Acţiune în grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar pe baza situaţiei de carte funciară
| Comentarii |
|
Este de principiu că prin judecarea unei acţiuni în grăniţuire, instanţa de judecată nu constituie un hotar între două terenuri vecine ce aparţin unor proprietari diferiţi, ci reconstituie vechiul hotar, la origine nelitigios, dintre cele două fonduri. Reconstituirea hotarului real dintre terenurile aflate în proprietatea reclamanţilor şi a pârâţilor a implicat un probatoriu complex, constând în administrarea probei cu înscrisuri, respectiv actele juridice de dobândire a dreptului de proprietate, schiţele de dezmembrare a imobilelor care au stat la baza intabulării dreptului de proprietate al părţilor, a probei cu martori şi a cercetării la faţa locului privind identificarea celor mai vechi semne de hotar, a interogatoriului, precum şi a probei cu expertiza tehnică topografică.
Secţia I civilă, Decizia nr. 3672 din 21 octombrie 2011
Prin sentința civilă nr. 1951 din data de 21.06.2010, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții T.G. și T.E., împotriva pârâților B.I. și B.I. și în consecință, s-a stabilit linia de mejdă dintre terenul proprietatea reclamanților situat în Sighetu Marmației, str. G., nr. 12 în suprafață de 1262,40 m.p., înscris în C.F. nr. 7804, nr. top. 2257/1 și 2257/2/1 și terenul proprietatea pârâților situat în Sighetu Marmației , str. G., nr.12A în suprafață de 1262,40 m.p., înscris în C.F. nr. 1570, nr. top. 2257/2/2, nr. top. 2257/3 și nr. top. 2256/1 pe aliniamentul C-14-12-4 conform completării raportului de expertiză întocmită de ing. M.V. din data de 2.10.2008.
Pârâții au fost obligați să predea în deplină și pașnică folosință reclamanților suprafața de 134,2 m.p. ocupată din terenul reclamanților.
S-a respins capătul de cerere privind anularea schiței de dezmembrare vizată cu nr. 813 din 11.02.1999 de O.J.C.G.C. Maramureș prin care a fost dezmembrat nr. top. 2257/2, iar pârâții au fost obligați să procedeze la dărâmarea gardului din curtea reclamanților.
S-au respins cererile reclamanților privind zidirea geamului dinspre curtea reclamanților și schimbarea acoperișului, iar pârâții au fost obligați la plata sumei de 574 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în conformitate cu Raportului de Expertiză Tehnică Judiciară întocmit de expert M.V., imobilele în litigiu sunt situate în intravilanul localității Sighetu Marmației, pe str. G. nr. 12 și 12 A. în baza înscrierilor CF reclamanții T.G. și T.E. sunt proprietari tabulari ai unei suprafețe de 1262,4 mp teren aferent parcelelor topo 2257/1 cu suprafață de 841,6 mp și top 2257/2/1 cu suprafața de 420,8 mp care sunt înscrise în CF 7804 a localității Sighetu Marmației. Pârâții B.I. și I. sunt proprietari tabulari ai unei suprafețe de 1262,4 mp, teren aferent parcelelor topo 2257/3 cu suprafața de 488 mp, top 2256/1 cu suprafața de 353,6 mp și top 2257/2/2 cu suprafața de 420,8 mp care sunt înscrise în CF 1570 Sighetu Marmației. înscrierea dreptului de proprietate în CF pentru părțile din proces s-a realizat în 1999 în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 995/1999 și respectiv 996/1999. La baza înscrierii dreptului de proprietate în CF a stat și schița de dezmembrare nr. 1813/11.02.1999. Total suprafață cumpărată de către familia Țiplea și B. conform înscrierilor din CF este de 2524,8 mp, aferentă parcelelor topo 2257/1, 2257/2/1, 2257/2/2, 2257/3 și 2256/1.
în urma măsurătorilor din teren suprapuse cu harta cadastrală a rezultat că terenul folosit de reclamanți din terenul înscris în CF este de 1125 mp., suprafață care este mai mică cu 137,4 mp, față de suprafața înscrisă în CF, iar terenul folosit de pârâți din terenul înscris în CF este de 1101 mp., suprafață care este mai mică cu 161,4 mp., față de suprafața înscrisă în CF. Deci total suprafață cumpărată de părțile din proces este de 2524,8 mp. Total suprafață folosită de părțile din proces din terenul cumpărat, excluzându-se suprafața ocupată de părțile din proces din digul de protecție prin extindere gard este de 2226 mp., suprafață mai mică cu 298,8 mp. față de suprafața înscrisă în CF.
Conform schiței de dezmembrare nr. 1813/1999 linia de mejdă dintre cele 2 proprietăți este reprezentată în anexa nr. 1 prin linie de culoare mov și este determinată de conturul 5-13-15-16, 61,60,59,58 linie de mejdă care determină pentru reclamanți o deschidere spre stradă de 3,6 m, deschidere care îngreunează accesul auto pe teren. Expertul apreciază că raportat la forma și suprafața terenurilor din litigiu și respectiv a parcelelor topo nou formate consideră că schița de dezmembrare nr. 1813/1999 nu este corect întocmită. Suprafețele rezultate din dezmembrare nu se regăsesc în terenul din folosința părților din proces. La solicitarea reclamanților au fost propuse 2 variante de mejdă dintre cele 2 proprietăți. Ambele variante au în comun aliniamentul dintre punctele 4-12-14, stâlpul porții la colțul casei - peretele casei familiei B.
a. Varianta 1 de linie de mejdă este prezentată în anexa nr. 2 și constă în faptul că linia de mejdă dintre cele 2 proprietăți să fie determinată de linia prezentată în anexa 2 prin culoare mov , determinată de aliniamentul 4-12-14-15-A, pornește din punctul 4- stâlpul porții , pe linia gardului până în colțul casei , pe linia peretelui, punctul 15 este stâlp pe gardul actual , în spatele casei la punctul A care este situat la 0,8 m față de poziția actuală a gardului. Prin această linie de mejdă , părțile din proces vor avea fiecare o suprafață de 1113 mp din totalul suprafeței cumpărate.
b. varianta 2 de linie de mejdă este prezentată în anexa nr. 3 și constă în faptul că linia de mejdă dintre cele 2 proprietăți să fie determinată de linia prezentată în anexa 3 prin culoare mov, determinată de aliniamentul 4-12-14-B, pornește din punctul 4- stâlpul porții pe linia gardului până în colțul casei, pe linia peretelui și se unește cu punctul B care este situat la 1.17 față de poziția actuală a gardului. Prin această linie de mejdă, părțile din proces vor avea fiecare o suprafață de 1113 mp. din total suprafață cumpărată. Conform completării la raportul de expertiză întocmit de ing. M.V., reclamanții folosesc suprafața de 283,4 mp și nu 254,4 cum s-a arătat în raportul de expertiză inițial din top 2257/2/1 în CF 7804 Sighetu Marmației. Reclamanții folosesc în total o suprafață de 1196 mp din care 71 mp sunt aferenți digului și de aici rezultă că suprafața folosită de reclamanți din top 2257/1 și 2257/2/1 este de 1125 mp, mai puțin cu 137,4 mp decât suprafața înscrisă în CF 7804 Sighetu Marmației în favoarea reclamanților. Linia de mejdă dintre cele 2 proprietăți ar trece prin punctele 4, stâlpul porții, 12-14, linia peretelui casei familiei B.. C. în această situație gardul montat pe aliniamentul 15,16, 61, 60,59, 58, 56 se va muta pe aliniamentul 14-C, capătul dinspre dig al gardului va fi mutat cu 4,6 cm înspre terenul pârâților.
Ținând seama de situația din teren suprapusă peste harta cadastrală a loc. Sighetu Marmației completată cu schițele de dezmembrare întocmită peste imobilele din litigiu se observă că:
- suprafața aferentă parcelei topo 2257/2/1 aflată în folosința reclamanților este de 283,4 mp mai puțin cu 137,4 mp. față de suprafața înscrisă în CF aferentă acestei parcele topo.
- suprafața aferentă parcelei topo 2257/2/2 aflată în folosința pârâților este de 555 mp. mai mare cu 134,2 mp. față de suprafața înscrisă în CF aferentă acestei parcele topo.
Martorii audiați în cauză au declarat faptul că nu au fost de față când s-a trasat linia despărțitoare prin țărușare. Conform procesului verbal încheiat la fața locului în Sighetu Marmației, str. G. nr. 12 la 30.01.2009 s-a constatat că:
Din stradă, de la stâlpul porții dinspre familia B. până la colțul casei este un gard pe fundație de beton din scândură, acoperit cu tablă despre care pârâții B. declară că a fost construit în anul 2000 când au terminat casa, aspect confirmat și de reclamanți. Tot atunci s-a construit și gardul din fața casei familiei B. înspre str. G., aspect de asemenea confirmat de reclamanți. Din colțul casei, de-a lungul casei, în spatele acesteia este construit un gard pe stâlpi metalici din țeavă și plasă de sârmă. Acest gard a fost construit în vara anului 2006 de pârâți. Se constată că acest gard este construit în dreptul streșinii casei familiei B.. între acest gard și casa familiei B. este turnat un trotuar cu lățime de 50 cm, pentru protecția acelui imobil.
în continuarea gardului susmenționat, din celălalt colț al casei pe același aliniament este realizat un gard pe stâlpi metalici pe o lungime de aproximativ 15 m din scândură și în continuare din plasă de sârmă, care a fost construit de familia B. când s-au mutat în această casă, respectiv în anul 2000 -2001. Pe linia de mejdă existentă este turnat un perete din beton care desparte căminele de apă realizate pe terenurile părților.
Pe linia de mejdă existentă se constată că sunt plantați 2 țăruși din lemn, pe care familia B. susține că au fost bătuți în prezența fiilor reclamanților , iar reclamanții susțin că au fost bătuți doar în prezența fiului lor M. Reclamantul susține că atunci când ing. G.I. a făcut deplasarea în teren în vedere împărțirii acestuia a fost de acord să cedeze 20 cm pe lungimea casei și din colțul casei să împartă terenul în 2 părți egale a terenului top 2257/2/2. Cu acea ocazie, reclamanții a arătat că ing. G.I. nu a măsurat terenul.
La termenul de judecata din data de 08.02.2010 a fost depusă la dosarul cauzei o nouă completare la raportul de expertiză, conform căreia reclamanții folosesc în totalitate o suprafața de 1196 mp. din care 71 mp. sunt aferenți digului, suprafață folosită de reclamanți din top 2257/1 si 2257/2/1 proprietatea lor tabulară este de 1125 mp. mai puțin cu 137,4 mp. decât suprafața înscrisă în CF. 7804 Sighetu Marmației în favoarea reclamanților.
Pârâții B. folosesc o suprafață de 1157 mp. Din totalul suprafeței folosită de pârați de 1101 mp. este aferenta parcelelor top 2257/2/2, 2257/3, 2256/1 care sunt proprietatea pârâților. Această suprafața este mai mică cu 161,4 mp,. față de suprafața înscrisă în CF. 1570 Sighetu Marmației în favoarea pârâților. Linia actuala de mejda dintre cele 2 proprietăți este determinată de aliniamentul 4-12-13-15-16-61-60-59-58-56-54. Pe aliniamentul determinat de punctele 4-12 este construit gard cu fundație din beton și stâlpi metalici.
Pe aliniamentul determinat de punctele 12-13-15-16-61-60-59-58-56-54 mejda actuală este materializată prin gard din plasa de sarma și stâlpi metalici. Pe aliniamentul determinat de punctele 13-15 este linia picăturii de streașina a familiei B.. Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei pârâții au solicitat ca linia de mejdă să fie stabilită pe linia existentă în prezent pe aliniamentul 4-12-13-15-16-61-60-59-58-56-54 motivat de faptul că la momentul cumpărării de comun acord au delimitat suprafața de teren, s-au făcut garduri iar la data cumpărării nu au cunoscut situația tabulara ci doar cea faptică, astfel ca ambele părți au diferențe de suprafețe.
Instanța de fond nu a putut stabili linia de mejda conform solicitării pârâților întrucât acest aliniament nu respectă situația de carte funciara fiind stabilit pe o schița de dezmembrare greșită.
Nu a putut fi primită susținerea că reclamanții au fost de acord cu acest aliniament întrucât martorul M.V. a declarat ca nu a fost de față când s-a realizat mejda prin țărușare și nici când s-a tras sfoara care delimita mejda. Martorul M.D.I. a declarat de asemenea că nu a fost de față când s-a deplasat în teren inginer G.I. și nu a fost de față când s-a tras linia despărțitoare prin țărușare și nu știe nici cine a desfășurat această activitate. Totodată, conform concluziilor expertizei efectuate în cauză dacă se va păstra linia actuala de mejda s-ar îngreuna accesul reclamanților pe terenul proprietatea lor. în consecință, instanța de fond având în vedere completarea la raportul de expertiză din data de 02.10.2008 a stabilit linia de mejda intre cele 2 terenuri pe aliniamentul C-14-12-4 si a obligat pârâții să predea în deplină și pașnică folosință reclamanților suprafața de 134,2 mp. ocupată din terenul reclamanților. Instanța de fond nu a putut însă admite cererea privind anularea schiței de dezmembrare întrucât ar însemna o repunere în situația anterioară dezmembrărilor, actele încheiate rămânând fără suport tehnic corespunzător.
Instanța de fond a obligat pârâții să procedeze la dărâmarea gardului însă a respins cererile privind zidirea geamului dinspre curtea reclamanților și schimbarea acoperișului luând în considerare imaginile fotografice care atestă montarea opritorilor de zăpada și a ciotornelor precum și faptul că geamul dinspre curtea reclamanților este unul de aerisire în baie, nefiind geam de vedere.
Conform art. 584 cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate. Față de cele arătate mai sus instanța de fond a obligat pârâții la plata sumei de 574 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Prin decizia civilă nr. 90/A din data de 11 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelanții: B.I. și B.I. a, împotriva sentinței civile nr. 1951/21.06.2010, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, iar apelanți au fost obligați la plata către intimații T.E. și T.G. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această deciziei, tribunalul a reținut că în ceea ce privește solicitarea de a se desființa sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, nici unul din motivele invocate de către apelanții-pârâți în acest sens nu subzistă.
în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea schiței de dezmembrare nr. 813/11.02.1999, s-a reținut lipsa de interes a apelanților-pârâți în formularea acestui capăt de cerere, deoarece intimații-reclamanți sunt cei care au formulat acest capăt de cerere, iar intimații-reclamanți nu au declarat apel.
Apelanții-pârâți s-au opus admiterii acestui capăt de cerere și au obținut satisfacție prin hotărârea instanței de fond, deoarece, prin sentința apelată a fost respins acest capăt de cerere, instanța de fond însușindu-și întocmai motivarea apelanților-pârâți, făcută de aceștia prin întâmpinare.
în ceea ce privește criticile aduse hotărârii instanței de fond, în sensul că a fost admisă cererea de revendicare, „…fără ca suprafața de 134,2 mp ocupată din terenul reclamanților, să fie localizată.” și că „se dispune dărâmarea gardului din curtea reclamanților” susținându-se că „…nu s-a localizat în concret la care gard se referă cererea, nefiind identificat prin natură, lungime și lățime, pronunțându-se o hotărâre formală”, nici acestea nu sunt de natură a duce la desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare a cauzei, motivat de faptul că în rapoartele de expertiză, întocmite în cauză (raport inițial și completări) există suficiente elemente de identificare, cu dimensiuni, schițe întocmite la scară, pentru ca hotărârea să poată fi pusă în executare.
în ceea ce privește critica adusă hotărârii de fond, în ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 134,2 mp. în sensul că aceasta pare să fi fost soluționată sub aspectul posesoriu: acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului împotriva posesorilor neproprietari (cazul apelanților-pârâți care au posesia terenului, fără a fi proprietari de CF asupra acelei porțiuni de teren).
în ceea ce privește solicitarea subsidiară din motivele de apel, privind solicitarea apelanților de schimbare în parte a sentinței civile nr. 1951/2010, respectiv în sensul stabilirii liniei despărțitoare, pe un alt aliniament, decât cel acordat prin sentința apelată și, pe cale de consecință, a se respinge și capetele de cerere privind obligarea apelanților-pârâți de a preda o suprafață de 134,4 mp. și a dispoziției privind dărâmarea gardului, în raport cu probele administrate la dosarul instanței de fond, linia despărțitoare dintre proprietățile părților a fost corect stabilită de către instanța de fond, ca fiind pe aliniamentul C-14-12-4, conform variantei a 3-a din propunerile formulate de către expert, care are în vedere suprafața de teren ce le revine, conform actelor de carte funciară.
Pentru solicitarea subsidiară, apelanții-pârâți invocă faptul că: a intervenit o înțelegere privind stabilirea liniei de delimitare dintre proprietățile părților pe aliniamentul 4-12-13-15-16-61-60-59-58-56-54- fapt nereal.
Față de situația de carte funciară, tribunalul a apreciat esențial în cauză este și faptul că, intimații sunt cei care și-au înscris dreptul de proprietate în CF - în baza încheierilor de CF cu nr. 994 și 995/1999, întabularea apelanților-pârâți fiind ulterioară, în baza încheierii de CF nr. 996/1999, iar schița de dezmembrare care este greșită îi privește pe apelanții-intimați B.
Este un principiu de drept, potrivit căruia nimeni nu poate să invoce, propria culpă, pentru a obține un câștig de cauză într-o instanță de judecată.
Or, apelanții-pârâți sunt culpabili prin faptul că, deși ing. G.I. a fost prezent la fața locului, în luna martie a anului 1999, apelanții-pârâți sunt cei care nu i-au permis să măsoare terenul.
Cu ocazia dezbaterilor orale a apelului, apelanții-reclamanți prin avocat au arătat că suprafața lipsă din terenul cumpărat de către apelanții-pârâți se află practic în folosința vecinului I.I.. Doar apelanții pârâți sunt mejdași, se învecinează cu terenul proprietatea familiei I., astfel cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Potrivit mențiunilor efectuate pe verso-ul contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, respectiv potrivit mențiunii intitulată „notă” de la punctul 3, intimații au cumpărat potrivit CF nr. topo 2257 și și-au înscris primii dreptul de proprietate în cartea funciară, documentația de carte funciară a acestora fiind corect întocmită.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză, rezultă că schița de dezmembrare întocmită de martorul G.I., care a stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate a apelanților-pârâți în cartea funciară nr. 996/1996 este greșită.
Declarația martorului G.I., dată în fața instanței de apel este contradictorie și imprecisă. Afirmația martorului potrivit căreia „atunci un reper pentru măsurătoare a fost un stâlp de poartă”, se coroborează cu planșele foto depuse de intimați în apel și necontestate de apelanți și cu concluziile raportului de expertiză tehnică, varianta a 3-a din lucrare.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, tribunalul a constatat că situația de fapt reținută de către prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și de asemenea că prima instanță a recurs la textele de lege corespunzătoare, pe care le-a aplicat corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală.
Așa fiind, în baza art. 296 alin. (1) Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1951/ 21.06.2010 a Judecătoriei Sighetu Marmației.
în baza art. 274 Cod procedură civilă, apelanții au fost obligați la plata către intimați a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit cererii formulate în acest sens la dezbaterea în fond a apelului și dovedite în condițiile art. 1169 Cod civil cu împuternicire avocațială și chitanță depuse la dosar.
Prin încheierea Camerei de consiliu din 9 iunie 2011 a Tribunalului Maramureș s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către petenții T.E. și T.G.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că în cauză temeiul juridic al cererii este reprezentat de dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă, care arată că: „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu (art. 281 alin. (2).
Petenții reclamă faptul că în decizie s-a trecut suma de 1.000 lei și nu 1500 lei drept cuantum al cheltuielilor de judecată acordate acestora. Prin urmare art. 281 Cod procedură civilă este sediul materiei și nu art. 2812, text indicat de asemenea în cerere, dar care se referă la o altă ipoteză, aceea când, prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Prin cererea petenților se solicită nu completarea hotărârii ci îndreptarea erorii materiale.
Cererea de îndreptare a erorii materiale este neîntemeiată, deoarece suma de 1000 lei cheltuieli de judecată este suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată de către apărătorul petenților, la cuvântul asupra apelului în ședința publică din 31.03.2011, astfel cum s-a consemnat în încheierea ședinței publice din 31.03.2011 - fila 58 verso din dosar. Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
în speță, s-au acordat în baza art. 274 Cod procedură civilă cheltuielile de judecată solicitate în ședința publică din 31.03.2011, al căror cuantum a fost indicat de apărătoarea petenților la nivelul sumei de 1.000 lei.
Raportat la considerentele mai sus expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 281 Cod procedură civilă, tribunalul a respins cererea de îndreptare a erorii materiale ca neîntemeiată.
împotriva acestei decizii, pârâții B.I. și B.I.A au declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, în principal casarea hotărârii, admiterea apelului pârâților, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Sighetu-Marmației, iar în subsidiar, modificarea deciziei criticate, admiterea apelului pârâților, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul stabilirii liniei despărțitoare dintre terenurile proprietatea părților, pe aliniamentul 4,12,13,15,16,61,60,59,58,56 și 54 din anexa grafică nr. 1 la completarea raportului de expertiză a ing. M.V., înregistrat la data de 05.02.2010, precum și respingerea celorlalte cereri formulate de reclamanți.
în motivarea recursului, pârâții au arătat că motivele în raport de care tribunalul a apreciat cererile reclamanților sunt străine de natura pricinii, nereferindu-se în concret la considerentele pentru care au rămas necercetate în fond cererile reclamanților.
Astfel, în privința cererii de anulare a schiței de dezmembrare, la care pârâții s-au opus, aceasta nu a fost cercetată în fond de instanță. Tribunalul a apreciat că pârâții sunt lipsiți de interes în anularea schiței pentru că s-au opus la fond acestei cereri. în condițiile în care prima instanță a luat în considerare această schiță, cererea formulată de pârâți în apel nu este lipsită de interes. De altfel, instanța de fond nu a pus în discuție natura acestei cereri a reclamanților ținând seama de faptul că schița de dezmembrare este un element tehnic care stă la evidențierea unei proprietăți, inclusiv prin operarea acesteia în cartea funciară. în realitate, suntem în prezența unei rectificări de carte funciară, în modalitatea înscrierii greșite a proprietăților.
în apelul formulat, pârâții au argumentat pe larg necesitatea de cercetare în fond a acestei cereri, înțelegând să le susțină și prin prezentele motive de recurs.
Contrar motivării instanței de apel, cererea de revendicare a reclamanților pentru suprafața de 134,2 mp., nu a fost cercetată în fond. Din raportul de expertiză întocmit de exp. ing. M.V. rezultă că suprafața nr. top. 2257/2/2, planimetrată este mai mare cu 134,2 mp. față de suprafața înscrisă în C.F. Această suprafață este una scriptică care nu se regăsește în teren, iar obligarea pârâților la predarea unei suprafețe scriptice, neidentificată în teren, poate fi asimilată unei necercetări în fond a cauzei.
Dacă se are în vedere mejdia stabilită, suprafața de teren ce ar trebui cedată reclamanților ar fi de 137,4 mp.
De asemenea, nu s-a cercetat în fond cererea reclamanților de dărâmare a gardului din curtea acestora, iar trimiterea pe care o face instanța de apel la expertizele din cauză, nu poate înlocui dispozitivul unei hotărâri judecătorești care trebuie să conțină cu claritate obligațiile impuse părților. Gardul existent care așa cum rezultă din expertiză și din completări este amplasat de la stradă, până la capătul grădinii. Or, instanța a dispus dărâmarea gardului din curtea reclamanților fără a se identifica acest gard, concomitent cu determinarea curții reclamanților.
în legătură cu solicitarea subsidiară din recurs, pârâții arată că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 584 C.civ., confirmând soluția instanței de fond.
Este de necontestat că părțile au cumpărat o suprafață egală de teren însă înainte de încheierea actelor autentice, părțile au încheiat cu deținătorii terenului, actul sub semnătură privată din 22.12.1998 prin care se arată că suprafața cumpărată este de 2.310 mp., dintre vecinii I.P., B.V., P., T. și digul Iza. Această suprafață este preluată din expertiza efectuată anterior de expert B.V. Expertul M.V. a scăzut suprafața digului și a apreciat suprafața efectiv cumpărată la 2.226 mp. care nu a fost contestată de părți. Raportat la această suprafață, reclamanții folosesc 1.125 mp. (cu 12 mp. mai mult), iar părți folosesc o suprafață de 1.101 mp. (cu 12 mp. mai puțin).
La întocmirea schiței de dezmembrare nr. 1813/1999 care a stat la baza încheierii actelor autentice nu s-a avut în vedere suprafața efectivă din teren, ci suprafața scriptică din C.F., ajungându-se la cumpărarea prin act autentic a unei suprafețe de 2524,8 mp., mai mult decât suprafața faptică, cu 298,8 mp. Această greșeală a schiței de dezmembrare recunoscută de reclamanți nu poate fundamenta numai dreptul de proprietate al reclamanților, iar ea să fie imputată numai pârâților.
Este evident că ambele părți au ignorat această schiță de dezmembrare și pentru că nu au cunoscut greșelile din schiță raportat la suprafața faptică folosită. Sub acest aspect, aprecierile instanței de apel sunt greșite, chiar părtinitoare prin maniera de interpretare.
Martorii audiați în cauză confirmă existența înțelegerii între părți privind folosința terenului, iar delimitarea terenurilor a fost exprimată de acea sfoară ce delimita suprafețele, fără ca reclamanți să aibă obiecțiuni inclusiv la ridicarea gardului din spatele construcțiilor.
Căminul pentru apă, pentru ambele părți, are un perete de beton pe mijloc, pe linia acestui perete trecând gardul, așa cum reiese din procesul-verbal încheiat la fața locului.
în drept, pârâții își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.proc.civ.
Reclamanții T.G. și T.E. au declarat recurs în termen legal împotriva încheierii din data de 09.06.2011 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. 880/307/2009, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale așa cum a fost formulată.
în motivarea recursului, reclamanții au învederat instanței că în mod eronat s-a reținut prin încheierea din 13.03.2011 că avocatul reclamanților a solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei deoarece, în realitate, cel care a solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei, constând în onorariu de avocat, a fost avocatul pârâților, fapt ușor de verificat întrucât acesta avea depus la acea dată chitanța în sumă de 1.000 lei.
Avocatul reclamanților a solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței ce urma a fi depusă odată cu notele de concluzii, motiv pentru care a și solicitat amânarea pronunțării pentru a putea depune la dosarul cauzei chitanța privind plata onorariului de avocat.
Pârâții intimați B.I. și B.I.A au formulat întâmpinare la recursul reclamanților, prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat întrucât suma solicitată de reclamanți la tribunal, cu titlu de cheltuieli de judecată a fost de 1.000 lei. Cererea acestora privind cheltuielile de judecată este inadmisibilă pe calea îndreptării erorii materiale, ea putând să fie caracterizată ca fiind o greșeală de judecată, fapt pentru care aveau posibilitatea de a formula recurs, însă aceștia nu au înțeles să declarare calea de atac a recursului, astfel încât aspectul pus în discuție nu poate fi soluționat pe calea îndreptării de eroare materială.
Reclamanții intimați T.G. și T.E. au formulat întâmpinare la recursul pârâților, prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat, precum și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
în susținerea poziției procesuale, reclamanții intimați au învederat instanței că nici unul dintre motivele invocate de pârâții recurenți pentru casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare nu sunt îndeplinite în speță deoarece motivele cuprinse în memoriul de recurs vizează în realitate netemeinicia hotărârii recurate și nu nelegalitatea acesteia, astfel încât sunt inadmisibile.
Reclamanții nu au formulat nici un capăt de cerere privind rectificarea de carte funciară, iar dacă pârâții aveau vreun interes, aveau posibilitatea legală ca, în fața instanței de fond să formuleze o cerere reconvențională, însă nu au procedat în această manieră, astfel încât în mod corect tribunalul a calificat ca fiind lipsită de interes critica pârâților referitoare la respingerea cererii de anulare a schiței de dezmembrare. Instanța de apel a motivat atât în fapt cât și în drept, toate motivele de apel invocate de către pârâți, iar dacă aceștia ar fi avut nelămuriri cu privire la suprafața terenurilor aflate în proprietatea părților și cu privire la stabilirea liniei reale de grănițuire, ar fi avut posibilitatea de a solicita în probațiune o completare la raportul de expertiză, însă nu au solicitat acest lucru, motiv pentru care nu-și pot invoca propria lor culpă în cererea de recurs.
în probațiune, pârâții recurenți au depus copii de pe următoarele înscrisuri: contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 954/16.03.1999 și nr. 955/16.03.1999; copii privind schița terenurilor înscrise în C.F. nr. 2291 și C.F. nr. 2287, sc. 1:2880, precum și schița de dezmembrarea a imobilelor din aceste C.F., întocmite la data de 03.12.1968 de arh. S.L.; copii de pe C.F. nr. 1570, C.F. nr. 2287, C.F. nr. 2291, C.F. nr. 7804 și C.F. nr. 7802 Sighetu Marmației.
I. Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâți și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 954/16.03.1999, reclamanții T.G. și T.E., în calitate de cumpărători, au dobândit: de la vânzătorii R.J.J.M., R.V.I. și R.I.E.I., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 420,80 mp, situat în Sighetu Marmației, str. G. 12, jud. Maramureș, cu nr. top nou 2257/2/1, înscris în CF sub denumirea „Arătură la Postata Izai Alsomezo”, conform declarației de parcelare autentificată sub nr.940/16.03.1999, iar de la vânzătoarea I.M.E., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 841,60 mp, situat în Sighetu Marmației, str. G. 12, jud. Maramureș, înscris în CF nr. 7802, sub denumirea „Arătură la Postata Izai Alsomezo” cu nr. top. 2257/1.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 955/16.03.1999, pârâții B.I. și B.I., în calitate de cumpărători, au dobândit: de la vânzătorii R.J.J.M., R.V.I. și R.I.E.I. ,,dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 420,80 mp, situat în Sighetu Marmației, str. G. nr. 12, jud. Maramureș, cu nr. top nou 2257/2/2, înscris în CF sub denumirea „Arătură la Postata Izai Alsomezo”, conform declarației de parcelare autentificată sub nr.940/16.03.1999, iar de la vânzătorul P.I.B., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 841,60 mp, situat în Sighetu Marmației, str. G. 12, jud. Maramureș, înscris în CF nr. 1570, sub denumirea „Arătură la Postata Izai Alsomezo”cu nr. top. nou 2257/3 și 2256/1.
Reclamanții T.G. și T.E. sunt proprietarii tabulari ai unei suprafețe de 1262,4 mp teren aferent parcelelor: topo 2257/1 cu suprafață de 841,6 mp și topo 2257/2/1 cu suprafața de 420,8 mp care sunt înscrise în CF nr. 7804 Sighetu Marmației.
Pârâții B.I. și I. sunt proprietarii tabulari ai unei suprafețe de 1262,4 mp, teren aferent parcelelor: topo 2257/3 cu suprafața de 488 mp, topo 2256/1 cu suprafața de 353,6 mp și topo 2257/2/2 cu suprafața de 420,8 mp care sunt înscrise în CF nr. 1570 Sighetu Marmației.
La baza înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară a stat și schița de dezmembrare nr. 813/11.02.1999 întocmită de ing. G.I.
Reclamanții și-au înscris dreptul de proprietate în CF nr. 7804 Sighetu Marmației, în baza încheierii de CF cu nr. 995/1999, întabularea pârâților fiind ulterioară, în baza încheierii de CF nr. 996/1999.
Recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 C.proc.civ., potrivit cărora, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: pct. 7) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și pct. 9) când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Verificând hotărârea recurată, Curtea constată că aceasta cuprinde atât considerentele de fapt, cât și cele de drept care au formulat convingerea instanței de apel, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâților, cu respectarea exigențelor prevăzute de art. 261 alin.(1) pct. 5 C.proc.civ.
Pe de altă parte, pârâții-recurenți s-au limitat doar să afirme la modul general că decizia tribunalului cuprinde motive străine de natura pricinii, fără să menționeze în mod concret care sunt acestea.
în condițiile în care hotărârea instanței de apel este amplu motivată atât în fapt cât și în drept, Curtea consideră că motivul de recurs mai sus indicat nu este fondat.
Referitor la critica din recursul pârâților privitoare la greșita soluționare a excepției lipsei de interes a motivului de apel prin care aceștia au arătat că cererea de anulare a schiței de dezmembrare nu a fost cercetată în fond de prima instanță, care nu a pus în discuția părților natura juridică a acestei cereri și care reprezintă în realitate o rectificare de carte funciară, în modalitatea înscrierii greșite a proprietăților, Curtea reține că prin petitul 3 al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, aceștia au solicitat anularea schiței de dezmembrare vizată cu nr.813/11.02.1999 de OJCGC Maramureș, prin care a fost dezmembrat nr.top.2257/2.
Prin sentința civilă nr. 1951 din data de 21.06.2010, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, s-a respins capătul de cerere privind anularea schiței de dezmembrare vizată cu nr.813 din 11.02.1999 de O.J.C.G.C. Maramureș, prin care a fost dezmembrat nr. top. 2257/2.
Instanța de fond, contrar susținerilor recurenților-pârâți, a motivat soluția de respingere a petitului mai sus-arătat, apreciind că admiterea lui ar însemna practic o repunere în situația anterioară dezmembrărilor, actele încheiate rămânând fără suport tehnic corespunzător.
Așa cum s-a reținut în doctrina juridică, deși nu este în mod expres reglementat de legea procesual-civilă, interesul reprezintă o condiție esențială pentru punerea în mișcare a tuturor formelor procedurale ce intră în conținutul acțiunii civile, în speță a cererii de apel.
Prin interes, se înțelege folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, iar acesta trebuie să îndeplinească anumite cerințe, respectiv să fie legitim, personal, născut și actual.
în condițiile în care prima instanță a respins capătul de cerere având ca obiect anularea schiței de dezmembrare vizată cu nr. 813/11.02.1999 de OJCGC Maramureș, prin care a fost dezmembrat nr. top. 2257/2, iar reclamanții nu au declarat apel, pârâții fiind părțile care au obținut câștig de cauză raportat la acest petit, Curtea constată că pârâții nu au justificat vreun folos personal, soluția pronunțată fiindu-le favorabilă, astfel încât, în mod legal, tribunalul a apreciat că motivul de apel invocat de aceștia privitor la acest aspect este lipsit de interes.
Mai mult decât atât, nu poate fi reținută aserțiunea pârâților referitoare la faptul că instanța de fond nu a cercetat acest petit din cererea de chemare în judecată a reclamanților, întrucât așa cum s-a arătat, judecătoria a analizat pe fond obiectul acestei cereri, însușindu-și întocmai motivarea pârâților făcută prin întâmpinare.
Tot astfel, este nefondată susținerea pârâților în legătură cu greșita calificare a cererii de către instanța de fond, în opinia pârâților fiind vorba de o cerere de rectificare de carte funciară, deoarece judecătoria s-a pronunțat cu respectarea prevederilor art. 129 alin. (6) numai asupra obiectului cererii, așa cum acesta a fost formulat, cu respectarea principiului disponibilității părților, principiu care guvernează procesul civil român.
în conformitate cu acest principiu, pârâții ar fi avut posibilitatea de a formula în procesul pendinte în fața judecătoriei, o cerere reconvențională cu un asemenea obiect, astfel încât nu se pot prevala de propria lor culpă în recurs, în lipsa sesizării instanței cu o astfel de acțiune civilă.
Motivul de recurs al pârâților care vizează necercetarea în fond a cererii de revendicare a terenului în suprafață de 134,2 mp și a cererii de dărâmare a gardului, nu poate fi primit în condițiile în care atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au arătat pe larg în cuprinsul hotărârilor pronunțate, pe baza probelor administrate, toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâților în apărare, cu respectarea riguroasă a dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct.5 C.proc.civ., analizând în mod efectiv pretențiile reclamanților, dar și mijloacele de apărare invocate de pârâți.
Acțiunea în revendicare presupune contestarea dreptului de proprietate și redobândirea posesiei asupra unei porțiuni precis determinate, ceea ce obligă pe reclamanți să-și dovedească dreptul lor.
în acțiunea în grănițuire se așează hotarul dintre fondurile limitrofe prin fixarea de semne vizibile, acțiunea fiind un „iudicium duplex”, în care fiecare dintre părți are rol de reclamant și de pârât, ceea ce presupune o situație egală cu privire la sarcina probei.
în acest sens, s-a statuat cu certitudine că suprafața aferentă parcelei topo 2257/2/1 aflată în folosința reclamanților este de 283,4 mp, mai puțin cu 137,4 mp față de suprafața înscrisă în CF aferentă acestei parcele topo iar suprafața aferentă terenului cu nr. top. 2257/2/2, aflată în folosința pârâților este de 555 mp, mai mare cu 134,2 mp teren din imobilul aflat în proprietatea reclamanților, față de suprafața înscrisă în CF aferentă acestei parcele conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit și completat de expert M.V., raport care nu a fost contestat de pârâți și care, a fost acceptat de reprezentantul acestora, avocat Almaș Teodor, în ședința publică din 08.02.2010 (f.80 dosar fond).
De asemenea, în apel pârâții deși au criticat sentința primei instanțe sub aceste aspecte de fapt, nu au solicitat în dovedirea susținerilor lor, încuviințarea probei privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză inițial, sau o nouă expertiză tehnică topografică.
în ceea ce privește motivul de recurs subsidiar prin care pârâții arată că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii, respectiv a art. 584 C.civ., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, potrivit art. 584 C.civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Este de principiu că prin judecarea unei acțiuni în grănițuire, instanța de judecată nu constituie un hotar între două terenuri vecine ce aparțin unor proprietari diferiți, ci reconstituie vechiul hotar, la origine nelitigios, dintre cele două fonduri.
Reconstituirea hotarului real dintre terenurile aflate în proprietatea reclamanților și a pârâților a implicat un probatoriu complex, constând în administrarea probei cu înscrisuri, respectiv actele juridice de dobândire a dreptului de proprietate, schițele de dezmembrare a imobilelor care au stat la baza intabulării dreptului de proprietate al părților, a probei cu martori și a cercetării la fața locului privind identificarea celor mai vechi semne de hotar, a interogatoriului, precum și a probei cu expertiza tehnică topografică.
Deși pârâții au solicitat ca linia de mejdă să fie stabilită pe linia existentă în prezent pe aliniamentul 4-12-13-15-16-61-60-59-58-56-54 motivat de faptul că la momentul cumpărării de comun acord au delimitat suprafața de teren, s-au făcut garduri, iar la data cumpărării nu au cunoscut situația tabulară, ci doar cea faptică, astfel că ambele părți au diferențe de suprafețe, Curtea constată că din vastul material probatoriu administrat în cauză a rezultat contrariul celor afirmate de pârâți, astfel că în mod legal, cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 584 C.civ., instanțele de fond nu au putut stabili linia de grănițuire conform solicitării pârâților, întrucât acest aliniament nu respectă situația de carte funciară, fiind stabilit pe o schiță de dezmembrare, greșit întocmită de inginer G.I. și care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâților în cartea funciară.
La termenul de judecată din data de 21.10.2011, Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, excepție care a fost invocată de intimați prin întâmpinare, prin reanalizarea stării de fapt și reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.proc.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
în reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.proc.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.”
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv, pentru ca instanța astfel învestită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță apelul.
Or, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenții nu mai pot beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.proc.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează și motive de netemeinicie a hotărârii atacate.
Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probațiunii administrate în cauză și o expunere a relațiilor dintre părți.
Se constată, așadar, de către Curte, că în cauză își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, respectiv cele referitoare la concluziile raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert M.V., în legătură cu suprafețele de teren determinate eronat de către expert, amplasarea gardului dintre terenuri, expertiza efectuată anterior de expert B.V., ignorarea schiței de dezmembrare de către părți, pentru că nu au cunoscut greșelile din schiță raportat la suprafața faptică folosită, audierea martorilor, procesul-verbal încheiat la fața locului.
Toate aceste motive de recurs, referitoare la reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304 C.proc.civ., în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.proc.civ., prin art. I pct. 1111din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ.
în consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și de către intimați, prin întâmpinare, este fondată în parte, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9, art. 312 alin.(5) C.proc.civ. astfel încât în temeiul art. 312 alin.(1) C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții B.I. și B.I.A împotriva deciziei civile nr. 90/A din 11 aprilie 2011 a Tribunalului Maramureș, pe care o menține ca fiind legală.
II. Analizând încheierea criticată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanți și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 90/A din 11 aprilie 2011 a Tribunalului Maramureș, pârâții apelanți B.I. și B.I.A au fost obligați să plătească reclamanților intimați T.G. și T.E. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
în partea introductivă a încheierii pronunțată în ședința publică din 31.03.2011, care face parte integrantă din decizia mai sus arătată întrucât tribunalul a amânat pronunțarea hotărârii, s-a consemnat că „Apărătoarea intimaților T.G. și T.E., avocat L.M. solicită respingerea apelului pentru motivele arătate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată, în sumă de 1000 lei”.
Reclamanții-recurenți susțin că faptul că în decizie, în mod eronat s-a trecut suma de 1.000 lei, deoarece în realitate, cel care a solicitat cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei, constând în onorariu de avocat, a fost avocatul pârâților, fapt ușor de verificat întrucât acesta avea depus la acea dată chitanța în sumă de 1.000 lei.
Critica recurenților privitoare la faptul că avocatul reclamanților a solicitat obligarea pârâților-apelanți la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat potrivit chitanței ce urma a fi depusă odată cu notele de concluzii, motiv pentru care a și solicitat amânarea pronunțării pentru a putea depune la dosarul cauzei chitanța privind plata onorariului de avocat nu poate fi primită în condițiile în care, așa cum s-a arătat, în hotărârea judecătorească mai sus menționată nu a fost consemnată această împrejurare, încheierea având valoarea unui act autentic din punct de vedere probatoriu și care poate fi combătut doar prin procedura înscrierii în fals.
Potrivit art. 281 C.proc.civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu.
în condițiile în care reprezentantul reclamanților a solicitat în mod expres, cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, această susținere nu poate fi calificată ca fiind o eroare materială susceptibilă de a fi îndreptată prin procedura reglementată de art. 281 C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., astfel încât în temeiul art. 312 alin.(1) C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T.G. și T.E. împotriva încheierii civile pronunțată în ședința publică din 9.06.2011 a Tribunalului Maramureș, pe care o menține ca fiind legală.
în temeiul art. 316 C.proc.civ. raportat la art. 274 alin.(1) C.proc.civ., Curtea va obliga pârâții-recurenți B.I. și B.I.A, aflați în culpă procesuală, să le plătească intimaților T.G. și T.E. suma de 2.800 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial în sumă de 2500 lei și cheltuieli de transport în sumă de 300 lei, dovedite prin chitanța și bonurile fiscale anexate la dosar.
în temeiul aceluiași text legal, Curtea va respinge cererea pârâților intimați B.I. și B.I.A de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, întrucât aceștia nu au dovedit onorariul avocațial plătit pentru redactarea și susținerea întâmpinării.
(Judecător Anca Adriana Pop)
| ← Acţiune în restituirea preţului. Îndreptăţire la preţul... | Contestaţie în anulare. Nelegala compunere a completului de... → |
|---|
