Pretentii. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 1994 din data de 06.12.2017
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2017:051.001994
Cod operator 2442/2443
Dosar nr........... civil - pretentii
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr..1994
Ședința publică din 06 decembrie 2017
Completul compus din:
Președinte ..........
Judecător ..........
Grefier ..........
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia S.A., împotriva sentinței civile nr.4491/13.06.2017 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr..........., în contradictoriu cu intimatul-reclamant ...........
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic .......... pentru apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia SA, temeiul împuternicirii pe care o depune la dosar și intimatul-reclamant .........., personal și asistat de avocat .........., în baza împuternicirii avocațiale nr...........pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic .........., pentru apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia SA, solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea de daune morale, apreciind că acestea nu sunt prevăzute ca modalitate de despăgubire în condițiile ordonanței 195/2005. Învederează că prevenirea și repararea unui eventual prejudiciu se realizează numai în condițiile OUG 195/2005. A solicitat să se aibă în vedere că Exploatarea Minieră de Carieră Pinoasa a luat o serie de măsuri pentru conformarea cu cerintele europene de mediu în vederea reducerii emisiilor de poluare și disconfortului creat de zgomot, precum și faptul că desfășoară o activitate care nu afectează reclamantul. Apreciază că instanța de fond, din eroare, a dat curs unei cereri care nu este admisibilă în condițiile OUG nr.195/2005.
Avocat .........., pentru intimatul-reclamant .........., solicită, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea apelului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța privind onorariul avocat. Arată că instanța de fond nu s-a pronunțat din eroare asupra capătului de cerere privind reparării prejudiciului, având în vedere dispozițiile art.1391Cod civil reglementează repararea unui prejudiciu nepatrimonial. Susține că și jurisprudența s-a pronunțat constant asupra prejudiciilor nemateriale, în sensul constatării lor și nu al dovedirii, întinderii acestora stabilindu-se prin apreciere de către instanța de judecată ca urmare a aplicării criteriilor și consecințelor negative suferite de cel în cauză atât fizic cât și psihic. Susține că instanța de fond s-a raportat la pronunțarea soluției, la probele administrate în cauză, respectiv la raportul de expertiză din care reiese că activitatea minieră desfășurată de apelanta pârâtă depășește parametrii normali reglementați de legislația în viogoare, fiind depășit cu mult nivelul maxim de zgomot și poluare, aspect ce afectează gospodăria și sănătatea reclamantului. Menționează că părțile s-au mai judecat, fiind pronunțată sentința civilă nr.6432/26.10.2005 de către Judecătoria Tg-Jiu prin care s-a dispus ca apelanta să respecte două măsuri privind protecția mediului, respectiv înlocuirea rolelor uzate de pe transportoarele din apropierea casei intimatului și stropirea căilor de acces din zona locuinței acestuia, însă expertul a constatat, cu ocazia deplasării la fața locului că din anul 2005 și până în prezent nu s-au luat aceste măsuri. Precizează că intimatul nu se poate bucura de limite normale ale curții și casei sale, fiind-i afectată sănătatea. Solicită să fie avute în vedere actele medicale depuse la dosarul cauzei, datorită afecțiunilor sale, intimatul având nevoie de aer curat. Consideră că daunele morale acordate de instanța de fond reprezintă o compensare a prejudiului material cauzat de activitatea minieră desfășurată fără respectarea autorizației de mediu.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-Jiu la data de 27.05.2016 sub nr..........., reclamantul .......... a chemat în judecată pârâta CEO SA - Divizia Minieră Rovinari, solicitând instanței de judecată ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 lei ce reprezintă daune morale și materiale pentru prejudiciul aferent anilor 2013, 2014, 2015 și primele luni din 2016, produs datorită activității miniere desfășurată de pârâtă prin difuzarea în atmosferă de suspensii nocive care au afectat sănătatea sa și prin zgomotul produs de benzile transportoare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a precizat că prin sentința civilă nr.6432/2005 pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.2873/2005, a fost admisă acțiunea sa împotriva aceleiași pârâte, aceasta fiind obligată să procedeze la înlocuirea rolelor uzate de pe transportoarele situate în apropierea casei reclamantului și la stropirea căilor de acces din zona locuinței acestuia, precum și la plata către reclamant a unor despăgubiri materiale și la daune morale în vederea reparării prejudiciului cauzat de către pârâtă. Reclamantul a învederat instanței de judecată că deține o casă în satul Timișeni din comuna Fărcășești, jud. Gorj, situată la o distanță de 150 m față de benzile transportoare ale pârâtei, însă zgomotul produs este foarte intens, nu există paravane care să îl atenueze, iar praful materializat prin pulberi în suspensie în zona gospodăriei sale face traiul aproape imposibil în propria casă și curte.
A arătat reclamantul că suferă de glaucom, recomandarea medicală fiind în sensul de a evita mediile cu praf, ceea îi este practic imposibil, ca urmare a activității pârâtei și efectelor acesteia în zonă. În același timp, praful și zgomotul au condus la afecțiuni cardiace cu care a fost diagnosticat reclamantul și, în condițiile în care aceleași cauze analizate de către instanță prin sentința civilă nr.6432/2005 pronunțată de Judecătoria Tg.-Jiu în dosarul nr.2873/2005 există și în prezent, se impune admiterea cererii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 25.000 lei ce reprezintă daune morale și materiale pentru prejudiciul aferent anilor 2013, 2014, 2015 și primele luni din 2016.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.194-201 Cod procedură civilă, art.1357-1359 Cod civil, art. 451-453 Cod procedură civilă.
Cererea inițială a fost timbrată cu suma de 605 lei.
Urmare a solicitării instanței de judecată, reclamantul a precizat cererea sa în sensul că suma de 25.00 lei solicitată cu titlul de despăgubiri morale și materiale se compune din 10.000 lei despăgubiri materiale și 15.000 lei daune morale, precizarea fiind însoțită de o taxă de timbru în sumă de 855 lei.
La termenul de judecată din data de 13.09.2016 reclamantul a precizat că dorește să se judece în contradictoriu cu CEO SA - Sucursala Divizia Minieră Tg-Jiu, motiv pentru care s-a conceptat și citat în cauză în calitate de pârâtă această entitate juridică.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea cererii de față, învederând instanței de judecată că exploatarea minieră aflată în vecinătatea reclamantului își desfășoară legal activitatea în acord cu Autorizația de mediu nr.140/2014, valabilă până la data de 28.12.2019 și nu este afectată în vreun fel sănătatea localnicilor sau mediul înconjurător.
A precizat pârâta că sunt respectate toate normele legale pentru desfășurarea activității miniere în zonă, astfel încât reclamantul nu este îndreptățit la suma de bani solicitată.
În același timp, s-a subliniat prin întâmpinare faptul că în mod greșit reclamantul a întemeiat cererea sa pe dispozițiile art.1357-1359 Cod civil, eventualul temei de drept fiind reprezentat de OUG nr.195/2005, care reprezintă cadrul general al protecției mediului.
Pârâta a învederat instanței că au fost luate o serie de măsuri în acord cu cerințele europene de mediu în vederea reducerii emisiilor de poluanți a disconfortului creat de zgomot, din buletinele de analize pentru zgomot și pulberi sedimentabile eliberate în urma analizei activității pârâtei în propriile laboratoare, rezultând fără dubii că nu există depășiri ale limitelor legal admise, astfel încât cererea reclamantului este neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr.195/2005.
În cauză, potrivit solicitărilor părților, au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică în specialitate ecologie și protecția mediului, expertul desemnat în cauză având de răspuns următoarelor obiective: să se stabilească la ce distanță se află imobilul casă de locuit al reclamanților față de obiectivele pârâtei, dacă se află la limita incidenței industriale sau în afara acesteia; să se identifice sursele de poluare aferente activităților desfășurate de pârâtă în zonă și să se precizeze influența acestora asupra mediului și asupra factorului uman, raportat la măsurile luate de pârâtă în vederea conformării cu cerințele de mediu respectiv, înlocuirea rolelor, montarea de plăci tehnice amortizoare de zgomot în pâlniile de deversare a benzilor transportatoare, precum și investițiile care se derulează în prezent în scopul îmbunătățirii performanțelor tehnologice; să se stabilească factorul de poluare fonică și să se precizeze, în urma măsurătorilor, dacă nivelul de zgomot produs de utilajele pârâtei (excavatoare, benzi transportoare, instalații desulfurare etc.) depășește valorile normale admise, respectiv limita de 65 dB(A), admisă conform STAS 10009/1998 și a Autorizației integrate de mediu; să se precizeze dacă zgomotul produs de funcționarea benzilor transportoare ale pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. depășește valorile admise de normele legale în vigoare, să se precizeze dacă există pulberi de cărbune în zonă iar, în caz afirmativ, să se determine gradul de poluare, menționându-se dacă gospodăria reclamanților este afectată, să se menționeze dacă gospodăria reclamanților este situată în interiorul zonei de protecție sau în afara acesteia, să se stabilească dacă valorile emisiilor se situează sub limitele admisibile de 17 g/mp/lună sau se înregistrează depășiri, în funcție de rapoartele de încercări pentru pulberi sedimentabile; să se stabilească măsurile care se impun, astfel încât să nu se mai depășească nivelul de poluare fonică și atmosferică, să se precizeze dacă până în prezent au fost respectate măsurile dispuse în mod definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.6432/26.10.2005, pronunțată în dosarul nr.2873/2005 al Judecătoriei Tg-Jiu, să se precizeze dacă societatea pârâtă a respectat planul de măsuri și indicatorii reglementați în Autorizația integrată de mediu nr.140/29.12.2014, valabilă până la data de 28.12.2019 și să se precizeze, în urma măsurătorilor efectuate, nivelul de poluare fonică și calitatea aerului comparativ cu limitele legale acceptate, cuprinse în Autorizația integrată de mediu nr.140/29.12.2014.
Expertiza a fost finalizată prin raportul întocmit de dl. expert .........., raport atașat dosarului la filele 117-147.
Prin sentința civilă nr.4491/13.06.2017 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr..........., a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul .........., în contradictoriu cu pârâta CEO SA, cu precizarea ulterioară.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 15.000 lei daune morale aferente perioadei mai 2013-mai 2016.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la suma 10.000 lei reprezentând daune materiale.
A fost obligată pârâta la 3855 lei cheltuieli de judecată reclamantului.
Din concluziile acestui raport, instanța a reținut că în urma efectuării măsurătorilor de specialitate, expertul a constatat că sursa principală de poluare aferentă activităților desfășurate de pârâtă în zonă o reprezintă transportorul cu banda T54 amplasat la distanța de 110 m de casa reclamantului, care se află în zona de protecție. Zgomotul produs de utilaj este de 63,2 dB, depășind astfel limita de 50 dB stabilită de STAS 10009/88 și menționată în autorizația de mediu. În privința pulberilor, la cea mai mică distanță situată în apropierea casei reclamantului, emisia a fost depășită de 4,40 ori a concentrației maxime admisibile.
Expertul, verificând situația de la fața locului din perspectiva dispozitivului sentinței civile nr.6432/2005 a Judecătoriei Tg.-Jiu, a constatat că rolele sunt uzate, iar în zonă, deși era o temperatură de 24 0 C și mult praf, nu erau mașini speciale pentru a stropi drumurile.
Din perspectiva autorizației de mediu nr.140/2014, expertul a concluzionat că parametrii impuși prin aceasta nu sunt respectați, fiind înregistrată o depășire a limitei de zgomot cu 26,4% a limitei maxime prevăzută de aceasta și de 4,40 ori a concentrației de pulberi, lângă casa reclamantului.
Prin urmare, instanța a constatat că susținerile reclamantului sunt reale, în sensul că modul său de viață, calitatea vieții sale este afectată ca urmare a activității pârâtei, care nu a respectat și nu respectă nici parametrii maxim prevăzuți pentru zgomot și pentru concentrația de pulberi, nici dispozițiile instanței din sentința civilă nr.6432/2005 a Judecătoriei Tg-Jiu.
Este ușor de imaginat că în aceste condiții, reclamantul nu se poate bucura în limitele normalității de casa și de curtea sa, de atmosfera de liniște și de aer curat de care are nevoie orice persoană, această frustrare fiind permanentă, nu accidentală sau provizorie.
În aceste condiții, reclamantul justifică acordarea daunelor morale, ca o compensare a stresului zilnic pe care îl produc zgomotul și aerul poluat, a afectării evidente a calității vieții reclamantului din pricina activității pârâtei. Cuantumul solicitat de către reclamant a fost apreciat de către instanță ca suficient și echitabil.
În acest context instanța a subliniat că prejudiciul se acordă pentru ultimii trei ani anteriori datei promovării cererii, respectiv din luna mai 2013 până în luna mai 2016, nu așa cum a solicitat reclamantul, întrucât pentru perioada ianuarie 2013 - mai 2013 nu mai era respectat termenul general de prescripție, raportat la data promovării cererii de față.
În ceea ce privește prejudiciul material pe care reclamantul l-ar fi încercat, instanța a reținut că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale la care s-a raportat reclamantul în cererea de chemare în judecată, este necesar a se dovedi instanței îndeplinirea condițiilor ce țin de existența prejudiciului care trebuie să fie cert, determinat sau determinabil, născut și actual, existența faptei culpabile a pârâtului și legătura de cauzalitate între primele două elemente.
În speța de față, s-a demonstrat că pârâta desfășoară activitate minieră cu depășirea limitelor admise pentru zgomot și emisii de pulberi, în imediata vecinătate a casei reclamantului, însă nu s-a dovedit prin niciun mijloc de probă care este și cât este prejudiciul material, care sunt cheltuielile efective, concrete și reale pe care reclamantul le-a suportat sau le suportă din această cauză, în condițiile art.1385-1388 Cod civil.
Sarcina dovedirii existenței prejudiciului material, precum și întinderea acestuia sunt în sarcina reclamantului, în condițiile art.249 Cod procedură civilă, însă în speța de față reclamantul, solicitând acordarea sumei de 10.000 lei cu titlul de prejudiciu material, nu a dovedit că acesta există și cum a ajuns la această sumă.
În nici un caz reclamantul nu se poate prevala de considerentele sentinței civile nr.6432/2005 a Judecătoriei Tg.-Jiu, întrucât pentru prejudiciul încercat până la data pronunțării acelei sentințe prejudiciul a fost reparat în concordanță cu dovezile din acel dosar, existența și întinderea prejudiciului ulterior acestei sentințe trebuind a fi, de asemenea, dovedite, în condițiile care au urmat soluționării cauzei. O nouă sumă pretinsă reclamă un alt prejudiciu, care trebuie dovedit în condițiile legale atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii. Nici autoritatea judecătorească și nici puterea lucrului judecat nu operează în cauză, întrucât este vorba despre împrejurări noi, ulterioare, neacoperite prin judecata la care reclamantul se referă în cererea sa de chemare în judecată.
Ca atare, instanța a constatat că prin probele administrate în cauza de față, reclamantul nu a făcut dovada existenței și a întinderii prejudiciului pe care l-ar fi încercat ca urmare a faptei culpabile a pârâtei de a desfășura o activitate minieră prin care se produc zgomote și pulberi peste limita admisă, în imediata vecinătate a reclamantului, astfel încât a respins acest capăt de cerere ca nedovedit.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în cauză, instanța a obligat pârâta să le achite reclamantului în măsura admiterii cererii, respectiv taxa de timbru aferentă daunelor morale, onorariul achitat apărătorului ales și onorariul plătit expertului desemnat în cauză, potrivit chitanțelor de la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia S.A., prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea de daune morale.
A apreciat ca netemeinică si nelegală sentința pronunțată de instanța de fond, precizând apelanta că a fost obligată să plătească reclamantului daune morale, iar acestea nu sunt prevăzute ca modalitate de despăgubire în condițiile OUG 195/2005.
A menționat că pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de art.64 din OUG 195/2005, art.5 lit.e) din OUG 195/2005, statul recunoaște dreptul celui prejudiciat la despăgubiri, răspunderea pentru acest prejudiciu având caracter obiectiv, independent de culpă, iar prevenirea și repararea acestuia se realizează numai în condițiile OUG 195/2005. Astfel, a susținut că instanța de fond în mod greșit a admis în parte cererea formulată de reclamantul .......... și a obligat pârâta la plata sumei de 15 000 lei cu titlu de daune morale, acestea nefiind prevăzute ca modalitate de despăgubire în condițiile OUG 195/2005.
A mai învederat că prevenirea și repararea unui eventual prejudiciu se realizează numai în condițiile OUG 195/2005, cadrul general în materia protecției mediului.
Răspunderea civilă a poluatorului, reglementată prin OUG 195/2005 privind protecția mediului, modificată prin Legea nr.265/2006 de aprobare a ordonanței este o formă particulară a răspunderii civile delictuale și pornește de la obligația impusă prin art.94 lit.i) tuturor persoanelor fizice și juridice de a proteja mediul, legea specială stabilind că poluatorul suportă costul pentru repararea prejudiciului și înlătură urmările produse, restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului.
Art.64 din OUG nr.195/2005 privind protecția mediului prevede, de asemenea, obligația tuturor persoanelor fizice și juridice de a adopta masuri tehnologice adecvate de reținere și neutralizare a poluanților atmosferici, de a dota instalațiile tehnologice care sunt surse de poluare, cu sisteme de automonitorizare și să asigure perfecta lor funcționare, să îmbunătățească performanțele tehnologice în scopul reducerii emisiilor și să asigure măsuri și dotări speciale pentru izolarea și protecția fonică generatoare de zgomot și vibrații, astfel încât să nu conducă, prin funcționarea acestora, la depășirea nivelurilor limită a zgomotului ambiental.
A mai arătat apelanta-pârâtă că pentru nerespectarea acestor obligații este recunoscut, prin art.5 din OUG 195/2005 privind protecția mediului, dreptul celui prejudiciat la despăgubiri, răspunderea pentru acest prejudiciu având un caracter obiectiv, independent de culpă.
A susținut că toate cele invocate conduc la concluzia potrivit căreia se stabilește obligația legală a celui ce desfășoară o activitate legală, dar cu consecințe nocive asupra mediului înconjurător, de a repara prejudiciul, în principal prin restabilirea situației anterioare, însă în speță o asemenea restabilire deja s-a realizat.
A precizat că prin întâmpinarea formulată au fost detaliate o parte din măsurile luate de EMC Pinoasa pentru conformarea cu cerințele europene de mediu, în vederea reducerii emisiilor de poluanți si a disconfortului creat de zgomot.
EMC Pinoasa își desfășoară activitatea în baza autorizației de mediu nr.140/29.12.2014, valabilă până la data de 28.12.2019 și respectă cu strictețe condițiile de mediu impuse de autoritatea competentă în domeniu, cu scopul de a proteja atât mediul înconjurător, cât și sănătatea umană. Conform autorizației emise și a STAS 10009/1988 privind acustica urbană, nivelul de zgomot echivalent admis la exteriorul locuințelor din vecinătatea sursei de poluare nu trebuie să depășească 65 de decibeli la limita zonei funcționale, iar valorile maxime admise de pulberi sedimentabile, determinate conform STAS 12574/1987 sunt de 17g/mp/lună.
S-a mai arătat că EMC Pinoasa a luat toate măsurile pentru conformarea cu cerințele europene de mediu, măsuri ce au condus la o diminuare considerabilă a impactului pe care îl are activitatea desfășurată de aceasta asupra mediului înconjurător, respectiv reducerea emisiilor de poluanți și a disconfortului creat de zgomot și respectă cu strictețe condițiile de mediu impuse de autoritatea competentă în domeniu.
Transportorul T 54 identificat ca fiind principala sursă de poluare în zonă a beneficiat în ultimii doi ani (2015- 2016) de revizii și reparații curente (înlocuire ghirlande, covor), conform documentelor anexate la dosarul cauzei, respectiv procese-verbale de predare la montaj ghirlande și covoare de bandă și care au fost puse la dispoziția expertului.
A învederat apelanta-pârâtă că determinările de zgomot ta limita zonei industriale cu utilajele pornite indică o ușoară depășire, de 6,9 dB, ceea ce pentru o activitate industrială nu este exagerat, având în vedere că o mașină de spălat de calitate medie produce zgomote cu intensitatea de 70dB; frigiderele - cca. 60dB; aspiratoarele - 70 dB, unele mixere pot ajunge la 90dB iar valoarea zgomotului de fond a depășit limita legală impusă. De asemenea, s-a menționat că funcționarea utilajelor din carieră nu este continuă, fiind fluctuantă și probabilitatea ca toate utilajele să fie pornite în același timp este practic exclusă.
S-a precizat și că unitatea a efectuat propriile determinări de zgomot în conformitate cu obligațiile din autorizația de mediu nr.140/29.12.2014, la limita zonei industriale, cu Laboratorul de monitorizare a factorilor de mediu din cadrul Societății Complexul Energetic Hunedoara SA, acreditat conform SR EN ISO 17025:2005. Locul de efectuare a determinărilor este situat la cca. 200 m de locuința reclamantului, iar rezultatele, conform rapoartelor de încercare atașate, se situează între 54,00 dB - 60,5 dB (determinări efectuate trimestrial în perioada 2016-2017).
În ce privește determinările privind pulberile sedimentabile, s-a solicitat de către apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia S.A. instanței să aibă în vedere că monitorizarea pulberilor sedimentabile se face în curtea reclamantului, prin amplasarea unor găleți la care accesul proprietarului este liber. A apreciat că în aceste condiții rezultatele nu pot fi relevante, întrucât valorile foarte mari înregistrate arată că acestea au fost influențate de reclamant. În conformitate cu obligațiile din autorizația de mediu nr.140/29.12.2014, se monitorizează permanent nivelul pulberilor sedimentabile.
S-a arătat, de asemenea, că în perioada 15 noiembrie 2016 - 15 martie 2017, Societatea Complexul Energetic Oltenia s-a aflat sub incidența Hotărârii de Guvern nr.844/2016 privind aprobarea măsurilor pentru realizarea stocurilor de siguranță ale Sistemului electroenergetic național în ceea ce privește combustibilii pentru perioada sezonului rece, denumit Programul de iarnă în domeniul energetic pentru asigurarea funcționării în condiții de siguranță și stabilitate a Sistemului electroenergetic național în perioada 15 noiembrie 2016 -15 martie 2017, precum și alte măsuri privind nivelul de siguranță și securitate în funcționarea Sistemului electroenergetic național, prin care termocentralele ce funcționează pe lignit vor fi aprovizionate suplimentar față de consumul aferent perioadei actuale. Astfel, se înțelege că pentru asigurarea securității sistemului electroenergetic național, la nivelul carierei Pinoasa a existat o creștere a perioadei de funcționare pentru alimentarea cu cărbune a termocentralelor în perioada în care a fost efectuată expertiza, ceea ce nu este relevant, întrucât în mod normal media orelor de funcționare a transportorului este de cca. 4,5 ore/zi, conform datelor de la dispeceratul unității (media lunii martie 2017).
S-a învederat și faptul că de circa un an de zile EMC Pinoasa lucrează la relocarea circuitului de benzi, astfel că transportorul cu bandă de mare capacitate nu va mai funcționa, întrucât va fi pus în funcțiune un nou depozit de cărbune, la Arderea, care presupune schimbarea fluxului tehnologic de haldare. Investiția se cifrează la sume importante de bani și a fost necesară pentru îmbunătățirea performanțele tehnologice, în scopul reducerii emisiilor și pentru izolarea și protecția fonică generatoare de zgomot și vibrații.
În concluzie, EMC Pinoasa desfășoară o activitate legală de extracție a cărbunelui care nu afectează în niciun fel reclamantul, pentru a fi îndreptățit să solicite daune morale, mai ales că acestea nu sunt prevăzute ca și modalitate de despăgubire în condițiile OUG nr.195/2005 privind protecția mediului.
Pentru acordarea daunelor morale practica judiciară a statuat o serie de criterii obiective, majore, pentru care cel în cauză dovedește că prestigiul, onoarea, reputația sau demnitatea sa au fost afectate de activitatea pârâtei, ceea ce consideră aceasta că nu aplicabil în cazul de față.
Prin urmare, acordarea daunelor morale, acțiune admisibilă în principiu, trebuie să-și găsească suportul în prejudiciul moral suferit de salariat pe planul aprecierii sociale a conduitei sau priceperii profesionale a acestuia, fapt ce presupune în primul rând un probatoriu adecvat din care să rezulte existența prejudiciului moral, întinderea sa și gravitatea măsurii abuzive, sau cel puțin toate acestea să poată fi prezumate, lucru care în cauză nu s-a realizat.
A arătat apelanta-pârâtă că în speță, instanța de fond a dat curs unei cereri care nu poate fi admisibilă în temeiul dispozițiilor art.1349 cod civil și art.5 din OUG 195/2005, dispoziții care pentru atingerea adusă dreptului la un mediu de viața sănătos stabilesc acordarea de despăgubiri civile pentru prejudiciului suferit, reclamantul primind în mod eronat daune morale, care nu se regăsesc ca și modalitate de despăgubire în temeiul dispozițiilor menționate.
În concluzie, a solicitat admiterea apelului formulat și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea de daune morale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.466 și următoarele Cod procedură civilă, precum și prevederile legale menționate în prezenta cerere.
În caz ne neprezentare, a solicitat judecarea în lipsă, potrivit art.223 Cod procedură civilă.
La data de 12.10.2017, prin serviciul registratură al instanței, intimatul-reclamant .......... a formulat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare a arătat că, analizând motivele de apel, se observă că se invocă nedreptățirea sa la acordarea despăgubirilor sub forma daunelor morale acordate de instanța de fond, pe considerentul că această formă de despăgubire nu e prevăzută de OUG nr.195/2002.
A precizat însă faptul că în mod corect a fost obligată apelanta la plata acestor daune, în condițiile în care exista prevedere expresă în acest sens, respectiv art.1391 Cod Civil privind repararea prejudiciului nepatrimonial. Chiar și jurisprudența în materie s-a pronunțat aproape constant în materia prejudiciilor nepatrimoniale, în sensul constatării daunelor morale și nu al dovedirii lor, întinderea acestora stabilindu-se prin apreciere, urmare a aplicării de către instanță a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic sau psihic, importanța valorilor lezate etc. (C.S.J, complet de 9 judecători, decizia nr.5437/2003, în Dreptul nr.2/2005, p.224).
De asemenea, a menționat intimatul-reclamant că instanța de fond, raportat la probele administrate în cauză, a constatat că susținerile sale sunt reale, astfel că modul său de viață, calitatea vieții sale este afectată ca urmare a activității pârâtei, care nu a respectat și nu respectă parametrii maxim prevăzuți pentru zgomot și pentru concentrația de pulberi. Astfel, prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a constatat că sursa principală de poluare aferentă activității desfășurate de pârâtă în zonă o reprezintă transportorul cu bandă T 54 amplasat la distanța de 110 m de casa intimatului-reclamant, și care se află în zona de protecție. S-a susținut prin motivele de apel faptul că este respectată întocmai autorizația de mediu, aspect combătut în opinia intimatului prin constatările expertului la fața locului, care a stabilit că parametrii impuși prin aceasta nu sunt respectați, fiind înregistrată o depășire a limitei de zgomot cu 26,4% a limitei maxime prevăzute de aceasta și de 4,40 ori a concentrației de pulberi lângă casa intimatului.
A precizat intimatul-reclamant .......... faptul că prin sentința civilă nr.6432/26.10.2005 a Judecătoriei Tg-Jiu, apelanta era obligată să respecte 2 măsuri în ceea ce privește protecția mediului, și anume înlocuirea rolelor uzate de pe transportoarele din apropierea casei intimatului și stropirea căilor de acces din zona locuinței acestuia, însă expertul, cu ocazia deplasării la fața locului, a constatat că din anul 2005 și până în prezent aceste măsuri nu au fost luate de către apelantă, putându-se concluziona că susținerea acesteia din motivele de apel, respectiv faptul că "EMC Pinoasa a luat măsurile pentru conformarea cu cerințele europene de mediu, măsuri ce au condus la o diminuare considerabilă a impactului pe care îl are activitatea desfășurata de aceasta asupra mediului înconjurător, respectiv reducerea emisiilor de poluanți și a disconfortului creat de zgomot și respectă cu strictețe condițiile de mediu impuse de autoritatea competentă în domeniu"; este nereală și tendențioasă.
În aceste condiții, a arătat intimatul că nu se poate bucura în limite normale de casa și curtea sa, de atmosfera de liniște și aer curat de care are nevoie orice persoană. Tot în jurisprudența în materie este prevăzut ";prejudiciul de agrement";, ce presupune restrângerea posibilităților ființei umane de a se bucura de viață și implicit de tot ceea ce oferă gospodăria în care locuiește, iar pentru evaluarea acestui prejudiciu se impune a se avea în vedere vârsta și sexul unei persoane, profesiunea acestuia etc. Mai mult, intimatul a precizat că a fost diagnosticat cu glaucom, fiindu-i recomandat să evite mediul de praf, acest lucru fiind practic imposibil în condițiile în care în zona locuinței acestuia nivelul de poluare atmosferică este unul ridicat. De asemenea, și poluarea acustică din zonă a arătat acesta că i-au creat și alte probleme de sănătate, cum ar fi cele cardiace.
În aceste condiții, apreciază acesta că este certă justificarea acordării daunelor morale ca o compensare a stresului zilnic pe care îl produc zgomotul și aerul poluat, a afectării evidente a calității vieții acestuia din pricina activității desfășurate de apelantă. În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordat de către instanță, apreciază că acesta a fost în mod corect evaluat și este suficient și echitabil raportat la prejudiciul suferit și consecințele produse de acesta.
Așadar, cadrul legislativ invocat de către apelantă, respectiv OUG 195/2005 are ca obiect reglementarea protecției mediului, ori criteriile avute în vedere de către instanța de fond la stabilirea și acordarea daunelor morale în prezenta cauză au fost necesitatea reparării unui prejudiciu nepatrimonial în condițiile art.1391 Cod civil și raportat la probatoriul administrat în cauză.
Analizând apelul declarat în cauză, tribunalul reține că acesta critică sentința instanței de fond, invocând inadmisibilitatea acordării daunelor morale pentru un prejudiciu a cărui acoperire și cuantificare este reglementat de dispozițiile OUG nr.195/2005, dar și neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana apelantei-pârâte, în sensul inexistenței faptei ilicite și, respectiv, a legăturii de cauzalitate între activitatea societății pârâte și prejudiciul invocat de către reclamant, urmând ca pe cale de consecință să analizeze legalitatea și temeinicia instanței de fond prin prisma acestor critici.
În ceea ce privește inadmisibilitatea unei cereri de acordare a daunelor morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a unui mediu poluat rezultat al activității apelantei-pârâte Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, tribunalul constată că obiectul cererii promovate în fața instanței de fond a fost acela al acoperirii prejudiciului moral generat reclamantului Novac Gheorghe ca urmare a activității pârâtei chemate în judecată, prejudiciul moral constând în afectarea sănătății și confortului psihic ca urmare a poluării generate de activitatea minieră din apropierea gospodăriei reclamantului.
Observând cuprinsul cererii de chemare în judecată, tribunalul reține că în cererea de chemare în judecată s-au invocat dispozițiile art.1357-1359 Cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, dar prejudiciul ce se cere a fi acoperit ca urmare a antrenării răspunderii civile delictuale este de natură morală, așa încât nu sunt corecte susținerile apelantei referitoare la faptul că legea aplicabilă situației de fapt descrise de către reclamant nu ar permite acoperirea unui asemenea prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art.58 Cod civil, orice persoană are dreptul la sănătate, iar potrivit dispozițiilor art.252 Cod civil, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum este sănătatea, iar art.253 Cod civil prevede că persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate poate cere oricând instanței interzicerea săvârșirii faptei ilicite. Totodată, art.1349 Cod civil, care instituie condițiile răspunderii civile delictuale prevede obligația unei persoane de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, în caz contrara răspunzând pentru toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Acesta este dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale, atunci când fapta ilicită are ca și consecință afectarea sănătății unei terțe persoane, iar faptul că dispozițiile OUG nr.195/2005, care reprezintă legea specială în ceea ce privește răspunderea pentru prejudiciul generat de activitățile care poluează mediul, nu instituie în mod expres posibilitatea acordării daunelor morale, nu conduce la concluzia că acestea sunt inadmisibile. Astfel, dispozițiile Codului civil impun repararea tuturor prejudiciilor cauzate prin fapta ilicită și instituie, de asemenea, principiul acoperirii integrale a prejudiciului, astfel încât acest motiv de apel este apreciat ca fiind neîntemeiat, neputându-se însuși de către instanța de apel aprecierea apelantei-pârâte referitoare la faptul că un eventual prejudiciu se poate acoperi numai în condițiile OUG nr.195/2005. Dacă s-ar îmbrățișa această opinie, s-ar ajunge la concluzia că un act normativ menit să instituie o formă de răspundere agravantă pentru poluator, care este întemeiată nu pe ideea de culpă, ci pe aceea de garanție, în vederea protejării intereselor victimei, ar avea ca și efect acordarea unor despăgubiri inferioare celor pe care victima le-ar putea primi în temeiul dreptului comun reprezentat de răspunderea civilă delictuală reglementată de Codul civil.
Un alt motiv de apel a vizat aspectul că în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond că apelanta-pârâtă nu și-ar fi respectat obligațiile stabilite prin sentința civilă nr.6432/26.10.2005 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr.2873/2005 referitoare la înlocuirea rolelor uzate de la benzile transportoare și stropirea căilor de acces din zona locuinței și, de asemeni, că activitatea societății miniere nu s-ar desfășura în conformitate cu autorizația de mediu emisă în favoarea acesteia.
Tribunalul reține că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de către societatea pârâtă în fața instanței de fond, aceasta deține autorizația de mediu nr.140/29.12.2014, care este valabilă până la data de 28.12.2019, însă existența unei asemenea autorizații de mediu nu atrage de plano concluzia că prevederile din cuprinsul acesteia sunt și respectate și că la nivelul zonei în care se află gospodăria intimatului-reclamant nu au fost depășite valorile maxime prevăzute de lege pentru poluarea fonică și pulberile sedimentabile. Aceasta deoarece emiterea unei autorizații de mediu are în vedere situația existentă la momentul emiterii acestui document și nu situația din momentul soluționării cererii de față, moment care se află la 3 ani după eliberarea autorizației de mediu, autorizație care impune respectarea unor conduite de către titularul autorizației și nu are semnificația respectării acestei conduite pe toată perioada de valabilitate a autorizației de mediu.
De altfel, modalitatea în care este respectată în prezent această autorizație de mediu a fost verificată de lucrarea de specialitate întocmită în cauză, iar în cuprinsul acesteia s-a concluzionat că potrivit autorizației de mediu invocate de către apelanta-pârâtă nivelul de zgomot maxim admis la limita zonei sale industriale este de 65 dB, iar în interiorul zonelor locuite nivelul maxim admis este de 50 dB, ambele valori fiind depășite. Astfel, în timpul funcționării utilajelor miniere, și anume transportorul aflat în vecinătatea gospodăriei reclamantului, la limita zonei industriale se înregistrează valoarea de 71,9 dB, iar la 2 m de petele casei reclamantului s-a înregistrat valoarea de 63,2 dB.
În ceea ce privește pulberile sedimentabile, aceeași autorizație de mediu stabilește o concentrație maximă admisă de 17 g/m2 într-o perioadă de 30 zile, iar în cazul de față s-a înregistrat o depășire de 7,37 ori a acestei valori în punctul cel mai apropiat de utilajele pârâtei, iar în punctul cel mai apropiat de gospodăria reclamantului valoarea înregistrată a fost de 74,92 g/m2 într-o perioadă de 30 zile, depășindu-se astfel de 4,4 ori valoarea maximă admisă prin autorizația de mediu.
Faptul că există, așa cum susține apelanta-pârâtă, aparatură electrocasnică a cărei folosire ar atrage valori similare celor înregistrate de raportul de expertiză pentru zgomot nu este de natură a înlătura răspunderea societății pârâte pentru depășirea valorilor maxime admise, instituite chiar prin autorizația de mediu, în cazul de față instanța fiind investită cu verificarea în limitele cadrului procesual stabilit de către reclamant a modalității în care Societatea Complexul Energetic Oltenia SA afectează prin activitatea desfășurată dreptul la sănătate al reclamantului.
Probatoriul administrat în fața instanței de fond a relevat că nu sunt reale nici susținerile apelantei-pârâte referitoare la faptul că aceasta din urmă s-ar fi conformat dispozițiilor din sentința civilă nr.6432/26.10.2005 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr.2873/2005, deoarece lucrarea de specialitate întocmită în cauză a relevat că rolele benzilor transportoare sunt în continuare uzate, iar valorile exagerate ale pulberilor sedimentabile confirmă că în zonă căile de acces nu sunt stropite pentru a împiedica această dezvoltare a pulberilor rezultate din activitatea minieră.
Tribunalul apreciază, de asemeni, că argumentele apelantei-pârâte referitoare la faptul că în perioada 15.11.2016-15.03.2017 s-a aflat sub incidența HG nr.844/2016 și la faptul că de un an de zile EMC Pinoasa lucrează la relocarea circuitului de benzi transportoare pentru a putea fi pus în funcțiune un nou depozit de cărbune la Arderea sunt lipsite de relevanță pentru speța de față, care vizează verificarea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale prin prisma activității societății pârâte derulate la data cererii de chemare în judecată.
În condițiile în care prin apelul declarat în cauză apelanta-pârâtă nu a invocat decât inadmisibilitatea unei cereri având ca obiect daune morale, precum și lipsa întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale, în sensul că lipsește fapta sa ilicită deoarece deține și respectă autorizația de mediu pentru autorizația desfășurată și nu a criticat în niciun fel cuantumul sumei acordate cu titlu de daune morale, în conformitate cu dispozițiile art.477 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de apel nu va avea în vedere această sumă pentru a stabili dacă instanța de fond a acordat o sumă corespunzătoare în raport de starea de fapt existentă.
Pentru considerentele arătate, apreciind astfel ca neîntemeiate motivele de apel invocate de apelanta-pârâtă și verificând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond exclusiv prin prisma acestor critici, în baza art.480 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat apelul declarat în cauză.
În baza art.453 Cod procedură civilă va fi obligată apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant Novac Gheorghe a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, sumă reprezentând onorariu avocat achitat cu chitanța de la fila 22 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă Complexul Energetic Oltenia SA, cu sediul în Târgu-Jiu, str.Tudor Vladimirescu nr.1-15, jud.Gorj împotriva sentinței civile nr.4491/13.06.2017 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr........... și în contradictoriu cu intimatul-reclamant .........., domiciliat în comuna ............., jud. Gorj.
Obligă apelanta pârâtă Complexul Energetic Oltenia SA la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul ...........
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 06 decembrie 2017, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
.......... Judecător,
..........
Grefier,
..........
Red. N.B./tehnored. A.C.
21 decembrie 2017/4 ex.
Jud. fond A.-D. J
| ← Acțiune in răspundere delictuala | Pretenţii. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată... → |
|---|
