Anulare act
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 1844 din data de 20.03.2017
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.04.2016 reclamantul C L C V S a chemat în judecată pe pârâtul D M pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a contractului nr., nulitatea art.3.1 si art.4.1 lit.b si d.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că între C L V S și pârâtul D M s-a încheiat contractul nr. în conformitate cu OUG 168/2001, având ca obiect atribuire directă a adăposturilor dezafectate. În același contract, valoarea stabilită de atributor era de 1596260 lei vechi, comodatul fiind încheiat pe o durată de 5 ani. Prin art.3.3 coroborat cu art.4.1 lit.b și d, atribuitorul se obliga ca la expirarea contractului să vândă beneficiarului, în baza opțiunii acestuia, imobilele respective, la un preț echivalent cu 10% din valoarea acestora. Prin decizia Curtii Constituționale nr.984/08.07.2010 , art.7 alin 1 din OUG 168/2001 care reglementa vânzarea imobilelor cu destinație zootehnică și care a fundamentat contractul respectiv, a fost declarat neconstituțional.
Mai arată reclamanta că este incident motivul de nulitate absolută reprezentat de cauza ilicită, datorită fraudării legii în vigoare la data încheierii contractului, respectiv a lipsei consimțământului valabil exprimat de CL, față de asumarea de către atribuitor a obligației de a vinde imobilele obiect al contractului la un preț derizoriu.Clauza privind obligația de a vinde la un anumit preț, prin atribuire directă, este în dezacord cu legea organică nr.215/2001, care prevede că vânzarea unui bun din proprietatea privată a UAT poate fi efectuată numai după adoptarea unei hotărâri de Consiliu Local.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.948 pct.2 si 4, art.966, 968, 969, art.34 din decretul nr.31/1954.
Pârâtul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că reclamanta își invocă propria culpă, iar motivele de nulitate invocate sunt motive de nulitate relativă.Pretul este prevăzut de lege, rațiunea încheierii contractului l-a constituit revigorarea construcțiilor dezafectate și aducerea lor în stare de folosință.Aceste construcții erau oricum dezafectate, ele figurau în evidențele contabile cu o valoare oarecare, iar prețul raportat la un procent de 10% din valoarea de inventar a avut în vedere împrejurarea că fiecare beneficiar a investit bani pentru a putea aduce în stare de folosință bunurile dezafectate.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și retine următoarele situații de fapt si de drept :
La data de 30.05.2002 între C L V S în calitate de atribuitor și D M în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de atribuire în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate. Contractul a fost încheiat în baza OUG 168/2001 și HG 216/2002, stipulându-se la art.3.1 că spațiul se atribuie împreună cu terenul, cu posibilitatea de a fi vândute beneficiarului la un preț echivalent cu 10 % din valoarea acestora de la momentul atribuirii în folosință gratuită.
Potrivit art.4 lit.b din contract, atribuitorul s-a obligat să dea curs de îndată și ca atare opțiunii beneficiarului pentru cumpărarea de către acesta a bunului imobil, formulat în condițiile art.3.1. Totodată, potrivit art.4 lit.d din același contract, în cazul formulării în termen de către beneficiar a opțiunii de cumpărare a bunului imobil, atribuitorul s-a obligat să dea curs de îndată cererii acestuia, sprijinindu-l și punându-i la dispoziție actele necesrae transferului dreptului de proprietate.
Instanța constată că art.3.1 din contract prevede posibilitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la spațiul atribuit în folosință gratuită. În acest sens trebuie privite si dispozițiile art.4.1 lit b și d, în sensul că atribuitorul își asumă obligația de a soluționa cererea de cumpărare formulată de beneficiar, și de a-i pune la dispoziție acestuia documentația necesară soluționării acestei cereri.
Din formularea acestor clauze contractuale nu rezultă că atribuitorul și-a asumat obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, ci doar că și-a asumat obligația de a analiza cererea beneficiarului în cazul în care o astfel de cerere ar urma să intervină, și de a-i furniza documentația necesară susținerii unei astfel de cereri.
Clauzele contractuale sus menționate nu conțin asumarea unei obligații necondiționate de a vinde bunul respectiv în momentul formulării unei cereri în acest sens de către beneficiar, ci asumarea unei obligații de soluționa o astfel de cerere în acord cu prevederile legale.
Clauzele sus menționate nu încalcă prevederile Legii nr.215/2011, stabilind doar un regim derogatoriu de la dreptul comun în materie de înstrăinare a bunurilor care fac parte din domeniul privat al localității, în acord cu dispozițiile OUG 168/2001.
Potrivit art.3 alin 1 din actul normativ sus menționat, construcțiile zootehnice dezafectate, aflate în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, vor fi atribuite în folosință gratuită persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c) de către consiliile locale.
Art.7 alin 1 din OUG 168/2001 prevede că la expirarea termenului de 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosință gratuită, fabrica de nutrețuri combinate, construcția zootehnică, terenul de sub acestea și incintele aferente pot fi vândute persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c), care le-au avut în folosință gratuită, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, la un preț echivalent cu 10% din valoarea acestora la momentul atribuirii în folosință gratuită, stabilită potrivit normelor metodologice.
În consecință, posibilitatea vinderii acestor imobile date anterior în folosință gratuită fără licitație publică este prevăzută chiar de lege, astfel că părțile nu încalcă nicio prevedere legală și nu urmăresc eludarea niciunei legi.Nu se poate reține o lipsă a consimțământului atribuitorului din moment ce din redactarea contractului de atribuire în folosință gratuită rezultă intenția clară a părților de a pune în aplicare dispozițiile OUG 168/2001, în sensul atribuirii în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice, cu recunoașterea posibilității beneficiarului de a solicita încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a spațiului la expirarea perioadei de 5 ani. De asemenea, nu se poate reține că prin clauzele contractuale s-a stabilit că vinderea spațiului ar urma să se facă fără autorizarea prealabilă prin hotărâre de C L, nereieșind acest aspect de niciunde.
În ceea ce privește prețul de 10% din valoarea bunului la momentul atribuirii în folosință, acesta a fost stabilit potrivit dispozițiilor art.7 alin 1 din OUG 168/2001, astfel că nu poate fi apreciat ca derizoriu, ci doar ca legal.
Frauda la lege reprezintă acea operațiune prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor. În acest sens, prin fraudarea legii nu este încălcată litera legii de ordine publică, dar este nesocotit spiritul acesteia.Instanța constată că la încheierea contractului s-au avut în vedere prevederile OUG 168/2001 care prevedeau posibilitatea de a se atribui în folosință gratuită spațiile zootehnice, precum și posibilitatea vinderii acestora la un preț de 10% din valoarea lor la momentul atribuirii în folosință.
OUG 168/2001 fiind un act special, derogatoriu de la dreptul comun în materia înstrăinării bunurilor aparținând domeniului privat al localității, nu poate fi privit ca un act utilizat în vederea eludării dispozițiilor legale care impun vinderea bunurilor proprietatea unității teritoriale prin licitație publică. Modalitatea de înstrăinare directă a unei anumite categorii de bunuri este prevăzută chiar de lege, respectiv art.7 alin 1 din OUG 168/2001, nu este o situație creată de intenția părților astfel cum a fost manifestată prin clauzele contractuale. Intenția părților nu a fost, prin urmare, eludarea dispozițiilor legale referitoare la licitațiile publice, ci aplicarea unor dispoziții legale cu caracter derogatoriu.
Nulitatea unui act juridic este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice editate pentru încheierea sa valabilă.Cauza de nulitate este rezolvată de regula tempus regit actum", adică este determinată de legea în vigoare la momentul încheierii actului.Potrivit regulii mai sus enunțate, cauzele de nulitate trebuie să fie anterioare sau concomitente actului de schimb.
Prin cauza actului juridic civil se înțelege obiectivul urmărit la încheierea acestuia, și trebuie să existe, să fie licită și morală. Cauza ilicită sau imorală este redată de art. 968 Cod civil, potrivit căruia cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.Cauza în cazul prezentului contract o reprezintă însă tocmai valorificarea potrivit dispozițiilor legale a unor bunuri aparținând domeniului privat al localității. Stipularea posibilității vinderii respectivului bun la expirarea duratei contractului de dare în folosință gratuită nu urmărește crearea unei posibilități care nu este prevăzută de lege, ci trasnpunerea unei prevederi legale.
Din formularea clauzelor art.3.1 si art.4.1 lit b și d nu rezultă că atribuitorul și-a asumat obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare la cererea beneficiarului, ci că i-a recunoscut acestuia posibilitatea încheierii respectivului contract în condițiile OUG 168/2001.Reclamanta și-a asumat obligația de a da curs opțiunii beneficiarului prin sprijinirea acestuia cu documentația necesară transferului de proprietate. Însă art.3.1 din contract prevede clar existența doar a unei posibilități de a fi vândute spațiile atribuite, și cum clauzele unui contract trebuie interpretate unele prin altele, și în sensul care rezultă din întregul act juridic, instanța va reține că intenția părților nu a fost de a crea în sarcina reclamantei obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare la prețul prevăzut de lege, ci de a recunoaște pârâtului această posibilitate.
În ceea ce privește constituționalitatea art.7 alin 1 din actul normativ sus menționat, instanța reține că a fost constatată neconstituționalitatea acestuia în forma în vigoare la data de 07.03.2010, formă care impunea obligativitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare la expirarea termenului de 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosință. O astfel de obligativitate nu rezultă însă din clauzele contractuale contestate de reclamantă, obligația care rezultă din acestea fiind una de soluționare a cererii beneficiarului de cumpărare a spațiilor zootehnice, și de punere la dispoziția acestuia a documentației necesare. Dreptul pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare fără licitație publică rezultă din lege, și nu din prevederile contractuale, tot din lege rezultând și posibilitatea de apreciere pe care o are reclamanta cu privire la încheierea respectivului contract.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că nu sunt incidente cauzele de nulitate invocate de reclamantă, respectiv frauda la lege și cauza ilicită.
Având în vedere că în cauză nu sunt incidente cauze de nulitate absolută a clauzelor denunțate de reclamant, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
| ← Anulare act | Fond litigii muncă. disp. lg. nr. 1 din - lg educaţiei... → |
|---|
