Acţiune în restituirea preţului. Îndreptăţire la preţul actualizat
Comentarii |
|
Chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii 112/1995 au fost desfiinţate, au dreptul la restituirea preţului actualizat. Din perspectiva acestor prevederi, este lipsită de relevanţă buna sau reaua-credinţă a părţilor contractante, importantă este respectarea dispoziţiilor legii menţionate, sub imperiul căreia s-au încheiat contractele în discuţie. Or, în cauză actele de vânzare-cumpărare nu au îndeplinit condiţia negativă prevăzută de art. 11 din Legea 112/1995, şi anume aceea ca apartamentele solicitate spre vânzare de către persoanele care le ocupă în baza unui contract de închiriere să nu facă parte din categoria prohibită la vânzare şi prevăzută de art. 10 din aceeaşi lege, şi anume să nu fie vorba de imobile cu dotări speciale sau care au avut destinaţia de casă de oaspeţi, de protocol, cele declarate monumente istorice şi din patrimoniul naţional, precum şi cele folosite ca reşedinţă pentru foştii şi actualii demnitari.
Secţia I civilă, Decizia nr. 3665/R din 20 octombrie 2011
Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2009 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, precizată ulterior, reclamanții M.L., M.I.L. și M.I. au solicitat in contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMâN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la restituirea contravalorii prețului de piață ale imobilelor situate în Cluj-Napoca, str. P., nr. 14, ap. 1 și 2, jud. Cluj în favoarea reclamanților, în subsidiar solicitându-se restituirea prețului actualizat, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3364/02.03.2011, Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M.L., M.I.L. și M.I., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMâN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și în consecință:
A obligat pârâtul la plata sumei de 10.235,44 lei în favoarea reclamanților reprezentând prețul actualizat pentru apartamentul nr. 1 situat în Cluj-Napoca str. P. nr. 14 jud. Cluj.
A obligat pârâtul la plata sumei de 38.290,99 lei în favoarea reclamanților reprezentând prețul actualizat pentru apartamentul nr. 2 situat în Cluj-Napoca str. P. nr. 14 jud. Cluj.
A respins restul pretențiilor reclamanților ca neîntemeiate.
A compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30358/1996 încheiat cu SC CONSTRUCT ARDEALUL S.A. CLUJ-NAPOCA antecesorul reclamanților M.I. și reclamanta M.L. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului apartament nr. 2 din Cluj-Napoca, str. P.nr. 14 jud. Cluj, în temeiul Legii nr. 112/1995. Prețul imobilului a fost stabilit la suma de 33.014.424 lei vechi, din care 469.132 lei vechi prețul boxei. La data încheierii contractului s-a achitat un avans de 9.763.588 lei vechi din prețul apartamentului și prețul boxei, restul de 22.781.704 lei vechi urmând a fi achitat în rate lunare cu dobândă de 17,5% pe an în 15 ani. Reclamanta M.L. și defunctul ei soț au achitat integral prețul apartamentului, astfel cum reiese din adresa de la dosar.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30360/1996 încheiat cu SC CONSTRUCT ARDEALUL S.A. CLUJ-NAPOCA, antecesoarea reclamanților C.R. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, str. P.nr. 14 ap. 1 jud. Cluj, în temeiul Legii nr. 112/1996. Prețul imobilului a fost stabilit la suma de 9.908.927 lei vechi din care 1.268.174 lei prețul boxei și 173.753 lei prețul garajului. La data încheierii contractului s-a achitat un avans de 846.670 lei vechi din prețul apartamentului, prețul boxei și prețul garajului, restul de 7.620.030 lei vechi urmând a fi achitat în rate lunare cu dobândă de 17,5% pe an în 20 ani. Prețul imobilului a fost achitat integral, fapt ce reiese din adresa de la dosar.
C.R. este in prezent decedată iar succesorul ei în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului apartament nr. 1 din str. P. nr. 14 este fiul ei M.I., conform certificatului de moștenitor nr. 56/1999. M.I. a decedat iar succesorii săi sunt reclamanții M.L., în calitate de soție, M.I.L. și M.I.L. - în calitate de fii.
Prețul actualizat al apartamentului nr. 1 din Cluj-Napoca, str. P. nr. 14 este de 10235,44 lei (iar prețul actualizat al apartamentului nr. 2 din Cluj-Napoca, str. P. nr. 14 este de 38290,99 conform expertizei tehnice contabile depuse.
Din raportul de expertiză tehnică în construcții întocmit de dl. expert E.G. instanța a reținut că valoarea de piață a celor 2 apartamente din Cluj-Napoca str. P. nr. 14 este de 922.879 lei.
Prin decizia civilă nr. 898/R/2006 a Curții de Apel Cluj s-a admis recursul împotriva deciziei civile nr. 151/06.03.2000 a Curții de Apel Cluj, ce a fost modificată în sensul că s-a admis apelul declarat de reclamantul R.E. împotriva sentinței civile nr. 544/1999 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul cu nr. 1303/1999, sentință ce a fost modificată, fiind admisă acțiunea formulată de R.E. împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul local Cluj-Napoca, SC Construct Ardealul Cluj-Napoca, M.L., în nume propriu și ca moștenitoare a lui M.I., M.I.L., M.I. ca moștenitori a lui M.L. Ca urmare a acestei soluții s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 30358/03.10.1996 și nr. 30360/04.10.1996, s-a dispus radierea din cartea funciară a înscrierilor efectuate în baza acestor contracte și restabilirea situației anterioare.
în considerentele deciziei Curții de Apel s-a reținut că imobilul din str. P., ce include cele 2 apartamente, a trecut în proprietatea Statului român fără titlu valabil, deoarece, la data preluării, nu s-au respectat dispozițiile Decretului nr. 92/1950, prevederile Codului civil referitoare la proprietate, ale Constituției României în vigoare la acea dată, a tratatelor la care România era parte.
Cu privire la împrejurările în care s-au încheiat cele 2 contracte de vânzare-cumpărare în condițiile Legii nr. 112/1995, Curtea a reținut reaua credință a părților contractante care au procedat la întocmirea actelor privind cele 2 apartamente deși au fost atenționați de persoana care a revendicat imobilul, R.E. în acest sens, mai mult, imobilul în litigiu a fost dat în administrarea Ministerului de Interne care a folosit imobilul ca si casa de oaspeți.
Față de constatarea că imobilul a fost folosit ca si casa de oaspeți s-a reținut și încălcarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 112/1995 care exceptează de la vânzare apartamentele care la data intrării în vigoare a legii beneficiază de dotări speciale și locuințele care au avut destinația de casă de oaspeți.
Referitor la susținerile reclamantei în sensul îndreptățirii sale la plata prețului de piață aferent imobilelor apartamente nr. 1 și 2 din str. P. nr. 14, Cluj-Napoca instanța a reținut că nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 50 și 50¹ din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificata prin Legea nr. 1/2009, sunt îndreptățiți la restituirea prețului imobilelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, chiriașii ale căror contracte au fost anulate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile. însa legiuitorul a înțeles să facă o distincție între contractele încheiate cu respectarea Legii nr. 112/1995 și contractele încheiate cu încălcarea dispozițiilor acestei legi.
Astfel, chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 si care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile pot pretinde doar prețul actualizat al imobilului ce a făcut obiectul contractului, in condițiile prevăzute de art. 50 alin. (2) si (3) din Legea nr. 10/2001.
Dimpotrivă, chiriașii ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 si au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile pot pretinde prețul de piață al imobilului, in condițiile prevăzute de art. 50 alin. (21) si (3), precum si art. 50¹ din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a constatat ca pentru a fi admisa acțiunea reclamanților prin care aceștia pretind restituirea prețului de piață al celor două apartamente stabilit conform expertizei tehnice dispuse în cauză, este necesar sa fie întrunite mai multe condiții, prevăzute de art. 50¹ din Legea nr. 10/2001 respectiv: - reclamanții/antecesorii lor sa fi cumpărat in temeiul Legii nr. 112/1995 imobilele iar prețul sa fi fost achitat; - contractele de vânzare-cumpărare sa fi fost desființate printr-o hotărâre judecătorească definitiva si irevocabila; - acele contracte sa fi fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Reclamanții au făcut dovada ca cele doua apartamente au fost achiziționate de reclamanta M.L. și soțul său, defunctul M.I., respectiv de defuncta C.R. prin contractele nr. 30358/03.10.1996 și nr. 30360/04.10.1996 încheiate cu SC CONSTRUCT ARDEALUL SA, in calitate de mandatar al Consiliului Local al mun. Cluj-Napoca. Cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin decizia nr. 898/R/2006 a Curții de Apel Cluj.
însa, după cum s-a arătat mai sus, contractele de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamanții nu au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Curtea de Apel Cluj a reținut în hotărârea la care am făcut referire mai sus că întregul imobilul din str. P.nr. 14 era exceptat de la vânzare în condițiile Legii nr. 112/1995 (art. 10 alin. (2) deoarece a fost folosit ca si casa de oaspeți.
Pentru că nu este îndeplinita una din condițiile prevăzute de art. 50¹ din Legea nr. 10/2001, instanța a apreciat ca nu este întemeiată cererea reclamantei având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilului mai sus menționat.
însă, raportat la situația de fapt reținută și având în vedre precizarea de acțiune formulată oral în ședința publică din data de 10.04.2009, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia Ministerul Economiei și Finanțelor este obligat să achite persoanelor a căror contracte au fost anulate pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1996 prețul actualizat al imobilului.
Față de aceste prevederi și luând în considerare valorile actualizare ale sumelor achitate de reclamanta M.L. și defunctul M.I., respectiv de defuncta C.R., instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 38290,99 lei în favoarea reclamanților reprezentând prețul actualizat pentru apartamentul nr. 2 situat în Cluj-Napoca str. P. nr. 14 jud. Cluj și la plata sumei de 10.235,44 lei în favoarea reclamanților reprezentând prețul actualizat pentru apartamentul nr. 1 situat în Cluj-Napoca str. P. nr. 14 jud. Cluj.
Cu privire la cheltuielile de judecată pretinse instanța, în temeiul art. 276 C.proc.civ., având în vedere că doar o parte din pretențiile reclamanților au fost admise, luând în considerare și poziția pârâtului care nu s-a opus la plata prețului actualizat, a dispus compensarea lor în totalitate.
Prin decizia civilă nr. 307/A din 21.06.2011 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis în parte apelul declarat de apelanții M.L., M.I.L., M.I. în contra Sentinței civile nr. 3364 din 02 Martie 2011, a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a schimbat-o în parte în sensul obligării pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumei de 1530 lei onorariu expert D.D., cu titlu de cheltuieli de judecată la fond. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A fost obligat intimatul să plătească apelanților suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Așa cum s-a reținut de către instanța de fond, conform art. 50 alin. (2) din Legea 10/2001, chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii 112/1995 au fost desființate, au dreptul la restituirea prețului actualizat.
Din perspectiva acestor prevederi, este lipsită de relevanță buna sau reaua-credință a părților contractante, importantă este respectarea dispozițiilor legii menționate, sub imperiul căreia s-au încheiat contractele în discuție.
Din cuprinsul deciziei civile nr. 898/R/06.04.2006, pronunțată de Curtea de Apel, ca instanță de recurs, Tribunalul a reținut că actele de vânzare-cumpărare nu au îndeplinit condiția negativă prevăzută de art. 11 din Legea 112/1995, și anume aceea că apartamentele solicitate spre vânzare de către persoanele care le ocupă în baza unui contract de închiriere să nu facă parte din categoria prohibită la vânzare și prevăzută de art. 10 din aceeași lege, și anume să nu fie vorba de imobile cu dotări speciale sau care au avut destinația de casă de oaspeți, de protocol, cele declarate monumente istorice și din patrimoniul național, precum și cele folosite ca reședință pentru foștii și actualii demnitari.
S-a avut în vedere de către instanța de recurs faptul că imobilul litigios a avut destinația de casă de oaspeți, anterior anului 1989, potrivit adresei nr. 298679/27.08.1997, eliberată de Ministerul de Interne.
Totodată, s-a conchis de către aceeași instanță faptul că, din perspectiva art. 1 alin. (5) din H.G. nr. 20/1996, prin care s-au aprobat normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995, că imobilul în litigiu a fost preluat cu nerespectarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950, adică fără titlu , drept urmare, în opinia Tribunalului, acest imobil nu putea face obiectul legii în discuție, potrivit art. 1 din lege, care viza doar imobilele preluate cu titlu, noțiunea fiind detaliată prin normele metodologice arătate.
Nu se poate susține încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva despăgubirii reale corespunzătoare prejudiciului suferit, în contextul în care, la momentul încheierii actelor de vânzare-cumpărare, nu s-au respectat condițiile imperative cerute de lege, restituirea prețului actualizat fiind o consecință a repunerii părții în situația anterioară care are la bază plata nedatorată, conform art. 994 C.
Referitor la cheltuielile de judecată, Tribunalul a apreciat că, într-adevăr, reclamanții sunt îndreptățiți la obținerea cheltuielilor de judecată aferente petitului subsidiar admis, în baza art. 276 C.proc.civ., atâta timp cât pârâtul, contrar susținerilor din întâmpinare, nu a achiesat la aceste pretenții, aspect care rezultă din întâmpinarea depusă la fond, din poziția reprezentantului pârâtului, exprimată în ședința publică din 10.04.2009, când reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul variantei subsidiare de restituire actualizată a prețului și din concluziile scrise depuse.
în consecință, reclamanții au solicitat efectuarea unei expertize tehnice contabile, de actualizare a prețului, onorariul achitat expertului fiind în cuantum de 1530 lei, alte cheltuieli nefiind justificate.
Reținând culpa procesuală a pârâtului, acesta a fost obligat să suporte cheltuielile de judecată menționate, aferente fondului cauzei, schimbând soluția Judecătoriei sub acest aspect.
în baza aceluiași articol, proporțional cu pretențiile admise, a obligat intimatul să plătească apelanților suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând o parte din totalul de 1000 lei, achitat conform chitanței nr. 71/26.05.2011.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții M.L., M.I.L. și M.I. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
1. Prin recursul declarat de reclamanții M.L., M.I.L. și M.I. s-a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtului la restituirea în favoarea reclamanților, în condițiile art. 48 și următoarele din Legea nr. 1/2009 a contravalorii prețului de piață pentru cele două apartamente situate în Cluj-Napoca, str. P., nr. 14, cu cheltuieli de judecată.
în motivare s-a arătat că se impune acordarea contravalorii prețului de piață în lumina dispozițiilor art. 50, art. 501 din Legea nr. 1/2009 deoarece singura culpă cu privire la situația creată a avut-o Statul Român prin Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca și unitățile sale administrativ-teritoriale.
Se poate observa că textul legal îndreptățește proprietarii să solicite restituirea prețului stabilit conform standardelor internaționale chiar și prin expresia „contracte desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”.
Prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO susținerile reclamanților sunt întemeiate, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fiind în același sens, respectiv de acordare a unei despăgubiri reale pentru prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât culpa aparține Statului Român care a creat aparența unei înstrăinări valabile.
în speță nu a fost invocat sau probat că încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a realizat cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, potrivit art. 1899 alin. (2) cod civil buna-credință prezumându-se, sarcina relei credințe incubând Statului.
Ca și jurisprudență a fost invocată hotărârea din 19.10.2006 pronunțată în cauza Raicu împotriva României, sentința civilă nr. 26/11/2010 a Curții de Apel Cluj și decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea depusă la dosarul de fond.
în ceea ce privește cheltuielile de judecată s-a arătat că acestea trebuiau acordate integral, partea potrivnică prin atitudinea sa determinând reclamanții să introducă acțiunea în modul în care a fost formulată.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanți solicitând respingerea acestuia.
în motivare s-a arătat că în mod corect instanțele de fond au reținut că reclamanții nu au făcut dovada că la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare au fost respectate prevederile Legii nr. 112/1995.
Din cuprinsul deciziei civile nr. 898/2006 a Curții de Apel Cluj rezultă că imobilul din care fac parte apartamentele în litigiu au trecut în proprietatea statului fără titlu, prin urmare contractele fiind încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
De altfel, la nivelul Curții de Apel Cluj s-a conturat o practică constantă în acest sens, menționându-se decizia civilă nr. 83/A/2010 a Curții de Apel Cluj.
2. Prin recursul declarat de pârâtul STATUL ROMâN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE s-a solicitat modificarea deciziei civile nr. 307/2011 a Tribunalului Cluj în sensul respingerii apelului.
în motivare s-a arătat că instanța de apel a reținut în mod greșit împrejurarea exprimării unei poziții procesuale de respingere a solicitării reclamanților de restituire a prețului actualizat cu rata inflației, prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond, poziția procesuală fiind exprimată în sensul respingerii petitului de restituire a prețului de piață.
Susținerile consemnate în încheierea de ședință din 10.04.2009 se refereau la administrarea expertizei tehnice de specialitate în vederea stabilirii prețului de piață al imobilelor în discuție.
De altfel, la concluziile raportului de expertiză contabilă nu s-au formulat obiecțiuni, calculul fiind apreciat corect de către compartimentul de specialitate din cadrul D.G.F.P. Cluj.
Analizând recursurile declarate de reclamanții M.L., M.I.L. și M.I. și pârâtul STATUL ROMâN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 307/2011 a Tribunalului Cluj, Curtea reține următoarele:
1. Recursul declarat de către reclamanți este nefondat.
Reclamanții au reținut în mod corect textele de lege aplicabile în cauză, dar au făcut o greșită interpretare a acestora.
La art. 501 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009 se prevede că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Respectarea Legii nr. 112/1995 la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare desființate prin decizia civilă nr. 898/2006 a Curții de Apel Cluj a fost analizată în cuprinsul acestei din urmă hotărâri judecătorești, constatându-se că imobilul din care fac parte apartamentele în litigiu a fost preluat de către Statul Român fără titlu, fiind vorba despre imobile exceptate de la vânzare, respectiv casă de oaspeți.
Raportat la cele reținute mai sus, în mod corect tribunalul a concluzionat în sensul că contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu încălcarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 112/1995, în acest text de lege stipulându-se că doar imobilele preluate cu titlu pot fi înstrăinate, fiind încălcat și art. 10 din Legea nr. 112/1995 prin care erau exceptate de la vânzare imobilele care au avut destinația de casă de oaspeți. Aceasta raportat la considerentele deciziei civile nr. 898/2006 a Curții de Apel Cluj, decizie în care a fost analizată respectarea la încheierea contractelor a prevederilor Legii nr. 112/1995 și care se bucură de putere de lucru judecat în prezentul litigiu.
în mod corect s-a pronunțat tribunalul și în ceea ce privește o pretinsă încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, neexistând din perspectiva acestui articol sau a jurisprudenței CEDO o obligație a statului de a restitui valoarea actualizată a imobilului în condițiile în care s-a reținut nerespectarea prevederilor legale incidente în momentul încheierii contractelor.
2. Recursul declarat de către pârât este nefondat.
în mod corect a fost admis apelul reclamanților în ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea fiind acordate în limita pretențiilor admise, conform art. 274 și art. 276 C.proc.civ.
Reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită în subsidiar restituirea actualizată a prețului, la termenul de judecată din 10.04.2009, poziția consemnată în încheiere a pârâtului fiind în sensul că se opune admiterii acțiunii. Atâta timp cât nu s-a invocat și constatat existența unei erori materiale în cuprinsul încheierii, în mod corect a reținut tribunalul că pârâtul s-a opus și la solicitarea subsidiară de restituire a prețului actualizat al imobilelor, fiind deci incidente prevederile art. 274, art. 276 C.proc.civ.
Aceleași texte de lege sunt incidente și în ceea ce privește judecata în apel, cheltuielile de judecată fiind legal stabilite în sarcina pârâtului.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.L., M.I.L. și M.I. și recursul declarat de pârâtul STATUL ROMâN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 307 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Cluj, pe care o va menține ca legală.
(Judecător Anamaria Câmpean)
← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Cerere... | Acţiune în grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar pe baza... → |
---|