Admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare împotriva unei sentinţe definitive prin care s-a soluţionat conform art. 2781 din vechiul C.pr.pen. (în vigoare până la 1.02.2014) plângerea contra rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată.
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Hotărâre nr. 5069 din data de 21.01.2014
Prin încheierea pronunțată la data de 21 ian.2014 de Tribunalul Olt în dosarul nr. 5069/104/2013 a fost admisă în principiu contestația în anulare si s-a dispus citarea contestatorului și a intimaților pentru termenul din 4.02.2014 .
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Olt la nr. 48705 din 11 dec. 2013 persoana interesată A C M a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 204/3 dec.2013 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 4712/104/2013 indicând verbal dar și prin precizările scrise depuse în ședință aflate la fila 12 din dosar că acestea privesc că nu s-a respectat procedura sa de citare prevăzută de art. 386 lit. a Cpp pentru termenul din data de 3 dec. 2013 prin aceea că aceasta s-a procedat decât la încunoștințarea sa în data de 3 dec. 2013 cu ocazia soluționării dosarului nr. 4398/104/2013, pentru faptul că citarea sa pentru termenul din data de 3 dec.2013 în dosarul nr. 4712/104/2013 s-a făcut numai la data de 6 dec.2013 deci ulterior termenului de judecată dar și pentru că nu s-a procedat la judecata pe fond a plângerii sale.
În susținerea acestei contestații contestatorul a prezentat în copie citația emisă de Tribunalul Olt în dosarul nr. 4712/104/2013 la data de15 nov.2013 pentru termenul de judecată din 3 dec.2013.
Instanța în vederea soluționării contestației în anulare a atașat dosarul nr. 4712/104/2013 și a luat act de proba cu înscrisuri prezentată de contestator.
Instanța urmează să constate că este admisibilă în principiu această contestație în anulare.
Pentru această concluzie se rețin următoarele :
1. sub aspectul competenței de a soluționa contestație în anulare de față împotriva unei sentințe definitive prin care a fost rezolvată plângerea împotriva unei soluții a procurorului de netrimitere în judecată aceasta revine instanței care a pronunțat această sentință definitivă,adică Tribunalului Olt.Soluția se impune dacă este să avem în vedere caracterul de cale de atac extraordinară de retractare al contestației în anulare , adică de cale de atac prin care instanța care a pronunțat o hotărâre definitivă poate reveni asupra acesteia,cazul fiind deci și al unei hotătâri de genul celei atacate pentru care legea nu prevede calea de atac a recursului. Deci chiar dacă prevederile art. 389 alin. 1 Cpp pentru cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a Cpp se referă la competența instanței de recurs atâta timp cât această cale de atac a recursului nu este reglementă de lege pentru sentința definitivă pronunțată în baza art. 2781 Cpp, prevederile legale în cauză se vor interpreta că se poate aplica acest caz de contestație în anulare și sentințelor penale definitive pronunțate cu ocazia soluționării plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procuroruilui de netrimitere în judecată reglementate de art. 2781 Cpp .În plus, se mai are în vedere că aceste din urmă plângeri prevăzute de art. 2781 Cpp privite în perspectivă istorică sunt ulterioare edictării normelor de la art. 389 Cpp dar și de la art. 386 lit. a Cpp și evident aceste norme atunci când au reglementat cazurile de contestație în anulare nu au avut în vedere situații de genul emiterii de sentințe definitive în baza art. 2781 Cpp În același sens s-a pronunțat și I.C.C.J. atunci când soluționând conflictul negativ de competență a stabilit că instanța competentă într-un astfel de caz este Tribunalul care a soluționat plângerea conform art. 2781 Cpp prin sentință definitivă și nu Curtea de apel (a se vedea ICCJ, Secția penală,încheierea nr.132 din 1 febr. 2013)
2. sub aspectul calității procesuale de contestator aceasta se va reține în favoarea persoanei interesate de față ca urmare a faptului că acesta este cel care a formulat în dosarul nr.4712/104/2013 plângerea împotriva rezoluției procurorului DNA nr. 56/P/2013 din data de 26.08.2013 de neîncepere a urmăririi penale în care caz se impunea să îi fie asigurate drepturilor procesuale ,inclusiv prin legala sa citare
3. instanța mai constată că această contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege,anume 30de zile de la data pronunțării sentinței atacate conform nart. 388Cpp.În acest sens se reține că sentința atacață a fost pronunțată la data de 3 dec.2013 iar contestația de față a fost depusă la 11 dec.2013.
4. se mai constată că motivele invocate de către contestator (intitulate de acesta excepții) în primul și al doilea rând se circumscriu cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit.a C.p.p. deoarece nu doar că se invocă faptul că procedura de citare a persoanei interesate pentru termenul din 3 dec. 2013 la care s-a judecat plângerea formulată în baza art. 2781 C.p.p. nu a fost îndeplinită conform legii dar se și depun ori există la dosar dovezi în acest sens . Cu caracter concludent în acest sens se reține că citația emisă de Tribunalul Olt în dosarul nr. 4712/104/2013 în data de 15 nov. 2013(a se vedea fila 18 din dosarul nr. 5069/104/2013) a fost comunicată prin înmânare contestatorului la locul de deținere doar în data de 6 dec. 2013, deci după ce s-a pronunțat sentința a cărei anulare se cere dar se și face referire la vătămarea drepturilor procesuale ale contestatorului în acest fel dar și prin în modalitățile de mai jos. În acest sens, faptul că în timpul prezenței la soluționarea unui alt dosar penal cu nr. 4398/104/2013 la data de 27 nov. 2013 i s-a adus la cunoștință de completul de judecată din acest dosar termenul de judecată din 3 dec. 2013 din dosarul nr. 4712/104/2013 nu înlătură concluzia de mai sus întrucât nu satisface cerințele de conținut ale citației așa cum sunt prevăzute de art. 176 C.p.p. dar și pe cele ale art.177 alin. 4 C.p.p. care pretind din motive lesne de înțeles ( ce țin de statutul special al celui lipsit legal de libertate ce se află în executarea unui mandat de executare a pedepsei închisorii , cum este cazul contestatorului) ca în calitate de deținut acesta să fie citat la locul de deținere, prin administrația acestuia. Mai mult, se mai constată că nici citarea legală a contestatorului în calitate de persoană interesată pentru termenul din data de 3 dec. 2013 nu s-a făcut cu un număr de zile anterioare acestuia cu caracter rezonabil pentru a avea posibilitatea de a-și pregăti concluziile și eventualele probe cu înscrisuri ce urma să le prezinte,termen care prin analogia legii putea fi de 5 zile prevăzut de art. 313 alin. 3 Cpp , așa cum este pentru cazul inculpatului judecat în primă instanță. Faptul că în cursul procedurilor judiciare din data de 3 dec.2013 contestatorul în calitate de persoană interesată a studiat dosarul în timpul suspendării ședinței de judecată un interval de timp neprecizat (conform mențiunilor de la fila 2 a sentinței penale nr. 204 din 3 dec.2013) nu înlătură concluzia că motivele pe care se sprijină contestația sunt dintre cele prevăzute de art. 386 lit. a Cpp deoarece această posibilitate creată contestatorului nu satisface cerințele legale de mai sus . Pe de altă parte , motivele de contestație în anulare invocate de către contestator în cel de al treilea rând , anume că plângerea sa împotriva rezoluției procurorului DIICOT nu a fost soluționată pe fond ci pe excepția de inadmisibilitate nu constituie vreunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 literele a - e C.p.p. deoarece nu se încadrează în condițiile acestora.
În consecință,față de motivele reținute de instanță în baza art. 391 Cpp s-a admis în principiu contestația de față și s-a dispus citarea contestatorului și a intimaților, cu stabilirea termenului de judecată.
Data publicarii pe portal:04.02.2014
| ← Antecontract de vânzare cumpărare. Condiţii pentru... | încetarea mandatului de ales local înainte de termen → |
|---|
