Acțiune in răspundere delictuala

Comentarii

0

Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 2012/2017 din data de 06.12.2017

Cod ECLI:RO:TBGRJ:2017:051.002012

Cod operator 2442/2443 Civil - acțiune in răspundere delictuala

Dosar nr. ....................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

Decizia civilă nr. 2012

Ședința publică din 06.12.2017

Completul compus din:

Președinte ....................

Judecător ....................

Grefier ....................

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelanții-reclamanți .................... și .................... și apelanta--pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, împotriva sentinței civile nr. .................... pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ...................., în contradictoriu cu intimații pârâții Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri și Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta- reclamantă ....................,personal și asistată de avocat ....................,avocat .................... pentru apelantul-reclamant .................... și consilier juridic .................... pentru apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, lipsă fiind apelantul-reclamant .................... și reprezentanții legali ai intimaților pârâți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților pe apelurile formulate.

Avocat .................... pentru apelanții reclamanți .................... și .................... solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, susținând că a criticat sentința instanței de fond sub aspectul cuantumului prejudiciului acordat, apreciind că pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA trebuia să fie obligată la pata de despăgubiri în cuantum de 227.551 lei în loc de 198.340 lei, sumă ce reprezintă valoarea de reconstituire integrală a imobilelor construcții în litigiu așa cum a fost calculată de expertul desemnat în specialitatea construcții și nu să deducă din aceasta sumă , valoarea studiului geotehnic și a proiectului de execuție în sumă de 29.211 lei.

În ceea ce privește apelul declarat de apelanta- pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată,arătînd că în mod eronat se critică greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, apreciind că aceasta a fost soluționată corect de către instanța de fond, cu atât mai mult cu cât este vorba despre subunitățile miniere Mina Lupoaia Prigoroiu și Cariera Lupoaia care au activat în baza unor licențe de exploatare, iar Cariera Lupoaia este activă și în prezent în timp ce activitatea Minei Lupoaia Prigoroiu s-a închis în anul 2013, astfel că niciuna dintre condițiile prevăzute la art. 52 alin. 3 din legea 85/2003 nu sunt îndeplinite.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, apreciază că a fost soluționată în mod corect de către instanța de fond, s-au administrat probe asupra ei, s-au constat că degradările, au caracter de continuitate și se manifestă și în prezent, astfel că dreptul reclamanților la acțiune nu poate fi considerat prescris. Cu privire la fondul cauzei, susține că probele administrate în cauză au dovedit acțiunea reclamanților sub toate aspectele, respectiv faptul că reclamanții sunt proprietarii imobilelor în litigiu, că acestea sunt degradate de activitatea minieră desfășurată în zonă foarte aproape de gospodăria reclamanților, calea ferată uzinală trecând foarte aproape de terenul reclamanților la o distanță foarte mică, se transportă cărbune și în prezent, iar aceste trepidații produse de vagoanele încărcate de cărbune afectează structura de rezistență a imobilelor. În ceea ce privește lipsa autorizației de construire, susține că nu are legătura cu fapta ilicită a pârâtei, aceasta ar reprezenta o faptă contravențională ce poate fi penalizată de către Primărie, dar în nici un caz nu poate constitui un fapt exonerator de răspundere pentru persoana vinovată de fapta sa ilicită, sens în care a statuat și Tribunalul Gorj fiind și decizii definitive în acest sens.

Consilier juridic .................... pentru apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelanții reclamanții .................... și ...................., considerând că studiul geotehnic nu este obligatoriu la o construcție realizată în mediul rural.

În ceea ce privește apelul declarat de aceasta, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Cu privire la excepțiile invocate, susține că în mod greșit acestea au fost respinse de către instanța de fond, în condițiile în care prin art. 52 alin. 3 din Legea nr.85/2003 se stabilește că închiderea minelor și refacerea mediului în cadrul minelor sau a lucrărilor de exploatare oprite înainte de intrarea în vigoare a legii minelor și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente de către Ministerul de Economie. Totodată, solicită să se aibă în vedere condițiile prevăzute de art. 53 alin. 3 din legea 85/2003 și anume, lipsa unei licențe de exploatare și încetarea activității anterior intrării în vigoare a legii minelor. Susține că Ministerul Economiei a preluat acest perimetru închis anterior intrării în vigoare a legii minelor pentru efectuarea lucrărilor de închidere și conservare. Menționează faptul că Societatea Complexul Energetic Oltenia SA a fost înființată prin HG 1024/2012, deci după închiderea minei și predarea patrimoniului acesteia către Ministerul Economiei, astfel calitatea procesuală activă îi revine persoanei juridice căreia prin abilitatea conferită de lege are obligația de a închide mina și a ecologiza mediul afectat, apelanta pârâtă neavând nicio obligație potrivit acestei legi.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiunea, susține că termenul de prescripția a început să curgă la data când reclamanții au devenit proprietari de drept ai imobilelor, în urma încheierii contractului de vânzare -cumpărare din anul 2010, când au cunoscut și degradările construcțiilor anterior acestei date. Potrivit prevederilor art. 2500 raportat la art. 2517 și 2520 Cod civil, dreptul material la acțiune s-a stins prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani.

Cu privire la fondul cauzei susține că în mod greșit instanța de judecată a admis în parte cererea de chemare în judecată, aceasta fiind neîntemeiată, apreciind că nu pârâtei îi aparține culpa în degradarea bunurilor care compus proprietatea reclamanților și nu poate fi îndeplinită răspunderea civilă în situația neîndeplinirii cumulative a elementelor care se cer pentru existența răspunderii civile. Menționează că gospodăria reclamanților se află înafara perimetrului omologat Mina Lupoaia Prigoroiu și în consecință, lucrările miniere nu au afectata construcțiile reclamanților. Susține că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că distanța de la gospodăria reclamanților și până la Mina Lupoaia Prigoroiu este de peste 500 mp, zona de protecție fiind respectată. De asemenea, precizează că activitatea Minei Lupoaia Prigoroiu a încetat, în zonă, în anul 2012, după care s-a trecut pe activitatea de conservare a acesteia. Menționează că zona unde se află locuința reclamanților, respectiv satul Lupoaia, este încadrată ca fiind o zonă de risc la alunecări de teren, lucru ce poate influența structura constructivă a imobilului, motiv pentru care apreciază că, cauza principală a degradării este litologia zonei și forma de relief, corelată cu factorii de mediu a acestora și nu în ultimul rând vechimea construcției.

Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. .................... reclamanții .................... și .................... în contradictoriu cu pârâții Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, Ministerul Economiei și Agenția Națională pentru Resurse Minerale, au solicitat obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri reprezentând valoarea de înlocuire la nou a imobilelor construcții situate în comuna Cătunele, sat Lupoaia, Jud. Gorj, cu proiect de execuție și studiu geotehnic, ori să plătească despăgubiri reprezentând valoarea reparației capitale și consolidarea construcțiilor în măsura în care este posibil acest lucru, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii au arătat reclamanții că, sunt proprietari ai unei suprafețe de teren de situată în satul Lupoaia, iar pe acest teren este o casă de locuit, compusă din 5 camere, două bucătării, baie, hol, încăpere pentru centrală, fântână, alei betonate, gard împrejmuitor.

Au arătat reclamnții că , imobilul casă de locuit a fost edificat în anul 1974 și extins în anul 1998, iar în ultimii ani, ca urmare a lucrărilor miniere au început să apară degradări .

Că, pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA a exploatat cărbune în subteran prin Mina Lupoaia fără respectarea pilierului de siguranță,iar activitatea minieră desfășurată în zonă de pârâtă a produs un prejudiciu reclamanților, prejudiciu ce constă în degradările aduse imobilelor și terenului.

În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art.998 C.civ. din 1864, art.1357 C.civ. și art.37 alin.3 din Legea 85/2003.

În dovedirea cererii reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și expertize tehnice în specialitatea geologie și construcții, probe încuviințate de instanță.

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată către pârâte care au formulat întâmpinare.

Pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA a formulat întâmpinare (fila 32 și următoarele).

A arătat în întâmpinare că, cererea reclamanților este nefondată întrucât închiderea minelor și refacerea mediului cade în sarcina pârâtului minister , iar casa reclamanților nu se află în perimetrul Minei Lupoaia Prigoroiu ori în perimetrul Carierei Lupoaia.

A mai arătat, pârâta că pretinsele degradări ale terenului nu se datorează lucrărilor miniere așa cum eronat susțin reclamanții fiind vorba despre fenomene naturale datorate ploilor torențiale.

Pe cale de excepție pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției, excepții unite cu fondul prin încheierea de ședință din 10.04.2017.

În dovedirea excepțiilor și în apărare pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri .

Pârâtul Ministerul Economiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât răspunderea pentru prejudiciile aduse factorilor de mediu afectați de lucrările miniere aparține concesionarilor sau administratorilor, situație în care operatorul minier rămâne ținut pentru repararea prejudiciilor.

Că, lucrările de exploatare de la Mina Lupoaia I nu mai pot produce efecte asupra stabilității terenului din zonă deoarece exploatarea cărbunelui a încetat în urmă cu 18 ani.

Pe cale de excepție pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție unită cu fondul prin încheierea de ședință din 10.04.2017.

Pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale București, denumită în continuare ANRM a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii arătând că, prejudiciile aduse factorilor de mediu afectați de lucrările miniere aparține concesionarilor sau administratorilor, situație în care operatorul minier rămâne ținut pentru repararea prejudiciilor.

Pe cale de excepție pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție unită cu fondul prin încheierea de ședință din10.04.2017.

Reclamanții și-au precizat în scris câtimea conform cererii aflate la fila 140.

Prin sentința civilă nr. .................... pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ...................., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de pârâtul Ministerul Economiei.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale cu sediul în București, B-dul Dacia nr. 59, sector 1 și pe cale de consecință a fost respinsă cererea față de această pârâtă.

A fost respinsă excepția prescripției, excepție invocată de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții .................... și ...................., în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA și a fost obligată pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA la plata către reclamanți a sumei de 198 340 lei.

A fost respinsă cererea față de pârâtul Ministerul Economiei și a fost obligată pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA la plata către reclamanți a sumei de 9272 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a apreciat că se impune a se pronunța cu priorittae, potrivit art. 248 C.proc.civ. asupra excepțiilor invocate, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți și excepția prescripției, excepție invocată de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA,, ordine care respectă dispozițiile art. 248 alin. 2 C. proc. civ.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, instanța a reținut că pârâta a invocat excepția motivând lipsa calității procesuale pasive pe dispozițiile art. 52 alin. 3 și 56 lit. k din Legea 85/2003, arătând totodată că, activitatea minieră în zonă a fost oprită anterior intrării în vigoare la Legii 85/2003, iar pârâta a predat către Primăria Cătunele suprafața de teren redată agriculturii.

Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 3 din Legea 85/2003 închiderea minelor și refacerea mediului se face de către ministerul de resort prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare, în cazul în care mina sau cariera a fost închisă înainte de intrarea în vigoare a Legii 85/2003 și pentru exploatarea respectivă nu a existat emisă o licență de exploatare.

Așadar, analiza acestei excepții presupune verificarea îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de acest text de lege și reluate de art. 56 lit. k din Legea 85/2003: închiderea mineri să se realizeze înainte de intrarea în vigoare a Legii 85/2003 și inexistența unei licențe de exploatare.

Potrivit dispozițiilor art. 36 C.proc.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios dedus judecății. Teza a II-a a acestui articol stabilește că, existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Teza a II-a, element de noutate față de codul de procedură civilă din 1865, tinde să înlăture posibilitatea ca judecătorul să verifice, în prealabil, existența dreptului subiectiv și, deci, a calității procesuale, fără să analizeze existența sau inexistența drepturilor afirmate de reclamant, respectiv existența sau inexistența obligațiilor ce ar putea să cadă în sarcina pârâtului. Astfel, legiuitorul a precizat expres că existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate, constituie o chestiune de fond, care, desigur, nu se examinează prin intermediul unei excepții, chiar unite cu fondul, întrucât excepția, deși unită cu fondul, își păstrează caracterul său prealabil. Altfel spus, întinderea drepturilor și obligațiilor este o chestiune de fond ce presupune analiza întregului material probator administrat într-o cauză.

În același timp instanța a reținut că, în cauza de față pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA invocă dispozițiile unui text de lege, dispoziții ce trebuie însă verificate în aplicarea lor prin raportare la probele administrate.

De asemenea, instanța a reținut și faptul că, aceiași lege, Legea 85/2003, stabilește obligativitatea operatorului minier, titular al licenței, de a răspunde potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, de repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice.

În stabilirea situației de fapt și a dreptului aplicabil sunt necesare analize ale întregului material probator, analiză pe fond, ceea ce exclude admiterea excepției invocate.

Față de considerentele arătate mai sus, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia SA.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRM București instanța a reținut că potrivit art.54 din Legea 85/2003 autoritatea competenta abilitata pentru aplicarea dispozițiilor Legii 85/2003 este Agenția Naționala pentru Resurse Minerale, organizată ca instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, ordonator principal de credite, in subordinea Guvernului.

Atribuțiile sunt stabilite de art.55 alin.1 din Legea 85/2003 ,or ,din analiza dispozițiilor art.55 alin.1 din Legea 85/2003 rezultă că autoritatea competentă nu are atribuții în ceea ce privește refacerea mediului afectat de lucrări miniere și nu răspunde pentru prejudiciile apărute ca urmare a exploatării miniere.

Așa fiind a fost admisă excepția și pe cale de consecință a fost respinsă cererea față de această pârâtă.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei, instanța a reținut că pârâtul a invocat excepția motivând lipsa calității procesuale pasive pe dispozițiile art. 52 alin. 3 din Legea 85/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 3 din Legea 85/2003 închiderea minelor și refacerea mediului se face de către ministerul de resort prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare, în cazul în care mina sau cariera a fost închisă înainte de intrarea în vigoare a Legii 85/2003 și pentru exploatarea respectivă nu a existat emisă o licență de exploatare.

Așadar, analiza acestei excepții presupune verificarea îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de acest text de lege și reluate de art. 56 lit. k din Legea 85/2003: închiderea mineri să se realizeze înainte de intrarea în vigoare a Legii 85/2003 și inexistența unei licențe de exploatare, indiferent dacă se verifică sau nu aplicabilitatea dispozițiilor art. 95 din OUG 195/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 36 C.proc.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios dedus judecății.

Teza a II-a a acestui articol stabilește că, existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Teza a II-a, element de noutate față de Codul de procedură civilă din 1865, tinde să înlăture posibilitatea ca judecătorul să verifice, în prealabil, existența dreptului subiectiv și, deci, a calității procesuale, fără să analizeze existența sau inexistența drepturilor afirmate de reclamant, respectiv existența sau inexistența obligațiilor ce ar putea să cadă în sarcina pârâtului. Astfel, legiuitorul a precizat expres că existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate, constituie o chestiune de fond, care, desigur, nu se examinează prin intermediul unei excepții, chiar unite cu fondul, întrucât excepția, deși unită cu fondul, își păstrează caracterul său prealabil. Altfel spus, întinderea drepturilor și obligațiilor este o chestiune de fond ce presupune analiza întregului material probator administrat într-o cauză.

Față de considerentele arătate mai sus, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei.

Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA instanța a arătat, mai întâi că, pârâta și-a motivat excepția pe faptul că reclamanții au cunoscut degradările de mai mult timp .

Din probele administrate în cauză rezultă că, degradarea terenului și a casei a început din perioada în care se desfășurau lucrările miniere dar nu a avut loc instantaneu ci s-a produs, s-a perpetuat și s-a accentuat în timp, degradarea fiind permanentă și de actualitate. Astfel, în raportul de expertiză tehnică specialitatea geologie, se menționează că fenomenele de destabilizare datorate influenței albiilor de scufundare ale abatajelor, pot influența și pe viitor siguranța construcției.

În aceste condiții instanța a aprecia că este vorba despre efecte continue asupra imobilului casă de locuit astfel că acțiunea promovată la data de 19.01.2017 este formulată în termenul general de prescripție de 3 ani - prevăzută de art. 2517 Cod civil.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat ca neîntemeiată excepția prescripție dreptului la acțiune invocată de pârâte și a respins--o.

Asupra fondului cauzei ,,instnața a reținut că din cuprinsul raportului de expertiză în construcții efectuat în cauză rezultă că imobilul casă de locuit proprietatea reclamanților, imobil ale cărui dimensiuni sunt menționate în cuprinsul raportului de expertiză, are structura de rezistență afectată, prezentând fisuri multiple la structura de rezistență, deformarea tavanelor, distanțarea trotuarelor de beton față de elevație, fisuri pereți interior cu străpungere în exterior, fisuri pereți cu deplasare, pardoseli fisurate (filele 110-112).

Raportul de expertiză în construcții stabilește de asemenea că deplasările constatate la fundația imobilului, la elevații și la pereții structurali ai clădirii sunt cauzate atât de factori interni ,cât și de factorul antropic determinat de efectuarea lucrărilor miniere.

Răspunzând la obiectivul numărul 5 stabilit de instanță, expertul desemnat menționează că fenomenul de mișcare a terenului poate avea printre cauze lucrările miniere.

Raportul de expertiză tehnică geologică, întocmit de expert ...................., stabilește că lucrările miniere au afectat și afectează stabilitatea solului și a subsolului, existând indicii din care rezultă o deformare a terenului( fila 96). În acest sens se arată că lucrările miniere au condus la realizarea unui puternic impact asupra perimetrului de unde s-a extras cărbunele în subteran și la suprafață.

S-a mai arătat în cuprinsul acestui raport de expertiză că, influența lucrărilor miniere a condus la afectarea locuinței reclamanților, locuința respectivă nemaiprezentând siguranță în exploatare stoparea fenomenului de degradare geologică fiind aproape imposibil de stopat.

De asemenea expertul geolog a arătat că exploatare a minieră din zonă a adus modificări determinante în structura subsolului, având ca rezultat destabilizarea zonei din cauza modificării mediului geologic natural derulat în timp ca urmare a lucrărilor miniere.

În cuprinsul raportului de expertiză se menționează că în zonă au fost efectuate lucrări de subteran de Mina Lupoaia - Prigoroiu , abatajele 2/V și 3/VI, pe stratul V și VI.

În aceste condiții și având în vedere specialitățile pentru care sunt calificați experții, instanța a apreciat că,prin cele două rapoarte de expertize, s-a stabilit, fără putință de tăgadă, faptul că lucrările miniere de subteran din apropierea locuinței reclamantului au influențe negative asupra siguranței imobilului casă de locuit, influențe care își produc efectele și pe viitor, atâta timp cât nu au fost efectuate lucrări de protecție a casei ori de limitare a efectelor.

Concluziile rapoartelor de expertiză au fost confirmate și de declarațiile martorilor audiați în cauză.

A reținut instanța că dezlegarea pricinii de față, prin raportare la situația de fapt expusă mai sus presupune și stabilirea normelor legale aplicabile, norme regăsite în cuprinsul actelor normative speciale.

Instanța a arătat că, din probele administrate în cauză rezultă, fără urmă de tăgadă, faptul că pentru exploatările aferente Minei Lupoaia - Prigoroiu a fost emisă licență de exploatare în temeiul dispozițiilor Legii 85/2003, licență aprobată prin HG 1367/2007.

Conform art. 37 alin. 5 din Legea 85/2003, titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane din culpa sa, prin activitățile miniere.

Instanța a apreciat că, textul de lege menționat mai sus face referire expresă la "titularul licenței"; ceea ce presupune, în mod obligatoriu, ca, pentru a da eficiență acestui text de lege, să existe o licență emisă, fie în temeiul Legii 61/1998, fie potrivit Legii 85/2003, fapt care se regăsește în speță..

În acest sens, instanța a apreciat că trebuie să se aibă în vedere dispozițiile art. 103 din Legea 71/2011, text de lege potrivit căruia răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, răspunderea civilă delictuală, este guvernată de legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite, însă modurile de stingere a obligațiilor născute din răspunderea civilă delictuală sunt supuse dispozițiilor Codului civil, așa cum stabilește art. 118 din Legea 71/2011.

În aceste condiții instanța a verificat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 998 - 999 din Codul civil din 1864 ,dar și a dispozițiilor art. 1349 și următoarele din Codul civil, deoarece, afectarea terenului a fost una continuă.

De asemenea, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 1357 și următoarele cod civil deoarece așa cum rezultă din probatoriul administrat degradările aduse imobilului au continuat și după intrarea în vigoare a Codului civil.

Sub acest aspect ,instanța a reținut că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin dispozițiile art. 998 și 999 din Codul civil din 1864 și art. 1349 și următoarele Cod civil care constituie temeiul de drept comun pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale.

Din cuprinsul celor două articole rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând în intenție, neglijență ori imprudență.

Pentru dezlegarea pricinii de față se impune analiza existenței celor patru condiții generale ale răspunderii, condiții cumulative.

Din probatoriul administrat în prezenta cauză, rezultă fără putință de tăgadă existența unui prejudiciu, constând în efectul negativ suferit de reclamant ca urmare a lucrărilor miniere efectuate. Acest prejudiciu nu a fost reparat încă.

Cu privire la întinderea prejudiciului instanța reține că, potrivit dispozițiilor 1385 alin. 1 Cod civil, prejudiciul se repară integral dacă prin lege nu se prevede altfel. Art. 1382 Cod civil stabilește principiul răspunderii solidare arătând explicit faptul că cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la repararea pagubei.

În măsura în care este posibilă și prezintă interes pentru cel prejudiciat, repararea în natură a prejudiciului, prin restabilirea situației anterioare are prioritate față de repararea prin echivalent.

Întotdeauna prejudiciul se repară în integralitatea sa indiferent de forma de vinovăție în cauză urmând însă să se rețină o culpă concurentă a reclamantului, culpă care urmează să afecteze întinderea despăgubirilor.

În acest sens, instanța a apreciat că, mai întâi, trebuie să se stabilească întinderea despăgubirilor întrucât reclamantul a solicitat contravaloare lucrărilor de reparații sau valoarea de înlocuire a unei case de locuit identice cu cea afectată atunci când reparațiile nu mai pot fi realizate.

Ulterior reclamanții și-au precizat câtimea cererii solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 227551 lei, sumă ce reprezintă valoarea de reconstrucție ( fila 140).

Costul de reconstrucție este costul estimat pentru a construi, la preturile curente de la data evaluării, o copie, o replică exactă a clădirii evaluate, folosind aceleași materiale, normative de construcție, arhitectură, planuri, calitate, manoperă si înglobând toate deficientele, supradimensionările si deprecierea clădirii evaluate, iar costul de înlocuire este costul estimat pentru a construi, la prețurile curente de la data evaluării a unei clădiri cu utilitate echivalentă cu cea a clădirii evaluate, folosind materiale moderne, normative, arhitectură si planuri actualizate.

Din cuprinsul rapoartelor de expertiză rezultă că mișcările subsolului fac imposibilă utilizarea imobilului potrivit destinației sale chiar dacă acesta ar fi reparat situație în care nu se poate reține un prejudiciu egal cu valoarea lucrărilor de reparații.

Din cuprinsul raportului de expertiză în construcții rezultă o valoare de reconstrucție de 227551 lei.

Instanța a apreciat că trebuie avută în vedere valoarea de reconstrucție având în vedere vechimea construcției, materialele folosite și durata de viață a construcției în litigiu, afectată și din cauza vechimii respectiv a modalităților constructive folosite.

În ceea ce privește culpa concurentă a reclamanților instanța a reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză în construcții ( fila 112, răspunsul la obiectivul 6) o parte din degradările existente asupra imobilului se datorează factorilor interni și uzurii în timp.

Principiul aplicabil în materia răspunderii civile delictuale este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin săvârșirea faptei ilicite. Aplicând această regulă în prezenta cauză, a reținut instanța că prejudiciul efectiv înregistrat de reclamanții îl reprezintă costul de reconstrucție, valoare care cuprinde costul estimativ pentru a construi la prețurile curente de la data evaluării o replică exactă a clădirii evaluate, valoare la stabilirea căreia trebuie să se aibă în vedere și gradul de uzură înregistrat de construcție .

Costul de înlocuire este costul estimat pentru a construi, la prețurile curente de la data evaluării a unei clădiri cu utilitate echivalentă cu cea a clădirii evaluate , ori dacă s-ar acorda valoarea de nou a bunurilor imobile evaluate s-ar ajunge în situația unei îmbogățiri fără just temei, patrimoniul reclamanților mărindu-se în mod nejustificat în detrimentul patrimoniului intimatului pârât

În același timp și referitor la procentele de 41% , 20% și 23% ca reprezentând grad de afectare extrinsecă a bunurilor imobile, instanța a reținut că potrivit anexei la raportul de expertiză tehnică în construcții anexa nr. 1 la lucrarea tehnică( fila 116), se constată că expertul în stabilirea valorii de reconstrucție a aplicat indicele de uzură înregistrat de bunurile imobile suma finală calculată de aceștia având în vedere și această uzură. În condițiile uzura intrinsecă este deja cuprinsă în uzura dedusă.

În aceleași considerente instanța a apreciat că nu a fost reținută suma reprezentând studiul geotehnic și proiectul de execuție atâta timp cât nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul a contractat efectuarea unui asemenea studiu, ori intenționează că pornească la executarea unui imobil pe un alt teren.

Așa fiind instanța a apreciat întinderea prejudiciului la suma de 198 340 lei( 227 551din care se scade suma se 29 211 contravaloarea studiului geotehnic și a proiectului).

Față de același probatoriu administrat instanța a apreciat că se poate reține o faptă ilicită în sensul dispozițiilor art. 998 C.civ. din 1864 și 1349 și următoarele Cod civil activitatea minieră desfășurată încălcând dreptul subiectiv al reclamantului.

Activitățile miniere desfășurate în zonă, manifestări exterioare au introdus în contextul relațiilor sociale un factor nepermis prin care s-a încălcat norma dreptului obiectiv și s-au adus prejudicii unui drept subiectiv.

De asemenea, în mod evident există un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu în sensul că activitatea minieră desfășurată a provocat prejudiciul menționat mai sus și care constă în imposibilitatea reclamantului de a folosi, potrivit destinației, imobilul casă de locuit ce îi aparține.

În ceea ce privește existența vinovăției s-a apreciat de instanță că acțiunile pârâtei S CEO SA sunt imputabile acesteia.

Referitor la această condiție a răspunderii civile delictuale s-a mai reținut de instanță aplicabilitatea dispozițiilor OUG 195/2005 care completează în materie dispozițiile art. 998 - 999 C.civ. din 1864 și art. 1349 și următoarele Cod civil.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 95 din acest act normativ răspunderea pentru prejudiciu adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă, iar prevenirea și repararea prejudiciului adus mediului trebuie să fie suportată de poluator potrivit principiului "poluatorul plătește";.

Art. 68 din același act normativ stabilește în sarcina persoanelor fizice sau juridice ce desfășoară activități pe terenuri obligația de a evita, de a preveni și de a repara deteriorările aduse calității mediului geologic.

În același timp însă, stabilindu-se din probatoriul administrat că degradările aduse imobilului se datorează în mod exclusiv lucrărilor miniere desfășurate de Societatea Complexul Energetic Oltenia SA prin lucrări de subteran realizate de Mina Lupoaia -Prigoroiu, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză , instanța a arătat că pentru această exploatarea minieră a existat licență.

Referitor la termenul "refacerea mediului"; instanța a arătat, mai întâi că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din OUG 195/2005 mediul reprezintă ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei, sistemele naturale în interacțiune, inclusiv unele valori materiale și spirituale, calitatea vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului.

Din definiția descrisă mai sus rezultă că, din mediu fac parte inclusiv imobilele casă de locuit, valori materiale care țin de calitatea vieții și care influențează bunăstarea și sănătatea omului.

În aceste condiții, în noțiunea de refacerea mediului intră inclusiv refacerea imobilelor casă de locuit afectate.

Continuând analiza dispozițiilor art. 52 alin. 3 din Legea 85/2003 instanța a arătat că, închiderea minelor și refacerea mediului cade în sarcina ministerului de resort, pârâtul Ministerul Economiei Comerțului și Turismului, atunci când sunt îndeplinite cumulativ două condiții: închiderea minelor să se realizeze anterior intrării în vigoare a Legii 85/2003 și lucrările miniere să nu facă obiectul unei licențe.

Din înscrisurile existente la dosar rezultă că, a existat licență de exploatare pentru perimetrele miniere situate în apropierea imobilului casă de locuit, așa cum s-a arătat mai sus.

În aceste condiții instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 52 alin. 3 din Legea 85/2003 pentru a se antrena răspunderea ministerului de resort, pârâtul Ministerul Economiei .

Față de considerentele arătate mai sus a fost admisă cererea și a fost obligată pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA la plata către reclamant a sumei de 165.582 lei. În aceleași considerente a fost respinsă cererea față de pârâtul Ministerul Economiei.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 451 și următoarele C.proc.civ. așa încât a fost obligată pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA la plata către reclamanți a sumei de 9272 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorarii expert( filele 81, 82), onorariu avocat ( fila 142) și taxă de timbru, 5072 lei, raportată la suma de 198 340 lei, ce a fost admisă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții reclamanți .................... și ...................., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelanții-reclamanți critică sentința instanței de fond sub aspectul cuantumului prejudiciului acordat, întrucât s-a apreciat că pârâta trebuia să fie obligată la plata despăgubirilor în cuantum de 227.551 lei în loc de 198.340 lei, sumă ce reprezintă valoarea de reconstituire integrală a imobilelor construcții în litigiu așa cum a fost calculată de expertul desemnat în specialitatea construcții și nu să scadă din aceasta, valoarea studiului geotehnic și a proiectului de execuție în sumă de 29.211 lei.

Valoarea de reconstituire a imobilelor în sumă de 227.551 lei a devenit 198.340 lei, în opinia instanței de fond, apreciind reclamanții că această diminuare este nelegală raportat la obiectul acțiunii și finalitatea urmărită, iar din moment ce imobilele construcții nu mai pot fi reparate, după cum au constatat experții, ele trebuie reconstruite pe un alt amplasament care să nu fie afectat de instabilitate.

S-a arătat că intenționează să edifice alte construcții pe un alt amplasament și acest lucru nu se poate efectua fără studiu geotehnic care stă la baza emiterii documentației tehnice de execuție ce se eliberează de către primărie, sens în care este și practica judiciară a acestei instanțe în spețe similare.

Obținerea studiului geotehnic fără de care nu se poate emite documentația proiectului tehnic de execuție a lucrării, este obligatoriu conform NP 074-2015, motiv pentru care, s-a arătat că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a scăzut suma de 27.211 lei ce reprezintă costul geotehnic și a proiectului de execuție pentru imobilele în litigiu așa cum a fost calculat de experții desemnați în cauză.

În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii pentru suma de 227.551 lei, valoarea de reconstruire a imobilelor.În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele C.proc.civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel și apelanta-pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apel prin care s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.

În motivarea cererii s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 52 alin. 3 din legea 85/2003 conform căreia "închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, a lucrărilor de exploatare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul unității competente, de către minister …";.

Pentru a se aplica în speță dispozițiile art. 52 alin. 3 din legea 85/2003 se cer a fi întrunite două condiții și anume, lipsa unei licențe de exploatare și încetarea activității miniere anterior intrării în vigoare a legii 85/2003.

Instanța de fond a reținut ca nefiind îndeplinite aceste două condiții, arătând că aceste dispoziții ale legii trebuiesc însă verificate în aplicarea lor prin raportare la probele administrate. Instanța de judecată a ajuns la concluzia greșita a interpretării legii.

S-a precizat că raționamentul instanței de judecată nu este cel corect, întrucât rezultă că pentru toată activitatea minieră anterioară intrării în vigoare a legii minelor nr.61/1998 era obligatorie obținerea unei licențe de exploatare. Ori în această situație, prevederile art.52 alin. 3 din Legea nr.85/2003 nu-și mai au rostul.

Prin textul de lege menționat, legiuitorul se referă în mod special la minele închise anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2003 și care nu fac obiectul unei licențe de exploatare și dispune expres cui anume îi revin obligațiile menționate la art.52 alin.3, respectiv MECRMA.

Prin urmare, s-a arătat că sunt întrunite cele două condiții cerute de art.52 alin. 3 din Legea nr.85/2003 și anume lipsa unei licențe de exploatare și încetarea activității miniere anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2003. Ministerul Economiei a preluat acest perimetru închis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2003 pentru efectuarea lucrărilor de închidere și conservare. S-a menționat și faptul că Societatea Complexul Energetic Oltenia SA a fost înființată prin HG nr. 1024/2012, deci după închiderea minei Lupoaia 1 și predarea patrimoniului acesteia către Ministerul Economiei.

De asemenea, s-a mai arătat că Legea nr. 85/2003 stabilește în mod clar, cine are obligația de a efectua lucrările de închidere și conservare, această mențiune fiind prevăzută în art. 52 alin.3 respectiv " închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, a lucrărilor de exploatare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe, se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort prin direcțiile de specialitate cu fonduri bugetare ".

Ca urmare, obligația de executare a lucrărilor care fac obiectul prezentei acțiuni își are izvorul în lege, fiind expres prevăzută de aceasta, iar cel obligat este Ministerul Economiei prin direcțiile de specialitate, respectiv Agenția Națională Pentru Resurse Minerale si S.C. CONVERSMIN S.A. București.

În consecința respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia SA Tg-Jiu și admite pe cea invocata de ANRM instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, pe care s-a solicitat schimbarea în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia SA Tg-Jiu și respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ANRM.

Astfel calitatea procesuală pasivă îi revine persoanei juridice căreia prin abilitatea conferită de lege, are obligația de a închide mina și a ecologiza mediul afectat, Societatea Complexul Energetic Oltenia, neavând nici o obligație potrivit legii pentru executarea lucrărilor în ceea ce privește minele a căror activitate a încetat înainte de intrarea în vigoare a legii minelor.

S-a menționat și faptul că Societatea Complexul Energetic Oltenia SA a fost înființată

prin HG nr. 1024/2012, deci după închiderea Minei Lupoaia I și predarea patrimoniului acesteia către Ministerul Economiei.

În consecință, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei unități pentru motivele invocate mai sus.

De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material al acțiune, excepție respinsă de către Judecătoria Motru.

Cu privire la respingerea prescripției dreptului material la acțiune, instanța de judecată a apreciat ca fiind vorba despre efecte continue asupra imobilului casă de locuit și acțiunea fiind promovată la data 19.01.2017 este formulată în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.2517 Cod civil.

Termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune care se produce de la data încălcării dreptului subiectiv, respectiv în anul 2010 când reclamanții au devenit proprietari de drept a imobilelor în urma contractului de vânzare cumpărare 1541/07.07.2010 dată la care au cunoscut degradările construcțiilor anterior acestei date.

Potrivit prevederilor art.2500 raportat la art.2517 și art. 2528 din Codul civil, "dreptul

material la acțiune, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de trei ani, prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cat și pe cel care răspunde de ea".

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților cu consecința respingerii acțiunii introductive.

Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis în parte cererea de chemare în judecată.

S-a susținut că pretinsele degradări ale imobilelor-construcții nu se datorează lucrărilor miniere, așa cum în mod eronat se susține prin cererea de chemare în judecată, ci culpei persoanelor care au edificat imobilul, materialelor folosite în edificarea acestora, dar și a vechimii aproximativ 43 de ani.

S-a menționat că, gospodăria deținută de reclamanți nu se află situată în perimetrul Minei Lupoaia - Prigoroiu, ci la o distanța mare față de limita de licență a acestora(500 m).

Exploatarea abatajelor de lignit în subteran s-a realizat în baza aprobării și avizului proiectantului. Zona de protecție a fost respectată, astfel încât lucrările miniere de subteran nu pot avea influențe negative asupra imobilelor, motiv pentru care s-a solicitat să nu fie omologat raportul de expertiză întocmit de domnul expert ...................., care nu reflectă realitatea din teren și nu se bazează pe studii științifice.

Activitatea Minei Lupoaia-Prigoroiu a încetat în zona în anul 2012, după care s-a trecut pe activitatea de conservare a acesteia.

S-a arătat că societatea pârâtă a efectuat demersurile necesare în vederea emiterii Hotărârii de Guvern privind aprobarea programului pentru conservarea și închiderea definitivă a Minei Lupoaia Prigoroiu, în vederea întocmiri Proiectului Tehnic, desfășurării procedurii de licitație a lucrărilor de ecologizare și realizare a acestora ( SC CONVERSMIN București SA) dar până în prezent nu s-a emis o asemenea hotărâre de închidere.

Imobilele reclamanților au fost construite în anul 1974 și potrivit anexei 1978 fără autorizație de construcție si fără un proiect tehnic de execuție, culpa apariției degradărilor fiind a reclamanților, care se coroborează cu vechimea și uzura în timp, în prezenta cauză a fost încuviințată expertiza specialitatea geologie, efectuată în teren de către domnul expert .................... a fost numai ,, vizuală"; formulând diverse ipoteze și teorii, fără a avea la bază dovezi viabile, neapelând la nicio metodă de investigare specifică domeniului și de aceea, răspunsurile la obiectivele încuviințate de către instanță sunt pur speculative, nefondate și nesusținute din punct de vedere științific și tehnic. De asemenea, toate prezentările făcute de către expert în susținerea răspunsurilor formulate, nu au legătură cu situația din teren, fiind greșite, nebazându-se pe realitatea de la fața locului, ci numai pe ipoteze ipotetice.

Cum era de așteptat, expertul nu a făcut nicio analiză bazată pe date certe cu privire la

modul în care s-au derulat lucrările miniere în raport cu prelinsele degradări ale construcțiilor reclamanților, astfel încât să demonstreze cu adevărat existența sau nu a legăturii de cauzalitate dintre acestea. Explicația fiind doar una puerilă, fără suport tehnic și științific doar comparativă, bazată pe supoziții.

Din constatările efectuate pe teren, nu se observă existența unor fenomene de destabilizare a terenului care să conducă la concluzia existenței unor modificări în structura solului și subsolului în zona proprietății reclamanților. Terenul pe care se află construcțiile reclamanților, au fost categorisite ca fiind zone de alunecări natural-active, prezentându-se sub forma unor râpe cu alunecări de teren, datorită constituției litologice a terenului predispus la apariția acestor fenomene.

Declanșarea și întreținerea fenomenelor de instabilitate sunt favorizate de relief, de cantitatea relativ mare de precipitații care cad în mod obișnuit în zonă, de structura și constituția litologică a terenului.

Analizând din punct de vedere tehnic, distantele obținute în urma măsurătorilor efectuate dintre casa reclamanților si cele mai apropiate lucrări miniere, se constată faptul că. teoretic și practic, este exclusă orice interdependentă între degradarea construcțiilor reclamanților și lucrările miniere.

Pe baza observațiilor directe efectuate asupra construcțiilor și foselor lucrări miniere, nu există nicio dovadă a influenței negative a abatajelor miniere asupra terenului de fundare a construcțiilor și în mod implicit și asupra construcțiilor. Cauza principală a degradării terenului și construcțiilor reclamanților, o constituie litologia zonei și forma de relief coroborata cu acțiunea factorilor de mediu asupra acestora si nu în ultimul rând vechimea și starea de întreținere în timp a construcțiilor.

În consecință, concluziile acestei expertize geologice nu pot fi reținute ca pertinente de către instanța de judecată, și drept urmare s-a solicitat respingerea lor.A mai arătat pârâta că, degradările apărute la construcții deținute de reclamanți nu se datorează lucrărilor miniere, așa cum în mod greșit se susține prin cererea de chemare în judecată, ci modului deficitar de construire a imobilelor - fără a exista la baza acestora o autorizație de construire și un proiect tehnic de execuție, faptul ca aceste construcții au fost realitate cu "mână de lucru necalificată" - fără firmă specializată în construcții.

Însăși forma fisurilor și crăpăturilor denotă faptul că lipsesc elementele primare constructive, respectiv centură la fundație, stâlpi de legătură, buiandrugi șa., astfel încât prin greutatea proprie a casei de locuit, eforturile și tensiunile transmise la terenul de fundare, au fost diferite, acestea determinând apariția în timp a uzurii fizice a elementelor structurale și nestructurale ale acesteia.

În stabilirea valorii construcțiilor reclamanților, este necesar a se avea în analiză și studiu faptul că, proprietarii s-au folosit de acestea din momentul edificării și până în prezent (imobilele fiind exploatate de la data edificării și până în prezent), ceea ce face să intervină o uzură prin folosire.

În consecință, s-a solicitat să se constate că nu poate fi reținură în sarcina pârâtei obligația de a suporta un prejudiciu și de a plăti despăgubirile solicitate, nefiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale cu privire la fapta ilicită, prejudiciul, respectiv nu există o legătura de cauzalitate între aceste elemente și pe cale de consecință să fie admis apelul și să se respingă cererea de chemare în judecata ca neîntemeiată.

În drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art. 466 și următoarele C.proc.civ. coroborat cu prevederile art. 52 alin. 3 din Legea minelor nr. 35/2003 și art. 1616 Cod civil.

S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu art. 223 C.proc.civ.

La data de 22.09.2017 apelanții reclamanți .................... și ...................., au formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA.

S-a arătat că urmare a administrării probelor, este evident că lipsa calității procesuale pasivă îi revine pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, care prin subunitățile sale Mina Lupoaia-Prigoroiu și Cariera Lupoaia a desfășurat activități miniere atât de sprafață, cât și de subteran, ambele deținând licență de exploatare, răspundere civilă delictuală fiind în mod corect angajată în sarcina pârâtei prin obligarea la dezdăunări ce constau în prejudiciu efectiv suferit, respectiv valoarea de reconstruire a imobilelor construcții în litigiu. De asemenea, s-a susținut că nu poate fi reținută apărarea apelantei pârâte că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 52 alin. 3 din legea 85/2003 întrucât Mina Lupoaia Prigoroiu a deținut licența nr. 3500/2002 și a încetat activitatea în anul 2013, iar Cariera Lupoaia deține licența nr. 3498/2002 și este încă activă, astfel că nu este îndeplinită niciuna din exigențele prevăzute de lege pentru ca răspundere să revină ministerului de resort, respectiv mina sau cariera să nu fi avut licență de exploatare și totodată să-și fi încetat activitatea mai înainte de apariția legii 85/2003, respectiv legea minelor.

Totodată, excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a dovedit a fi neîntemeiată, întrucât nu s-a cunoscut nici persoana vinovată și nici prejudiciul efectiv suferit decât după administrarea probelor, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 3 și 8 din Decretul lege nr. 167/1958, iar în speță nu este vorba despre degradări care să fi apărut instantaneu, ci în timp, având caracter de permanență și de continuitate, care se manifestă și în prezent, excepția care a fost unită cu fondul în vederea administrării de probe.

Prin urmare, s-a arătat că cele două excepții au fost soluționate legal de către instanța de fond, pe bază de probe, astfel că susținerile apelantei cu privire la aceste motive de apel sunt cu totul neîntemeiate.

Pe fondul cauzei s-a arătat că susținerile apelantei pârâte sunt în contradicție cu probele administrate astfel că, acestea nu pot fi luate în considerare.

Față de faptul că din toate probele dosarului rezultă că, imobilele în litigiu sunt degradate datorită factorului antropic în exclusivitate, degradări generate de activitatea minieră desfășurată de intimate în aproprierea gospodăriei, s-a arătat că în mod legal instanța de fond a apreciat că acțiunea este dovedită, motiv ce a dispus angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor în timp ce dispozițiile art. 998 Cod civil de la 1964, a dispozițiilor art. 37 alin. 5 din legea 85/2004, precum și art. 68 și art. 94 din OUG 195/2005 privind protecția mediului.

Au mai arătat reclamanții că fapta ilicită a pârâtei constă în aceea că operatorul minier nu a efectuat lucrările de întreținere și conservare a obiectivului minier în conformitate cu planul tehnologic în perioada de la oprirea activității până la aprobarea de către guvern a deciziei de închidere și până la data predării efective către un contractor specializat în vederea refacerii lucrărilor de închidere și ecologizare a mediului de către ministerul de resort.

Totodată, s-a arătata că prezența căii ferate care produce trepidații este un obiectiv minier care a afectat gospodăria în litigiu, aceasta aflându-se chiar în spatele gospodăriei și este activă și în prezent, astfel că nu există nicio șansă ca cel puțin în viitor proprietarii să poată efectua reparații eficiente, ori să se bucure de oarecare stabilitate a terenului și de liniște.

În ceea ce privește prejudiciul suferit de reclamant, acesta a fost calculat de către expertul desemnat în specialitatea construcții, acesta constatând degradările aduse imobilelor în litigiu având drept cauze lucrările miniere efectuate în zonă, prejudiciu ce se ridică la suma de 227.551 lei, respectiv valoarea de reconstrucție a imobilelor.

Totodată, s-a apreciat că valoarea studiului geotehnic și a proiectului de execuție care sunt incluse trebuie acordate deoarece, sunt puți în situație de edifica alte imobile datorită culpei operatorului minier, în prezent reclamanții fiind obligați de împrejurări și de lege să obțină documentația respectivă, sens în care este și practica judiciară a acestei instanțe.

În concluzie, față de cele arătate s-a solicitat respingerea apelului ca nefundat.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C.proc.civ.

În dovedirea cererii a fost depusă decizia civilă nr. 1164/30.06.2017 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 3128/263/2015, decizia civilă nr. 2095/05.12.2016 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 1723/263/2015.

La data de 02.10.2017 apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanții reclamanți, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

S-a arătata că instanța de fond a făcut o corectă apreciere atunci când a scăzut contravaloarea studiului geotehnic și a proiectului de execuție atâta timp cât reclamanții nu au făcut dovada faptului că au contractat efectuarea unui asemenea studiu, ori intenționează să pornească la executarea unui imobil pe un alt teren.

Reclamanții critică această sentință sub aspectul cuantumului prejudiciului acordat. S-a arătat că, criticile aduse sentinței instanței de fond sunt neîntemeiate și implicit nejustificate, apreciind că acestea nu sunt în măsura în care să conducă la schimbarea hotărârii apelate.

În ceea ce privește includerea valorii studiului geotehnic și a proiectului tehnic la calculul despăgubirilor, calculată de expertul în specialitatea construcții la valoarea de 29.211 lei, s-a arătat că aceasta este neîntemeiată deoarece pe de o parte imobilele ce fac obiectul dosarului de față nu au autorizații de construire și implicit nici studiu geotehnic care se impunea cel puțin la extinderea efectuată în anul 1998 a locuinței, avându-se în vedere că în zonă era un obiectiv minier în desfășurare, iar pe de alta studiul geotehnic nu este obligatoriu la o construcție realizată în mediul rural, ori prin acordarea acestei sume se ajunge la premisa îmbogățirii fără just temei.

În consecință, s-a solicitat respingerea apelului formulat de apelanții reclamanți .................... și .................... ca nefondat.

La data de 03.10.2017 intimata pârâtă Agenția Națională pentru Resurse Minerale a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat menținerea sentinței instanței de fond, sentință prin care se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

S-a arătat că Agenția Națională pentru Resurse Minerale nu a încheiat nicio licență de concesiune pentru exploatare în zona indicată de reclamanți. Totodată, s-a arătat ca urmare a verificării actelor normative emise cu privire la închiderea și conservarea unor vechi obiective miniere, s-a constatat că activitatea s-a desfășurat până cel mai târziu în anul 1998 în obiectivul Lupoaia, exploatare ce a aparținut Companiei Naționale a Lignitului Oltenia S.A, Tg.Jiu.

Astfel, închiderea și conservarea obiectivului Lupoaia a fost aprobată etapizat prin trei acte normative și anume:

- obiectivul Lupoaia I a fost închis prin HG nr. 816/19J 1.1998 privind conservarea și închiderea definitivă a unor mine și cariere, unde la poziția 5 privind CNLO se regăsește anul încetării activității - 1995.

- obiectivul Lupoaia II a fost închis prin HG nr. 17/13.01.1999 privind închiderea definitivă conservarea și unor mine și cariere etapa II unde Ia poziția 2 privind CNLO se regăsește anul încetării activității -1997

- obiectivul Lupoaia V - VI a fost închis prin HG nr. 898/22.08.2002 privind aprobarea închiderii definitive unor mine și cariere, etapa VI unde la poziția 24 se regăsește anul încetării activității - 1998

În textele actelor normative la art. 4 se prevede, în mod expres:

" Cheltuielile pentru închiderea definitiva a minelor și a carierelor, fundamentate în programele tehnice de dezafectare, ecologizare și conservare, elaborate în acest scop și avizate conform legii, inclusiv cheltuielile pentru conservare și proiectare, se acoperă din surse proprii și din alocațiile bugetare aprobate cu această destinație în bugetul Ministerului Industriei și Comerțului, în baza listelor anuale de lucrări întocmite de ordonatorul principal de credite. "

În anexele la actele normative menționate privitor la Compania Națională a Lignitului Tg Jiu, se regăsesc mențiuni privind: închiderea definitivă a obiectivului - minei/carierei - Lupoaia I, ori Lupoaia II sau Lupoaia V - V I, după caz, data încetării activității în perimetru, (cuprinsa între anii 1995 -1998 ) precum și fondurile alocate închiderii.

S-a arătat că și în alin. 3 al art. 52 din Legea minelor nr. 85/2003, în vigoare, se specifică, în mod expres, că " închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe, se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare. "

De asemenea, s-a menționat și faptul că nu sunt o direcție de specialitate în subordinea

Ministerului Economiei și că, potrivit legii minelor nr. 85/2003, nu au atribuții care să privească închiderile și conservările minelor/carierelor, așa cum afirma pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

Cu privire la Lupoaia - Prigoroiu, s-a arătat că licența a fost încheiată pe 5 ani si a fost aprobata prin HG nr. 1367/12.11.2007, cu durată de valabilitate până pe data de 15.11.2012. Exploatarea a aparținut Societății Naționale a Lignitului Oltenia S.A, - SNLO.

Dacă există lucrări de refacere a mediului și ca atare există un prejudiciu, atunci se aplică prevederile art. 37 alin. (3) și (5) din legea minelor nr. 8572003, care dispune că:

"(3) Concesionarii răspund material și financiar până la refacerea tuturor factorilor de mediu afectați de activitățile miniere, în conformitate cu planul de refacere a mediului.";

" (5) Titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, chiar daca asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii";.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, s-a solicitat menținerea sentinței instanței de fond, sentință prin care se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

La data de 11.10.2017 intimata Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat să se dispună respingerea apelului în ceea ce privește Ministerul Economiei si mențineți sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.

În această cauză, instanța de fond a reținut că prejudiciul, constând în degradări ale terenului și construcțiilor reclamanților, s-a datorat activităților de exploatare minieră.

Potrivit art. 52 din Legea minelor, ministerul de resort "prin direcțiile de specialitate, angajează executarea lucrătorilor de conservare/închidere a minelor sau a carierelor aparținând companiilor și societăților naționale miniere, precum și a minelor sau a carierelor, a lucrărilor de exploatare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe și asigură monitorizarea factorilor de mediu post închidere.";

În raport cu aceasta dispoziție legală, s-a solicitat să se reține că ministerul de resort, respectiv Ministerul Economiei, nu efectuează lucrări de exploatare a substanțelor minerale, acestea fiind în responsabilitatea operatorilor minieri conform Legii minelor nr. 85/2003, în cazul de față Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. Târgu Jiu.

Astfel că în prezentului dosar, existând o licență de exploatare, se aplică dispozițiile art. 37 alin. 3 si 5 din Legea Minelor nr. 85/2003:

(3) Concesionarii sau administratorii răspund material și financiar până la refacerea tuturor factorilor de mediu afectați de activitățile miniere, în conformitate cu planul de refacere a mediului aprobat de autoritatea competentă.

(5) Titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării";.

Astfel că în acest caz, răspunzător pentru repararea prejudiciilor este titularul licenței de exploatare.

În concluzie, s-a solicitat să se dispună respingerea apelului în ceea ce privește Ministerul Economiei si mențineți sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 471 alin. 5 și următoarele C.proc.civ.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține apelul formulat de apelanta pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA ca fiind nefondat și apelul declarat de apelanții-reclamanți ca fiind fondat în limita celor ce succed:

În ceea ce privește apelul declarat în cauză, tribunalul reține că acesta critică sentința instanței de fond în ceea ce privește soluția dată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Societății Complexul Energetic Oltenia SA, asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, dar și în ceea ce privește fondul cauzei, urmând ca pe cale de consecință să analizeze legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma acestor critici.

În ceea ce privește excepția dreptului material la acțiune invocată în fața instanței de fond și reiterată în fața instanței de fond, tribunalul reține că această excepție este întemeiată de apelanta-pârâtă pe dispozițiile art.8 din Decretul nr.167/1958, apreciindu-se că dreptul la acțiune a început să curgă la momentul la care reclamantul a cunoscut autorul faptei ilicite (în speță operatorul minier chemat în judecată), moment determinat de faptul că alți vecini ai săi au obținut hotărâri judecătorești prin care Societatea Complexul Energetic Oltenia SA fusese obligată la despăgubiri.

Astfel, art.8 din Decretul lege nr.167/1958 prevede că "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";, însă aceste momente sunt raportate de legiuitor la persoana titularului dreptului la acțiune, fiind fără relevanță pentru speța de față faptul că alte persoane din zona din apropierea locuinței reclamantului au obținut hotărâri judecătorești prin care același operator minier a fost obligat la despăgubiri, cu atât mai mult cu cât o asemenea hotărâre judecătorească în care intimatul nu a avut calitate de parte nu-i este opozabilă.

Totodată, este adevărat că potrivit dispozițiilor legale invocate de către apelanta-pârâtă prescripția dreptului material la acțiune este guvernată de legea în vigoare la momentul la care dreptul la acțiune s-a născut, iar această lege în vigoare stabilește că dreptul se naște la momentul la care victima faptei ilicite a cunoscut atât fapta, cât și pe cel care răspunde de ea, însă în cauza de față prejudiciul înregistrat în patrimoniul intimatului-reclamant are caracter de continuitate, astfel încât nu se poate susține că acest prejudiciu a fost cunoscut de către titularul cererii cu mai mult de 3 ani înainte de promovarea prezentei acțiuni. Degradările realizate la imobilele proprietatea intimatului-reclamant ca urmare a desfășurării activității miniere în zonă nu s-au produs într-o singură etapă și într-un singur moment, ci s-au produs în timp, de-a lungul unei perioade îndelungate, așa cum rezultă chiar din lucrările de specialitate întocmite în fața instanței de fond, iar existența și întinderea prejudiciului nu au putut fi cunoscute de către reclamant încă de la începutul desfășurării activității miniere în zonă, așa cum susține apelanta-pârâtă.

Nu poate fi primită nici susținerea că dreptul la acțiune ar fi început să curgă în anul 1970 când reclamanți au devenit proprietarul imobilelor cu privire la care se solicită despăgubiri. Aceasta deoarece acțiunea civilă promovată în cauza de față are ca obiect acordarea despăgubirilor pentru degradările produse imobilelor proprietate reclamantei ca urmare a derulării activității de către operatorul minier, iar după cum s-a arătat, aceste degradări au caracter continuu și sunt rezultatul modificării configurației solului și al fisurilor apărute în imobilele construcții, legea legând momentul de început al termenului de prescripție de alte elemente decât eliberarea unui certificat de moștenitor și care, în concepția vechiului Cod Civil, nu valora act de proprietate asupra imobilelor din masa succesorală.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a societății pârâte, instanța de apel constată că în mod corect s-a respins această excepție, deoarece argumentele invocate de operatorul minier nu sunt de natură a înlătura aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.85/2003. Astfel, existența unei licențe de exploatare a fost apreciată de către instanță prin prisma probatoriului administrat în cauză și care atestă că Mina Lupoaia I și-a încetat activitatea după anul 2003 și a faptului că această entitate a fost o componentă a Companiei Naționale a Lignitului, iar apelanta-pârâtă este continuatoarea personalității juridice a acesteia din urmă.

De asemeni, dispoziția legală invocată de către apelanta pârâtă, și anume art.52 alin.2 din legea nr.85/2003, prevede în alineatul 2 că "activitatea minieră încetează prin decizia autorității competente, după analiza și acceptarea de către autoritatea competentă și ministerul de resort, după caz, a planului de încetare a activității și după punerea lui în aplicare";, iar "decizia de conservare/închidere a minei sau a carierei aparținând companiilor și societăților naționale miniere va fi aprobată de Guvern, conservarea/închiderea urmând a fi finanțată și din fonduri bugetare";.

Excepția de la aceste dispoziții (și de care se prevalează apelanta pârâtă) menționează că "închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare"; (art.52 alin.3 din legea nr.85/2003).

În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.52 alin.3 din Legea 85/2003 invocate de către apelanta-pârâtă, argumentele sale se întemeiază pe faptul că activitatea Minei Lupoaia I ar fi început în anul 1967 și practic, din acest motiv, orice dispoziții ale legilor intrate în vigoare în anul 1998 și respectiv 2003 referitoare la licența de exploatare nu sunt aplicabile. Această susținere nu poate fi însă primită, deoarece exclude posibilitatea ca, deși la momentul deschiderii minei nu exista o licență de exploatare (pentru că legea nu prevedea o asemenea obligație sau o asemenea procedură) ulterior, după apariția legilor care instituie această obligație și această procedură, operatorul minier să fi obținut o licență de exploatare.

De altfel, la dosarul cauzei nu au fost depuse documente sau administrate probe de către apelanta pârâtă din care să rezulte aspectele invocate în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, Societatea Complexul Energetic Oltenia SA limitându-se la susținerile conform căreia obiectivul minier s-a închis în anul 1998 (deci anterior intrării în vigoare a legii nr.85/2003) și nu a deținut licență de exploatare, iar după cum s-a arătat, legea are în vedere închiderea efectivă a obiectivului (în sensul de încetare totală a activității) și nu simpla emiterea a unui act normativ în acest sens.

Pe fondul cauzei a fost criticată sentința instanței de fond în ceea ce privește incidența elementelor răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 Cod civil, contestându-se aspectul că degradarea imobilelor proprietate a reclamanților se datorează operatorului minier.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanții au investit instanța de judecată cu o acțiune civilă în răspundere civilă delictuală prin care au solicitat obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea reparațiilor capitale ale construcțiilor acestora proprietatea acestora din satul Lupoaia, comuna Cătunele, județul Gorj , iar in cazul in care aceste reparații nu mai pot fi executate solicită să le fie acordată valoarea de înlocuire la nou a acestor imobile cu studiu geotehnic, proiect de execuție si firma de specialitate.

Tribunalul reține că în mare parte criticile vizează în fapt tot aspecte care susțin excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, invocându-se aspecte legate de închiderea obiectivului minier de subteran Mina Lupoaia I prin HG nr.816/19.11.1998, încheierea protocolului de predare primire nr.220-257/14.02.2003 cu Compania Națională a Lignitului Oltenia SA și predarea ulterioară către Primăria comunei Cătunele a suprafeței ecologizate, respectiv încheierea procesului verbal de recepție finală a lucrărilor nr.179455/22.11.2006. Toate aceste acte normative invocate de către apelanta pârâtă confirmă însă concluzia instanței de fond că operatorul minier are calitate procesuală, lucrările de închidere a minei fiind demarate și finalizate ulterior intrării în vigoare a legii nr.85/2003 și neputând fi antrenată, o eventuală răspundere aparținând Ministerului de Resort.

Tribunalul va respinge ca neîntemeiate și aceste argumente invocate de către apelanta pârâtă deoarece în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2003 operatorului minier îi revine obligația de a repara prejudiciul cauzat ca urmare a derulării activității sale în zonă, iar atâta timp cât nu s-a făcut dovada că până la momentul apariției Legii nr.85/2003 operatorul minier (reprezentat de Mina Lupoaia I) a fost închis în mod efectiv nu numai prin emiterea hotărârii de guvern prin care aprobă această operațiune, dar și prin încetarea efectivă a activității, nu se poate vorbi despre aplicabilitatea dispozițiilor art.53 alin.2 din Legea nr.85/2003 care atribuie Ministerului de Resort obligația reparării prejudiciului

În analiza cauzei și verificarea condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale prevăzute de dispozițiile art. 998, 999 C.civ. în vigoare din 1864 .aplicabile în cauză prin raportare la dispozițiile art. 6 din noul Cod Civil și respectiv repararea prejudiciului, tribunalul se raportează la expertizele întocmite în cauză de experții numiți de instanță respectiv dl expert specialitatea construcții civile .................... și dl expert .................... specialitatea geologia resurselor miniere experți care îndeplinesc în cauză criteriile de imparțialitate, lucrările întocmite de expertul asistent propus de părți , .................... fiind avute în vedere numai în măsura în care pot fi coroborate cu expertizele întocmite de experții cauzei .

În motivele de apel se contestă concluziile raportului de expertiză specialitatea geologie efectuate în fața instanței de fond de către domnul expert ...................., însă instanța de apel reține că aspectele invocate reprezintă aceleași obiecțiuni care au fost formulate și în fața instanței de fond și cu privire la care s-a răspuns în mod detaliat de către domul expert. Se invocă de către apelanta pârâtă aspectul că toate elementele invocate în cuprinsul raportului de expertiză sunt rezultatul unor analize vizuale ale expertului, fără utilizarea unor metode de investigare specifice domeniului, iar concluziile expertului sunt speculații nesusținute științific. Nu poate fi primită această critică deoarece, așa cum se poate observa, din cuprinsul lucrării de specialitate existente în copie la filele 92 -103, concluziile lucrării de specialitate au fost formulate pe baza lucrărilor științifice care analizează structura și litologia solului în zona în discuție, a perimetrelor în care se derulează activitatea de exploatare minieră în temeiul licențelor de exploatare, iar concluziile sunt formulate ca urmare a analizării efectelor modificărilor în structura solului în zona în care se află imobilul proprietatea reclamantei.

De astfel, aceste concluzii ale expertului specialitatea geologie sunt confirmate și de lucrarea de specialitate întocmită de expertul în construcții, iar susținerea apelantei pârâte referitoare la faptul că nu există nicio legătură de cauzalitate între activitatea minieră din zonă și degradările de la imobilul proprietatea reclamantei este complet lipsită de suport real.

Susținerile apelantei- pârâte potrivit cărora lucrarea tehnică în specialitatea geologie nu are suport tehnic, nu pot fi primite în lipsa unor înscrisuri cu valoarea probatorie egală cu cea a raportului de expertiză efectuat în cauză. Reține tribunalul că apelanta pârâtă nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize în specialitatea geologie, care să vină să contrazică concluziile expertului ...................., iar considerentele teoretice expuse în motivele de apel nu pot ține loc de probe.

Privitor la îndeplinirea în cauză a elementelor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale ,tribunalul reține ca fiind îndeplinite aceste elemente în sarcina apelantei pârâte Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, prin probatoriul administrat în cauză făcându-se dovada existenței acestor cerințe legale.

Astfel, în ceea ce privește existența faptei ilicite săvârșite cu vinovăție, faptă producătoare de prejudicii, se reține în sarcina apelantei pârâte că prin activitatea minieră desfășurată la Mina Lupoaia a cauzat degradarea terenului pe care sunt amplasate construcțiile reclamanților, fapt care a condus la degradarea acestor imobile, făcându-le improprii unei folosințe normale conform destinației.

Astfel ,din cuprinsul raportului de expertiză în construcții efectuat în cauză rezultă că imobilul casă de locuit proprietatea reclamanților, imobil ale cărui dimensiuni sunt menționate în cuprinsul raportului de expertiză, are structura de rezistență afectată, prezentând fisuri multiple la structura de rezistență, deformarea tavanelor, distanțarea trotuarelor de beton față de elevație, fisuri pereți interior cu străpungere în exterior, fisuri pereți cu deplasare, pardoseli fisurate (filele 110-112).

Raportul de expertiză în construcții stabilește de asemenea că deplasările constatate la fundația imobilului, la elevații și la pereții structurali ai clădirii sunt cauzate atât de factori interni ,cât și de factorul antropic determinat de efectuarea lucrărilor miniere.

Totodată,raportul de expertiză tehnică geologică,întocmit de expert ...................., stabilește că lucrările miniere au afectat și afectează stabilitatea solului și a subsolului, existând indicii din care rezultă o deformare a terenului( fila 96). În acest sens se arată că lucrările miniere au condus la realizarea unui puternic impact asupra perimetrului de unde s-a extras cărbunele în subteran și la suprafață.

De asemenea expertul geolog a arătat în cuprinsul acestui raport de expertiză că, influența lucrărilor miniere a condus la afectarea locuinței reclamanților, locuința respectivă nemaiprezentând siguranță în exploatare stoparea fenomenului de degradare geologică fiind aproape imposibil de stopat.,precizându-se totodată că exploatare a minieră din zonă a adus modificări determinante în structura subsolului, având ca rezultat destabilizarea zonei din cauza modificării mediului geologic natural derulat în timp ca urmare a lucrărilor miniere.

În cuprinsul raportului de expertiză se menționează că în zonă au fost efectuate lucrări de subteran de Mina Lupoaia - Prigoroiu , abatajele 2/V și 3/VI, pe stratul V și VI.

Verificându-se astfel legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond exclusiv prin prisma criticilor invocate de către apelanta-pârâtă (modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, a excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte, a concluziilor rapoartelor de expertiză specialitatea și a sumei datorate cu titlul de prejudiciu) în conformitate cu dispozițiile art.478 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de apelanta-pârâtă

Pentru aceste considerente, tribunalul reține apelul declarat de apelanta- pârâtă ca fiind nefondat.

În ceea ce privește apelul formulat de apelantul- reclamant, acesta critică sentința prin prisma cuantumului despăgubirilor acordate, prima instanță acordând suma de 198.340 lei lei, reprezentând valoarea de reconstrucție a imobilului, iar apelanții solicită acordarea sumei de 227.551 lei, valoarea de reconstrucție a imobilului, astfel cum a fost calculată în raportul de expertiză în dosarul de fond.

Observând expertiza tehnică în specialitatea construcții civile întocmită de expertul Felindean Florin (filele 107-113), dosar fond, se constată că expertul a calculat o valoare de reconstrucție a imobilelor în cuantum de 227.551 ,din care suma de 29,211 reprezintă studiul geotehnic și proiect de execuție,

Tribunalul apreciază că în mod greșit au fost reduse cheltuielile privind studiul geotehnic și proiect de execuție, , întrucât acestea reprezintă cheltuieli pe care reclamantul le va efectua în vederea reconstruirii imobilului, cheltuieli ce nu vor fi regăsite în valoarea imobilului ce urmează a fi edificat de reclamant , ci doar cheltuieli pe care le va suporta.

Ca urmare, tribunalul apreciază că suma de 29,211 lei reprezentând studiul geotehnic și proiect execuție trebuie inclusă integral în suma acordată ca despăgubire

Reține tribunalul că se poate vorbi de o reparare integrală a prejudiciului numai prin acordarea valorii proiectului tehnic, întrucât reconstruirea imobilului presupune obținerea tuturor avizelor legale prevăzute de legislația în materia construcțiilor.

În consecință, pentru aceste considerente, în baza art.480 Cod procedură civilă, va fi admis apelul declarat în cauză și schimbată sentința instanței de fond în sensul va obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 227.551 lei despăgubiri civile în loc de 198.340 lei și la plata sumei de 9 856,02 lei cheltuieli de judecată la fond.

În temeiul art. 453 C.pr.civ, apelanta-pârâtă va fi obligată la plata către apelanții reclamanți a 1740,6 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru aferentă pretențiilor și onorariul avocat conform chitanței depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, cu sediul în Tg Jiu, str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 5, județul Gorj.

Admite apelul formulat de apelanții reclamanți .................... și ...................., ambii cu domiciliul în comuna ...................., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. .................... pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ...................., în contradictoriu cu intimații pârâții Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 152, sector 1 și Agenția Națională pentru Resurse Minerale cu sediul în București, B-dul Dacia nr. 59, sector 1.

Schimbă sentința în sensul că obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 227.551 lei despăgubiri civile în loc de 198.340 lei și la plata sumei de 9 856,02 lei cheltuieli de judecată la fond.

Obligă apelanta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 1740,6 lei către apelanții reclamanți.

Menține restul dispozițiilor sentinței civile.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj . Pronunțată în ședința publică din ...................., la Tribunalul Gorj.

Președinte,

.................... Judecător,

....................

Grefier,

....................

Red. A.S./Tehnored. A.S.P.

21 Decembrie 2017/7 ex.

Jud. fond. Ș. A

← Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare		Pretentii. Jurisprudență Plăţi →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Constatare nulitate act. Jurisprudență Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare Pretentii. Jurisprudență Plăţi Pretenţii. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată (acţiuni, cereri) Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar