Incidenţa art. 3201 Cod procedură penală astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 121/2011 nu poate fi invocată, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pe calea unei căi de atac extraordinare, în speţă revizuirea
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 624/R din data de 04.07.2013
Prin sentința penală nr. 5/8.05.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr. 1019/338/2013 a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 403 alin.1 și alin.3 Cod procedură penală, cererea formulată de revizuentul C.N., privind revizuirea sentinței penale nr.156/13.10.2010, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr.758/338/2010, definitivă prin decizia penală nr.273/R/14.04.2011 a Curții de Apel Brașov.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin referatul nr.167/III-6/2012, din data de 26.04.2013, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zarnesti, înregistrat pe rolul instanței în data de 29.04.2013, s-a solicitat în temeiul art.403 alin.3 Cod procedură penală, respingerea cererii de revizuire a sentinței penale nr.156/13.10.2010, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr.758/338/2010, definitivă prin decizia penală nr.273/R/14.04.2011 a Curții de Apel Brașov, formulata de către revizuentul C.N. datorită faptului că aceasta nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de lege pentru a se putea promova această cale de atac.
Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.156/13.10.2010, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr.758/338/2010, s-a dispus, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.2¹ lit.a Cod penal, condamnarea inculpatului C.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.N.
În apel, la termenul din data de 26.01.2011, inculpatul C.N. a arătat că nu dorește să dea declarație și că își menține declarațiile din faza de urmărire penală.
Prin decizia penală nr.1/A/26.01.2011, pronunțată în apel de Tribunalul pentru minori și familie Brașov, a fost respins apelul inculpatului C.N. împotriva sentinței penale nr.156/13.10.2010, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr.758/338/2010, menținându-se sentința atacată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.N.
Prin decizia penală nr.273/R/14.04.2011, pronunțată în recurs de Curtea de Apel Brașov, a fost respins recursul inculpatului C.N. împotriva deciziei penale nr.1/A/26.01.2011, pronunțată în apel de Tribunalul pentru minori și familie Brașov, menținându-se decizia atacată.
Prima instanță a constatat că prin cererea de revizuire formulată, petentul revizuent a solicitat rejudecarea cauzei sale întrucât, pe de-o parte, nu i s-au aplicat dispozițiile art.320¹ Cod procedură penală deși a recunoscut săvârșirea infracțiunii, iar, pe de altă parte, în mod greșit instanțele de judecată au reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, deși în concret ar fi fost vorba de o infracțiune de furt.
Astfel, pe de-o parte, se invocă greșita individualizare a pedepsei, constând în aceea că petentului revizuent nu i s-au aplicat dispozițiile art.320¹, deși a recunoscut săvârșirea infracțiunii, iar, pe de altă parte, greșita încadrare juridică a infracțiunii pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.156/13.10.2010, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr.758/338/2010, definitivă prin decizia penală nr.273/R/14.04.2011 a Curții de Apel Brașov.
Instanța a constatat că motivele de revizuire invocate de petent nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute în art.394 alin.1 Cod procedură penală; ambele motive invocate de petent vizează presupuse greșeli de judecată, anume o aplicare greșită a dispozițiilor legale, prin neaplicarea prevederilor art.320¹ Cod procedură penală și o interpretare eronată a actelor de la dosar, cu consecința unei greșite încadrări juridice a faptei deduse judecății, însă greșelile de judecată pot fi îndreptate doar în calea de atac a apelului, a recursului sau a contestației în anulare, care privesc motive de nelegalitate și nu în procedura revizuirii, care privește doar erorile judiciare implicând existența unei netemeinice judecăți de fapt, revizuirea fiind o cale de atac de fapt, fiindcă ea provoacă o reexaminare în fapt a cauzei penale.
În aceste condiții, instanța, în temeiul art.403 alin.1 și alin.3 Cod procedură penală se impune respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire a sentinței penale nr.156/13.10.2010, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr.758/338/2010, definitivă prin decizia penală nr.273/R/14.04.2011 a Curții de Apel Brașov, formulată de revizuentul C.N..
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs condamnatul revizuent C.N. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea de revizuire promovată urmând a se reține în favoarea sa dispozițiile art. 3201Cod procedură penală.
În motivarea recursului formulat s-a arătat că se impune aplicarea în ceea ce-l privește a dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală întrucât prima instanță nu a avut în vedere aceste dispoziții legale deși în cursul judecății a precizat că recunoaște integral fapta așa cum a fost reținută în sarcina sa, descriind starea de fapt și recunoscând în totalitate tot ce se menționează în rechizitoriu.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, Curtea constată că recursul declarat de condamnatul revizuent este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat în mod corect, în funcție de conținutul memoriului depus de condamnat în susținerea cererii de revizuire, de motivația și temeiul de drept invocat în susținerea cererii că aceasta nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire expres prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a - e Cod procedură penală.
De principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.
Revizuentul nu invocă în susținerea cererii de revizuire împrejurări de fapt noi, care să se circumscrie cazurilor de revizuire prevăzute în mod expres de legiuitor în cuprinsul art. 394 alin. 1 lit. a - e Cod procedură penală ci intervenția unei legi pe care o consideră mai favorabilă și necesitatea reindividualizării pedepsei prin prisma acestei legi precum și a schimbării încadrării juridice a faptei.
Nici reindividualizarea pedepsei - indiferent de motivele invocate în susținerea sa - și nici schimbarea încadrării juridice a dată faptei de către instanța de condamnare nu pot fi dispuse pe calea căii de atac extraordinare a revizuirii, întrucât această cale de atac tinde la retractarea hotărârii pronunțate și pronunțarea unei alte hotărâri diametral opuse, nu la îndreptarea eventualelor erori de apreciere a probelor sau circumstanțelor cunoscute la momentul pronunțării hotărârii de condamnare.
În ceea ce privește intervenția unei legi penale mai favorabile, Curtea reține în primul rând că aceasta, chiar dacă ar fi intervenit nu ar putea sta la baza admiterii unei cereri de revizuire decât în condiții expres prevăzute de normele procesual penale.
Revizuentul C.N. se află deținut în Penitenciarul Aiud în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 156/13.10.2010, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr.758/338/2010, definitivă prin decizia penală nr.273/R/14.04.2011 a Curții de Apel Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie
Sentința penală de condamnare a rămas definitivă la data de 14.04. 2011 și deși cauza a parcurs 3 grade de jurisdicție, din actele dosarului nu rezultă ca inculpatul să-și fi manifestat dorința ca judecarea cauzei să se realizeze după procedura prevăzută de art. 3201 Cod Procedură Penală.
Este adevărat că Legea 202/25.10.2010 publicată în monitorul Oficial nr. 714/26.10.2010 prin care a fost introdusă procedura judecării simplificată prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală a intrat în vigoare după condamnarea inculpatului în primă instanță (sentința penală nr. 156/2010 a fost pronunțată de Judecătoria Zărnești la data de 13.10.2010) și tot atât de adevărat este că în forma pe care acest articol o avea la data publicării sale în monitorul oficial menționat nu permitea opțiunea pentru această procedură decât pentru cauzele aflate în curs de judecare pentru care nu se demarase cercetarea judecătorească. Or, revizuentul nu se mai afla în situația de a uza de această procedură întrucât la apariția legii cauza sa fusese deja soluționată în primă instanță.
Este de asemenea adevărat că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 121/22.12.2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 931/29.12.2011 termenul opțiune pentru procedura simplificată de judecare a cauzelor introdusă prin Legea 202/25.10.2010 s-a prorogat, art. XI prevăzând că în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 dispozițiile art. 3201 se aplică corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență";, însă așa cum se poate constata această Ordonanță a intervenit după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare a revizuentului (decizia penală nr.273/R/14.04.2011 a Curții de Apel Brașov).
În aceste condiții, incidența art. 3201 Cod procedură penală astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 121/2011 nu poate fi invocată, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pe calea unei căi de atac extraordinare, decât în situația în care sunt incidente dispozițiile art. 4082 Cod procedură penală care deschid calea revizuirii în acele cauze în care, după rămânerea definitivă a hotărârii a fost pronunțată de către Curtea Constituțională o decizie prin care să se constate neconstituționalitatea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală. Pentru incidența acestui caz de revizuire se cer a fi întrunite însă anumite condiții.
O primă condiție care se desprinde din textul de lege menționat și de care depinde admisibilitatea cererii de revizuire formulate, are în vedere invocarea de către una dintre părțile din proces (fond, apel, recurs) a unei excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor legii aplicabile în cauză, nesuspendarea judecății (ca urmare a abrogării dispozițiilor art. 29 al. 5 din Legea 47/1992), urmată de pronunțarea unei sentințe definitive și ulterior de declararea ca neconstituțională a dispoziției atacate.
Nu rezultă din actele și lucrările dosarului că inculpatul sau vreo altă parte din proces ar fi invocat vreo excepție de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală.
Pentru a se aplica acest caz de revizuire, este necesar, ca decizia de neconstituționalitate invocată în susținerea cererii să fi fost pronunțată de către Curtea Constituțională într-o cauză în care contestatorul să fi fost parte, iar decizia să fi survenit după soluționarea cauzei și soluția pronunțată în cauză să se fi întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
Remediul procesual a revizuirii prevăzut de art. 4082 Cod Procedură Penală revine numai părții care în cadrul procedurii (fond, apel, recurs) a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legii aplicabile în cauză, dosarul nu a fost suspendat, ca urmare a abrogării dispozițiilor art. 29 al. 5 din Legea 47/1992, în cauză s-a pronunțat o sentință definitivă, iar ulterior, dispoziția atacată este declarată neconstituțională.
Restul persoanelor interesate pot invoca, până la momentul rămânerii definitive a cauzei, prevederile unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate întrucât acestea produc, pentru viitor, efecte "erga omnes"; după publicarea lor în Monitorul Oficial al României.
În cauză, nici una dintre deciziile pronunțate de Curtea Constituțională nu au fost pronunțate la sesizarea sa sau a altei părți din cauza în care era implicat inculpatul, or, într-o atare situație cazul de revizuire invocat de revizuent nu este incident, revizuirea fiind inadmisibilă.
De altfel potrivit art. 4082 alin 4 din Codul de procedură penală cererea de revizuire ar fi trebuit introdusă de revizuent într-un interval de 3 luni de la data publicării deciziilor invocate în Monitorul Oficial al României, or în speță, primele decizii ale Curții Constituționale în materie au fost adoptate și publicate în Monitorul Oficial al României nr. 853/2.12.2011 (decizia 1483/8.11.2011 și 1470/8.11.2011), or, revizuentul a formulat cerea de revizuire abia la data de 21.03.2012, deci cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod judicios a apreciat prima instanță că cererea revizuentului nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. a - e Cod procedură penală și analizând aceeași cerere prin prisma dispozițiilor art. 4082 Cod procedură penală instanța de recurs constată că nici din această perspectivă cererea de revizuire a inculpatului nu este admisibilă, situație față de care recursul formulat de condamnat nefondat și va fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală va fi obligat condamnatul revizuent să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
| ← Infracţiuni la legi speciale – Calitatea de subiect activ... | Suspendare executare hotărâre AGA pe cale de ordonanţă... → |
|---|
