CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU Sentinţă civilă nr. 5412 din data de 04.09.2013
CONTESTAȚIE LA EXECUTARE
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 23.07.2013 contestatorul B. F. a formulat în contradictoriu cu intimata E.R.S. IFN SA contestație la executare, constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită, anularea executării silite însăși în dosarul de executare nr. 1249/PF/2013 al BEJ cu anularea formelor de executare, respectiv somația nr. 1249/2013, procesul verbal de constatare debit și cheltuieli de executare din 04.04.2013, înștiințarea de efectuare a popririi, precum și a formelor de executare ce se vor efectua pe parcursul contestației; suspendarea executării silite; întoarcerea executării silite. Totodată a solicitat cheltuieli de executare.
În motivare, contestatorul a arătat că la data de 12.07.2013 i-au fost comunicate actele de executare atacate, prin somația nr. 1249/2013 punându-i-se în vedere să achite suma de 2840,47 lei reprezentând debit restant provenit din contractul de credit nr. 930051629500XXXX din 29.06.2005 și cheltuieli de executare. Contestatorul susține că executarea silită este nelegală, întrucât a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea silită. Acesta arată că potrivit prevederilor contractuale, rambursarea creditului se face în rate lunare, stabilite printr-un extras lunar ce trebuia comunicat, astfel că pentru fiecare rată curge un termen de prescripție distinct, însă nu a primit nici un extras lunar, iar în lipsa unei eșalonări, termenul pentru a cere executarea silită curge cel mai târziu la data încheierii contractului, respectiv 29.06.2005.
Pe fondul cauzei, arată că nu există nicio dovadă privind cuantumul sumelor acordate cu titlu de împrumut, astfel încât creanța nu este certă și nici lichidă. Totodată susține că nu există identitate între partea care se pretinde creditorul obligației E.R.S. IFN SA, care nu este parte în contractul de emitere card, acesta fiind încheiat cu SC A. I. SRL.
În privința cererii de suspendare, contestatorul arată că are doi copii în întreținere, iar poprirea unei treimi din venit îi afectează venitul.
În probațiune a depus înscrisuri.
Contestatorul a achitat taxă judiciară de timbru de 204 lei și a achitat cauțiune de 285 lei.
La solicitarea instanței, BEJ a depus dosarul de executare nr. 1249/PF/2013.
Prin încheierea din data de 14.08.2013 instanța a dispus suspendarea executării silite.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru contestator proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În baza cererii formulate de intimata SC E.R.S. IFN SA din data de 16.01.2013, BEJ a demarat procedura executării silite împotriva contestatorului B.F. în baza titlului executoriu reprezentat de cererea pentru emiterea unui card de credit nr. 9300516295001xxx din 29.06.2005, fiind întocmit dosarul de executare nr 1249/PF/2013.
Prin încheierea din data de 29.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 4915/180/2013 s-a încuviințat executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul nr 9300516295001XXX din 29.06.2005.
Prin somația nr. 1249/PF/2013 din 04.04.2013 contestatorul a fost somat ca în termen de o zi de la primirea somației să achite suma de 2840,47 lei reprezentând debit restant și cheltuieli de executare.
Prin procesul-verbal de constatare debit și cheltuieli de executare din 04.04.2013 s-au stabilit următoarele cheltuieli de executare silită: 233 lei - onorariu de executor, 271 lei - taxe, 1 leu înregistrare dosar, 10 lei formare dosar, 20 lei redactare adresă, 10 lei emitere somație, 100 lei întocmire proces-verbal de constatare debit, 100 lei proces verbal distribuire sume, 30 lei arhivare dosar.
Prin adresa din 28.06.2013 s-a dispus înființarea popririi asupra drepturilor salariale ale debitorului contestator pentru 1/3 din veniturile pe care le încasa de la S.C. R. S. SRL până la concurența sumei de 2840,47 lei, adresa fiind comunicată terțului poprit la 07.08.2013.
Contestatorul a fost înștiințat de măsura popririi prin adresa din 28.06.2013.
Somația, procesul-verbal, înștiințare de înființare a popririi au fost comunicate contestatorului la data de 17.07.2013.
Instanța reține că între intimata E.R.S. IFN SA, care la acea dată se numea E.R.S. SA și SC A.I. SRL a intervenit contractul nr. 3487 din 15.09.2004 prin care s-a convenit acceptarea de către S.C. A.I. a plăților efectuate prin intermediul cardurilor, precum și a altor carduri, emise de intimată pentru bunurile și serviciile achiziționate.
Prin cererea pentru emiterea unui card de credit 9300516295001XXX din 29.06.2005 contestatorul a beneficiat de finanțare pentru achiziționarea unui bun în suma de 16.696.366 ROL din magazinul A.I., cu obligația de a rambursa suma în 34 rate lunare. Rata dobânzii pentru retragere numerar sau pentru cumpărături a fost stabilită la 32%, taxa pentru depășirea limitei de credit fiind de 5%. Într-adevăr, intimata nu figurează ca parte în contractul de credit, însă în baza convenției menționate anterior, raporturile dintre părți sunt clar stabilite, creditorul obligației debitorului fiind intimata. Astfel că nu pot fi primite apărările petentului.
Cu privire la creanța pentru care s-a demarat procedura executării silite, instanța reține că debitul este de 2336,47 lei, însă, până la data pronunțării, nu s-a făcut nicio dovadă a sumei, să poată fi considerată creanță certă, lichidă și exigibilă conform art. 379 Cod proc.civ.
În ceea ce privește excepția prescripției, instanța apreciază că nu este o veritabilă excepție, ci reprezintă un motiv al contestației la executare, motiv pentru care o va trata ca atare.
Potrivit art. 405 alin. 1 C.proc.civ. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Alin. 2 statuează că termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Conform art. 9.1. din contract emitentul avea obligația de a transmite contestatorului, în fiecare lună, prin poștă, cu scrisoare recomandată, un extras privind soldul, denumit "extras lunar"; care evidenția toate operațiunile efectuate cu cardul, cât și celelalte operațiuni efectuate, printre care și rata lunară minimă (lit. f) și data scadentă pentru rata lunară minimă. Potrivit art. 10 contestatorul avea obligația de a achita suma datorată în decursul termenului menționat în extrasul lunar, în rate, fiecare dintre acestea reprezentând cel puțin suma lunară minimă.
După pronunțarea soluției, intimata a depus la dosar extrase de cont, pe care însă instanța nu le va avea în vedere dat fiind că au fost depuse tardiv.
Instanța reține că obligația contestatorului de a restitui suma acordată este o obligație succesivă (conform contractului au fost stabilite 34 rate) astfel că termenul de prescripție curge pentru fiecare rată în parte. Instanța nu poate primi susținerile contestatorului că termenul de prescripție curge de la data încheierii contractului, dat fiind natura obligației din contract. Apărarea că nu ar fi primit acasă extrasele lunare nu influențează data la care începe să curgă termenul de prescripție pentru fiecare rată în parte, contestatorul având posibilitatea de a sesiza banca în acest sens. În aceste condiții, față de data încheierii contractului (29.06.2005) si numărul de rate stabilit pentru rambursarea sumei (34 rate), în lipsa altor înscrisuri care să stabilească alte termene, instanța reține că suma de care a beneficiat contestatorul trebuia restituită, în rate lunare, până în luna februarie 2008. Or, cererea de executare silită a fost formulată la data de 16.01.2013, fiind depășit termenul de prescripție de 3 ani. Astfel instanța constată că s-a prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită.
În aceste condiții, dată fiind intervenția prescripției, va anula executarea silită din dosarul de executare nr. 1249/PF/2013 al BEJ. În consecință, instanța va anula actele de executare întreprinse, respectiv somația nr. 1249 din 04.04.2013, proces-verbal de constatare debit și cheltuieli de executare din 04.04.2013, adresă înființare poprire din 28.06.2013, acestea fiind singurele acte de executare efectuate, dat fiind că pe parcursul judecării cauzei nu au mai fost efectuate alte acte, executarea silită fiind suspendată.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, conform art. 404 indice 1 C.proc.civ. în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Având în vedere că în speță în urma executării silite, până la acest moment nu au fost executate sume de bani sau bunuri ale contestatorului, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de petent, conform art. 274 C.proc.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere la cheltuieli de judecată. Potrivit art. 23 alin. 1 lit. e din Legea 146/1997 (prevedere ce se regăsește și la art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013) sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cerere petiționarului când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă. Instanța apreciază că petentul nu poate solicita cu titlu de cheltuieli de judecată sumele achitate cu titlu de taxe judiciare, legea stabilind altă procedură cu privire la aceste cheltuieli. Totodată, instanța reține că petentul nu a mai făcut dovada efectuării altor cheltuieli ocazionate de litigiu, iar în ceea ce privește cauțiunea achitată legea prevede o procedură specială conform art. 723 indice 1 C.proc.civ.
Față de aceste împrejurări, instanța va respinge capătul de cerere privitor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
| ← Legea nr. 10/2001. Admisibilitatea cererii de repunere în... | Pretentii - asigurare auto. Jurisprudență Asigurări auto şi... → |
|---|
