanta. Cu toate acestea, realitatea a fost substanțial diferită de cele expuse de reclamantă, ceea ce determină nulitatea absolută a contractului întrucât acesta a fost încheiat pentru o cauză ilicită.
Pe fond, pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate. Astfel, societatea nu se afla într-o situație de culpă exclusivă, întrucât nici reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contract. În acest sens, apreciem că se impune luarea în considerare a opiniei separate la sentința arbitrală, în care se conchide faptul că exista o culpă a reclamantei cu ocazia încheierii și negocierii contractului, care prin punerea la dispoziție a Proiectelor de autorizare de desființare nr.57/2012 a indus în eroare cu privire la cantitatea de deșeuri feroase/neferoase.
Pe de altă parte, nici condițiile prevăzute de lege pentru acordarea de daune-interese nu sunt îndeplinite. Pentru a opera în mod efectiv și eficient, executarea obligațiilor prin echivalent, trebuie îndeplinite în concreto condițiile răspunderii civile contractuale: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția. în prezenta cauza, aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Chiar și în situația în care se consideră că s-a produs un prejudiciu prin neexecutarea contractului, făcând abstracție de cele expuse mai sus, acesta nu poate fi reprezentat de valoarea contractului încheiat de reclamantă cu W. OGS I..
Potrivit art. 1533 NCC, chiar și în situația în care s-ar constata că societatea noastra ar avea vreo culpă sau ar exista o faptă ilicită imputabilă nouă, precum și un prejudiciu, daunele interese nu pot acoperi decât consecințele directe ale neexecutării obligației, însă în realitate nu au existat astfel de consecințe.
Pe de altă parte, prejudiciul solicitat de reclamantă nu este unul cert, ci unul viitor și incert. Din moment ce expertul a evaluat prejudiciul la valoarea contractului și în realitate această valoare nu a fost stabilită în mod cert, nefiind eliberată factura finală și nefiind achitat prețul contractului, nici măcar parțial, nu există nicio certitudine cu privire la valoarea acestor prestații.
Așa cum am arătat în obiecțiunile formulate și în cererea de efectuare a unei noi expertize, expertul nu a respectat principiul de stabilire a valorii lucrărilor de demolare pe care l-a folosit la stabilirea lucrărilor de demolare pentru SC R. MG SA , adică metoda costurilor pe bază de articole de deviz Cataloage RpC 1981. Este complet greșit ca expertul să își întemeieze expertiza pe propria apreciere subiectivă.
Acesta este motivul pentru care solicităm Curții să ia în considerare Ia stabilirea existenței și întinderii prejudiciului punctul de vedere al expertului-parte.
Cu privire la celelalte cerințe ale răspunderii civile contractuale, și anume raportul de cauzalitate și vinovăție, acestea nu sunt îndeplinite.
Printre elemente de noutate aduse de noul cod civil în legătură cu materia rezolutiunii sunt posibilitatea rezolutiunii parțiale a contractului și reducerea prestațiilor.
În speță se poate pune problema încheierii unui contract de substituire de către reclamantă. Astfel, în situația în care Curtea va considera că într-adevăr a existat o neexecutare culpabilă a obligațiilor de către societatea noastră, și va valida contractul încheiat de reclamantă cu W. OGS I. ca tranzacție de substituire, rămâne a se stabili dacă acest contract a fost încheiat într-o manieră rezonabilă precum și dacă există într-adevăr un prejudiciu în cauză.
Apreciem că, din moment ce reclamanta nu a achitat către noi contravaloarea lucrărilor de demolare pentru construcțiile care nu au fost demolate, nu se poate pune problema unei restituiri de preț și nici problema unui prejudiciu. În loc să achite către noi respectiva lucrare, reclamanta a hotărât să achite această lucrare către o altă societate, la alegerea sa.
În drept: art. 1270 NCC, 1280 NCC, 1321, 1322, 1531 și urm.NCC, 205 și urm, 548 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă.
SC M. SRL, a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea excepției tardivității, a inadmisibilității, iar în subsidiar ca fiind nefondată/neintemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, prin acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale promovată, reclamanta reia criticile pe fond ale acțiunii subscrisei fără a arăta/identifica în mod legal și procedural, respectiv fără a se circumscrie dispozițiilor imperative și limitative prevăzute de legiuitor prin care sunt identificate motivele de desființare a unei hotărâri arbitrare.
Privitor la reinvocarea excepției nulității absolute a contractului arată că tribunalul arbitral constituit pentru a soluționa prezenta cauză, în mod corect a reținut faptul că nu s-au invocat motive de nulitate absolută în conformitate cu prevederile disp. art. 1250 Cod civ. astei încât această excepție a fost respinsă, acest fapt intrând sub puterea lucrului judecat. Privitor la excepția lipsei obiectului cauzei reinvocată de către reclamantă prin prezenta, arată că Tribunalul arbitral în mod corect a respins această excepție întrucât potrivit art. 7.3 din Contractul nr. 343/2012, încetarea a fost prevăzută în trei situații finalizarea lucrărilor, acordul părților și în cazul deschiderii procedurii falimentului împotriva uneia din părți.
Referitor la susținerile reclamantei privitor la neexistenta prețului contractual, prețul contractual este reprezentat de contravaloarea elementelor rezultate din demolări (inox, fier, etc.) pe care de altfel reclamanta și le-a însușit în cursul efectuării procesului parțial de demolare, materiale ce au o valoare considerabilă/apreciabilă fiind vorba de materiale feroase și neferoase nobile (inox, cupru).
De altfel, reclamanta își recunoaște în mod exhaustiv culpa contractuală prin faptul că susține că și-a executat parțial obligațiile contractuale, pe de o parte, iar pe de alta recunoscând/certificând prin cererea de chemare în garanție și nerespectarea termenelor contractuale de executare a lucrării (că efect al instituției subrogării).
În drept, invocam disp. art. 205 Cod proc. Civ.
SC R. MG SA la data de 30.07.2015 a formula răspuns la întâmpinare, prin care solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâtă, precum și susținerile acesteia pe fond, și admiterea acțiunii.
Se arată că motivele invocate sferei art.608 NCPC.
Contractul încheiat între pârâtă și SC W. OGS I. SRL a fost încheiat exclusiv pro causa, pentru un preț mult mai mare decât cel real. Există mai multe indicii care duc la această concluzie: - prețul este mult mai mare decât cel practicat de această societate în alte demolări; Contractul cu W.OGS I. a prevăzut inițial un termen de executare la data de 14.04.2014, acesta fiind prelungit ulterior succesiv prin acte adiționale până în luna aprilie 2015. Aceste prelungiri de contract sunt cel puțin suspecte, cu atât mai mult cu cât reclamantei i s-a pus în vedere de către Tribunalul Arbitral să depună la dosar facturile și dovezile de plată aferente acestui contract de demolare. Reclamanta arată că nefiind finalizată demolarea nu s-au emis facturi și nu ar fi achitat suma aferentă prejudiciului. Arătăm că demolarea este în fapt realizată la amplasament, ceea ce înseamnă că reclamanta așteaptă finalizarea litigiului pentru a achita prețul lucrărilor de demolare, asta pentru că foarte probabil acest preț este inferior celui înscris în contract.
În probațiune înscrisuri și expertiză.
Nu au fost administrate probe noi.
Analizând acțiunea în anulare formulată se reține că:
Cu titlu prealabil și având în vedere motivele acțiunii în anulare, circumscrise de parte lit. h, se subliniază că nici unul dintre motivele prevăzute de art. 608 ncpc nu dă dreptul instanțelor judecătorești să cerceteze modul în care a fost soluționat fondul pricinii de către tribunalul arbitral, ci numai să verifice dacă au fost respectate condițiile de formă ale arbitrajului, respectiv cele privind existența unei convenții arbitrale legale și posibilitatea ca litigiul să fie soluționat pe calea arbitrajului, constituirea tribunalului arbitral, asigurarea dreptului la apărare al părților, redactarea hotărârii arbitrale și respectarea dispozițiilor imperative ale legii și a normelor care asigură ordinea publică și bunele moravuri.
Acțiunea în anulare are scopul de a realiza un control judecătoresc în limitele prevăzute de art. art. 608 lit. a-i. și nu privește reexaminarea hotărârii arbitrale sub aspectului soluționării fondului litigiului, nefiind asimilată apelului.
Motivul de desființare a hotărârii arbitrale invocat, prevăzut de art. 608 lit. h), se referă la situația când hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau dispozițiile imperative ale legii, partea indicând ultima ipoteză.
Or, motivul invocat nu reprezintă sub nici o formă o poartă deschisă pentru examinarea temeiniciei și legalității hotărârii arbitrale, pentru o reexaminare în fond a litigiului. Se subliniază acest aspect pentru că reclamanta critică hotărârea arbitrală și sub aspecte care vizează fondul pricinii, cu privire la modul de interpretare a probelor, aceste critici, neîncadrându-se în dispozițiile lit. h și, de altfel, în nici una dintre ipotezele reținute de literele a-i.
Ceea ce interesează în analiza motivului de anulare prevăzut de art. 608 lit. h din ncpc este dacă norma ce se susține a fi fost încălcată de instanța arbitrală are caracter imperativ sau nu. Norma (fie de drept substanțial, fie de drept procesual) ce ar fi trebuit încălcată de instanța arbitrală pentru a fi incident motivul de anulare evocat trebuia să prescrie o anumită conduită obligatorie (încălcată de părți, dar acceptată de instanță) sau să interzică imperativ o anumită conduită (pe care instanța să o fi permis).
Cât privește obiectul obligației se remarcă faptul că în speță sunt aplicabile pe lângă dispozițiile art. 1226 și cele ale art. 1855 c.civ care permit ca prețul unei antreprize să fie constitut din bunuri. În speță în ceea ce privește cantitatea, aceasta era determinată pe baza autorizației de demolare, criticile neputând duce la admiterea acțiunii în anulare.
Aceasta pentru că nelipsind contraprestația, disproporția vădită atrage o nulitate relativă și nu se poate imputa Tribunalului arbitral încălcarea unei norme imperative. Disproporția între prestații, nu echivalează cu lipsa totală a contraprestației, sau cu un preț neterminat sau nedeterminabil și pe cale de consecință la aprecierea existenței unei nulități absolute ignorate de către Tribunalul.
În ceea ce privește încălcarea legii, prin raportare la cauza ilicită și lipsa cauzei se reține pentru început că potrivit art. 1235 C.civ., cauza actului juridic civil este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul. Motivul determinant al încheierii actului juridic se poate referi fie la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane. Se remarcă faptul că lipsa cauzei atrage tot o nulitatea relativă (art. 1238 alin. 1 ncc), or nici această normă nu circumscrie noțiuni de dispoziție imperativă a legii.
Conform art. 1236 alin. (2) C.civ., cauza este ilicită atunci când este contrară legii și ordinii publice. De asemenea, cauza este ilicită și în ipoteza fraudei la lege, deci atunci când actul juridic este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative (art. 1237 C.civ.), iar în cazul actelor juridice nenumite, ar putea să aibă caracter ilicit nu numai motivul determinant, ci chiar prestația la care se obligă una din părți.
În speță așa cum a reținut Tribunalul arbitral nu se dovedește o cauză ilicită, iar criticile formulate privesc în realizate a eroarea, viciu de consimțământ care poate duce cel mult la o nulitate relativă și pe cale de consecință acest aspect nu se încadrează în limitele dispuse de art. 608 lit. h.
Interpretarea actului juridic dedus judecății, în speță contractul pe care se grefează litigiul soluționat de jurisdicția arbitrală. nu poate fi cenzurată de curte, căci este o chestiune de fapt lăsată la suverana apreciere a judecătorului arbitral, în situația în care litigiul este supus acestei jurisdicții.
În fapt, restul argumentelor nu vizează motive care se pot încadra în dispozițiile art. 608 ncpc, respectiv stabilirea întinderii obligațiilor dintre părți, care nu poate fi circumscrisă motivelor de anulare a hotărârii arbitrale. Numai în măsura în care prin această operațiune se încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, hotărârea arbitrală este susceptibilă de anulare, ceea ce partea nu a probat.
Îndeplinirea condițiilor necesare pentru rezilierea ține în realitate tot de stabilirea situației de fapt și de interpretarea acestor împrejurări ca având relevanță pentru instituție (condițiile necesare), însă partea nu relevă în legătură cu aspecte alegate motivul pentru care se încadrează în dispozițiile art. 608 lit. h, respectiv existența unei norme imperative ignorate de Tribunalul arbitral.
Nici în legătură în legătură cu stabilirea prejudiciului cu trimitere la modul de administrare a probelor nu se invocă încălcare unui text de lege imperativ.
Pentru aceste motive raportat la dispozițiile art. 608 lit. h ncpc, nefiind dovedite aspecte care țin de ignorarea unei dispoziții imperative a legii, acțiunea în anulare va fi respinsă.
Având în vedere solicitare de acordare a cheltuielilor ode judecată formulată de către partea adversă, dispozițiile art. 451 și următoarele, a fost acordată cu acest titlul suma reprezentând onorariul de avocat și cheltuielile de deplasare conform înscrisurilor depuse la dosar.
| ← Conflict de muncă având ca obiect despăgubiri constând din... | Interpretarea clauzei atributive de competenţă, conform... → |
|---|
