Anulare contract de arendă. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Judecătoria DOROHOI Sentinţă civilă nr. 13 din data de 15.01.2014
Dosar nr. xxxx/222/2012 anulare contract de arendă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEȚUL BOTOȘANI
Sentința civilă
Ședința publică din
Președinte -
Grefier -
Pe rol judecarea acțiunii civile formulate de reclamantul M.D. cu domiciliul în sat. /, com. /, jud. Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul M.I., cu domiciliul în sat/com. /, jud. Botoșani, având ca obiect anulare contract de arendă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul asistat de avocat L.O.I., pârâtul și martorul M.D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a audiat sub prestare de jurământ martorul prezent, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal aparte atașat la dosar.
Văzând că nu se formulează cereri noi și nu sunt alte probe concludente de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat L.O.I, având cuvântul pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și anularea contractului de arendă deoarece acesta nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, prețul este prea mic pentru suprafața de teren arendată, terenul nu putea fi arendat deoarece nu era dezbătută succesiunea și nu s-a făcut ieșirea din indiviziune. Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța nr. 133 din 24.10.2012 și chitanța nr. 19 din 06.02.2013.
Pârâtul având cuvântul solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Arată că la data încheierii contractului de arendă a negociat cu reclamantul prețul, că acesta a fost de acord cu prețul menționat în contract deoarece terenul arendat este de calitate inferioară, iar el a făcut lucrări de fertilizare pentru a-l putea cultiva.
JUDECATA
Asupra acțiunii de față instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță cu nr. xxxx/222/2012 din 08.11.2012, reclamantul M.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.I. constatarea nulității contractului de arendare nr. xxx din 12.01.2011 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii arată că prin contractul menționat a arendat pârâtului suprafața de 2.000 mp teren arabil extravilan situat în tarlaua 40 p.c. 393/40 cu suma de 200 lei pe an. Arată că nu a avut în vedere suma menționată în contract ci o sumă mai mare și că și-a dat seama după semnarea contractului că suma stabilită cu titlu de arendă este foarte mică. Arată că acest contract este lovit de nulitate deoarece suprafața arendată face parte din suprafața de 9.997 mp teren înscrisă în titlul de proprietate din 06.12.2001 emis pe numele defunctei sale mame M.D., succesiunea nu este dezbătută și are frați care emit pretenții cu privire la teren.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar, în copie, contractul de arendare nr. xxx din 12.01.2011, titlul de proprietate nr. xxx din 06.12.2001, adeverința nr. xxx din 05.11.2012, certificat de deces al defunctei M.D., chitanța nr. xxx din 26.10.2012, chitanța nr. xxx din 29.10.2012.
În drept invocă prevederile art. 1247 - 1250 Cod civil.
La primul termen de judecată reclamantul a arătat că suma de 200 lei menționată în contract este pentru o perioadă de 10 ani și de aceea apreciază că este exagerat de mică. Arată că a încheiat la primărie contractul de arendare și a fost dus în eroare deoarece a crezut că durata contractului este de un an sau doi și nu de 10 ani.
Pârâtul prezent în instanță a arătata că suma de 200 lei s-a negociat pentru o perioadă de 10 ani deoarece terenul pe care l-a arendat este de proastă calitate și era lăsat în paragină.
Din oficiu instanța a solicitat relații de la Primăria comunei Brăești, jud. Botoșani.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin contractul nr. xxx din 12.01.2011 și înregistrat la Primăria comunei Brăești, jud. Botoșani, reclamantul a arendat pârâtului suprafața de 2.000 mp teren din tarlaua 40 p.c. 393/40, pentru o perioadă de 10 ani, prețul arendei pentru toată perioada fiind de 200 lei.
Terenul care face obiectul contractului de arendare este înscris în titlul de proprietate al defunctei M.D. decedată la data de 01.09.2005.
Prin prezenta acțiune reclamantul arată că acest contract este lovit de nulitate absolută deoarece prețul arendei este foarte mic iar terenul este în indiviziune cu frații săi deoarece nu s-a dezbătut succesiunea după defuncta M.D..
Contractul de arendare este reglementat prin Legea arendării nr. 16/1994 care se completează cu prevederile legislației civile, in măsura in care acestea nu sunt contrare prin urmare se aplică "regulile particulare la arendare"; prevăzute in Codul civil de la 1864 în vigoare la data încheierii contractului (art. 1454 si următoarele, care n-au fost abrogate expres de lege) și dispozițiile care guvernează locațiunea de drept comun, arendarea fiind o varietate a acesteia.
Reclamantul susține că a fost în eroare la încheierea contractului și nu și-a dat seama că suma menționată ca preț al arendei este foarte mică.
Pentru formarea valabilă a oricărui act juridic, consimțământul părților trebuie nu doar sa existe, sa fie exteriorizat, acesta trebuie sa fie liber exprimat si dat in cunoștință de cauza, adică să nu fie viciat potrivit art. 948 alin. 2 C. civil. In afară de art. 953 C. civil, care prevede că atunci când este dat prin eroare, consimțământul nu este valabil, reglementarea cuprinsa in art. 954 C. civ. stabilește că eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanței obiectului convenției sau asupra identitarii ori calităților persoanei contractante.
Ca regulă generală, viciul trebuie sa fie destul de grav pentru a determina pe autor sa facă actul juridic și să fie de așa natură, încât partea, a cărei voință a fost viciată, n-ar fi făcut actul dacă voința sa ar fi fost netulburată.
În cauza dedusă judecății nu există indicii că reclamantul ar fi avut consimțământul viciat la încheierea contractului, că a fost în eroare sau a fost dus în eroare de către pârât sau alte persoane.
Potrivit art. 969 cod civil în vigoare la data încheierii contractului, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Împrejurarea că ulterior încheierii contractului reclamantul a constatat că prețul stabilit pentru folosința terenului în suprafață de 2.000 mp este prea mic nu este de natură să atragă nulitatea contractului, chiar dacă prețul stabilit în contract este inferior în raport de suprafața terenului sau în raport de prețurile practicate în zonă, la momentul încheierii contractului părțile sunt libere să determine prețul folosinței, echivalența fiind relativă, stabilindu-se nu doar prin raportare la valoarea lucrului sau a prețului pieții dar și prin raportare la subiectivismul părților sau a relațiilor dintre acestea.
De asemenea, faptul că terenul care face obiectul contractului de arendă este în indiviziune nu atrage nulitatea contractului. Arendarea este un act de conservare și administrare și nu de dispoziție iar coindivizarii își pot valorifica în condițiile legii drepturile pe care le au cu privire la terenul arendat, starea de indiviziune neputând fi invocată de către reclamant care este parte a contractului și are obligația de a-l respecta.
În raport de cele arătate instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M.D. cu domiciliul în sat. /, com. /, jud. Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul M.I., cu domiciliul în sat/com. /, jud. Botoșani ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică .
PREȘEDINTE GREFIER,
Red.
Thred.
Ex. 4
| ← RASPUNDERE CIVILA DELICTUALA, NEANTRENAREA RASPUNDERII CIVILE... | Plângere contravenţională. Jurisprudență Cereri → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Anulare contract de arendă. Jurisprudență Contracte
