Acţiune în grăniţuire şi revendicarea suprafeţei ocupate. Admitere. Efectul hotărârii pronunţate între aceleaşi părţi, cu privire la un acelaşi capăt de cerere
| Comentarii |
|
Chiar dacă ar exista autoritate de lucru judecat cu privire la un capăt de cerere, este de reţinut faptul că hotărârea judecătorească amintită a fost pronunţată la data de 2.07.1987, executarea acestei hotărâri judecătoreşti fiind prescrisă, având în vedere termenul de 3 ani. Astfel, în ipoteza în care instanţa ar respinge acest petit, reclamanţii ar putea întâmpina o opoziţie din partea pârâţilor cu ocazia punerii în executare a hotărârii din anul 1987, tocmai motivat de aspectul învederat mai sus - prescrierea executării silite, - sancţiunea fiind iniţierea unui nou ciclu procesual, cu riscul respingerii unei eventuale noi acţiuni intentate de reclamanţi.
Secţia I-a civilă, Decizia nr. 1836 din 26 aprilie 2012
Prin sentința civilă nr. 9408/28.10.2011 a Judecătoriei Bistrița, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții N.I. și N.G., în contradictoriu cu pârâții M.N., M.G. și B.A., și în consecință:
S-a dispus grănițuirea între imobilele proprietatea reclamanților, înscrisă în c.f. 106/1 Localitatea S., cu nr. top. 526 și 527, cadastral 926, situate la nr. administrativ 68 și cele ale pârâților înscrise în c.f. 677 Localitatea S., nr. cad. 109, pe aliniamentul A-B-C-D-E menționat în planșa 3 și trasat conform schiței de detaliu anexă la raportul de expertiză topografică efectuat și completat în cauză de expertul P.V., înregistrat la OCPI Bistrița-Năsăud sub nr. 27399/6.09.2011, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și, în consecință, pârâții au fost obligați să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate și liniștita posesie și folosință asupra porțiunii de 49 mp, din terenul proprietatea acestora, marcată de expert în planșele 2-3 ale raportului de expertiză.
Prin aceeași sentință pârâții au fost obligați să le permită reclamanților să desfunde gura de scurgere a tubului de beton care colectează apele pluviale din grădină precum și să betoneze șanțul de scurgere a apelor pe toată lungimea lui până la ieșirea în stradă, precum și să le lase liniștita posesie și folosință a acestuia.
A fost admisă în parte cererea reclamanților, privind obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 716,04 lei, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar, onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, a reținut că potrivit raportului de expertiză efectuat și completat de expertul P.V., instanța a constatat că imobilele în litigiu se află situate în intravilanul localității la nr. adm.68 ( reclamanții ) și 67 ( pârâții ).
Imobilul identificat în CF 106/1 Localitatea S., având nr. top. 526 și 527, cadastral 926, cu suprafața de 3230 mp, este proprietatea tabulară a reclamanților N.I. și N.G., iar imobilul teren înscris în CF 677 Localitatea S., nr. top. 524/2/2/1, 524/2/2/2, 524/2/2/3, 524/2/2/4, 524/2/2/5, 523/2 având nr. cadastral 109, în suprafață totală de 1833 mp, este proprietatea tabulară a pârâtei B.A.. Raportul de expertiză efectuat și completat în cauză de expert P.V. relevă faptul că cele două terenuri anterior identificate se învecinează, având meta dată de punctele A-B-C-D-E, conform planșei.
Raportat la dispozițiile art. 584 C. civil, și la starea de fapt reținută, prima instanță a admis cererea reclamantei de grănițuire a celor două proprietăți, stabilind media dintre terenul proprietatea reclamanților, înscris în c.f.106/1 Localitatea S., cu nr. top. 526 și 527, cadastral 926 și cel al pârâților înscris în c.f. 677 Localitatea S., nr. cad. 109, pe aliniamentul A-B-C-D-E menționat în planșa 3 și trasat conform schiței de detaliu anexă la raportul de expertiză topografică efectuat și completat în cauză de expertul P.V., înregistrat la OCPI Bistrița-Năsăud sub nr.27399/06.09.2011, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Raportul de expertiză efectuat în cauză relevă faptul că pârâții folosesc o suprafață de 49 mp din imobilul teren proprietatea reclamanților, situată între punctele A,B,C,D,E exact în sectorul în care este amplasat tubul de scurgere a apelor pluviale, această amplasare a lotului pârâților fiind confirmată și de schița de punere în posesie a acestora, atașată de expert la dosar .
Prin folosirea de către pârâți a suprafeței de 49 mp din terenul proprietatea reclamanților, aceștia încalcă trei dintre atributele dreptului de proprietate al reclamanților ce rezultă din dispozițiile legale cuprinse în art. 480 din Codul civil - posesia, folosința și dreptul de dispoziție materială asupra bunului deținut în proprietate, astfel că instanța a admis cererea reclamantei de obligare a pârâților să le recunoască acestora dreptul de proprietate și liniștita posesie și folosință, asupra terenului în suprafață de 49 mp, marcată de expert în planșele 2-3 ale raportului de expertiză.
Cu privire la capătul de acțiune privind obligarea pârâților să desfunde gura de scurgere a tubului de beton care colectează apele pluviale din grădină și să le permită să betoneze șanțul de scurgere a apelor pe toată lungimea lui până la ieșirea în stradă și să le lase liniștita posesie și folosință a acestuia, instanța a reținut că, chiar dacă ar exista autoritate de lucru judecat cu privire la acest capăt de cerere - astfel cum susțin pârâții - în baza deciziei civile a Tribunalului Mureș, este de reținut faptul că hotărârea judecătorească amintită a fost pronunțată la 2.07.1987, executarea acestei hotărâri judecătorești fiind prescrisă, având în vedere termenul de 3 ani, prevăzut la art. 405 alin. (1) din C.proc.civ. Astfel că, în ipoteza în care instanța ar respinge acest petit, reclamanții ar putea întâmpina o opoziție din partea pârâților cu ocazia punerii în executare a hotărârii Tribunalului Mureș, tocmai motivat de aspectul învederat mai sus - prescrierea executării silite - sancțiunea fiind inițierea unui nou ciclu procesual, cu riscul respingerii unei eventuale noi acțiuni intentate de reclamanți.
Având în vedere și declarațiile martorilor audiați în cauză, care confirmă starea de fapt expusă de reclamanți și întrucât urmare a restituirii celor 49 m.p. tubul de colectare a apelor pluviale se va situa pe media dintre terenurile părților, instanța a admis și acest capăt de cerere, pârâții au fost obligați a le permite reclamanților să desfunde gura de scurgere a tubului de beton care colectează apele pluviale din grădină, precum și să betoneze șanțul de scurgere a apelor pe toată lungimea lui până la ieșirea în stradă, precum și să le lase liniștita posesie și folosință a acestuia.
în temeiul dispozițiilor art. 274 și art. 275 C.proc.civ., raportat la neopunerea pârâților la admiterea capătului de cerere privind grănițuirea dintre cele două proprietăți, a admis în parte cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și i-a obligat pe aceștia din urmă la plata sumei de 716,04 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat și ½ din suma achitată expertului, având în vedere obiectul cauzei, în sensul că expertiza efectuată, profită în mod egal, atât reclamanților cât și pârâților.
în temeiul disp.art.108/5 C.proc.civ., având în vedere că expertul P.V. s-a conformat dispozițiilor instanței și a depus la dosar în termen, completarea la raportul de expertiză efectuat, a fost admisă și cererea de reexaminare formulată de expertul P.V., privind amenda de 500 lei aplicată prin încheierea de ședință din data de 25.02.2011, exonerându-l pe acesta de la plata amenzii judiciare aplicate.
Prin decizia civilă nr. 26/15.02.2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții M.N., M.G. și B.A., împotriva sentinței civile nr. 9408/2011 a Judecătoriei Bistrița.
Apelanții pârâți, au fost obligați în solidar, să plătească intimaților reclamanți N.I. și N.G., suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că pârâții nu s-au opus capătului de acțiune vizând grănițuirea imobilelor, însă au susținut că nu ocupă nici o suprafață de teren aparținând reclamanților și că nu s-au opus niciodată amenajării canalului de scurgere conform deciziei civile nr.536/1987 a Tribunalului Mureș.
Tribunalul examinând planul de amplasament din documentația de intabulare a pârâților întocmită de P.A. comparativ cu schița efectuată în cauză de către expertul P.V. și conform căreia s-a stabilit linia de metă a observat că atât configurația terenului pârâților, cât și dimensiunile acestuia, inclusiv frontul la stradă de 15,18 m coincid, nefiind justificate aserțiunile apelanților. Mai mult tribunalul a constatat că suprafața cu care sunt întabulați pârâții este aceeași de 1833 mp, caz în care în mod evident se poate deduce că aceștia folosesc mai mult cu 49 mp, iar această suprafață de teren aparține intimaților reclamanți.
Solicitările apelanților de efectuare a unei alte expertize tehnice și a unei cercetări locale în apel pe motiv că ar fi măsurat ei cu ruleta frontul la stradă și acesta ar fi de 15,18 m, iar nu de 17,42 m, tribunalul le-a apreciat ca fiind lipsite de utilitate și că ar conduce la tergiversarea nejustificată a cauzei, atât timp cât expertul judiciar desemnat a stabilit dimensiunile terenului pârâților respectând documentația de intabulare a pârâților întocmită de P.A. care nu a fost modificată cu nimic și cât apelanții au posesia efectivă asupra celor 1833 mp. Acest lucru s-ar fi impus dacă s-ar fi constatat că pârâții conform lotului stabilit de expert nu au în posesia întreaga suprafață de teren asupra căreia și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Tribunalul a înlăturat critica apelanților privind dispoziția din sentință prin care au fost obligați a le permite reclamanților să desfunde gura de scurgere a tubului de beton care colectează apele pluviale din grădină precum și să betoneze șanțul de scurgere a apelor pe toată lungimea lui până la ieșirea în stradă, precum și să le lase liniștita posesie și folosință a acestuia, apreciind-o ca neîntemeiată.
Este real faptul că cerere similară a făcut și obiectul dosarului în care s-a pronunțat decizia nr. 536/1987 a Tribunalului Mureș potrivit căreia reclamanții ar fi trebuit să-și amenajeze un canal betonat pentru scurgerea apelor pluviale, dar justificat a reținut prima instanță că dacă instanța ar respinge acest petit, reclamanții ar putea întâmpina o opoziție din partea pârâților cu ocazia punerii în executare a hotărârii Tribunalului Mureș, tocmai motivat de aspectul învederat mai sus - prescrierea executării silite - sancțiunea fiind inițierea unui nou ciclu procesual, cu riscul respingerii unei eventuale noi acțiuni intentate de reclamanți, caz în care măsura adoptată prin sentință apare ca necesară pentru buna utilizare a imobilului deținut de către reclamanți. Aserțiunea apelanților potrivit căreia canalul de scurgere trebuia făcut pe terenul intimaților, iar nu linia de metă stabilită în cauză de expert, tribunalul nu a apreciat-o întemeiată, atât timp cât s-a indicat de expert că acesta a fost stabilită conform deciziei civile anterior evocate.
împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâții M.N., M.G. și B.A., solicitând în principal casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii capătului de acțiune în revendicare.
în motivarea cererii principale întemeiată în drept pe dispozițiile art. 312 pct. 3 teza II C.proc.civ., recurenții au arătat că pentru clarificarea situație au cerut în apel efectuarea unei expertize tehnice de specialitate și a cercetării la fața locului, că în mod nelegal aceste probe au fost respinse, ele fiind absolut necesare pentru justa soluționare a cauzei. Cum aceste probe nu pot fi administrate în recurs, se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecarea apelului.
în ce privește cererea subsidiară, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurenții au arătat că între proprietatea lor și a reclamanților există un gard despărțitor care îngrădește suprafața de 1833 mp cu care ei sunt intabulați în cartea funciară, că ei nu posedă mai mult decât această suprafață de teren și că concluziile expertului sunt nereale, lucru care ar putea fi constatat cu ocazia efectuării unei noi expertize tehnice.
Hotărârea pronunțată este nelegală, deoarece în situația în care nu va fi modificată și se va pune problema punerii ei în executare prin predarea suprafeței de 49 mp, ei vor trebui să predea din suprafața de 1833 mp cu care sunt intabulați în cartea funciară, astfel că în mod legal nu au cum să predea reclamanților suprafața de 49 mp.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil, arătând că, prin motivele de recurs se reiau motivele invocate în fața instanței de apel, fără a se invoca vreun motiv de nelegalitate a deciziei atacate.
în subsidiar, intimații au solicitat respingerea ca nefondat a recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, arătând că raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit fără putință de tăgadă că pârâții ocupă suprafața de 49 mp din terenul lor, că la efectuarea expertizei expertul a ținut seama și de documentația întocmită de pârâți în anul 2004, cu ocazia intabulării dreptului lor de proprietate.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art. 312 pct. 2 teza II, art. 304 pct. 9 și 312 alin. (1) C.proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Cu privire la cererea de casare a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, întemeiată pe dispozițiile art. 312 pct. 3 teza II C.proc.civ., curtea reține următoarele:
Critica pe care o aduc reclamanții cu privire la acest aspect este aceea că „consideră că nu se poate soluționa recursul fără administrarea acestor probe, astfel că se impune casarea deciziei cu trimitere spre rejudecarea apelului. Examinând această critică curtea reține următoarele:
La instanța de fond în ședința publică din 16 decembrie 2008, s-a discutat și încuviințat probațiunea necesară de administrat în cauză pentru justa ei soluționare, respectiv efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, audierea martorilor și interogatoriul părților.
în ședința publică din 9 septembrie 2011, după administrarea tuturor probelor încuviințate în ședința publică din 16 decembrie 2008, reprezentanta reclamanților a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și a solicitat efectuarea unei cercetări la fața locului. Această ultimă cerere în probațiune a fost respinsă de instanță, cu motivarea că, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate, că proba cercetării la fața locului nu este utilă cauzei, instanța neputând constata în teren mai mult decât a constatat expertul de specialitate.
După repunerea cauzei pe rol, instanța a comunicat un exemplar din completarea la raportul de expertiză tuturor părților, reprezentanta reclamanților declarând că nu are alte cereri în probațiune, cu excepția cererii de cercetare la fața locului, cerere în legătură cu care instanța reține că asupra ei s-a pronunțat în ședința publică din 9 septembrie 2011.
Instanța de apel, respinge cererea reclamanților de efectuare a unei noi expertize tehnice pentru a se verifica dacă pârâții, ocupă teren din proprietatea reclamanților și dacă media actuală determinată prin gard corespunde cu media propusă și de cercetare la fața locului, pentru a se observa că media actuală este conformă cu cea propusă, ca nefiind necesare și utile pentru soluționarea apelului.
Este real „că toate probele făcute la prima instanță vor putea fi refăcute sau probațiunea va putea fi completată, problema admiterii sau neadmiterii acestor probe fiind o chestiune de apreciere a mijloacelor de probă. Instanța de fond și apel a uzat de un drept suveran de apreciere a mijloacelor de probă și și-a format convingerea în baza probelor administrate că administrarea probelor cu expertiză și cercetarea la fața locului nu sunt necesare.
în aceste împrejurări instanța de apel a făcut numai uz de dreptul conferit de lege de apreciere a probelor necesare și nu a încălcat nici o dispoziție legală prin respingerea cererii în probațiune formulată de pârâți în apel.
Cu privire la fondul cauzei:
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul P.V., s-a stabilit că pârâții ocupă o suprafață de 49 mp din terenul reclamanților, că la stabilirea formei și dimensiunilor lotului pârâților a ținut cont de documentația de intabulare a acestora, documentație de intabulare întocmită de expert P.A. în anul 2004 și care nu a fost modificată cu nimic.
Prin compararea planului de amplasament din documentația de intabulare cu schița anexă a raportului de expertiză întocmit de expertul P.V., rezultă că configurația terenului pârâților, dimensiunile acestuia și frontul la stradă coincid, că suprafața cu care pârâții sunt intabulați este de 1833 mp,dar că pârâții ocupă cu 49 mp mai mult, că această suprafață aparține reclamanților, al căror teren este mai mic cu 59 mp decât cel înscris în cartea funciară.
Criticile recurenților cu privire la faptul că tubul de colectare a apelor pluviale a cărui construire s-a încuviințat prin decizia nr. 536/1987 a Tribunalului Mureș, nu s-a construit niciodată, că nu există în realitate, că se poate face oricând pe terenul reclamanților pentru că există în spatele casei reclamanților suficient teren, nefiind necesar să fie pe medie, mai ales că servitutea de scurgere este în favoarea reclamanților, că doar o mică porțiune de canal trebuie făcut pe terenul dintre pct. E și D, că există un tub din beton pe care reclamanții l-au montat sub șura lor între pct. D și E, în condițiile în care șura este chiar pe medie, sunt apreciate de instanță ca fiind motive noi, invocate pentru prima dată în recurs, inadmisibile, având în vedere dispozițiile art. 294 C.proc.civ.
Aceasta, deoarece la instanța de fond și în apel aceste aspecte nu au fost invocate de pârâți, care au arătat doar că nu se opun la amenajarea canalului, conform hotărârii judecătorești pronunțată de Tribunalul Mureș.
Criticile recurenților sunt nefondate și în raport de capătul 3 al acțiunii, prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâților să desfunde gura de scurgere a tubului de beton care colectează apele pluviale din grădină și să le permită să betoneze șanțul de scurgere a apelor pe toată lungimea lui până la ieșirea în stradă ș să le lase liniștita folosință și posesie al acestuia, criticile lor referindu-se la amenajarea acestui canal, pe un alt amplasament decât încuviințat prin hotărârea Tribunalului Mureș și a cărui punere în executare de fapt reclamanții o solicită prin acțiunea promovată. De altfel și instanța de fond a reținut cu privire la acest aspect că, având în vedere pronunțarea de către Tribunalul Mureș în anul 1987 prescrierea executării acestei hotărâri, chiar dacă ar exista autoritate de lucru judecat cu privire la acest capăt de cerere, în ipoteza în care l-ar respinge, reclamanții ar putea întâmpina o opoziție din partea pârâților cu ocazia punerii în executare a hotărârii.
Urmare respingerii recursului, în baza art. 274 C.proc.civ., fiind în culpă procesuală, recurenții vor fi obligați să plătească intimaților N.I. și N.G. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 14.
| ← Cetăţean străin. Moştenitor al unui teren situat în... | Acţiune în rezoluţiunea antecontractului de... → |
|---|
