Acţiunea formulată de reclamantă cu privire la suspendarea executării Deciziei emise de Camera de Conturi Judeţeană – Admisibilitatea cererii de suspendare – dovedirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 3616/R din data de 21.08.2013

Curtea asupra recursului de față:

Constată că la data de 30.04.2013, reclamanta G din S a chemat în judecată pe pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului C solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 43/11.12.2012 emisă de Camera de Conturi a Județului C în ce privește constatările punctului 4 și a deciziei de la punctul II.7 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 1347/119/2013, având ca obiect anularea deciziei menționate.

Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr. 1379/119/2013 a Tribunalului Covasna.

În acest dosar, prima instanță a admis cererea formulată de reclamanta G în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului C.

S-a dispus suspendarea executării măsurilor dispuse la punctul 4 și punctul II. 7 ale Deciziei nr. 43/11.12.2012 emisă de Camera de Conturi a Județului C - până la soluționarea irevocabilă pe fond a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act - dos. nr. 1347/119/2013 al Tribunalului Covasna.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:

În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului C la entitatea verificată G a fost emisă Decizia nr. 43/11.12.2012 prin care s-au dispus în sarcina reclamantei stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 17.479,27 lei la care s-au calculat accesorii în cuantum de 14.041,71 lei și declanșarea procedurilor de recuperare a acestei sume reprezentând articole de cheltuieli acceptate la plată însă neidentificate fizic și nepuse în operă sau decontate la un preț superior celui înscris în factura de achiziție.

S-a stabilit prin decizia mai sus arătată termen pentru executarea acestor măsuri, data de 29.03.2013.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, aceasta fiind respinsă prin încheierea nr. VI.32/29.03.2012, sens în care a fost promovată acțiune în contencios administrativ conform art. 106 din Hotărârea Nr. 1 din 4 februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, acțiune în cadrul căreia s-a solicitat anularea deciziei și a încheierii de soluționare a contestației, această acțiune făcând obiectul dosarului nr. 1347/119/2013 al Tribunalului Covasna.

Totodată, reclamanta a formulat prezenta acțiune având ca obiect suspendarea măsurilor dispuse prin decizia mai sus arătată.

În soluționarea cererii de suspendare, instanța de fond a avut în vedere în drept că potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 "(1) în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."; - iar conform art. 15 alin.1 din același act normativ - "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.";

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că potrivit disp. art.2 lit. ș din Legea 554/2004 prin pagubă iminentă se înțelege - "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";, iar conform art. 2 lit.t noțiunea de cazuri bine justificate vizează -"împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.";

În ceea ce privește temeinicia cererii, instanța de fond a reținut - raportat la art. 15 redat anterior - că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită, fiind esențial a se avea în vedere că cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, în lipsa uneia cererea neputând fi primită.

În sensul celor de mai sus tribunalul a reținut că măsura stabilită în sarcina reclamantei constă în declanșarea procedurilor de recuperare a unor sume de bani conform celor de la punctul 4, respectiv declanșarea procedurilor de recuperare a unor sume de bani de la o societate comercială, aceste demersuri presupunând promovarea unei acțiuni în justiție, acțiune în interdependență cu procesul de fond în contencios administrativ în care se analizează legalitatea actului încheiat de Curtea de Conturi și care poate fi de natură a genera cheltuieli în patrimoniul instituției bugetare, cheltuieli aferente purtării procesului, respectiv onorariu pentru efectuarea unei expertize tehnice sau onorarii avocațiale, aceste cheltuieli putându-se concretiza într-un prejudiciu material viitor și previzibil în sensul în care este definită această noțiune de art.2 lit. ș din Legea 554/2004.

Analizând și cea de a doua condiție în privința acestor măsuri dispuse prin decizie, respectiv condiția cazului justificat, tribunalul a reținut că sub aspectul definirii acestei condiții astfel cum s-a statuat în interpretare de către Înalta Curte de Casație si Justiție - exemplificativ în decizia nr. 3015 din 23 septembrie 2008 a Secției de contencios administrativ și fiscal, existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, acesta rezidând nu doar în simplele afirmații ale reclamantei, dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate, emise de recurenta-pârâtă și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată, considerente prin prisma cărora s-a constatat că în speță este îndeplinită și cea de a doua condiție prin raportare la motivele de nelegalitate invocate de către reclamanta cu privire la actele administrative atacate.

Față de toate considerentele expuse, îndeplinite fiind toate condițiile legale pentru a putea fi dispusă măsura suspendării actului administrativ în ceea ce privește punctul 4 și II.7 din decizie, condiții analizate în limitele permise de natura specială a acestei proceduri, tribunalul a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă în conformitate cu art. 106 din Hotărârea Nr. 1 din 4 februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi rap. la art. 14 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, dispunându-se suspendarea actului administrativ arătat în ceea ce privește constatările de la punctul 4 și deciziei de la punctul II. 7 până la soluționarea irevocabilă pe fond a acțiunii în contencios administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal pârâta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Județului C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii și rejudecând cauza în fond, respingerea cererii de suspendare a Decizie nr. 43/11.12.2012, emisă de către Camera de Conturi Covasna, ca fiind neîntemeiată.

Prin motivarea hotărârii recurate nu s-a făcut dovada și analiza concludentă a întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Tribunalul Covasna, în opinia recurentei greșit a considerat că în cauză a existat cazul bine justificat, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada existenței unei împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative încheiate de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi C.

Probele administrate în cauză nu au permis instanței de judecată să conchidă că există o vădită aparență de nelegalitate a actelor atacate.

În prezenta cauză recurenta a apreciat că este vorba de măsuri prin care se urmărește înlăturarea unor nereguli de către entitatea controlată, care nu pot justifica o acțiune de suspendare.

Instanța de fond soluționând cauza, eronat a interpretat Decizia nr. 3015/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

Or, probele administrate până la data pronunțării sentinței prin care s-a dispus suspendarea actelor administrative emise de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi C, nu permiteau instanței să ajungă la concluzia că există o vădită aparență de nelegalitate a actelor atacate.

Natura măsurii dispusă prin actul a cărui suspendare s-a solicitat nu a constituit prin ea însăși un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în susținerea cazului bine justificat și însușite de instanță de fond au presupus cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu s-au circumscris condiției prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Procedând astfel, instanța de fond care a soluționat cererea de suspendare a încălcat prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/204, cu modificările și completările ulterioare care prevăd la alin. 1 că " în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței pe fond";.

Așadar, legea prevede că suspendarea se poate cere "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente";.

Acestea sunt, așa cum s-a conturat în doctrină, dar și în practică, două condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative este considerată ca o situație de excepție. În doctrină se vorbește despre principiul revocabilității actului administrativ, dar nu și despre principiul suspendării, suspendarea fiind o excepție de la regula executării din oficiu.

Față de cele arătate, recurenta a apreciat că Tribunalul Covasna, soluționând cauza, greșit a considerat că ne aflăm în prezența unui caz bine justificat, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada existenței unei împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalități actului de control încheiat de Curtea de Conturi.

Cât privește paguba iminentă, în opinia recurentei, instanța de fond în mod greșit a apreciat că prin luarea măsurilor dispuse de Camera de Conturi C, prin Decizia 43/11.12.2012, s-ar genera cheltuieli în patrimoniul reclamantei, prin plata onorariului pentru efectuarea unei expertize sau onorarii avocațiale, deoarece plățile nelegale făcute de către reclamantă au fost cele care au prejudiciat bugetul entității verificate, iar prin actul administrativ suspendat de instanța de fond a urmărit tocmai recuperarea acestor prejudicii de ordonatorul de credite, conform prevederilor art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

Cât privește noțiunea de "pagubă iminentă", s-a reținut că în art.2 alin. 1 lit. ș din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice, după caz a unui serviciu public.

Textul de lege cere ca pe lângă "iminența pagubei"; să fie înfățișate și alte împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, împrejurări care fie de natură a argumenta faptul că este vorba de "un caz bine justificat";.

Aparența de valabilitate a unui argument juridic nu este întemeiată numai pe simple supoziții ori afirmații, fără o analiză pertinentă în fapt și în drept, căci altfel există riscul căderii în arbitrar și subiectivism. Este necesară o analiză proprie a instanței întemeiată pe raționamente clare, obiective, evidente. Acest lucru echivalează cu o prejudecare a fondului cauzei.

Acceptarea de plano a afirmaților reclamantei, fără a fi supuse unui studiu riguros raportat la instituția juridică a suspendării actelor administrative, în opinia recurentei este de neacceptat. Instanța nu poate fi de acord și nici nu poate respinge/admite o cerere fără propria analiză și argumentație, căci altfel s-ar transforma într-o instituție goală de conținut.

Atât în practică, cât și în doctrina de specialitate s-a pus deseori problema dreptului de apreciere al judecătorului, în ce măsură acesta depinde de raționamentul magistratului și în ce măsură de argumentarea cererii. Este cunoscut faptul că orice demonstrație logică implică cel puțin o ipoteză de lucru și o concluzie de fond. In această situație decizia magistratului nu poate înclina într-o parte sau alta, fără o argumentare solidă însoțită de dovezi evidente.

Așadar, în opinia recurentei prin admiterea acțiunii reclamantei și dispunerea suspendării executării măsurilor dispuse prin hotărârea mai sus amintită, instanța de fond nu a făcut altceva decât să înlesnească întreruperea procedurii de luare a măsurilor nedeterminat, inclusiv nerecuperarea banilor publici cheltuiți nelegal o perioadă nedeterminată, dar îndelungată de timp, ceea ce poate determina perpetuarea unor astfel de acte și în viitor.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza în fond respingerea cererii de suspendare a Deciziei nr. 43/11.12.2012, emisă de către Camera de Conturi C.

În drept s-a întemeiat prezentul recurs pe dispozițiile art. 483, art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, art. 10 alin. 1 și art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificări și completările ulterioare.

În susținerea recursului recurenta a înțeles să se folosească de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și orice alte înscrisuri utile în soluționarea prezentei cauze.

Recursul a fost declarat în termenul legal și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

În cauză a fost îndeplinită procedura scrisă prealabilă filele 14 - 17, 21 - 33 dosar recurs conform prevederilor NCPC cauza fiind înregistrată în data de 30.04.2013 (dosar fond), fiind aplicabile noile dispoziții ale C pr. civ.

În cauză intimata reclamantă G, din S a formulat în termenul legal întâmpinare (filele 18 - 19 dosar recurs) solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, pentru argumentele prezentate pe larg în întâmpinare.

Alte cereri sau probe nu s-au formulat, astfel încât la termenul de judecată din data de 20.08.2013 instanța a dat cuvântul părților asupra recursului, amânând pronunțarea pentru data de 21 august 2013.

Curtea examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 1997/17.06.2013 a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor de recurs formulat de pârâta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Județului C, raportat la prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, la prevederile OUG 99/2000 și față de actele administrative emise de pârâte, respectiv Decizia nr. 43/11.12.2012 a Camerei de Conturi a județului C pct. 4 și pct. II. 7 din aceeași decizie, constată recursul declarat în cauză ca fondat pentru următoarele considerente:

Din verificarea întregului probatoriu administrativ în cauză la fond, raportat la obiectul cererii reclamantei ce constă în suspendarea executării Deciziei Camerei de Conturi a Județului C nr. 43/11.12.2012, pct. 4 și pct. II. 7, față de dispozițiile cuprinse în aceeași decizie și față de prevederile art. 14 și art.15 din Legea nr. 554/ 2004 republicată, instanța constată că în mod greșit a reținut instanța de fond prin hotărârea dată, ca fiind îndeplinite condițiile legale cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a fi admisibilă cererea de suspendare a executării actelor atacate de reclamantă.

Ori, în speță din actele dosarului rezultă că reclamanta a depus ca înscrisuri copia Deciziei nr. 43/11.12.2013 (fila 6 - 14 dosar fond), copia plângerii formulate de reclamantă împotriva încheierii nr. VI 32/29.03.2013, a Curții de Conturi a României prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva Deciziei cu nr. 43/2012 (filele 15 - 19 dosar fond), aceste 2 înscrisuri fiind singurele probe depuse - respectiv actele atacate.

Însă ca și probe efective în susținerea și dovedirea cererii de suspendare, reclamanta nu a depus nicio probă pentru a dovedi, conform art. 1169 C.civil și art. 14 din Legea 554/2004 cazul bine justificat și paguba iminentă ce s-ar produce prin executarea actului atacat.

Ori, este bine știut că orice cerere, acțiune trebuie dovedită de reclamant cu probe în fapt și în drept.

Cum în cauză reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanța de recurs constată că soluția instanței de fond, de admitere a cererii de suspendare este nelegală și neconformă cu legea, urmând a fi modificată această hotărâre.

Ca atare sunt incidente prevederile art. 488 pct.8 C.pr.civ., iar criticile de recurs formulate de Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Județului C, de la punctele 1 și 2 din recurs privind nedovedirea și neîndeplinirea de reclamantă a cazului bine justificat și a pagubei iminente, vor fi reținute ca justificate și legale.

Așa fiind, se constată recursul ca fondat, fiind incidente prevederile art. 488 pct.8 NCPC, iar în baza art. 496 alin. 1 NCPC va fi admis în sensul că se va modifica hotărârea atacată și se va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca netemeinică și nelegală.

Referitor la apărarea formulată de intimată reclamanta prin întâmpinare la recurs, aceasta se va înlătura ca nelegală și netemeinică față de cele expuse mai sus.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia nr. 3616/R/21 august 2013, Dosar nr. 1379/119/2013 - redactat judecător IM

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acţiunea formulată de reclamantă cu privire la suspendarea executării Deciziei emise de Camera de Conturi Judeţeană – Admisibilitatea cererii de suspendare – dovedirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.