Recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Sentinţă civilă nr. 239 din data de 26.02.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt reclamanta x a chemat în judecată pe pârâtele SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR "CFR MARFĂ SA "BUCUREȘTI - SUCURSALA BANAT OLTENIA și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ OLT, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligate la recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ținând cont de sentința civilă nr.136/2013 prin care instanța a dispus ca angajatorul, SNTFM CFR MARFĂ SA- Sucursala Banat-Oltenia să-i plătească la valoarea salariului de bază minim brut de 700 lei, stabilit la Nivelul Ramurii Transporturi, calculat la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzătoare funcției, în perioada 26.11.2009-31.12.2010; plata diferențelor dintre sumele astfel rezultate și cele efectiv încasate la data respectivă, reactualizate în funcție de indicele de inflație, la data plății efective, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta arată că a fost angajata SNTFM CFR MARFĂ SA - Sucursala Banat-Oltenia în funcția de economist din data de 12.02.2008 și până la data de 05.11.2012.
Prin sentința civilă nr.136 pronunțată la data de 24.01.2013 de Tribunalul Olt, instanța a dispus să fie plătită la valoarea salariului de bază minim brut de 700 lei, stabilit la Nivelul Ramurii Transporturi calculat la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzătoare funcției, în perioada 26.11.2009-31.12.2010 și să-i fie plătite diferențele dintre drepturile salariale de care a beneficiat, calculate la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzătoare funcției ocupate, la o valoare a salariului de bază minim brut inferioare valorii de 700 lei și drepturile salariale cuvenite, calculate la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzătoare funcției ocupate, la o valoare a salariului de bază minim brut de 700 lei pe perioada 26.11.2009-31.12.2010, în conformitate cu art.41 al.3 din C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și cu legislația muncii.
Menționează reclamanta că în perioada 18.12.2010-04.11.2012 a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și de indemnizația corespunzătoare acestuia. În această perioadă s-a aflat în situația reglementată de OUG 148/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.1 din OUG 148/2005 cu modificările și completările ulterioare ,,începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
Baza de calcul a indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu înscrise în certificatul de concediu, pe baza cărora s-a datorat contribuția individuală de asigurări sociale.
Având în vedere că pentru perioada 2009-2010, salariul de bază minim brut a fost stabilit la 700 lei și nu 600 lei, așa cum fusese plătită în acea perioadă, implicit s-a majorat baza de calcul de care face vorbire OUG 148/2005.
Ca efect al sentinței civile nr.136/2013 pronunțată de Tribunalul Olt, salariul de bază minim brut a fost stabilit la 700 lei și nu 600 lei, așa cum a fost plătită în acea perioadă, astfel că venitul lunar a crescut corespunzător, la fel ca și baza de calcul pentru indemnizațiile amintite.
Pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Olt a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției pârâte în ceea ce privește al doilea capăt din cerere și, totodată, solicită disjungerea celor două capete de cerere.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, se arată că, în speță, este vorba despre un litigiu al cărui izvor este dreptul muncii, astfel că între pârâtă și reclamanta nu există nicio relație contractuală.
În ceea ce privește disjungerea capetelor de cerere, se precizează că primul capăt de cerere vizează recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului care este de competența secției de contencios administrativ, iar cel de-al doilea capăt de cerere vizează plata diferențelor rezultate ca efect al sentinței civile nr.136 /2013 care este de competența secției civile - litigii de muncă.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, cu motivarea că, având în vedere că stagiul de cotizare pentru plata și calculul indemnizației pentru creșterea copilului îl reprezintă veniturile efectiv încasate(brute) în ultimele 12 luni anterior nașterii copilului, iar în cauza de față stagiul este cuprins între noiembrie 2010-noiembrie 2009, iar diferențele la salariul de bază minim brut au fost câștigate în instanță și depuse la pârâtă în anul 2013, nu se poate aproba și dispune recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului.
Precizează pârâta că legea care reglementează acordarea și calculul indemnizației pentru creșterea copilului pentru reclamantă este OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar ,,CFR MARFĂ SA’’ București - Sucursala BANAT-OLTENIA, a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a societății.
Astfel, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, pârâta nu are calitate procesuală pasivă, deoarece, în conformitate cu prevederile OUG nr.148/2005, calculul și plata se face de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Olt, astfel încât în mod eronat, reclamanta a chemat în judecată această societate în calitate de pârâtă.
Arată pârâta că reclamanta nu s-a adresat niciodată societății cu o cerere de eliberare a unei adeverințe în care să se menționeze drepturile salariale recalculate în baza sentinței nr.136/24.01.2013 a Tribunalului Olt.
Reclamanta a depus la dosar precizare la acțiunea principală prin arată că, potrivit dispozițiilor OUG nr. 148/2005, calculul și plata indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani se face de agențiile teritoriale, în speță, de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Olt și, prin urmare, solicită respingerea excepției lipsei calității procesual pasive invocată de aceasta.
În privința excepției invocată de angajator, având în vedere că acesta a depus la dosarul cauzei adeverință din care rezultă salariul net recalculat reclamantei în urma sentinței civile nr.136/2013 și ținând cont de venituri a virat către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Olt, diferența de contribuție, consideră reclamanta că se impune admiterea excepției lipsei calității procesual pasive invocată de aceasta.
La termenul din 26 februarie 2014, reclamanta a precizat că renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtei Societatea Națională de Transport Feroviar "CFR Marfă SA "București - Sucursala Banat Oltenia la plata către reclamantă a diferențelor dintre sumele rezultate și cele efectiv încasate și la chemarea în judecată a acesteia, susținând numai capătul de cerere privind obligarea pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Olt la recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ținând cont de sentința civilă nr.136/2013 pronunțată de Tribunalul Olt, instanța luând act de precizarea formulată, față de care excepțiile invocate de pârâte au rămas fără obiect.
Prin sentința nr 239/26.02.2014 Tribunalul Olt a admis acțiunea și a obligat pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ OLT să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre indemnizația pentru creștere copil încasată pentru perioada 18.12.2010 - 4.11.2012 și cea cuvenită în raport cu media veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterioare datei nașterii copilului, astfel cum au fost stabilite prin sentința nr.136 din 24.01.2013 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția I Civilă, în dosar nr. 7255/104/2012.
Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut că potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
Veniturile profesionale supuse impozitului pe venit, în sensul O.U.G. 148/2005, sunt definite la art. l alin. 3 ca fiind venituri din salarii, venituri din activități independente și venituri din activități agricole, așa cum sunt ele stabilite de Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit art. 55 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și altor tipuri de venituri considerate asimilate salariilor, între care sumele reprezentând salarii sau diferențe de salarii, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație.
Așadar, sumele de bani reprezentând diferențe de salarii stabilite prin hotărârea Tribunalului Olt pentru lunile anterioare nașterii copilului trebuie luate în considerare la calculul indemnizației pentru creșterea copilului în cazul reclamantei, prin această hotărâre judecătorească stabilindu-se că pentru munca prestată de reclamantă în acea perioadă veniturile profesionale sunt mai mari decât a considerat angajatorul său.
Veniturile stabilite prin hotărârea judecătorească sunt, așa cum prevede legea, venituri realizate și neexceptate de la plata impozitului, pentru acea perioadă reclamanta prestând activitatea specifică profesiei sale, numai că angajatorul nu i-a stabilit salariul corespunzător activității prestate, motiv pentru care s-a adresat instanței de judecată care, în urma administrării probatoriului, a hotărât că, în realitate, venitul realizat de reclamantă corespunzător muncii sale este mai mare decât cel stabilit și plătit de angajator.
Aspectul invocat de pârâtă, că legiuitorul a avut în vedere veniturile efectiv încasate și că, astfel, sensul real al sintagmei "supuse impozitului pe venit"; din art. 1 alin. 1 din O.U.G. 148/2005 este acela de impozitare efectivă, reală, nu de venituri ce trebuie impozitate, nu poate fi reținut întrucât veniturile stabilite prin hotărâri judecătorești sunt venituri realizate și nu sunt exceptate de la plata impozitului pe venit.
Nu poate fi reținut punctul de vedere al pârâtei, în sensul că pentru a fi luate în calcul la stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului nu este suficient ca veniturile din salarii sau cele asimilate acestora să fie doar stabilite, ci trebuie realizate, încasate.
Mergând pe raționamentul pârâtei ar însemna că o persoană care a prestat activitatea specifică profesiei sale ca salariat al unei unități, dar care nu a încasat efectiv salariul cuvenit pe ultimele 12 luni anterioare datei nașterii copilului, din diferite motive, neimputabile acesteia (de exemplu: lipsă fonduri), nu ar mai fi îndreptățită să primească indemnizație pentru concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ceea ce nu este posibil.
În cauză, pârâta a dat o interpretare greșită textului de lege invocat de reclamantă în susținerea cererii sale, fără să aibă în vedere că în textul de lege nu există noțiunea de sumă efectiv încasată, ci de venituri realizate, astfel că a refuzat în mod nejustificat să soluționeze cererea reclamantei.
Ca urmare, acțiunea reclamantei privind recalcularea și plata indemnizației pentru creșterea copilului, este întemeiată.
data publicarii pe portal: 04.aprilie.2014
| ← Inadmisibilitate plângerii formulată împotriva soluţiilor de... | Despăgubiri materiale conform Legii 221/2009. Jurisprudență... → |
|---|
