Anulare act
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU Sentinţă civilă nr. 5244 din data de 10.07.2013
Deliberând asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău în data de 16.08.2012, , reclamanta A E a chemat în judecată pe pârâții B M, A E și D G, solicitând instanței să dispună anularea certificatului de moștenitor nr.48 din eliberat de BNP și să constate valabilitatea certificatului de moștenitor nr., eliberat de notariatul de Stat al județului Bacău, ce atestă dreptul său de moștenitoare în cotă de 1/1 la succesiunea defunctei D P; de asemenea a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, în data de 23.03.1993 s-a prezentat împreună cu frații săi D G și P A la notar pentru a dezbate succesiunea după defuncta lor mamă Dumitru Profira, frații ei renunțând expres la moștenire, astfel că partea acestora i-a revenit ei.
A mai arătat reclamanta că în anul 1996, ca urmare a faptului că mamei sale îi fusese reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren, conform titlului de proprietate nr.35172/, fratele său a chemat-o în fața unui notar public, fără a-i explica că se dezbate din nou succesiunea după mama lor și fără a o chema și pe sora lor P A, fiind eliberat un nou certificat de moștenitor, în care se menționează că reclamanta deține o cotă de 1/2 din masa succesorală iar fratele său o cotă de 1/2.
Reclamanta a precizat că, la momentul eliberării celui de-al doilea certificat de moștenitor, notarul public nu și-a îndeplinit obligația de a verifica dacă se mai dezbătuse sau nu succesiunea și nu a consultat registrul special în care au fost trecute declarațiile de renunțare la succesiune a fraților săi nr.7768/1993 și nr.7774/1993.
A mai arătat reclamanta că din interpretarea prevederilor art.88 din Legea nr.36/1995 rezultă că nu se poate elibera un nou certificat de moștenitor decât dacă primul a fost anulat prin hotărâre judecătorească, astfel că certificatul de moștenitor din 1996 a fost întocmit prin fraudarea legii, fiind lovit de nulitate.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art.82 coroborat cu art.112 și următoarele, art.274 Cod procedură civilă și art.88 din Legea nr.36/1995.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu martori, înscrisuri și proba cu expertiză și a depus la dosar, în copii conform cu originalul, titlul de proprietate nr.35172/, certificatul de moștenitor nr.325, certificatul de moștenitor nr.48, certificat de deces (filele 6-13), acte de stare civilă (filele 69-74), cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (filele 90-99)..
Cererea a fost legal timbrată cu 24 lei taxă judiciară de timbru și
Pârâții B M, A E și D G au depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat instanței să constate nulitatea declarațiilor de opțiune succesorală ale numiților D G și P.A. care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr.325 , precum și a acestui certificat de moștenitor.
În motivare, pârâții-reclamanți au arătat că la data de 14.09.1991 a decedat D P, masa succesorală după aceasta fiind compusă din 500 mp teren și o casă situate pe raza comunei L V. Au precizat pârâții că cei trei moștenitori s-au prezentat la notar și, în baza declarațiilor de opțiune succesorală, li s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.325/, prin care reclamanta a fost instituită unică moștenitoare, opțiunile de renunțare ale celorlalți frați fiind raportate la această masă succesorală.
Pârâții-reclamanți au mai arătat că în anul 1994 a fost emis pe numele defunctei titlul de proprietate nr.35172/, în care sunt înscriși 18328 mp teren situat pe raza comunei LV, care a fost stăpânit, până la decesul său, de către fratele reclamantei - D G și care a făcut obiectul unei alte opțiuni succesorale, diferită de prima pentru D G și al unui al doilea certificat de moștenitor eliberat în anul 1996, la această dată P A - al treilea copil al defunctei, fiind decedată, fără moștenitori.
Au precizat pârâții-reclamanți că nu au intenționat să creeze o fraudă sau să eludeze dispozițiile imperative ale legii, deoarece în anul 1993 ei au avut convingerea absolută că își exprimă opțiunea exclusiv asupra bunurilor din certificat, convingere care este o falsă reprezentare a realității juridice și faptice, cu efect distructiv de voință. Astfel, au apreciat pârâții că atât opțiunile succesorale de renunțare exprimate de D G și P A (în prezent decedați), cât și certificatul de moștenitor din 1993 sunt lovite de nulitate, fiind rezultatul erorii asupra obiectului actului juridic, element hotărâtor și esențial, pe care dacă părțile ar fi conștientizat-o nu le-ar fi încheiat.
Au arătat pârâții-reclamanți că nu este vorba despre un context existent dar necunoscut la data decesului lui D P, ci de un context nou creat de procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor iar părțile, cu gradul lor redus de cunoștințe juridice, nu aveau cum să facă o interpretare și o adaptare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză.
În drept, pârâții au invocat prevederile art.948, 954 Cod civil, art.23 din Decretul nr.40/1953 și art.88 din Legea nr.36/1995.
În dovedire, pârâții-reclamanți au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și interogatoriu și au depus certificat de deces, declarație de renunțare la succesiune (filele 52, 53), acte de stare civilă, declarație de renunțare la succesiune (filele 76-81), înscrisurile care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr.48/1996 (filele 108-113).
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu 36 lei și timbru judiciar de 0,9 lei
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii Z A (fila 102) și S I (fila 103) și proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte. La termenul din 29.03.2013, instanța a luat act de cererea pârâților-reclamanți de renunțare la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei-pârâte, față de starea de sănătate a acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 23.03.1993 a fost emis de către Notariatul de Stat al județului B, certificatul de moștenitor nr.325 (fila 8), rectificat prin încheierea nr.2882/a BNP S N (fila 10), prin care s-a constatat că la data de 14.09.1991 a decedat DP, cu ultimul domiciliu în LV, jud. B, masa succesorală rămasă de pe urma acesteia fiind compusă din 500 mp teren aferent construcției situat în LV, jud. B și o casă construită din paiantă, acoperită cu carton, compusă din două camere iar separat una magazie, edificate de defunctă în timpul căsătoriei cu soțul predecedat, pe care l-a moștenit. Totodată, s-a reținut că unic moștenitor este reclamanta-pârâtă A E, în calitate de fiică, cu o cotă de 1/1, renunțători fiind D G, potrivit declarației nr.7768 (fila 53) și P A, potrivit declarației nr.7774 (fila 81).
Prin titlul de proprietate nr.35172/, i-a fost reconstituit defunctei D P dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1 ha 8328 mp teren, situată în intravilanul și extravilanul comunei LV, jud. B (filele 6,7).
În data de 25.03.1996, s-a emis un nou certificat de moștenitor de către B.N.P. "Ln D"; prin care s-a constatat că D P a decedat la data de 14.09.1991, masa succesorală de pe urma acesteia fiind formată din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.35172/ (filele 11-12). În ceea ce privește moștenitorii defunctei D P, în acest certificat de moștenitor se reține că sunt D G, în calitate de fiu și A E, în calitate de fiică, fiecare cu o cotă de 1/2 din masa succesorală, nefiind succesibili renunțători.
Fiul defunctei D P - D G - a decedat în data de 18.04.2005, astfel cum rezultă din certificatul de deces seria DP nr.203481 depus la dosar (fila 52), pârâții B M, A A și D G fiind descendenții acestuia, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar (filele 76-79). Fiica defunctei D P - P A - a decedat în data de 13.08.1993 (fila 69), aceasta neavând moștenitori.
În drept, instanța reține că transmiterea patrimoniului succesoral operează de drept din momentul deschiderii moștenirii, fără vreo manifestare de voință din partea succesibilului și chiar fără știrea lui (art.644, 688, 696, 899 alin.1 Cod civil). Cu toate acestea, succesibilul are dreptul de a alege între a-și consolida calitatea de moștenitor, prin acceptarea succesiunii sau să devină o persoană străină de moștenire, prin renunțare. În acest sens, art.686 Cod civil, prevede că "nimeni nu este obligat a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine";. Dreptul de opțiune trebuie exercitat de succesibil într-un termen de 6 luni calculat de la data deschiderii moștenirii, conform art.700 alin.1 Cod civil.
De asemenea, instanța reține că renunțarea la moștenire este actul juridic unilateral, expres și solemn, prin care succesibilul declară, în cadrul termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, că nu își însușește titlul de moștenitor, desființând cu efect retroactiv vocația sa succesorală și devenind astfel străin de moștenire.
Renunțarea este un act juridic irevocabil, dar nu în mod absolut, în sensul că ea poate fi retractată, acceptându-se moștenirea pur și simplu, numai dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de opțiune și dacă moștenirea nu a fost acceptată până în acest moment de alți moștenitori (art.701 Cod civil).
Renunțarea este și un act juridic indivizibil, în sensul că exercitându-și dreptul de opțiune succesorală, succesibilul trebuie să se pronunțe unitar cu privire la dreptul său succesoral, nefiind posibilă acceptarea în parte a moștenirii (a unor bunuri din moștenire) și renunțarea la rest.
În ceea ce privește viciile de consimțământ ce pot afecta actul de opțiune succesorală, instanța reține că eroarea, atât cea de fapt cât și cea de drept, dacă este scuzabilă și constituie cauza determinantă a actului de opțiune, poate fi reținută ca viciu de consimțământ în materie. Cu toate acestea, eroare asupra conținutului (emolumentului) patrimoniului succesoral poate fi reținută ca viciu de consimțământ (leziune) numai în cazul prevăzut de art.694 cod civil și numai dacă cel în cauză a acceptat moștenirea. Astfel, renunțarea nu poate fi atacată pe motiv că s-au descoperit ulterior active ale patrimoniului.
Potrivit dispozițiilor art.81 și 83 din Legea nr.36/1995, certificatul de moștenitor se eliberează de către notarul public în cadrul procedurii succesorale notariale necontencioase și cuprinde constatările referitoare la masa succesorală, calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului. Conform art.88 din acest act normativ, "cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii; până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte";.
În acest sens sunt și prevederile art.23 din Decretul nr.40/1953 (în vigoare la data emiterii certificatului de moștenitor nr.325/1993), care prevedeau că "după eliberarea certificatului de moștenitor nu se mai poate elibera alt certificat; cei care au pretențiuni la succesiune, pot cere în justiție anularea certificatului eliberat și stabilirea drepturilor lor; până la anulare prin sentința judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada în ce privește calitatea de moștenitor și cota bunurilor ce revin fiecărui moștenitor";.
Anularea certificatului de moștenitor de către partea care a participat la procedura succesorală notarială și a consimțit la eliberarea acestuia poate fi cerută numai pentru vicii de consimțământ sau incapacitate ori pentru cauze de nulitate, potrivit dreptului comun.
Frauda la lege, ca motiv de nulitate absolută ce afectează un act juridic, există atunci când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziții legale de la sensul și spiritul lor.
În speță, în ceea ce privește cererea principală, instanța reține că certificatul de moștenitor nr. 48 a fost emis cu fraudarea prevederilor legale sus-menționate, astfel că se impune anularea acestuia.
În acest sens, instanța constată că de la data emiterii certificatului de moștenitor nr.325/1993, singura moștenitoare a defunctei D P este reclamanta-pârâtă A E, aceasta fiind cea care a acceptat moștenirea rămasă de pe urma mamei sale, în calitate de descendent de gradul I, frații săi D G și P A fiind străini de moștenire, vocația acestora desființându-se cu efect retroactiv.
În virtutea calității sale de unic moștenitor, reclamantei-pârâte îi revine tot activul defunctei D P existent la momentul emiterii certificatului de moștenitor nr.325/1993, cât și bunurile care ar completa ulterior acest activ. Astfel, reclamantei i se cuvin atât bunurile cuprinse în certificatul de moștenitor nr.325/3, cât și terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 35172/, acest act fiind emis pe numele defunctei.
Față de caracterul irevocabil și indivizibil al renunțării, ca act de opțiune succesorală, instanța reține că exprimarea de către defunctul D G, în anul 1996, a unei noi opțiuni, în sensul acceptării succesiunii rămasă de pe urma defunctei D P și numai cu privire la terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 35172/, contravine dispozițiilor legale evocate mai sus.
Prin emiterea celui de-al doilea certificat de moștenitor, nr. 48 din de către BNP , cu reținerea ca moștenitor a defunctei D P a unei persoane străine de moștenire, instanța reține că s-au fraudat prevederile legale incidente în materia moștenirii legale, astfel că acest certificat de moștenitor este lovit de nulitate absolută.
Prin urmare, instanța va admite cererea principală și va declara nulitatea certificatului de moștenitor nr. 48 de către BNP
Cu privire la cererea reconvențională, referitor la solicitarea de a se dispune anularea declarațiilor de renunțare la succesiunea după defuncta D P, instanța constată că prin declarațiile autentificate sub nr. 7768/și nr.7774/ numiții DG și PA au declarat că, în termenul prevăzut de lege, nu a făcut niciun act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctei D față de care au înțeles să rămână străini.
Consecința juridică a acestor declarații este că cei doi au devenit străini de succesiunea mamei lor, stingerea prin prescripție a dreptului de opțiune atrăgând stingerea chiar a vocației succesorale. Instanța reține și faptul că pârâții-reclamanți nu au făcut dovada că, în cursul termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, defuncții DG și P A au făcut vreun act de acceptare a succesiunii (tacită sau expresă), pentru ca declarațiile de renunțare din 1993 să fie lipsite de efecte juridice.
Cu privire la motivele de anulare invocate de pârâții-reclamanți privind existența unei erori distructive de voință, rezultată din necunoașterea mecanismului de aplicare a legilor fondului funciar, eroare care i-a împiedicat pe defuncții D G și PA să exprime un act de opțiune succesorală în deplină cunoștință de cauză, instanța reține că sunt neîntemeiate.
Astfel, la data emiterii certificatului de moștenitor nr.325/1993, respectiv în 23.03.1993, atât DG, cât și PA formulaseră în nume propriu cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri (filele 92, 97-99) și aveau cunoștință despre faptul că mama lor depusese și ea o cerere în acest sens și că urma să i se emită titlu de proprietate. În consecință, nu se poate reține apărarea pârâților-reclamanți că dacă ar fi avut cunoștință de intrarea ulterioară a acestor bunuri în patrimoniul defunctei D P, nu ar fi renunțat la moștenirea acesteia. De altfel, în raport de prevederile legale sus-enunțate, eroarea asupra conținutului masei succesorale lăsată de defuncta D P nu ar putea fi reținută ca viciu de consimțământ, care să afecteze declarațiile de renunțare la succesiune și implicit certificatul de moștenitor nr.325/
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, instanța concluzionează că nu există cauze de nulitate care să afecteze declarațiile de renunțare autentificate sub nr. 7768/ și nr.7774/ și certificatul de moștenitor nr.325/, eliberat de Notariatul de Stat al județului B, astfel că va respinge cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Reținând că pârâții-reclamanți au căzut în pretenții, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța îi va obliga pe aceștia la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1524 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu avocat.
| ← Anulare act | Ordonanţă de plată. Jurisprudență Împrumuturi, credite, creditori → |
|---|
