Pretenţii. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 3473/2017 din data de 05.12.2017
Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2017:067.003473
Cod operator 2443
Dosar nr....../95/2017 R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 3473/2017
Ședința publică de la 05 decembrie 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE - .........
Grefier - .................
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamanta ....... împotriva pârâtelor ...... și ...... având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că părțile lipsesc și au fost citate pentru acest termen să-și exprime punctul de vedere în ceea ce privește introducerea în cauză a ..............
Instanța, având în vedere că părțile nu și-au exprimat un punct de vedere în ceea ce privește introducerea în cauză a ............ rămâne în pronunțare conform dispozițiilor art.78 alin.2 cod procedură civilă.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - secția contencios administrativ și fiscal la data de ...... 2017, sub nr..../95/2017, reclamanta ....., a chemat în judecată pârâtele .... prin ..., și ......, solicitând obligarea pârâtelor la restituirea sumei de .... lei care au fost achitați conform ordinului de plata nr. 20150115/269949569 din 15.01.2015 cu titlu de timbru de mediu pentru autovehiculul marca ...... cu numărul de identificare ......, anul de fabricație 2003, categoria Autovehicul N3 având număr de înmatriculare ......, solicitând obligarea pârâților și la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă sumei de ...... lei care a fost achitată cu titlu de timbru de mediu.
În fapt a precizat că a achiziționat în regim second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene autovehiculul marca ..... cu numărul de identificare ....., anul de fabricație 2008. Pentru a putea înmatricula autovehiculul în România a fost obligat să achite suma de ..... lei conform ordinului de plata nr. 20150115/269949569 din 15.01.2015 cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, în conformitate cu prevederile art.4 din OUG.nr. 9/2013. A învederat faptul că dispozițiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozițiilor art.50 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene - actualul art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, în ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre ale uniunii în vederea punerii lor în circulație in România, întrucât au ca efect favorizarea vânzării vehiculelor dc ocazie naționale, descurajându-se astfel importul produselor similare a altor state unionale.
Instituirea timbrului de mediu prin dispozițiile OUG nr.9/2013 are un caracter protecționist, producând un efect echivalent taxelor si tarifelor vamale, respectiv creșterea prețului pentru produsele importate și este contrara dreptului comunitar anterior menționat. Potrivit art.7 din Ordinul nr.1501/2006 emis de MAI, înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza mai multor documente printre care și dovada plății timbrului de mediu conform OUG nr.9/2013.
Prin OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule s-a adoptat o nouă reglementare intrată în vigoare la data dc 15 martie și în esență quasi-identică cu dispozițiile Legii nr.9/2012 aliate în vigoare de la data de 31 ianuarie 2012 și până la abrogarea acestui act normativ de către OUG nr.9/2013. Dispozițiile art.10 T.F.U.E. prevăd faptul că "n(1) Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare; (2) De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natura să protejeze alte sectoare de producție". Scopul art.110 T.F.U.E. este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art.28-30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie. Cum tratatul interzice taxele vamale la import și export, precum si taxele cu efect echivalent, aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele aflate în raport de concurența cu produsele indigene. Art.110 TFUE are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrină arătându-se faptul că, această normă impune o "neutralitate totala a fiscalității interne în ceea ce privește produsele naționale și cele importate" .
Potrivit jurisprudenței CJUE, interdicția prevăzută la art.110 TFUE trebuie sa se aplice și de fiecare dată când un impozit fiscal este dc natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
Instanța de contencios european a arătat că art.110 TFUE ar fi golit de sensul si de obiectivul sau dacă statele membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de intrarea în vigoare a taxelor anterior menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute de art.28, art.30, art.34 din TFUE, referitoare la interzicerea taxelor vamale la import și export, a restricțiilor cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. În hotărârea pronunțată de către CJUE, în C-402/09, Ioan Tatu (reglementarea internă anterioară OUG 50/2008), raționamentul CJUE, se aplică "mutatus mutandis" și în ceea ce privește legea nr. 9/2012, cel puțin în forma sa în vigoare până la data de 1 ianuarie 2012, era contrara dreptului unional.
Potrivit reglementării aplicabile la momentul respectiv, ca ocazia achiziționării unui autovehicul second-hand deja înmatriculat în România (produs național în sensul art.110 TFUE) dobânditorul nu era obligat la suportarea unei sarcini fiscale, în timp ce pentru ipoteza în care problema s-ar pune în raport de un autovehicul de ocazie importat (produs al altui stat membru în accepțiunea art.110 TFUE) în vederea punerii sale în circulație în România, respectiv sarcina fiscală prevăzută de normele dreptului intern se aplică.
Astfel, prin OUG nr.9/2013 legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscal față dc autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor în circulație in România si produsele naționale, stabilind faptul ca timbrul dc mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care s-au achitat sarcinile fiscale prevăzute de reglementările (interioare (art.4 alin.1 lit.c din OUG nr.9/2013), precum și pentru acele autovehicule pentru care chiar daci aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare la art.4 alin.1 lit.d din OUG nr.9/2013 s-a prevăzut că timbrul de mediu se datorează și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculul rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Cu privire la dobânda legală aferentă timbrului de mediu a precizat că dobânda legala în materie fiscală aferentă sumei dc ...... lei achitată cu titlu de timbru de mediu se ridică la suma de .........LEI calculată pentru perioada parcursă de la data achitării timbrului de mediu până la data introducerii acțiunii.
Potrivit art.124 alin.1 din codul de procedură fiscală, în cazul creanțelor contribuabilului rezultate din anularea unui act administrativ-fiscal prin care au fost stabilite obligații fiscale de plată și care au fost atinse anterior anulării, contribuabilul este îndreptățit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanței fiscale individualizate în actul administrativ anulat și până în ziua restituirii sau compensării creanței contribuabilului rezultate în urma anulării actului administrativ-fiscal.
Modalitatea de calcul a dobânzii legale în materie fiscala este următoarea:
Perioada cuprinsa intre Nr. zile Procent Calcul efectiv Suma
15.01.2015- 24.05.2017
859 0,03% pe zi de întârziere ..... lei x 0,03% x 859 zile .........
A învederat faptul că prin Hotărârea din 18.04.2013 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-565/11 - Mariana Irimie contra România, s-a stabilit că " dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia CJUE desființează cu efect ex tunc limitarea impusă de prevederea internă, respectiv art. 124 Cod procedură fiscală și statuează că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe cât și sa plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil până la data restituirii efective.
În drept și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene. În dovedirea cererii a depus dovada îndeplinirii procedurii prealabile, ordinal de plata nr....... din data 15.01.2015 care atestă plata timbrului de mediu în sumă de ...... lei, actele de proveniența ale autovehiculului si cartea de identitate a autovehiculului.
În temeiul art.205 NCPC pârâta ...... a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele considerente:
Prin încheierea din ..... instanța a constatat în condițiile art.161 din legea 554/2004 coroborat cu dispozițiile art.78 și 79 NCPC necesitatea introducerii în cauză a ...... și, în consecință, s-a acordat un nou termen pentru a se cita părțile cu mențiunea dacă sunt de acord cu introducerea în cauză a acestei părți, având în vedere faptul că soluționarea contestației în procedura prealabilă s-a realizat de către ........ și nu de către cele două pârâte chemate în judecată, așa cum rezultă din adresa nr.DJCM-3460/25.04.2017, aflată la fila 14 din dosar.
Având în vedere că părțile nu și-au exprimat un punct de vedere, tribunalul a reținut cauza spre soluționare conform dispozițiilor art.78 alin.2 NCPC.
Potrivit dispozițiilor art.78 alin.2 cod procedură civilă "(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.";.
În raport de aceste prevederi tribunalul nu are posibilitatea de a se pronunța asupra introducerii din oficiu a terțului în cauza de față, întrucât s-ar încălca normele de ordine publică și dreptul de dispoziție al părților, drept pe care nu înțeles să-l exercite, deși conform dispozițiilor art.10 NCPC aveau obligația de a-și expune punctul de vedere solicitat de instanță, urmează ca acțiunea de față să fie respinsă, fără a se pronunța asupra temeiniciei sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ......., cu sediul social în municipiul ...., ...., nr...., bl....., ap...., județul ..., împotriva pârâtelor ...... ..., cu sediul în localitatea ... str...., nr...., bl...., județul ..... și ....., cu sediul în ... sector ...., ...., nr...., în condițiile art.78 alin.2 NCPC.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul ......
Pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2017, la Tribunalul .......
Președinte,
.................
Grefier,
................
Red...
Tehnored.....
04.01.2018
5 ex.
| ← Pretentii. Jurisprudență Plăţi | Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
