Anulare act
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017
Prin sentința civilă nr. 3371/3.06.2017 pronunțată de Judecătoria Bacău in dosarul nr. 4188/180/2013 s-a respins excepția lipsei de interes și a fost respinsa ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.M. în contradictoriu cu pârâții C.I. ș.a. M..
Pentru a hotărî in acest fel, prima instanță a avut in vedere următoarele:
";În cauză, instanța reține că pe numele autorului reclamantei s-a emis la data de 16.12.1993 titlul de proprietate nr. 36324.
Conform Art. 10 alin. 1 și 3 din varianta inițială a Legii nr. 18/1991, în vigoare la data emiterii titlului autorului reclamantei:
"Suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din: evidențele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, actele de proprietate și cartea funciară sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
……….
Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativă la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.";
Conform Art. 11 alin. 3-5 din varianta inițială a Legii nr. 18/1991, în vigoare la data emiterii titlului autorului reclamantei:
"Procedura de constituire și modul de funcționare a comisiilor, precum și modelul și modul de atribuire a noilor titluri de proprietate, se vor stabili prin hotărâre a Guvernului în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi. Din comisii vor face parte cetățeni desemnați de obște din toate categoriile îndreptățite, specialiști și funcționari publici. În comunele constituite din mai multe sate, cetățenii vor fi desemnați proporțional cu ponderea numerică a locuitorilor din fiecare sat.
Comisia județeană este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de comisiile subordonate.
Împotriva hotărârii comisiei județene, cel nemulțumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția dată de comisia județeană.";
Potrivit Art. 29 alin. 2 și 5-6 din HG nr. 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului autorului reclamantei:
"Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, în termen de 5 zile de la comunicare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orășenești sau municipale, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze, prin delegat, la secretarul comisiei județene, în termen de 3 zile.
………..
După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile și va valida sau invalida propunerile și le va transmite, prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica, sub semnătură, persoanelor care au formulat contestații, hotărârea comisiei județene.
De la data comunicării sub semnătură, persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile.";
Potrivit Art. 36 alin 1 din HG nr. 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului autorului reclamantei:
"În baza titlului de proprietate eliberat pe baza opțiunii exprimate în scris de către fiecare proprietar, în condițiile art. 26 din lege, comisia comunală, orășenească sau municipală va proceda la delimitarea zonelor teritoriale în care urmează să fie puși în posesie titularii, ținând seama de condițiile concrete teritoriale (relief, calitatea solului, categoria de folosință, distanța față de localitate și căile publice de comunicație, amenajările pentru îmbunătățiri funciare). Această delimitare, precum și parcelarea pe proprietari se fac pe planul de situație al fiecărei localități, în cadrul actualei organizări teritoriale.";
Potrivit Art. 8 din Legea nr. 18/1991, de stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea acestui drept beneficiază, la cerere, membrii cooperatori sau moștenitorii acestora.
Potrivit Art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 167/1998, persoanele care nu au depus anterior cereri de reconstituire în termenele legale, pot formula astfel de cereri până la data de 31.12.1998.
Potrivit Art. 33 din varianta inițială a Legii nr. 1/2000 (lege care a intrat în vigoare la data de 15.01.2000), persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri și pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv până la data de 20.03.2000.
Potrivit Art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997, precum și persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.
Potrivit Art. 2 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, iar drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.
Conform Art. 6 din Legea nr. 1/2000:
"(1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege.
(11) Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
(12) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.
(13) În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
(14) Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate.
(2) Dispozițiile art. 12 și art. 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind restabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire, precum și dispozițiile procedurale prevăzute la art. 51 - 59 din aceeași lege se aplică în mod corespunzător la reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit prezentei legi.
(21) În situația în care anumite suprafețe sunt revendicate de două persoane, dintre care una este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1945 - 1990, și cea de a doua, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar în limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul în natură ambilor solicitanți. În cazul în care resursele sunt insuficiente, se va atribui în natură terenul persoanei care deținea actele de proprietate în anul 1990, iar cei care au fost împroprietăriți cu asemenea terenuri vor fi despăgubiți în condițiile legii.
(22) Diferențele între suprafețele înscrise în titlurile de proprietate, în registrele agricole, în cererile de intrare în cooperativă, în actele de donație către stat, în arhivele statului din perioada 1945 - 1990 și situația de fapt la data punerii în posesie se corectează în favoarea foștilor proprietari.";
Potrivit Art. 78 din Constituția României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării, iar potrivit Art. 15 alin.2, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
În fine, potrivit Art. 249 C.proc.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face la cerere de către cei îndreptățiți (sau moștenitorii acestora) care trebuie să dovedească (prin înscrisuri, martori sau orice altă probă) următoarele:
1. că au formulat cerere de reconstituire în termenele arătate de lege, sancțiunea nerespectării acestora fiind decăderea din drept, în privința unor astfel de termene fiind incidente dispozițiile Art. 103 alin. 2 C.proc.civ. (potrivit cărora decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei);
2. că ei ori autorii lor, după caz, au avut în proprietate terenurile solicitate pentru reconstituire, atât în ceea ce privește suprafața, cât și în ceea ce privește amplasamentul, iar acestea nu au fost atribuite legal altor persoane și sunt libere de sarcini;
3. după caz, că sunt moștenitorii celor care au fost deposedați de regimul comunist;
4. reconstituirea (ulterioară) a dreptului de proprietate asupra terenurilor în temeiul Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 247/2005 se face pe vechile amplasamente, însă numai dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane și numai în ceea ce privește diferența dintre suprafața avută în proprietate și cea reconstituită potrivit Legii 18/1991 și cu precizarea că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate titluri de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare;
5. dovedirea suprafețelor avute și a amplasamentului terenului se face în prezent în condițiile mai restrictive ale Legii 1/2000 care prin Art. 6 (în vigoare la data pronunțării hotărârii) impune ca dovada fostei proprietăți și a amplasamentului să se facă conform prevederilor acestui articol.
6. legalitatea atribuirii terenurilor se face prin raportare la prevederile Legii nr. 18/1991, pe de o parte, fiindcă legile ulterioare prevăd expres acest lucru, iar pe de altă parte, pentru că problema respectării condițiilor la emiterea titlului trebuie să fie cele din legea în vigoare la momentul întocmirii actului, conform principiului tempus regit actum, care impune ca cercetarea condițiilor sancționate cu nulitatea să fie cele care erau în vigoare și obligatorii la data emiterii titlului atacat, legea neputând opera retroactiv;
7. în aplicarea legilor civile succesive și pe cale de consecință, la întocmirea actelor civile (cum sunt și hotărârile comisiilor județene, emiterea titlului de proprietate sau semnarea procesului-verbal de punere în posesie) se ține cont numai de legea în vigoare la data întocmirii acestora, conform principiului constituțional al aplicării imediate a legii noi; acest principiu se întregește în aplicare cu principiul neretroactivității legii civile, ceea ce înseamnă că actele cu executare uno ictu, care au fost emise în temeiul legii vechi, se consideră guvernate exclusiv de legea în vigoare la data emiterii (consumării lor), fiind pentru legea nouă facta praeterita, cu consecința că aceste drepturi rămân definitiv câștigate; pe baza acestor două principii ale aplicării în timp legilor civile, titlul reclamanților rămâne guvernat de legea în vigoare la data emiterii sale (adică dreptul la reconstituire a reclamanților rămâne câștigat, dovada acestuia fiind făcută exclusiv în conformitate cu Legea 18/1991), râmând ca actele ulterioare (modificarea titlului) să fie guvernate de legea în vigoare la data întocmirii lor (adică de Legea 1/2000);
8. nulitatea absolută a titlurilor emise poate fi cerută de orice persoană care prezintă un interes legitim, existența și măsura interesului raportându-se la existența condițiilor dreptului (vocației) de a cere reconstituirea și măsura în care aceasta a fost satisfăcută, ținându-se cont desigur de limitele legii privind reconstituirea în natură a terenului agricol;.
Instanța reține că titlul de proprietate nr. 36324 al autorului reclamantei a fost emis la data de 16.12.1993, că în privința suprafeței de teren înscrisă în acest titlu pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, persoana înscrisă în titlu/moștenitorii acesteia, după caz nu au formulat căi de atac împotriva hotărârilor comisiei județene ce au stat la baza emiterii acestui titlu, conform textelor de lege sus-citate, și nici nu au formulat noi cereri cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor ulterioare privind fondul funciar (respectiv Legea nr. 167/1998, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), termenele stabilite de aceste legi pentru formularea unor astfel de cereri fiind împlinite la data formulării cererii de chemare în judecată de către reclamantă, iar nerespectarea acestora fiind sancționată cu decăderea din drept, în cauză reclamanta nesolicitând repunerea în termen prin invocarea unei cauze mai presus de voința sa.
Mai mult decât atât, instanța reține că regula instituită de Art. 2 din Legea nr.1/2000 este inaplicabilă, conform principiului tempus regit actum, la data apariției acestei norme dreptul autorului reclamantei fiind deja reconstituit, din probele administrate în prezenta cauză rezultând că nu au fost formulate cereri noi de reconstituire cu privire la aceste teren, potrivit prevederilor legale sus-citate, acest amplasament fiind înscris în titlul pârâților la mai mult de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000.
Prin urmare, chiar dacă reclamanta ar justifica un interes cu privire la anularea titlului pârâților în care este înscris vechiul amplasament al autorului său, instanța reține că în lipsa parcurgerii căilor de atac privind TP nr. 36324/16.12.1993 în termenele și condițiile legale mai sus-citate, cererea reclamantei este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei de interes invocată de către pârâți, iar pe fond va respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată.";
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta S.M. solicitând admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței apelate, să se admită cererea astfel cum a fost formulată, cu chletuieli de judecata.
În motivarea apelului se arată că motivarea instanței este formata din înșiruirea unor texte de lege fara a fi avuta in vedere situația concreta din litigiu, ca justifică un interes legitim conform dispozițiilor art. III din Legea nr. 18/1991, fiind descendenta lui D.N., că li s-a comunicat adresa fara a fi puși efectiv in posesie, ca in toți anii a formulat mai multe plângeri, contestații la comisii dar nu a primit răspunsuri la toate demersurile ci doar la unele sesizări, ca sunt mai multe aspecte nelămurite întrucât suprafața de teren proprietatea defuncților ei părinți a fost trecuta in mod nelegal in proprietatea pârâților in anul 2001, nu se stie in ce baza, ca a urmat procedura de la legea 18/1991 dar ca reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe vechiul amplasament, deși la acel moment acesta era liber dar ca la acel moment se afla un cazan de țuica proprietatea fam. B. S-a mai motivat ca prima instanța a apreciat ca din anul 1993 pentru terenul înscris in tp emis la 16.12.1993 nu s-au formulat cai de atac împotriva hotărârilor comieiei județene, ca nu s-a avut in vedere ca art. 29 alin. 5-6 din HG nr. 131/1991 si ca nu s-a putut formula contestație si implicit plângere in 30 de zile, ca prima instanța a apreciat ca regula de la art. 2 din Legea nr. 1/2000 nu este aplicabila fata de momentul reconstituirii dreptului de proprietate al părinților ei, ca tatălui ei i s-a atribuit o suprafața de teren care nu exista, ca tarlaua 39 este in titlu dar din actele comisiei rezulta ca de fapt aceasta este nr. 46, iar parcela 1758/132 are de fapt un alt amplasament fiind de fapt vânduta de către numitul F.. Reclamanta mai arata in apelul formulat ca tatăl ei a solicitata terenul din contractul de vânzare nr. 3693/1967 dar i s-a eliberat teren pe alt amplasament, deși acesta era liber, ca prima instanță a reținut ca pârâților li s-a emis titlul in mod legal, dar dreptul acestora nu a fost stabilit conform legii întrucât abia in anul 2001 terenul pârâților ei a fost trecut pe titlul lor când au fost radiate alte suprafețele si trecuta acesta suprafața de 1100 mp.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri si expertiza topo-cadastrala.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, în raport de dispozițiilor art. 478 NCPC apelul este fondat, din următoarele considerente:
Prima instanță a reținut că titlul de proprietate nr. 36324 al autorului reclamantei a fost emis la data de 16.12.1993, că în privința suprafeței de teren înscrisă în acest titlu pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, persoana înscrisă în titlu/moștenitorii acesteia, după caz nu au formulat căi de atac împotriva hotărârilor comisiei județene ce au stat la baza emiterii acestui titlu, conform textelor de lege sus-citate, și nici nu au formulat noi cereri cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor ulterioare privind fondul funciar (respectiv Legea nr. 167/1998, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), termenele stabilite de aceste legi pentru formularea unor astfel de cereri fiind împlinite la data formulării cererii de chemare în judecată de către reclamantă, iar nerespectarea acestora fiind sancționată cu decăderea din drept.
Tribunalul constata insa ca in documentația care a stat la baza emiterii Titlului de proprietatea in cauza nu se regăsește dovada comunicării hotărârii comisiei județene, pentru a se aprecia momentul când s-a împlinit termenul de 30 de zile. In lipsa dovezii comunicării hotărârii comisiei județene nu se poate afirma ca autorul reclamantei nu a uzat de acesta cale procedurala si ca aceasta situație s-a definitivat prin expirarea termenului de contestare. Ulterior emiterii titlului de proprietate reclamanta s-a adresat cu sesizări si plângeri la diverse instituții ale statului. Mai mult, nu a existat un proces-verbal de punere in posesie, fisa tehnică nu este semnata de autorul reclamantei, astfel incat sa fie delimitat in concret amplasamentul atribuit. Reclamanta si autorii acesteia au stăpânit până in anul 2000 suprafața de teren in discuție, după cum a precizat acesta, aspect necombătut de către pârâți.
În aceste condiții in mod eronat a fost respinsa cererea reclamantei ca neîntemeiata in condițiile in care prima instanță nu a trecut de momentul preliminar al lipsei parcurgerii căilor de atac, fara insa a le indica in concret care ar fi fost acelea, rezumându-se la a enumera si a cita dispoziții legale din legile fondului funciar.
Pentru a analiza fondul litigiului, Tribunalul are in vedere înscrisurile depusa de părți la dosar precum si concluziile raportului de expertiza.
Astfel, la fila 36 ds. fond se afla contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3693/1967 din care reiese ca soții D.N. si D.M. au cumpărat de la numiții C.A. si C.E. suprafața de teren de 1080 mp situat in vatra satului C., comuna M., având ca vecinătăți: la est - drumul satului, la vest - proprietatea lui P.G., la nord - proprietate lui P.M. și la sud - drumul satului.
În urma colectivizării acesta suprafața de teren a fost trecuta in proprietatea statului.
În termen legal, numitul D.N. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate 9fila 58 ds. fond) solicitând in mod expres ca sa-i fie restituit terenul care a făcut obiectul contractului autentificat sub nr. 3693/1967 și ca pe acest teren conducerea CAP si consiliul popular au construit un cazan de tuică. Cu toate acestea, prin TP nr. 36324/16.12.1993 i s-a reconstituit dreptul pe suprafața de teren de 1100 mp cu numerotarea topografica T 39 , P 1758/132, extravilan.
Potrivit adresei nr. 6024/18.11.2010 eliberat de C. M., acest amplasament a fost atribuit întrucât in acea perioada pe terenul solicitata se fala un cazan de țuică al familiei B. G., cu moștenitorii menționați in TP nr. 214202/1998, că în acest din urmă titlu terenul de 1080 mp care a aparținut fam. D.N. nu a fost trecut inițial in acest titlu dar ca acesta a suferit modificări in data de 26.02.2001 ocazie cu care au fost radiate alte suprafețe de teren si a fost înscrisă suprafața de 1100 mp in T 48, parcela 42/3 cu vecinii P. G., pârâu, pârâu, drum. S-a menționat ca acest teren a aparținut fam. D.N. dar a fost dat in proprietate def. B. G. cu moștenitori si ca la momentul adresei cazanul de țuica nu mai funcționa.
La solicitarea instanței, nici Comisia locala M. si nici OCPI Bacău nu au putut preciza motivul modificării titlului de proprietate nr. 214202/1998, arătând ca nu a existat o hotărâre a comisiei județene in acest sens si nici contestația formulata de numita C.I. in ceea ce privește acesta modificare (fila 140 ds, fond).
Tribunalul constata ca modificarea efectuata in titlul de proprietate nr. 214202/1998 nu este ca urmare a unei erori materiale, fiind schimbat atât amplasamentul cat si vecinatățile (fila 141 ds. fond).
În apel s-a dispus efectuarea unei expertize in cauza, expertul concluzionând ca suprafața de teren de 1100 mp cu numerotarea topografica T 39 , P 1758/132 din TP nr. 36324/16.12.1993 emis pe numele lui D.N. nu poate fi identificata, întrucât nu exista real in teren. In urma verificării Registrului cadastral ediția 1985 M. si planul cadastral scara 1:5000 al UAT M., expertul a concluzionat ca parcela 1758 Ar. se afla in tarlaua 46. vecinatatile terenul de 1100 mp au fost precizate ca fiind: la nord - most. def. P. G., la est - pârâu, la sud - pârâu și la vest - ds (asfaltat).
În același timp, expertul arata ca most. Def. B. G. dețin suprafața de 1100 mp curți-construcții cu numerotare topografică T 48, parcela P 42/3 cu vecinătătile: la nord - most. def. P. G., la est - pârâu, la sud - pârâu și la vest - ds (asfaltat).
Se poate observa ca este vorba de aceeași suprafața de teren iar expertul a si concluzionat ca la fata locului s-a constatat ca suprafata de teren de 1080 mp din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3693/1967 se suprapune 1080 mp peste suprafața de 1100 mp din TP nr. 214202/1998 emis pe numele most. def. B. G. cu numerotarea topografica T 48, parcela 42/3.
Apărarea pârâților invocata in sensul respingerii acțiunii este aceea ca vecinatatile găsite de expert la fata locului nu sunt aceleași cu cele din contractul de vânzare-cumpărare, insa instanța constat ca vecinatatile sunt aceleasi, dar răsucite cu un punct cardinal, acesta eroare putând fi cauzata de sistemul de măsurători din anul 1967 fată de cele extrem de performante existente in prezent.
Potrivit art. 58 din Legea nr. 18/1991, pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa, iar potrivit Art. III din Legea nr. 169/1997, se poate cere anularea titlului de către persoanele care prezintă in interes legitim, dacă titlul a fost emis altor persoane care nu erau îndreptățite la constituire sau reconstituire.
În cauză, Tribunalul apreciază ca suprafața de teren de 1100 mp T 48, parcela 42/3 a fost înscrisa in TP nr. 214202/1998 emis pe numele most. def. B. G. in mod greșit in condițiile in care nu a existat o hotărâre judecătoreasca care sa modifice acel titlu si care sa analizeze indreptatitrea titularului la acea suprafața, nefiind vorba de o simpla eroare materiala. In consecință, cat timp li s-a reconstituit acestora dreptul de proprietate pe o suprafața la care aceștia nu erau indreptatiti și nici nu se cunoaște motivul pentru care s-a făcut acesta modificare, instanța apreciază ca se impune anularea in parte a titlului nr. 214202/1998 pentru acesta suprafața de teren.
În același timp, Tribunalul constat ca def. D.N. a solicitat inca din anul 1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren din contractul de vânzare-cumpărare din 1967, care a fost identificata de expert ca fiind tocmai suprafața din T 48, parcela 42/3. Mai mult, acesta a fost stăpânita de reclamanta si anterior de autorii acesteia. Nu poate fi reținuta motivarea primei instanțe in sensul ca la momentul la care s-a eliberat Titlul de proprietate autorului reclamantei a fost avuta in vedere legea nr. 18/1991 in conditiile in care la acel moment legea nu interzicea eliberarea titlurilor pe vechile amplasamente. Mai mult, odată cu precizarea expresa din Legea nr. 1/2001, in sensul ca reconstituirea se va face de regulă pe vechile amplasament , nu face decât sa intareasca ideea avuta in vedre de legiuitor si pana la acest moment, in sensul că reparația reală si echitabila este cea pe vechiul amplasament. Din acest motiv, instanța va admite si cel de-al doilea capăt de cerere.
Raportat la considerentele reținute anterior, având în vedere și dispozițiile art. 480 alin. 2 Cod de procedură civilă, Tribunalul urmează să admită apelul, va schimba în parte sentința apelata in sensul că va admite acțiunea, va constata nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 214202/12.10.1998 eliberat de C. in ceea ce privește suprafața de 1100 mp teren curți-construcții intravilan, va modifica Titlul de proprietate nr. 36324/16.12.1993 eliberat de C. in sensul radierii suprafeței de 1100 mp teren extravilan din T 39 parcela 1758/132 si înscrierea in mod corect a suprafeței de 1100 mp teren intravilan amplasat in tarlaua 48 parcela 42/3 și va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art. 453 alin. 1 NCPC va obliga intimații sa plătească apelantei suma de 1100 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu expert, nefiind depuse dovezi pentru alte cheltuieli de judecata.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială | Pretentii - lititgii cu profesionistii. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
