acţiune în constatare. Jurisprudență Bănci. Operaţiuni bancare. Instituţii (sparte)
| Comentarii |
|
Judecătoria ORADEA Sentinţă civilă nr. 7017/2014 din data de 17.06.2014
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. …….
Ședința publică de la 17 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE …..
Grefier ….
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant …… și pe pârât ………… , având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 10.06.2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
DELIBERÂND
Constată că prin cererea de chemare in judecata, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.02.2014, sub nr de dosar ….. reclamantul ………. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ….., să constate ca art. 3 pct 3.1, 3.2 și 3.5 din contractul de credit nr …. și art. 3 pct 3.1, 3.2 și 3.5 din contractul de credit nr ……privind modificarea unilaterală a dobânzii și comisionul de administrare constituie clauze abuzive în sensul art 4 alin 1 și 2 din legea nr 193/2000, constatând nulitatea absolută a acestora, să oblige pârâta la negocierea cu reclamantul a clauzelor privind dobânda percepută în baza contractelor de credit arătate, să constate ca plată nedatorată comisionul de administrare încasat lunar de la data încheierii celor două contracte și până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești și să oblige pârâta la restituirea acestor sume, conform graficelor de rambursare, să dispună continuarea derulării convențiilor cu excluderea clauzelor de la art 3 pct 3.5.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a arătat ca a încheiat cu pârâta la data de 11.01.2008, respectiv la 11.09.2008, contractele de credit bancar nr …… respectiv ….., pentru suma de 9778,50 Euro, pe o perioadă de 120 luni, respectiv 6758,86 Euro pe o perioadă de 84 luni.
Formularea referitoare la dobânda curentă variabilă, datorită caracterului de generalitate și a neraportării la elemente de ordin obiectiv, nu face posibil ca reclamantul să cunoască nivelul acestei dobânzi.
Clauza este abuzivă, iar contractul este unul de adeziune, consumatorul neavând posibilitatea să negocieze niciuna dintre clauzele acestuia.
Pârâta nu justifică perceperea comisionului de administrare, de 0,45% în cazul primului credit, respectiv 0,39% în cazul celui de-al doilea, având în vedere că sunt credite de nevoie personale, care nu trebuiau monitorizate de pârâtă, iar reclamantul și-a achitat întocmai și la scadență fiecare rată, neavând nicio întârziere la plată.
Prin perceperea acestui comision s-a creat un dezechilibru semnificativ a obligațiilor contractuale în detrimentul reclamantului, fiind obligat să achite băncii o sumă exorbitantă raportat la valoarea creditului, în condițiile în care restituirea acestuia este garantată cu garanții reale mobiliare. Suma totală a acestui comision reprezintă un dublu beneficiu al băncii, fiind practic o dobândă mascată, percepută pe lângă cea stabilită contractual.
In drept, s-au invocat prevederile legii nr 190/1999, nr 193/2000 OG nr 9/2000, OUG nr 50/2010.
În probațiune, reclamantul a anexat cererii, în copie: contractele de credit nr. ………, grafice de rambursare credite, invitație pentru ședința de informare privind avantajele medierii.
Pârâta ………a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele achitate în perioada 11.01.2008- 25.02.2011 pentru primul contract, respectiv 11.09.2008- 25.02.2010 pentru cel de-al doilea, excepția inadmisibilității cererii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, referitor la prima excepție, s-a arătat că acțiunea în restituirea prestațiilor este prescriptibilă în termenul de 3 ani, care a început să curgă de la data încheierii fiecărui contract de credit.
Referitor la a doua excepție, s-a arătat că cererea este inadmisibilă întrucât clauzele contractuale învederate de reclamant sunt excluse de la controlul caracterului abuziv, comisioanele și dobânda fiind componente ale prețului contractului.
Pe fond, clauza referitoare la dobânda revizuibilă nu are caracter abuziv, neexistând nicio interdicție legală în practicarea unei dobânzi variabile. Tipul de dobândă revizuibilă practicat de pârâtă nu implică modificarea clauzelor contractuale, ci exclusiv valoarea dobânzii ca urmare a evoluției pieței financiare. În legea nr 193/2000 nu se reține obligația explicită a băncii să includă, referitor la dobânda variabilă, un criteriu de variație transparent, explicit, independent de voința creditorului, ci doar specificarea unui motiv care să dea dreptul băncii să varieze dobânda. Utilizarea sintagmei "evoluția pieței financiare"; sintetizează o modalitate de calcul complexă, luând în considerare și faptul că informația legată de această evoluție, la nivelul accesibil consumatorului, era de notorietate. Nu există un dezechilibru semnificativ, întrucât pentru ambele contracte dobânda a scăzut în cei 5 ani care au trecut de la încheierea contractelor.
Solicită respingerea capătului de cerere prin care se solicită obligarea reclamantei la negocierea unei dobânzi, întrucât încalcă principiul libertății de voință al părților.
Clauzele privind dobânda au fost modificate prin actul adițional, pe baza unei formule de calcul raportată la indici verificabili, astfel cum obligă legea în vigoare, prin acceptarea tacită a clientului.
OUG nr 50/2010 nu elimină comisionul de administrare, ci dimpotrivă, stabilește că acesta nu este abuziv și poate fi perceput pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. Referitor la susținerea că riscul de credit este acoperit de garanția reală mobiliară, arată că acest comision de administrare nu este unul de risc, iar instituirea unei garanții reprezintă doar o componentă a riscului de credit.
În drept, au fost invocate prevederile art 201, 205 Cod proc civ, art 969, 970, 1169, 1584 Cod civil, OUG nr 174/2008, OG nr 21/1992, legea nr 193/2000, OUG nr 50/2010.
În probațiune, s-au anexat întâmpinării: adrese către reclamant referitoare la întârzieri în plata ratelor, raport de constatări efective întocmit de Deloitte audit SRL Anexa 4 la procedurile referitoare la comisioanele de acordare și administrare pentru creditele garantate și negarantate, Anexa 1 la Procedura referitoare la rata dobânzii practicate de bancă, situația plăților efectuate de reclamant.
La termenul de judecată din 27.05.2014, instanța a pus în discuție excepțiile invocate de pârâtă, pe care le-a unit cu fondul cauzei.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantului.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
Între pârâtă, în calitate de bancă împrumutătoare, și reclamant, în calitate de împrumutat, s-au încheiat contractele de credit nr. ………. în temeiul căreia pârâta a acordat reclamantului un credit în valoare de 9778,5 Euro, sumă ce urma sa fie rambursata in termen de 120 luni, respectiv un credit în valoare de 6758,86 Euro, sumă ce urma sa fie rambursata in termen de 84 luni.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 (legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii), o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Alin. 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În cauza C-484/08- Hotărârea 2010-06-03 Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid- CJUE a dispus că articolul 4 alineatul (2) și articolul 8 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, precum cea în cauză în acțiunea principală, care autorizează un control jurisdicțional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil.
Articolul 2 CE, articolul 3 alineatul (1) litera (g) CE și articolul 4 alineatul (1) CE nu se opun unei interpretări a articolului 4 alineatul (2) și a articolului 8 din Directiva 93/13 potrivit căreia statele membre pot adopta o reglementare națională care autorizează un control jurisdicțional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil.
Față de acestea, instanța va respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
Referitor la cererea privind constatarea ca abuzive a clauzelor contractuale de la art 3.1, art 3.2 din contractul nr ……, instanța reține următoarele:
Art 3.1 stipulează că pentru creditul acordat, împrumutatul datorează băncii o dobândă curentă variabilă, ce se acumulează zilnic până la data rambursării integrale a sumelor datorate în baza prezentului contract de credit și se calculează prin aplicarea ratei anuale a dobânzii curente la soldul creditului. În scopul calculării dobânzii se consideră anul de 360 zile și luna de 30 zile și se aplică formula menționată în condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare.
Art 3.2 stabilește: la data încheierii prezentului contract, rata dobânzii curente este de 9,5% pe an. Banca poate modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare, urmând să aducă la cunoștință împrumutatului noua rată a dobânzii în modalitățile menționate în condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare.
Dispoziții similare sunt și în contractul nr ………., diferența fiind doar la cuantumul dobânzii de la art 3.2, aceasta fiind de 11%.
Deși pârâta a susținut că dispozițiile referitoare la dobândă au fost modificate prin acte adiționale la contractele de credit, aplicabile ca urmare a acceptării tacite din partea consumatorului, aceste acte adiționale nu au fost depuse la dosar și nu s-a făcut în nici un mod dovada existenței și aplicării acestora în relațiile dintre părți. În consecință, instanța urmează a analiza aceste clauze, în forma lor inițială, din contractele încheiate în anul 2008.
Este evident că nu se poate reține caracterul abuziv al celor două clauze menționate, în integralitatea lor, întrucât, eliminarea lor completă din contracte, ar conduce la existența unor contracte de credit bancar fără nici un fel de dobândă, teză care, evident, nu poate fi acceptată. Prin urmare, instanța va analiza aceste clauze doar sub aspectul caracterului variabil al dobânzii și al modului în care aceasta variază, astfel cum și-a motivat și reclamantul, în fapt cererea.
În acest sens, se rețin următoarele:
Potrivit art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr 193/2000, cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Pct 3.1 referitor la caracterul variabil al dobânzii și pct 3.2 teza a II-a referitor la caracterul variabil al dobânzii din ambele contracte de credit pun sub semnul întrebării echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, în funcție de "evoluția pieței financiare";, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul.
Or, conform art. 1 lit. a din Anexa Legii, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
Astfel, clauza care da dreptul Băncii pârâte de a modifica unilateral dobânda nu este raportata la un indicator precis, individualizat, determinabil, fiind indicat doar în mod generic.
Nu se explică în nici un mod ce se înțelege prin "evoluția pieței financiare"; și nu este indicat niciun criteriu în funcție de care poate fi apreciată această evoluție.
Art 1 lit a din legea nr 193/2000 permite unui furnizor de servicii financiare să modifice rata dobânzii plătibile de către consumator dacă există o motivație întemeiată, însă contractele de credit nu fac nicio referire la o astfel de motivație, lăsând la latitudinea băncii atât momentul la care decide modificarea dobânzii, cât și cuantumul acesteia, fără să explice consumatorului nici de ce a hotărât modificarea dobânzii, nici pe baza căror argumente a stabilit noul cuantum.
Este evident că în aceste condiții pârâta nu îndeplinește condiție pozitivă de transparență, impusă de lege.
Având în vedere toate aceste argumente, instanța va constata că pct 3.1 referitor la caracterul variabil al dobânzii și pct 3.2 teza a II-a referitoare la caracterul variabil al dobânzii din Conditiile Speciale ale Conventiilor de Credit nr. ………., constituie clauze abuzive in sensul art. 4 alin 1 din legea nr. 193/2000, va constata nulitatea absolută a acestora si dispune modificarea clauzelor contractuale, in sensul eliminarii acestor prevederi din contracte, mentinand ca valabile restul dispozitiilor conventiilor de credit.
Instanța va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la negocierea dobânzii, neexistând nici un text legal care să instituie o astfel de obligație. Însăși ideea de negociere exclude obligația de a negocia.
Evident, părțile pot negocia oricând rata dobânzii sau orice alt element din cuprinsul contractelor, fără a se putea însă pronunța o hotărâre judecătorească prin care să fie obligate în acest sens.
Referitor la comisionul de administrare, se rețin următoarele:
Art 3.5 din contractul de credit nr ………. prevede că, pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,45% ce se calculează prin aplicarea procentului la valoarea inițială a creditului.
Art 3.5 din contractul de credit nr …….. prevede că, pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,39% ce se calculează prin aplicarea procentului la valoarea inițială a creditului.
Existenta acestui comision de administrare este prevazuta si de OUG nr 50/2010 - art.36, fiind perceput, conform legii, pentru "monitorizarea/ înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/ rambursării creditului acordat consumatorului.";
Aceeași definiție a comisionului există și în contract, deci s-a explicat, încă de la momentul contractării, rațiunea perceperii acestui comision, permis de legea care a fost adoptată ulterior tocmai pentru a proteja interesele clienților băncilor- OUG nr 50/2010.
Reclamantul a susținut că nu se justifică perceperea comisionului de administrare, având în vedere că sunt credite de nevoie personale, care nu trebuiau monitorizate de pârâtă, iar reclamantul și-a achitat întocmai și la scadență fiecare rată, neavând nicio întârziere la plată.
Instanța reține însă că toate creditele trebuie monitorizate de bancă, neexistând nicio rațiune pentru care cele de nevoie personale ar fi exceptate. În speță, necesitatea monitorizării este justificată, pentru ambele contracte, reclamantul având întârzieri la plata ratelor, între 5 și 25 zile și primind în aceste sens notificări repetate din partea pârâtei, atât scrise cât și prin sms (filele 35-70).
Rațiunea comisionului de administrare nu are legătură cu existența unor garanții, nefiind vorba despre comision de risc, ci are legătură cu o serie de activități desfășurate de bancă (monitorizarea/ înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/ rambursării creditului acordat consumatorului).
Simplul fapt că acest comision nu a fost negociat la momentul încheierii contractului, nu este de natură, prin el însuși, să determine caracterul abuziv al clauzei, fiind necesar, în plus, conform art 4 alin 1 din legea nr 193/2000, ca această clauză să creeze, în detrimentul consumatorului, și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Însă, față de cele de mai sus, instanța constată că prin clauza referitoare la comisionul de administrare, nu s-a creat in defavoarea reclamantului si contrar cerintelor bunei-credinte un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere.
Având în vedere această soluție, va constata că excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele achitate cu titlu de comision de administrare a rămas fără obiect.
În baza art 453 Cod proc civ, reținând admiterea în parte a cererii, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial parțial, corespunzător pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ……. în contradictoriu cu pârâta …...
Constata ca art 3.1 referitor la caracterul variabil al dobânzii și art 3.2 teza a II-a referitoare la caracterul variabil al dobânzii din Conditiile Speciale ale Conventiilor de Credit nr. ……., constituie clauze abuzive in sensul art. 4 alin 1 din legea nr. 193/2000, constată nulitatea absolută a acestora si dispune modificarea clauzelor contractuale, in sensul eliminarii acestor prevederi din contracte, mentinand ca valabile restul dispozitiilor conventiilor de credit.
Respinge ca nefondate celelalte pretenții
Constată că excepția prescripției dreptului material la acțiune a rămas fără obiect.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2014.
Președinte, Grefier,
| ← fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | pretenţii. Jurisprudență Asigurări auto şi alte asigurări → |
|---|
