Instanţa competentă să soluţioneze întregul dosar în caz de casare şi trimitere spre rejudecare după strămutarea cauzei.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 493 din data de 17.09.2015
Domeniul: Litigii cu profesioniști. Aspecte de drept procesual
Instanța competentă să soluționeze întregul dosar în caz de casare și trimitere spre rejudecare după strămutarea cauzei. Nepronunțarea asupra cererii de intervenție.
- Articolul 145 Noul Cod de procedură civilă.
- Articolul 312 alin. 1, alin. 2, alin. 5 Cod procedură civilă 1865
Având în vedere că instanța de fond a soluționat contestația fără însă să se pronunțe pe cererea de intervenție în interes propriu, Curtea în temeiul articolului 312 alin. 1, alin. 2, alin. 5 Cod procedură civilă cu raportare și la soluția de strămutare a cauzei, a admis recursul declarat, a casat în tot sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței investită cu soluționarea pricinii în urma admiterii cererii de strămutare, instanță unde va fi gestionat întregul dosar pentru o bună înfăptuire a actului de justiție.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.493 din 17.09.2015)
Prin sentința civilă nr.398/08.09.2014, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr.2052/122/2009/a2*, a fost admisă contestația formulată de creditoarea SC F.R. SRL, în contradictoriu cu SC A. SRL, și s-a respins ca tardiv planul de reorganizare propus de către debitoare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că:
Prin decizia civilă nr. 269/24.01.2014 a Curții de Apel București s-a dispus casarea încheierii de suspendarea judecării cauzei privind contestația formulată de creditoarea SC F. R. SRL împotriva planului de reorganizare depus de către debitoarea SC A. SRL, cu privire la convocarea adunării creditorilor din 22.10.2010, cu privire la măsurile de convocare a adunării creditorilor din 2.11.2010 și cu privire la raportul administratorului judiciar din 3.11.2010.
Prin cererea depusă la dosar pe data de 30.05.2014, creditoarea a arătat că, prin intrarea debitoarei SC A. SRL în procedura falimentului , contestația acestei a rămas fără obiect, însă, la termenul de judecată din 08.09.2014 a arătat că insistă în soluționarea contestației privind planul de reorganizare, arătând că acesta a fost depus tardiv.
Conform art. 94, alin. 1 lit. a din Legea 85/2006 debitorul este îndreptățit să depună un plan de reorganizare în termen de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe.
În speță, tabelul definitiv a fost afișat pe data de 18.06.2010, iar planul de reorganizare a fost depus pe data de 08.09.2010, cu nerespectarea unui termen imperativ de procedură.
În consecință, tribunalul a admis contestația formulată de creditoarea SC F.R. SRL în contradictoriu cu SC A. SRL și a respins planul de reorganizare propus de către debitoare ca tardiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul intervenient K.I., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivele de recurs că în fapt, la data de 3.07.2015 i s-a comunicat hotărârea recurată, prin care s-a admis contestația formulată de către creditoarea SCF.R. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC A. SRL.
Această contestatoare a formulat contestația împotriva planului de reorganizare depus de către debitoarea SC A. SRL în data de 8.09.2010, considerând că a fost depus cu nerespectarea termenului de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe.
Se apreciază că, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât contestația creditoarei vizează în realitate convocările adunării creditorilor și raportul administratorului judiciar din 3.11.2010.
De asemenea, nu a fost soluționată cererea sa de intervenție și nici excepțiile invocate, iar instanța de fond nu a avut în vedere dovezile cerute spre a fi administrate.
Mai mult, au fost ignorate hotărârile anterioare privind societatea debitoare, inclusiv cu privire la aprobarea planului de reorganizare, de rulare a acestuia și plata a circa 8 milioane de lei în baza acestei hotărâri și trecerea societății în faliment.
În recurs, s-a formulat întâmpinare de către intimata SC F.R. SRL.
Examinând recursul declarat de către recurentul intervenient K. I. în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispozițiile articolului 304, articolului 3041 Cod procedură civilă, ale Legii 85/2006 privind procedura insolvenței și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:
În speță, în fața instanței de fond, recurentul intervenient a formulat cerere de intervenție în interes propriu, în cauza ce face obiectul dosarului nr.2052/122/2009/a2*, potrivit disp. art. 50 și urm. din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat admiterea cererii și respingerea contestației formulată de către creditoarea SC F. R. SRL, împotriva planului de reorganizare depus de către debitoarea SC A. SRL și a măsurii de convocare a adunării creditorilor acestei debitoare.
Față de soluția atacată, recurentul invocă, în esență, că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea sa de intervenție, și nici pe excepțiile invocate.
Curtea reține că prin Încheierea nr.3246/23.10.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II a Civilă, în dosarul nr.2266/1/2014, a fost admisă cererea formulată de petentul K. I. privind strămutarea procesului ce formează obiectul dosarului nr.2052/122/2009, aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu, și s-a strămutat judecata pricinii la Tribunalul Buzău, păstrându-se actele de procedură îndeplinite în cauză.
Având în vedere că instanța de fond a soluționat contestația fără însă să se pronunțe pe cererea de intervenție în interes propriu, formulată de recurentul intervenient și nici pe excepțiile care au fost invocate de către intimata creditoare SC F. R. SRL, criticile invocate în recurs sub acest aspect fiind fondate, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 312 alin.1 , alin. 2, alin. 5 Cod procedură civilă, cu raportare și la soluția de strămutare a cauzei, mai sus-menționate, Curtea a admis recursul declarat de către recurentul intervenient K. I., a casat în tot sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Buzău, unde este gestionat întregul dosar, și pentru o bună înfăptuire a actului de justiție, cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al părților.
| ← Conflict negativ de competenţă. Jurisprudență Conflict... | Conflict de muncă având ca obiect despăgubiri constând din... → |
|---|
