Anulare decizie de impunere, cu exonerarea de la plata accesoriilor aferente impozitului pe teren ca urmare a încadrării într-o altă zonă de impozitare.
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Sentinţă civilă nr. 2494 din data de 17.09.2013
Anulare decizie de impunere, cu exonerarea de la plata accesoriilor aferente impozitului pe teren ca urmare a încadrării într-o altă zonă de impozitare.
Sentința civilă nr. 2494/17.09.2013 a Tribunalului Prahova - Secția a II- a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul 6880/105/2012, reclamanta SC W. I. E. E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC FINANTE LOCALE PLOIESTI, anularea Deciziei nr. 558/29.08.2012, anularea în parte a Deciziei de impunere nr.61321/27.06.2012, cu exonerarea de la plata obligațiilor suplimentare reprezentând diferență impozit pe teren în sumă de 23526 lei și majorări de întârziere în sumă de 13382 lei.
În subsidiar, reclamanta a solicitat exonerarea de la plata majorărilor de întârziere în sumă de 13382 lei, respectiv anularea în parte a Deciziilor nr. 558/2012 și nr. 61321/2012.
Pârâtul, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât baza de impozitare privind stabilirea impozitului pentru terenul aparținând reclamantei a fost modificată ca urmare a diminuării acesteia cu suprafața construită la sol, a construcțiilor recepționate în perioada 2010-2011.
Tribunalul reține că terenul situat în Centura de Est, tarla …, parcela …., a fost cuprins in HCL 316/2002 privind aprobarea nomenclaturii stradale și a zonării fiscalității, fără precizarea unui număr poștal, deci fără a fi evidențiat în mod distinct. Pârâtul SPFL Ploiești a solicitat relații Direcției Generale de Dezvoltare Urbana și prin adresa 57449/15.06.2012 i s-a comunicat faptul că terenul aparținând reclamantei se află în Municipiul Ploiești, în intravilan, fiind încadrat in zona de impozitare C. S-au avut în vedere la stabilirea zonei de impozitare PUG aprobat prin HCL 209/1999 și HCL 316/2002, privind stabilirea zonelor de impozitare.
Potrivit disp. art. 91 alin. 1 din OG 92/2003 , dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Prin urmare, s-a procedat la recalcularea obligațiilor fiscale reprezentând impozit pe teren începând cu 01 ianuarie 2007. Cuantumul obligațiilor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare, iar decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi modificată sau desființată din inițiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatărilor organului fiscal competent (art. 90 alin. 1 și 2 din OG 92/2003).
Prin urmare, susținerile reclamantei sunt neîntemeiate deoarece organul fiscal este îndreptățit în cadrul termenului de prescripție să recupereze diferențele de impozit rezultate ca urmare a noii reîncadrări fiscale. Însă, cu privire la plata accesoriilor aferente diferenței de impozit pe teren, instanța constată că potrivit art. 119 alin. 1 Cod procedură fiscală, orice diferență de obligații fiscale, inclusiv accesorii, are scadența în funcție de data comunicării acestora. Reclamantei i-au fost calculate accesorii, fără să i se comunice anterior existența obligației principale, ceea ce înseamnă că stabilirea accesoriilor nu are un temei legal.
Dispozițiile art. 111 alin. 2 Cod procedură fiscală dispun că pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 01-15 din luna, termenul de plată este până la data de 05 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din luna, termenul de plata este până la data de 20 a lunii următoare.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, respectiv în ceea ce privește majorările de întârziere în cuantum de 13382 lei și în consecință, în temeiul disp. art. 18 din Legea 554/2004 dispune anularea în parte a Deciziilor nr. 558/2012 și nr. 61321/2012, precum și exonerarea reclamantei de la plata acestei sume de 13382 lei, respingând în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Întocmit judecător Boghici Adriana Magdalena (speță relevantă - septembrie 2013)
| ← dreptul nudei proprietăţi. Jurisprudență | Recalculare pensie OUG 4 din 2005 admisibilitate... → |
|---|
