Pretentii - lititgii cu profesionistii. Jurisprudență Plăţi

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul BACĂU Hotărâre nr. 537 din data de 27.06.2017

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe apelant CCI BACĂU și pe apelant AFC M, având ca obiect pretenții

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06.06.2017 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta sentință când s-au pus concluzii pe fond, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 13.06.2017, 20.06.2017 și astăzi 27.06.2017 când a deliberat și a pronunțat următoarea decizie.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față reține următoarele:

Prin SC nr. 3988/24.06.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 1188/180/2011 a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material pentru capătul de cerere privind constatarea îmbunătățirilor efectuate în spațiul închiriat situat în Bacău, str Mărășești nr. 96, fiind respinsă excepția prescripției pentru celelalte capete ale acțiunii; a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta CCI Bacău în contradictoriu cu pârâta AFC M fiind obligată pârâta să-i achite reclamantei suma de 242800 RON reprezentând contravaloarea standurilor aparținând pârâtei situate în Piața Sud din Municipiul Bacău; au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere, pârâta fiind obligată să-i achite reclamantei suma de 3250 Ron reprezentând cheltuieli judiciare iar reclamanta a fost obligată să achite pârâtei suma de 6600 RON cu același titlu.

Pentru a pronunța sentința menționată instanța de fond a reținut următoarele:

" Cu privire la excepțiile invocate:

Prin Încheierea din data de 05.10.2011 a fost respinsă ca nefondată excepția inadmisibilității invocate de către pârâtă.

Prin Încheierea din data de 08.02.2012 a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capătul de cerere având ca obiect plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la spațiul închiriat situat în Bacău , Str Mărășești nr 96 și respinsă excepția prescripției pentru celelalte două capete de cerere ale acțiunii precizate, astfel încât se va pronunța instanța cu privire la acestea și pe fondul cauzei respectiv se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material pentru capătul de cerere privind despăgubirile reprezentând constatarea îmbunătățirilor efectuate în spațiul închiriat situat în Bacău , str. Mărășești , nr.96 și se va respinge ca prescris acest capăt de cerere și se va respinge excepția prescripției cu privire la celelalte capete ale acțiunii.

Dat fiind faptul că au fost efectuate în perioada 1992-1998 respectivele investiții iar termenul de prescripție este de trei ani de la nașterea dreptului de creanță al reclamantei cu privire la acestea , capătul de cerere privind îmbunătățirile nu a fost formulat în termenul prevăzut de lege.

Referitor la celelalte două capete de cerere dreptul la plata despăgubirilor în valoare de 45000 de lei reprezentând lipsa de folosință a standurilor a luat naștere la data predării spațiului închiriat și a pretinsei continuări a folosirii acestuia de către pârâtă iar dreptul de a solicita obligarea pârâtei la restituirea în natură a standurilor, iar dacă restituirea în natură nu este posibilă, obligarea pârâtei, în subsidiar , la despăgubiri bănești se raportează tot la data predării spațiului închiriat înapoi către locatoare , astfel încât aceste două capete de cerere nu sunt prescrise.

Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că între părți a fost încheiat Contractul de subînchiriere și prestări servicii nr. 725 din data de 10.02.1998 prin care pârâta i-a închiriat reclamantei un spațiu comercial situat în MMMMM nr. XX, deținut în baza Contractelor de închiriere cu numerele 80307 și 80302 din data de 10.02.1998 ce urma să fie utilizat , conform prevederilor contractuale, pentru prestări servicii, amenajare și exploatare standuri comerciale, direct și prin terți, cu plata unei chirii,perioada contractuală fiind de 10 ani .

Art 5.2 din contract prevede că locatarul principal se obligă să predea suprafața locativă în stare corespunzătoare folosinței pentru realizarea obiectului contract, art. 6.1 prevede obligația sublocatarului să conserve bunul subînchiriat și să nu efectueze nicio modificare a acestuia fără acordul locatarului și al locatarului principal .

În primul rând, instanța observă că în contractul încheiat în prezenta cauză nu este prevăzută clauza la care face referire pârâta, conform căreia orice îmbunătățiri aduse spațiului închiriat se vor face cu acordul locatorului și pe cheltuiala locatarului.

În al doilea rând, nu poate fi negată existența acestor standuri, constatată și prin expertiza de la pg 49 din dosarul cauzei ( volumul al doilea) și evaluate de către expert la suma de 242800 de lei și faptul că acestea au fost amplasate de către reclamantă în spațiul respectiv , astfel cum rezultă din întreg materialul probator existent în cauză.

Nu poate fi avută în vedere apărarea pârâtei potrivit căreia aceasta nu a avut cunoștință de amplasarea respectivelor standuri în spațiul subînchiriat ( închiriat ulterior, întrucât din anul 2003 pârâta a devenit proprietara imobilului respectiv ), cât timp este prevăzut expres în contract faptul că spațiul urma să fie utilizat pentru prestări servicii, amenajare și exploatare standuri comerciale, ceea ce reclamanta a și făcut prin instalarea acestor standuri .

Nu poate fi luată în considerare nici o obligație exclusivă a reclamantei de a suporta contravaloarea cheltuielilor aferente acestor standuri, cât timp, astfel cum s-a arătat , nu există o clauză contractuală expresă cu privire la acest aspect ( ci doar în contractul inițial în care reclamanta nu era parte ) și aceste standuri exced noțiunea de îmbunătățiri prevăzute de art 14.1 din contractul principal de închiriere ca trebuind făcute cu acordul locatorului și pe cheltuiala locatarului, acestea fiind bunuri ( mobile prin natura lor, dar imobile atât prin destinația proprietarului și cât și prin obiectul la care se aplică, identificate și evaluate ca atare de un expert în construcții ) asupra cărora reclamanta are un drept de proprietate garantat de art 1 Protocolul 1 al Convenției Europene al Drepturilor Omului, astfel încât nu poate susține pârâta că i s-ar cuveni de drept acesteia, fără nicio obligație din partea sa.

Articolul 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene al Drepturilor Omului, prevede următoarele:

,, Protecția proprietății

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.,,

Date fiind natura acestor standuri, la care s-a făcut referire în paragrafele anterioare precum și faptul că pârâta a încheiat mai multe contracte de închiriere cu privire la respectivele standuri și a spațiului aferent acestora cu mai multe persoane fizice și societăți comerciale, contracte aflate în derulare , ținând cont de faptul că valoarea economică a acestor standuri apare ca fiind strâns legată de spațiul pe care se află amplasate și care în prezent este proprietatea pârâtei și față de capătul subsidiar de cerere formulat de către reclamantă , instanța apreciază că nu se poate dispune restituirea în natură a standurilor și va admite în parte acțiunea sub aspectul obligării pârâtei să-i achite reclamantei suma de 242800 de lei reprezentând contravaloarea standurilor aparținând reclamantei situate în P din Municipiul Bacău (MMMMM, nr. XX), valoarea fiind cea din expertiza efectuată în cauză.

În ceea ce privește contravaloarea lipsei de folosință solicitată de către reclamantă, în cauză s-au dat mai multe termene pentru efectuarea unei expertize din care să rezulte cuantumul la care se ridică aceasta , experții declinându-și reciproc competența de efectuare a acestei expertize, refuzând să o efectueze, în pofida solicitărilor instanței și aplicarea de sancțiuni acestora, însă acest capăt de cerere va fi respins nu pentru lipsa evaluării acestor chirii , ci pentru următoarele aspecte:

Contractul încheiat de părți a avut o perioadă de valabilitate de 10 ani începând cu data de 10.02.1998, data încheierii contractului, iar la data de 31.01.2008 a fost încheiat Protocolul nr. 182 privind predarea-primirea administrării spațiului comercial P, spațiul să fiind predat în baza unui proces-verbal de predare primire.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă însă că reclamanta și-a ridicat respectivele standuri la încetarea contractului sau că până la formularea prezentei acțiuni în instanță i-ar fi solicitat pârâtei înapoierea lor sau achitarea contravalorii acestora iar în ceea ce privește faptul că au fost închiriate persoanelor fizice autorizate și juridice în scopul desfășurării activității acestora nu îi este imputabil pârâtei , întrucât trebuie avut în vedere faptul că spațiul pe care sunt amplasate standurile constituie proprietatea acesteia din urmă , aspecte față de care va fi respins ca nefondat capătul de cerere privind contravaloarea lipsei de folosință .

Dat fiind faptul că au căzut parțial în pretenții și proporțional cu admiterea respectiv respingerea capetelor de cerere formulate, în temeiul art 274 alin 1 CPC vor fi obligate pârâta să-i achite reclamantei suma de 3250 lei reprezentând o treime din cheltuielile de judecată efectuate de aceasta iar reclamanta să-i achite pârâtei suma de 6600 lei reprezentând două treimi din cheltuielile de judecată efectuate de aceasta din urmă.";

Împotriva sentinței de mai sus au formulat ambele părți.

În ce privește apelul formulat de AFC M Bacău s-a susținut în esență că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea eronată a actelor juridice deduse judecății, standurile fiind incluse în categoria îmbunătățirilor spațiului închiriat începând cu anul 1992.

S-a susținut de asemenea că îmbunătățirile nu puteau fi solicitate decât în cazurile strict prevăzute de art. 9.11 lit e din contract, respectiv doar în cazul rezilierii înainte de expirarea termenului contractual, apelanta arătând că excepția prescripției dreptului la acțiune trebuia admisă inclusiv față de pretențiile reprezentând contravaloarea standurilor.

S-a mai arătat că reclamanta nu poate invoca nici o eventuală bună credință a constructorului care a considerat că edifică bunul pe proprietatea sa din moment ce între părți exista un contract de locațiune, acesta neputând conduce la prezumția de proprietate a spațiului închiriat în favoarea reclamantei.

A mai susținut apelanta că în baza cotractului încheiat între părți nu exista nici o clauză contractuală care să oblige proprietarul sau chiriașul principal la restituirea standurilor, contractul ajungând la termen iar chiriașul părăsind de bună voie spațiul închiriat.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 2XX din codul de procedură civilă de la 1865.

În ce privește apelul formulat de CCI Bacău, s-a arătat că în ce privește valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în Bacău, str Mărășești nr. XX a fost în mod greșit respins , termenul de prescripție al dreptului la acțiune începând să curgă din anul 2008 fiind de trei ani, cererea fiind introdusă la data de 27.01.2011, înainte de expirarea termenului.

În ce privește capătul de cerere vizând acordarea lipsei de folosință a standurilor, s-a susținut că nu a existat o desesizare din partea sa ce ar conduce la prezumția că se lipsește de fructele civile cuvenite în raport de calitatea sa de proprietar al bunurilor.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri precum și proba cu expertiză specialitatea contabilă și construcții.

Analizând apelurile formulate instanța reține următoarele:

În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune vizând cererea reclamantei CCI BACĂU de obligarea a pârâtei AFC M BACĂU la plata despăgubirilor constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobilul situat în Bacău, str MM nr. XX Tribunalul reține că aceasta a fost în mod greșit admisă.

În acest sens, instanța reține că drepturile și obligațiile părților din prezenta cauză supuse analizei instanței rezultă din contractul de subînchiriere și prestări servicii din data de 1.02.1998.

Dreptul chiriașului de a solicita contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobilul închiriat reprezintă un drept de creanță ce se naște la data încetării raporturilor contractuale, la acel moment devenind cunoscută manifestarea de voință a locatorului în sensul dacă va păstra aceste îmbunătățiri sau îi va solicita chiriașului să le ridice.

Pe de altă parte, Tribunalul observă că reclamanta a inclus în categoria îmbunătățirilor atât reparațiile efectuate la imobil și cele de întreținere indiferent că acestea au fost cauzate de vechimea/uzura imobilului sau sunt locative cât și investițiile la imobil rezultate din accesiunea imobiliară artificială(astfel cum vor fi dezvoltate în continuare).

În ce privește cheltuielile cu îmbunătățirile rezultate din accesiunea imobiliară artificială , în condițiile în care termenul contractual a început să curgă la data de 1.02.1998 epuizându-se la data de 1.02.2008, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958 s-a epuizat la 1.02.2011, cererea înregistrată la data de 27.01.2011 a fost formulată așadar în termen.

Soluția se explică prin aceea că doar la acest moment se cunoaște dacă proprietarul va reține îmbunătățirile, caz în care are obligația de a-l despăgubi sau îl va obliga pe chiriaș să le ridice.

Tribunalul constată așadar că soluția instanței de fond prin care a fost admisă excepția prescripției dreptului la despăgubiri pentru îmbunătățiri în baza accesiunii imobiliare artificiale este corectă doar în parte, pentru pretențiile derivate din raporturile anterioare încheierii contractului de subînchiriere din data de 1.02.1998.

În ce privește însă cheltuielile efectuate cu reparații de orice fel, indiferent așadar că acestea sunt reparații locative însă trebuiau a fi efectuate de către locator la începutul derulării contractului pentru a preda bunul în stare de folosință normală sau sunt reparații efectuate ulterior ca urmare a vechimii/uzurii clădirii ce cădeau tot în sarcina proprietarului, instanța consideră că termenul de prescripție a început să curgă de la data efectuării cheltuielilor iar nu de la data încetării raporturilor locative, de la acest moment chiriașul având dreptul de a-i solicita locatorului restituirea lor sau de a le reține din chirie.

Prin urmare, instanța va admite excepția prescripției în ce privește solicitarea reclamantei de a solicita restituirea de către pârâtă a cheltuielilor reprezentând reparații/întreținerea imobilului efectuate la imobil anterior datei de 27.01.2008.

Tribunalul reține așadar că în ce privește îmbunătățirile efectuate de chiriaș pe parcursul derulării contractului de subînchiriere din data de 1.02.1998, dreptul de creanță reprezentat de contravaloarea acestora nu este prescris.

În ce privește aria de cuprindere a noțiunii de îmbunătățiri, Tribunalul reține că aceasta include toate investițiile realizate de chiriașul CCI BACĂU, cu includerea standurilor comerciale.

În acest sens, instanța consideră că standurile edificate în spațiul închiriat de către CCI Bacău nu reprezintă bunuri mobile ci imobile prin destinație.

Pornind de la definiția noțiunii de imobile prin destinație potrivit dispozițiilor art. 468 din Codul Civil de la 1864, precum și a enumerării(nelimitative efectuate de către legiuitor) respectiv de obiecte "ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul și exploatarea acestui fond";, instanța reține că standurile comerciale au dobândit această calitate în condițiile în care au fost edificate cu destinația precisă de a servi pentru compartimentarea spațiului închiriat conform contractului încheiat cu pârâta AFC M Bacău.

Instanța va avea în vedere de asemenea durata îndelungată a contractului(10 ani), precum și faptul că anterior încheierii contractului supus analizei în cauza de față, pârâta a exercitat detenția spațiului comercial din Bacău, str MM nr. XX din anul 1992, aceasta manifestându-și de altfel intenția, potrivit propriilor susțineri, de a continua să-l utilizeze și după expirarea termenului stabilit prin contractul din data de 1.02.1998.

Instanța reține așadar că bunurile reprezentând standuri comerciale nu au fost edificate cu scopul de a fi folosite la târguri și expoziții, respectiv în vederea montării/demontării în mod repetat, ci au fost edificate ca un accesoriu al imobilului situat în Bacău, str MM nr. XX, în vederea compartimentării acestuia pentru închirierea în scopuri comerciale.

În ce privește dreptul chiriașului de a obține despăgubiri de la locator la expirarea termenului contractual, Tribunalul observă că principala susținere a pârâtei AFC M Bacău a fost aceea că reclamantei nu i se cuvin despăgubiri ca urmare a existenței în cuprinsul contractului de subînchiriere a clauzei prevăzute de art. 9.11 lit e precum și a clauzei prevăzute de art. 14pct 1 din contractul de închiriere nr. 80695/20.03.1998 încheiat între Primăria Muncipiului Bacău și AFC M Bacău potrivit căreia";orice îmbunătățiri (interioare sau exterioare), investiții proprii ale locatarului (subchiriașului) aduse spațiului închiriat se vor face cu acordul locatorului, pe cheltuiala exclusivă a locatarului (sau subchiriașului), acestea rămânând fără plată, în proprietatea locatorului, la expirarea contractului.

Clauza din cuprinsul art. 9.11 din contractul de subînchiriere prevede că "în situația rezilierii din inițiativa primei părți, aceasta va achita părții a doua contravaloarea investițiilor și amenajărilor neamortizate și înglobate în spațiu, în termen de 6 luni de la data predării efective.

Tribunalul apreciază că nici una dintre clauzele de mai sus nu este aplicabilă situației concrete din cauza de față.

Astfel, raporturile dintre părți sunt guvernate de contractul pe care acestea l-au semnat la data de 1.02.1998 potrivit principiului degajat din dispozițiile art. XX9 din Codul civil, contractul nr. 80695/20.03.1998 producând de asemenea efecte relative doar între părțile semnatare, fără efecte față de subchiriașul CCI Bacău.

În ce privește clauza prevăzută de art. 9.11 lit e din contractul încheiat între CCI Bacău și AFC M Bacău, Tribunalul constată că aceasta reglementează raporturile juridice dintre părți doar în situația rezilierii contractului din inițiativa locatorului, înainte de împlinirea termenului contractual.

În lipsa reglementării contractuale a situației îmbunătățirilor efectuate de chiriaș în ipoteza ajungerii la termen a contractului, instanța reține că sunt incidente dispozițiile de drept comun referitoare la accesiunea imobiliară, astfel cum au fost interpretate de doctrină și jurisprudență pentru situația specială a contractului de locațiune.

În acest sens, instanța reține că trebuie făcută distincție între lucrările de mică însemnătate, locative, reparațiile de orice fel fie că sunt cauzate de vechimea/uzura clădirii fie că sunt uzuale și lucrările ce depășesc această sferă. În ce privește această din urmă categorie de lucrări, instanța constată că în toate cazurile chiriașul este un constructor de rea-credință, aceasta semnificând că acesta cunoaște faptul că nu are calitatea de proprietar al imobilului închiriat ci pe cea de simplu detentor precar, fiind fără nici un fel de relevanță sub acest aspect dacă a adus la cunoștința locatorului în prealabil sau a obținut acordul acestuia cu privire la efectuarea îmbunătățirilor.

În ce privește prima categorie de lucrări, respectiv cele cuprinzând reparațiile efectuate la primirea imobilului pentru a-l putea exploata în condiții normale precum și cele făcute pe parcursul derulării contractului și care reveneau locatorului, instanța a reținut anterior că s-a împlinit termenul de prescripție de a solicita contravaloarea celor efectuate anterior datei de 27.01.2008.

Pornind de la această premisă precum și de la faptul că proprietarul imobilului, AFC M Bacău nu a solicitat chiriașului ridicarea lucrărilor(îmbunătățirilor), conform dispozițiilor art. 494 alin 3 din Codul civil, instanța constată că acesta are obligația de a-l despăgubi pe chiriaș cu o sumă reprezentând contravaloarea materialelor și prețul muncii, "fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții.";

Instanța reține așadar că în cazul constructorului de rea-credință pe fondul unui terț, în cazul în care terțul proprietar optează pentru păstrarea construcțiilor, acesta are obligația de a-l despăgubi pe constructor strict cu contravaloarea materialelor și prețul muncii de la momentul edificării, conform dovezilor propuse de constructor, fiind fără nici un fel de relevanță dacă aceste construcții au adus sau nu vreun spor de valoare pentru fond în condițiile în care proprietarul fondului a avut posibilitatea nefructificată de a refuza îmbunătățirile și a solicita constructorului să le ridice.

Urmează așadar ca instanța să stabilească suma pe care proprietarul imobilului o va achita chiriașului, în baza concluziilor expertizei contabile administrate în apel ce avut în vedere documentele contabile provenind din evidența ținută de CCI Bacău precum și a constatărilor făcute în teren de către expertul construcții.

Instanța va avea în vedere doar construcțiile ce au putut fi identificate în mod cert de către expertul în specialitatea construcții, cu toate că expertiza s-a efectuat la circa 9 ani de la data expirării termenului contractului de locațiune, apreciind că proba efectuării acestor îmbunătățiri aparține constructorului(chiriașului) iar acesta avea posibilitatea ca la finalul contractului, chiar în lipsa unui proces verbal de predare-primire încheiat cu locatorul să obțină pe calea prevăzută de 235 și următoarele din Codul procedură civilă privind asigurarea dovezilor, probe privind starea imobilului la acea dată.

În prealabil, reținând că dintre cheltuielile efectuate de reclamanta CCI Bacău pe parcursul derulării contractului de locațiune o parte au fost cheltuieli cu reparația și întreținerea imobilului, Tribunalul observă că după data de 27.01.2008 nu au mai fost efectuate astfel de cheltuieli.

În ce privește perioada anterioară, din analiza celor două rapoarte de expertiză efectuate în apel precum și a înscrisurilor depuse de reclamantă, Tribunalul concluzionează că lucrările efectuate în perioada 1998-1999 precum și cele executate în anul 2003 intră în categoria cheltuielilor necesare pentru renovarea și întreținerea construcției în vederea desfășurării activității reclamantei potrivit obiectului de activitate, din probe nereieșind că s-au făcut investiții noi constând în montarea de sisteme/utilități noi, inexistente la data începerii raporturilor locative

În ce privește strict îmbunătățirile instanța reține că în categoria acestora intră lucrările executate la standuri, lucrările executate în anul 2000 constând în amenajare farmacie și lucrările efectuate în anul 2004-2005 în vederea amenajării a două zone tip bar/restaurant.

Cu privire la lucrările executate la standuri în cursul anului 1998-1999, instanța va avea în vedere valoarea acestora stabilită conform documentelor contabile, respectiv de 14073 RON (valoarea cumulată a materialelor folosite pentru execuție), standurile fiind edificate în regie proprie.

Cu privire la valoarea lucrărilor reprezentând amenajare farmacie precum și amenajare bar/restaurant, instanța va avea în vedere de asemenea valoarea din expertiza contabilă certificată de expertul construcții, respectiv 21884,64 RON pentru lucrarea reprezentând amenajare farmacie și 34819 RON pentru a doua lucrare( urmând a fi exclusă suma de 4399,14 Ron care reprezintă mobilier bar precum și suma de 36191,8 ON reprezentând cheltuieli cu renovarea imobilului închiriat facturate de SC P C SRL).

Instanța nu va avea în vedere nici cheltuielile efectuate de către reclamantă cu executarea în anul 2003 a unei ferestre cu valoarea de 240 EURO și nici lucrările de instalații din perioada 2005-2006, acestea nefiind identificate de către expertul construcții la momentul deplasării în teren.

Instanța va avea în vedere de asemenea că la momentul deplasării în teren, expertul a fost însoțit de către un reprezentant al reclamantei CCI Bacău și că aceasta nu a formulat obiecțiuni la lucrarea expertului.

În concluzie, instanța constată că suma reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de către reclamanta CCI Bacău și dobândite de pârâta AFC M este în cuantum de 70776,64 RON.

În ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a standurilor, instanța reține că în raport de concluziile anterioare în sesul că standurile reprezintă bunuri imobile prin destinație, solicitarea este nefondată, bunurile în cauză servind la compartimentarea imobilului deținut de către pârâtă, nefiind așadar generatoare de venituri în mod independent de imobilul la care sunt atașate.

Urmează pe cale de consecință să admită apelurile și să modifice sentința apelată în sensul că va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele reprezentând cheltuieli cu reparațiile/întreținerea imobilului situat în Bacău, MMMMM nr. XX efectuate anterior datei de 27.01.2008 și va fi respinsă excepția prescripției privind dreptul de a solicita îmbunătățirile efectuate la același imobil.

Va fi admisă în parte cererea introductivă în sensul că va obliga pârâta AFC M Bacău la plata către reclamantă a sumei de 70776,64 RON reprezentând contravaloare îmbunătățiri efectuate la imobilul din Bacău, MMMMM nr. XX, urmând a respinge cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații/întreținere a imobilului precum și în raport de folosirea standurilor aflate în interiorul aceluiași imobil.

În ce privește cheltuielile de judecată, raportat la soluția pronunțată în apel precum și la petitul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost modificată/precizată în mod succesiv de reclamanta CCI Bacău, Tribunalul urmează a le compensa.

În ce privește solicitările experților desemnați în cauză de majorare a onorariului provizoriu, instanța le apreciază ca fiind fondate în parte, și în raport de volumul de muncă necesar va stabili onorariu definitiv de 7000 RON pentru expertiza în specialitatea contabilitate și de 2500 RON pentru expertiza tehnică în specialitatea construcții.

Va dispune prin urmare obligarea reclamantei CCI Bacău și a pârâtei Asociația Fotbal Club M Bacău la plata către expert Martin Rodica a sumei de 3000 RON fiecare cu titlu de diferență onorariu expert și către expert Metelescu Maria a sumei de 750 RON fiecare cu același titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile privind pe apelant CCI BACĂU cu sediul în Bacău. și pe apelant AFC M cu sediul în Bacău

Modifică sentința apelată în sensul că admite excepția prescripției în ce privește solicitarea reclamantei de a solicita restituirea de către pârâtă a cheltuielilor reprezentând reparații/înreținerea imobilului efectuate anterior datei de 27.01.2008.

Admite excepția prescripției dreptului la despăgubiri pentru îmbunătățiri în baza accesiunii imobiliare artificiale, pentru pretențiile derivate din raporturile anterioare încheierii contractului de subînchiriere din data de 1.02.1998.

Admite în parte acțiunea în sensul că obligă pârâta AFC M Bacău la plata către CCI Bacău a sumei de 70776,64 RON reprezentând contravaloare îmbunătățiri efectuate la imobilul din Bacău, str MM nr. XX.

Respinge cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații/întreținere a imobilului precum și a despăgubirilor pentru lipsa de folosință a standurilor aflate în același imobil.

Stabilește onorariu definitiv în cuantum de 7000 RON pentru expertiza specialitatea contabilitate și 2500 Ron pentru expertiza specialitatea construcții.

Dispune obligarea reclamantei CCI Bacău și a pârâtei Asociația Fotbal Club M Bacău la plata către expert M R a sumei de 3000 RON fiecare cu titlu de diferență onorariu expert și către expert M M a sumei de 750 RON fiecare cu același titlu.

Compensează cheltuielile de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2017.

← Anulare act  Validare poprire. Jurisprudență Popriri →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii - lititgii cu profesionistii. Jurisprudență Plăţi