Recalculare pensie OUG 4 din 2005 admisibilitate imprescriptibilitate
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Sentinţă civilă nr. 2168 din data de 10.09.2013
R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. …/105/2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2168
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de asigurări sociale de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. …/105/2013, reclamantul NC a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă și vechime integrală, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată, pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, actualizarea diferențelor cuvenite cu indicele de inflație, la data plății efective a sumelor datorate, precum și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea procesului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este pensionar pentru limită de vârstă și vechime integrală, drepturile inițiale fiindu-i stabilite în temeiul Legii 3/1977 și al Legii 19/2000, prin Decizia nr. .../26.03.1998 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, începând cu data de 01.03.1998.
Reclamantul a mai menționat că, în raport de această situație, pensia sa a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG 1550/2004, HG 733/2005 și se încadrează în categoria pensiilor cărora li se aplică recalcularea potrivit dispozițiilor OUG 4/2005.
A mai precizat reclamantul că în mod eronat pârâta a utilizat un stagiu de cotizare de 30 ani, având în vedere dispozițiile art. 14 alin. 3 din Legea 3/1977, vechimea sa fiind de 28 ani, 09 luni și 10 zile în grupa I de muncă, mențiuni cuprinse în decizia sus amintită și în buletinele de calcul.
Reclamantul a mai susținut că prin Decizia nr. 40/2008 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii s-a statuat că, în funcție de vechimea efectivă desfășurată în condiții grele de muncă, stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual să fie de 20 de ani pentru persoanele care au desfășurat activitate de minim 20 de ani în grupa I, iar nu de 30 de ani cum a calculat intimata, pentru condiții normale de muncă.
Reclamantul a precizat că în considerentele acestei decizii se arată că "persoanele care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 li se aplică acest act normativ, respectiv Legea 3/1977, pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare";.
De asemenea, s-a susținut atunci când ICCJ a decis că se va aplica în cazul reevaluării/recalculării pensiilor un act normativ abrogat expres de Legea 19/2000, aceasta nu înseamnă că dreptul pensionarului a ultraactivat în timp, ci s-a aplicat dreptul existent la data pensionării reclamantului, respectiv Legea 3/1977, iar dreptul la pensie nu se prescrie (art. 2 lit. "h"; din Legea 263/2010).
Reclamantul a mai menționat că pensia de asigurări sociale deschisă în baza unui act normativ recunoaște tuturor asiguraților principiul egalității (eliminarea tratamentului nediscriminatoriu între persoanele aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege - art. 2 lit. "d"; din Legea 263/2010) și principiul unicității (aceeași normă de drept pentru toți participanții - art. 2 lit. "a"; din același act normativ), acestea coroborate cu motivarea Curții Constituționale din Decizia nr. 264/2007, în care s-a menționat: "condițiile și criteriile de acordare a pensiei, inclusiv modul de calcul al cuantumului acesteia, inclusiv recalcularea, se stabilesc prin lege. Legiuitorul nu este, însă, în drept, ca prin aceste reglementări să stabilească un tratament juridic diferențiat pentru situații egale".
A mai susținut reclamantul că însăși Legea 263/2010 prevede în art. 107 alin. 3 posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea veniturilor și/sau stagiilor de cotizare prevăzute de lege și nevalorificate la stabilirea acesteia, recunoscând, așadar, posibilitatea valorificării stagiilor de cotizare realizate de asigurat, în condițiile achitării CAS.
Prin urmare, a arătat reclamantul, stagiul complet de cotizare realizat sub imperiul oricărui act normativ abrogat și pentru care s-a plătit CAS este recunoscut și de actuala reglementare privind sistemul unitar de pensii publice și, chiar dacă procedura de recalculare a pensiilor prevăzută de dispozițiilor OUG 4/2005 și HG. 1550/2004 au fost abrogate, recalcularea în sine, privită ca un procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie, a cuantumului acesteia, iar nu ca un drept de sine stătător, a fost preluată si de actuala lege a pensiilor, la art. 107 alin. (3), astfel că, raportându-se și la dispozițiile alin. (1) ale aceluiași text de lege, care prevede că "dacă ulterior stabilirii drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, intimata operează din oficiu, sau la solicitarea pensionarului modificările ce se impun, printr-o decizie de revizuire, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, sumele rezultate în urma revizuirii se acordă în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor".
Reclamantul a mai precizat că prin acțiunea dedusă judecații nu se atacă o anumita decizie de pensionare, ci se contesta modalitatea de calcul și vizează modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie la recalculare și plata diferențelor cuvenite și, deși este formulată ulterior abrogării OUG 4/2005, în baza căreia a operat recalcularea drepturilor de pensie și Legii 19/2000, ale cărei prevederi au fost avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, norma aplicabilă raportului substanțial dintre părțile litigiului este norma în vigoare la momentul la care se pretinde a fi existat dreptul dedus judecății.
Este exprimarea principiului potrivit cu care faptele creatoare, modificatoare ori extinctive de situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, principiu exprimat în adagiul tempus regit actum. Operațiunea de recalculare poate fi declanșată oricând, la cererea pensionarului, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 151/2010.
În fapt, reclamantul a învederat instanței că a fost pensionat la data de 26.03.1998, prin decizia de pensionare nr. ..., emisă în baza Legii 3/1977, lege în temeiul căreia trebuie să fie determinat stagiul complet de cotizare.
Reclamantul a mai susținut că Legea 3/1977 nu prevedea noțiunea de "stagiu de cotizare", noțiune ce a fost introdusă abia începând cu Legea 19/2000, noțiune de stagiu de cotizare preluata în cadrul art. 3 pct. 6 lit. "r"; și art. 16 lit. "a"; din Legea 263/2010.
În plus, în cadrul Legii 263/2010 se prevede, în art. 53, că "Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, iar atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în Anexa nr. 5."
Totodată, art. 8 din Legea 3/1977 prevedea că "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 de ani bărbații si 25 de ani femeile au dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de vârsta.. La împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile."
Or, din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că noțiunea de stagiu complet de cotizare prevăzuta de Legea 263/2010, corespunde noțiunii de vechime în muncă prevăzuta de Legea 3/1977. De asemenea, art. 8 din Legea 3/1977 reprezintă norma generală în materie de vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, dispoziții speciale fiind prevăzute in art. 14 din Legea 3/1977, care stabileau vechimea în muncă pentru cei care își desfășurau activitatea în grupe superioare de muncă ( grupa I de muncă și grupa II de muncă).
Ca urmare, susține reclamantul, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art. 14 alin. 1 si 2 din Legea 3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă, în cazul reclamantului, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Astfel, a precizat reclamantul, în cazul de față, reclamantul a efectuat un stagiu complet de cotizare prevăzut de art. 14 din Legea 3/1977, adică de 20 de ani, așa cum reiese din deciziile de pensionare si recalculare a pensiei, din buletinele de calcul precum și din copia carnetului de muncă, anexate la prezenta acțiune.
Totodată, reclamantul a precizat că art. 16 lit. "a"; din Legea 263/2010 prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 01.04.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000) stagiul complet va fi cel prevăzut de art. 14 din Legea 3/1977 (vechimea în muncă necesară deschiderii drepturilor de pensie) ceea ce în cazul său care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă 28 ani, 09 luni și 10 zile, stagiul complet de cotizare va fi cel prevăzut de Legea 3/1977.
Conform art. 14 din Legea 3/1977, "persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani in locuri in care, potrivit legii, se încadrau in grupa I de munca, sau cel puțin 25 de ani in grupa a II a de munca, au dreptul la cerere, sa fie pensionate la împlinirea vârstei de:
• a) 52 de ani pentru grupa I și 57 de ani pentru grupa II, bărbații;
• b) 50 de ani pentru grupa I si 52 de ani pentru grupa II, femeile";.
Reclamantul a mai precizat că persoanele care au o vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 de ani în grupa a II-a de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 de ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații sau 50 pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
Deși aparent textul este concentrat pe reducerea vârstei standard, se poate face abstracție de faptul că, în mod real, după 20 de ani de activitate in grupa I de munca, sau 25 de ani in grupa II de munca asigurații puteau ieși la pensie pentru limită de vârstă dacă îndeplineau și condiția privitoare la vârsta redusă și, prin urmare aceasta este vechimea în muncă cerută de Legea 3/1977 pentru a se putea solicita pensie pentru limita de vârsta, ceea ce înseamnă că acesta era stagiul complet de cotizare, în concordanță cu terminologia folosită de Legea 263/2010.
Reclamantul a mai susținut că prin neluarea in considerare a unui stagiu de 20 de ani, pârâta i-a calculat și plătit drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul său un prejudiciu care se impune a fi recuperat și pe cale de consecință, urmare a recalculării eronate folosită de către intimată, a solicitat să fie obligată la acordarea diferenței dintre pensia cuvenita și pensia încasată pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, repararea prejudiciului urmând a se realiza in temeiul răspunderii civile contractuale.
De asemenea, pentru suma de bani reprezentând diferența dintre pensia încasată și pensia cuvenită conform celor menționate anterior, reclamantul a precizat că se impune actualizarea cu indicele inflației comunicat de către Institutul Național de Statistică întrucât beneficiul nerealizat este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate și data plații efective.
În drept, s-au invocat dispozițiile din Legea 3/1977, Legea 19/2000, HG 1550/2004, OUG 4/2005, Legea 263/2010.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, arătând că decizia de pensionare poate fi contestată, la instanța competentă, în termen de 45 de zile de la comunicare.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât dispozițiile OUG 4/2005 si HG 1550/2004 au fost abrogate începând cu data de 01.01.2011, odată cu intrarea in vigoare a Legii nr. 263/2010, reclamantul solicitând recalcularea drepturilor de pensie prin modificarea stagiului de cotizare și plata drepturilor de pensie pe ultimii 3 ani, în conformitate cu acte normative care la momentul introducerii acțiunii nu mai sunt în vigoare.
În subsidiar, pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, în ceea ce privește stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual prin Decizia nr. .../08.01.2007, potrivit Normelor Metodologice date in aplicarea prevederilor HG 1550/2004 "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala în munca prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare".
S-a mai susținut că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea3/1977 "Personalul muncitor care are o vechime în munca de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa și limita de vârsta, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile". Întrucât contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limita de vârsta, începând cu data de 01.09.1998, în baza prevederilor Legii 3/1977, pârâta a considerat că în mod corect și legal la recalcularea pensiei a fost valorificat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Pârâta a mai precizat că, în ceea ce privește afirmația contestatorului potrivit căreia stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea pensiei ar trebui să fie de 20 de ani, motivat de faptul că a desfășurat activitate în grupa I de muncă, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea 3/1977 "(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de munca; b) un an și trei luni pentru grupa II de munca; (2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de: a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile; (3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cat și femeile din grupa l de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă".
Prin urmare, menționează pârâta, desfășurând activitatea în grupa I de 28 ani, 09 luni și 10 zile, reclamantul a primit un spor la vechimea realizata de 14 luni, așa cum prevăd dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea 3/1977.
De asemenea, pârâta a precizat că reclamantul a beneficiat de reducerea vârstei de pensionare, acesta fiind înscris la pensie, la cerere, la vârsta de 50 ani și 4 luni, conform dispozițiilor Legii 3/1977.
Pârâta a mai menționat că reclamantul se află în eroare cu privire la drepturile de care a beneficiat in calitate de persoana încadrată în muncă, desfășurând activitatea în grupa I de muncă, confundând vechimea în munca cu facilitățile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea 3/1977. Mai mult, Legea 3/1977 nu prevedea acordarea pensiei pentru limita de vârsta cu vechime integrală, pentru o vechime în muncă mai mică de 30 de ani, în cazul bărbaților.
Potrivit anexei nr. 3 la Legea 19/2000, stagiul complet de cotizare pentru bărbați, începe de la 30 de ani si ajunge la 35 de ani, în termen de 13 ani de la data de 01.04.2001, dată la care a intrat in vigoare Legea 19/2000, modificată și completată și, în concluzie, atâta timp cât la recalcularea pensiei au fost respectate principiile Legii 19/2000, iar acest act normativ nu prevede un stagiu complet de cotizare mai mic de 30 ani pentru bărbații care si-au desfășurat activitatea in grupa I de muncă, astfel că, în opinia sa, în mod corect și legal stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea pensiei reclamantului este de 30 de ani.
Pârâta a mai menționat că un alt argument in susținerea afirmațiilor sale este faptul că începând cu anul 2008, pensionarii care și-au desfășurat activitatea în grupele I si II de muncă beneficiază de un punctaj suplimentar (majorarea punctajului mediu anual), potrivit dispozițiilor, OUG 100/2008, OUG 219/2008 și Legea 218/2008, majorare care poate ajunge până la 50% din punctajul mediu anual și în acest sens, precizează că, contestatorul a beneficiat de majorarea punctajului mediu anual.
În combaterea acțiunii și în dovedirea celor afirmate prin întâmpinare, pârâta a depus la dosar proba cu înscrisuri, conținând și întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei de pensionare a reclamantului.
La data de 13.08.2013 reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor tardivității și inadmisibilității formulării acțiunii, ca neîntemeiate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Mai întâi, în temeiul dispozițiilor art. 248 NCPC, analizând cu prioritate excepții invocate de pârâtă prin întâmpinare, se reține următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul constată că prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat caprin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să emită o decizie de recalculare/ revizuire a pensiei pentru limita de vârstă și vechime integrală în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Așa cum a statuat și Curtea Constituțională, prin decizia nr. 15/2010, operațiunea de recalculare poate fi declanșată de pensionar oricând, astfel că această categorie de cauze nu este suspusă unui termen imperativ în care să poată fi formulate.
Pe de altă parte, tribunalul apreciază că în cauza de față nu ne Aflăm în fața unei contestații împotriva unei decizii de pensionare (fie ea și inițială, de recalculare ori de revizuire), astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 87 din Legea nr.19/2000, prezenta acțiune nefiind suspusă termenului de decădere de 45 de zile, cum pretinde pârâta.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, așa cum s-a arătat anterior, prezenta cauză are ca obiect solicitarea reclamantului de a obliga pârâta să emită o nouă decizie de pensie recalculată, precum și plata diferențelor cuvenite, în temeiul unor dispoziții din Legea 3/1977, în prezent abrogată, dar în vigoare la momentul deschiderii pentru reclamant a dreptului său la pensie.
Prin urmare, tribunalul constată că și această excepție nu poate fi primită, sens în care va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, tribunalul observă că reclamantul NC a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală prin Decizia nr. .../26.03.1998 emisă de Casa Județeană de Pensii Prahova, începând cu data de 01.03.1998, în conformitate cu dispozițiile Legii 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, în vigoare la aceea dată.
Ulterior, reclamantul a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie, conform H.G. 1550/2004 și OUG /2005.
În concret, se reține că reclamantul NC și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă pe o perioadă efectivă de 28 ani, 09 luni și 10 zile, iar prin beneficiul muncii în grupa I, s-a asimilat unei vechimi în muncă de 45 ani, 02 luni și 18 zile, întregită la 45 ani, reținându-se o perioadă de contribuție la pensia suplimentară de 29 ani și 05 luni, din care cu 3% - 11 ani și 08 luni.
Potrivit art. 2 alin. (3) din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor în vederea recalculării aprobate prin HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977, iar potrivit art. 3 din același act normativ, prin data deschiderii dreptului la pensie, se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 din această lege, persoana care avea o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și, respectiv, 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 ani femeile.
De asemenea, potrivit art. 14 din Legea 3/1977, persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de munca; b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de: a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile; (3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cat și femeile din grupa l de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
De altfel, și în Legea nr.19/2000 se prevede, în Anexa 3 că, stagiul complet de cotizare pentru bărbați începe de la 30 de ani și ajunge la 35 de ani, în termen de 13 ani de la data de 01.04.2001, data intrării în vigoare a legii.
Susținerea reclamantului că recalcularea pensiei sale a fost făcută cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare eronat de 30 de ani, în loc de 20 de ani nu poate fi reținută, deoarece, așa cum s-a menționat anterior, prin analizarea dispozițiilor din HG 1550/2004 și din Legea 3/1977, prin raportare la legislația ulterioară, prezentă, (Legea 19/2000 și Legea 263/2010), înțelesul sintagmei de "vechime integrală";, utilizată de Legea 3/1977 a fost înlocuită în legislația ulterioară cu noțiunea de "stagiu complet de cotizare";.
Din interpretarea coroborată a normelor legale menționate mai sus, rezultă că stagiul complet de cotizare era pentru bărbați de 30 ani, iar pentru femei de 25 de ani, singurele facilități oferite de Legea 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă fiind acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art.14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare, utilizat la recalcularea pensiei.
Astfel, dispozițiile art. 14 alin. 3 din Legea 3/1977 se referă la faptul că persoanele care au lucrat efectiv în grupe superioare de muncă (peste 20 ani în grupa I, respectiv 25 ani în grupa a II-a) li se valorifică munca prestată în aceste condiții, având dreptul de a fi pensionate la cerere la vârsta de 50 ani (femeile) sau 52 ani (bărbații), pentru grupa I de muncă, respectiv 52 ani (femeile) sau 57 ani (bărbații) pentru grupa a II-a de muncă.
Aceste reduceri acordate de lege se referă la reducerea vârstei de pensionare acordate persoanelor ce au prestate activitatea în grupe superioare de muncă, neavând nicio legătură cu vechimea integrală în muncă, conform Legii 3/1977 (ori stagiul complet de cotizare, în legislația curentă).
Reclamantul a invocat în dovedirea susținerilor sale Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40/22.09.2008, pronunțată într-un recurs în interesul legii, însă în această decizie se precizează în mod clar că angajaților ce au lucrat în condiții speciale de muncă și s-au pensionat înainte de intrarea în vigoare a Legii 19/2000 li se aplică legea anterioară pentru determinarea stagiului de cotizare și în raport de acesta, punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare, stagiul complet de cotizare utilizat fiind cel reglementat de art. 14 din Legea 3/1977.
Astfel, locurile de muncă în condiții speciale sunt expres și limitativ menționate în cuprinsul art. 20 din Legea 3/1977, și anume minerit, activitățile cu expunere la radiații, activități artistice, iar pentru persoanele care au prestat activitate în aceste locuri de muncă stagiul complet de cotizare este de 20 de ani.
Prin urmare, se observă faptul că reclamantul nu și-a desfășurat activitatea în acele condiții speciale, astfel cum sunt menționate în art. 20 din Legea 3/1977, cât și în Decizia nr. 40/2008 pronunțată de ICCJ, ci doar în grupa I de muncă, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, activitatea desfășurată de reclamant nefiind de natura celor menționate prin lege.
Așadar, tribunalul concluzionează că, deși reclamantul a prestat activitate în grupa I de muncă peste 20 ani, acest fapt nu îi dă dreptul la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
În aceste condiții, întrucât pârâta a avut în vedere un stagiu corect de cotizare, atât la stabilirea pensiei reclamantului, cât și cu ocazia recalculărilor ulterioare, iar reclamantul nu a făcut dovada că se încadrează în vreuna din ipotezele prevăzute de art. 107 alin. 1 sau alin. 2 din Legea 263/2010, pentru a se putea dispune revizuirea pensiei, tribunalul urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă.
Respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamantul NC, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.09.2013.
| ← Anulare decizie de impunere, cu exonerarea de la plata... | Plângere formulată în baza art. 2781 C.p.p. Jurisprudență → |
|---|
